Monthly Archives : May 2012

jurnalisminterviuri

interviuri

daca as avea de ales, daca mi s-ar da optiunea asta, toata viata mea as face interviuri.

***

ieri am petrecut 4 ore intr-un minunat interviu care se va transforma intr-un articol. azi am petrecut 3 ore cu patru oameni diferiti care se vor transforma in alte 4 mini povesti. primul interviu va fi public, cele din urma sunt in numele unei companii si ii vor ramine pentru utilizare privata.

dar in ambele situatii, cind conversatia mergea catre directii foarte private, ma gindeam la privilegiul interviului: intrebi lucruri pe care in mod uzual nu le vorbesti nici cu cel mai bun prieten/ sotul/sotia, nu pentru ca n-ai fi curios, ci pentru ca e o obisnuita si nu le mai vezi.

daca se intimpla magia, daca omul din fata ta are incredere in tine  sau, pur si simplu, vrea sa povesteasca- din multe motive: vrea sa se arate lumii, e bine dispus etc – , se formeaza un flux de informatie si energie teribil. si oricit de mult ti-ar fi solicitat atentia , oricit de lunga ar fi fost intilnirea pleci cu maxima energie.

am mai scris (de fapt, am si demonstrat, destul de stiintific🙂 ) ca interviul e ca sexul. poate ca daca profesorii de la jurnalism ar putea preda tehnicile de interviu din aceasta perspectiva, am avea jurnalisti mai entuziasti, mai veseli si mai satisfacuti de munca lor.

e un mare privilegiu sa te poti uita in vietile oamenilor.

2720
Poster_LeonardCohen bucurestiLeonard Cohen vine iar in Bucuresti

Leonard Cohen vine iar in Bucuresti

Old Ideas Tour 2012 pune fata in fata cantecele de pe noul album si majoritatea pieselor care l-au transformat in legenda pe poetul-cantaret.

Odata cu lansarea Old Ideas, Leonard Cohen a primit un cadou neasteptat din partea intregului mapamond: inca din prima saptamana de la lansare, albumul s-a clasat pe primul loc in topurile din intreaga lume. Este o premiera chiar si pentru un artist atat de iubit, cum este Leonard Cohen.

***
atit am de spus: biletele se pun in vinzare de miine, 1 iunie, Reteaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, Carturesti  si pe www.eventim.ro.

1480
Vizual-2-TIFF-2012-var2concurs TIFF: concert electro :)

concurs TIFF: concert electro :)

anul asta la TIFF pe linga filme foarte tari, se asculta si muzica electro, iar partea spectaculoasa este ca in play list sunt trupe internationale foarte variate. Baba Zula (Turcia), Nôze (Franţa), DJ-ii Nico de Transilvania (Marea Britanie), Buscemi (Belgia) si Sekuoia (Danemarca).

super concertul va fi luni, 6 iunie, seara, iar biletele pot fi cumparate de pe www.biletmaster.ro sau la casieriile TIFF din Cluj.

partea simpatica este ca am un bilet de dat la concurs;

daca mergi la cluj/ esti din cluj si vrei la concert spunem care e cel mai simpa lucru care ti s-a intimplat la TIFF in oricare dintre ani.

alegem un cistigator miine seara care merge la super concertul electro.

daca nu cistigati biletul la mine, puteti incerca miine la Chinezu sau Ciulea

2613
Micadietetic10-picAmintiri din copilarie cu Mica dietetica

Amintiri din copilarie cu Mica dietetica

Uneori lucrurile se leaga fantastic.

In urma cu vreo 6 luni mi-am cumparat cartea “Mica dietetica” a regretatului Alex Leo Serban (cat imi lipseste rubrica lui din revista Elle!). Abia acum cateva seri am inceput sa citesc cartea si am devorat-o de-a dreptul, ca pe cea mai buna savarina cu frisca.

Stiu ca lui a.l.s. nu ii placea sa indoaie colturile paginilor, dar eu am acest obicei grobian si imi fac mea culpa de fiecare data. Am indoit zeci de pagini pentru a-mi nota la final pasaje intregi din aceasta carte minunata care mi-a trezit o multime de amintiri, majoritatea din copilaria mea petrecuta printre oameni mari si senzationali.

In capitolul “Va multumesc pentru atentie” (pagina 52), a.l.s scrie despre floarea sa preferata, trandafirul, si despre cum obisnuia sa se furiseze in Parcul Circului si sa taie trandafiri, cu o foarfeca adusa de acasa. Mi-am amintit de o plimbare cu Opapa pe Bulevardul Carol din Braila. Era prin vara lui ’83 si afara era o zapuseala fantastica. Mirosul trandafirilor roz era atat de puternic, incat amandoi am avut acelasi gand si am actrionat sincron: am taiat cativa trandafiri pe care i-am adus in brate, putin vinovati, pana in apartamentul de doua camere din blocul rusesc cu 2 etaje de pe acelasi bulevard. A doua zi am mers la Omama la cimitir si i-am lasat intr-o vaza de cristal care stralucea in razele soarelui (la acea vreme nu se fura din cimitire).

In capitolul “Fiinte de neuitat” de la pagina 28, a.l.s ii trece in revista pe oamenii dragi lui, majoritatea din familie sau prieteni foarte apropiati. Am scris deja aici despre parintii mei, despre bunici si mamaie, de care imi amintesc in fiecare zi si mai citez din ei.

Dar astazi le voi aminti pe prietenele chic ale lui mamaie, care se infiintau la cafeaua de dimineata, zilnic, intr-o halta per pedes in drum spre piata. Una dintre ele, Madame Dorina (care locuia langa scoala mea primara si va dati seama ca venea peste mine in pauze) a plecat o data victorioasa de la noi cu sacosa ceva mai grea. Nu a realizat nimic pana cand a vrut sa scoata portofelul si sa plateasca litrul de bors si s-a trezit ca atinge ceva moale si matasos: era motanul nostru, Fouchet cel roscat, care se furisase acolo si dormea linistit.

Prietenele mamei mele erau niste fashioniste tare interesante. Mie imi placea Ica Despa. Fusese colega de scoala cu tata si era directoarea unei scoli generale (parca Scoala numarul 7). Ica a fost una dintre cele mai destepte femei pe care am cunoscut-o veodata. Stia sa faca switch-ul de la viata de scoala la cea particulara cu un talent de BAFTA, Oscar si Palme d”Or la un loc.

Cel mai mult imi placea cand suna la telefon. De regula preluam toate apelurile. Suna telefonul: “Fa, ma-ta-i acasa?”. Stiam ca e Ica si urlam fericita: “Mama, e Ica!” Doamna Stanescu are cea mai sexy tunsoare si in prezent. Aceeasi, de zeci de ani: parul scurt, blond sandré; un corp superb, doar a fost profesoara de sport. Venea in vizita aproape zilnic. Mamaie gatea ca la restaurant, oale de mancare, masa era pusa si stransa cu gratie si ma intreb astazi cum de reuseau ai mei sa aprovizioneze acest “micro bistro” de pe Strada 11 Iunie din Campina (nu-mi mai amintesc numarul, parca 3). Acesta a fost universul meu. Printre oameni mari. Au fost si jocurile cu vecinii mei si colegii de scoala si prietena Nadia Valeanu (actuala Pop). Dar despre asta, saptamana viitoare.

Incepe luna iunie, luna copiilor si voi scrie mult pe acest subiect.
Daca nu ati citit inca “Mica dietetica” a lui Alex Leo Serban, aparuta la Editura Art, puteti sa o cumparati de la BookFest, pana duminica inclusiv. Despre programul acestui targ de carte pe care il astept in fiecare an puteti sa cititi aici

Pe foarte curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2326
Lipton Ceai Verde cu Stevia 1 (1)Vara se poarta verde

Vara se poarta verde

cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata de la un stilist a fost “ ia-ti un costum de baie verde, cit mai verde, smarald daca gasesti”

cind am insistat sa aflu de ce e asa de important sa am costum de baie verde, a inceput o lunga prelegere despre cum chiar si cind nu esti deloc bronzata, pielea se va vedea frumos intr-un costum verde; despre optimismul pe care -l transmiti celor din jur, despre cit de usor este de asortat cu orice alta rochie de vara (ajunsese la culorile din natura, costumul de baie era “tulpina florilor celorlalte tinute:) )

ce-am pastrat din toata acea intilnire e legat de beneficiile culorii verde si, da, vara, o folosesc mult in vestimentatie – pentru ca, avea dreptate, poate fi baza pentru o multime de tinute florale.

mai tirziu am descoperit si beneficiile “verdelui” care trateaza interiorul si nu ma refer aici la cromoterapie, ci la ceaiul verde.

am mai scris despre aceste avantaje, acum vreau sa va dau o veste buna.

a aparut ceaiul verde care contine Stevia, un indulcitor suta la suta natural, ceea ce face ca aportul sau caloric sa fie redus. tradus “in limba costumelor de baie” – ceaiul verde care te mentine supla.

50 de kcal per 250 ml este aportul caloric pe care-l are noul Ice Tea Ceai Verde cu Lamiie – prima bautura racoritoare din Romania, al carei continut de zahar a fost inlocuit partial cu un indulcitor suta la suta natural. indulcitorul natural e Stevia, o planta recunoscuta pentru beneficiile sale medicale – este folosita in America de Sud de mai bine de 200 de ani in reglarea nivelului zaharului in singe, dar si in curele de slabire – pentru ca taie senzatia de foame.

asa ca vara asta Verdele are si alte conotatii, nu doar fashion, ci si sanatos – de la green tea, dar si care te mentine supla – Ice Tea Ceai verde cu lamiie.

***
P.S. ca sa vedeti ca nu scriu fara sa fiu in cunostinta de cauza, iata o dovada de pe biroul meu. in noptile mele lungi de lucru, ceaiul verde e mai bun decit cafeaua:)

1795
ivanO statie de metrou din Londra se va numi Ivan Patzachin

O statie de metrou din Londra se va numi Ivan Patzachin

Emotia lui Ivan Patzaichin
text de Ana Maria Onisei

***
Multiplul campion olimpic Ivan Patzaichin a venit in capitala Regatului Unit, ca invitat de onoare, pentru a deschide programul romanesc al ICR Londra din cadrul Olimpiadei Culturale .

Statia de metrou Sudbury Town se va numi Ivan Patzaichin pe durata Jocurilor Olimpice, iar sportivii romani vor fi imbracati de casa lui de moda, vor purta „brandul Patzaichin“, cum îi place să spună.

***

Modest şi demn, Ivan Patzaichin avea ochii plini de lumina ieri seara cind o sala intreaga, romani si britanici, l-au aplaudat.

Pentru un scurt interviu filmat pe balconul clădirii ICR din Belgravia, una dintre cele mai elitiste zone ale Londrei, Ivan Patzaichin a vorbit cu emotie, mereu atent sa nu gesticuleze prea mult, ca un bun om de televiziune.

La final, primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si priveasca mainile: „Am dat mii de interviuri de-a lungul anilor şi de fiecare data cind mai dau unul, tot imi transpira palmele“.

***
Ana Maria Onisei este jurnalist, rezident ICR Londra

1405
image001Vrei sa fii corespondentul meu la FITS?

Vrei sa fii corespondentul meu la FITS?

vrei sa mergi la Festivalul International de Teatru de la Sibiu in acest week end (de vineri pina duminica) si sa vezi unele dintre cele mai faimoase trupe de teatru din Europa?

vrei sa stai intr-unul dintre cele mai incarcate de istorie hoteluri de 4 stele, gazduit intr-o cladire construita in 1912, care se lauda cu cel mai mare apartament prezidential (180mp): Hotelul Continental Forum din Sibiu?

vrei sa simti cum e sa te citeasca actori, regizori, oameni din industria teatrului si filmului?

***

daca raspunzi da la toate aceste intrebari si, in plus, esti posesor de blog, ai putea fi corespondentul bazavan.ro la Festivalul de Teatru de la Sibiu

***

ca sa fi ales(a) trebuie sa scrii pe blogul tau citeva rinduri pe tema CULTURA FACE DIFERENTA – care e si tema festivalului din acest an.

link aici ca sa vad ce ati scris si, impreuna cu Roxana Paun (marketing manager Continental Hotels) si Ruxandra Predescu (Community Manager FITS ), miine la prinz stabilim cistigatorul.

atentie! trebuie sa scrieti pina maximum miine la ora 10.00.

.

cistigatorul (a) – posesor de cazare gratuita si de bilete la teatru pentru tot week endul – va scrie cel putin un text de la FITS pentru blogul meu:)

apamelodia din spotul vodafone

melodia din spotul vodafone

melodia minunata din noul spot Vodafone, Impreuna suntem mai puternici, e scrisa de Carly Comando si se numeste Everyday.

o am in Ipod de 3 ani:) a fost compusa pentru un domn care s-a fotografiat timp de 6 ani, zi de zi: Noah

1521
iaurturi grecesticum sa-ti iasa tzatziki ca la greci

cum sa-ti iasa tzatziki ca la greci

abia astazi am aflat de ce iaurtul grecesc e mai cremos si mai onctuos decit oricare alt iaurt: are o operatiune in plus la preparare; strecurarea prin care se elimina tot zerul.

in romania singurele iaurturi grecesti sunt cele produse de Olympus si daca vreti tzatziki ca la greci acasa, folositi aceste iaurturi. am eu dovada, tzatziki home made preparat chiar in fata mea. (castraveti tocati marunt si storsi bine, usturoi tocat marunt, o lingurita de otzet – nu mai stiu ce soi de otzet era:( , una de ulei de masline si iaurt grecesc…. delicios rezultatul)

***

tot astazi am aflat ca minunatia aceasta de iaurt este produsa de Olympus Dairy Industry la o fabrica din Brasov si ca este suta la suta natural.  abia astept sa gust si brinza de capra care am auzit ca e incredibila (ca da dependenta, mi-a zis Andressa, caci ea e fana)…

***

eu ma dusesem sa gust iaurturile grecesti cu fructe (cel cu rodii si zmeura este preferatul meu; dar si cel cu coacaze e f f bun; mai exista si iaurt grecesc cu capsuni), dar am aflat multe alte lucruri.

intre timp mi-am facut un depozit de iaurturi 🙂

si am mincat in varianta solo, dar si combinata cu inghetata de ciocolata ( iaurtul grecesc cu rodii si zmeura) = cel mai tare desert ever, fara sa te straduiesti prea mult in bucatarie:)

daca aveti alte idei despre cum sa mai combin iaurturile pentru desert, sa-mi spuneti. dar repede, ca prevad ca le termin curind:)

2785
Vizual-2-TIFF-2012-var2CEL MAI EMOTIONANT MOMENT LA TIFF 2012

CEL MAI EMOTIONANT MOMENT LA TIFF 2012

Nu a inceput inca TIFF 2012, dar stiu care va fi cel mai emotionant moment al festivalului. se va intimpla pe 8 iunie si va fi momentul in care va fi anuntat beneficiarul bursei ALEX LEO SERBAN.

Florentina Ciuverca (jurnalist de cinema, fondator şi editor http://filmreporter.ro/)


Cristi Luca (critic de film, colaborator la Dilema Veche, Observator Cultural, literNet.ro)

Lucian Maier (critic de film, colaborator la Tribuna de Cluj și literNet.ro)

Cătălin Olaru (critic de film la Revista Cultura)

Andrei Rus (prep. univ. drd. la Facultatea de Film din cadrul U.N.A.T.C, coordonator al     revistei Film Menu, selecționer de filme pentru festivalul Timishort)

Irina Trocan (redactor Film Menu, colaborator la Decât o revistă, co-selecționer pentru Festivalul Internațional de Film NexT)

ei sunt tinerii sub 35 de ani care au fost nominalizati de un juriu special pentru aceasta bursa care faciliteaza un stagiu de pregatire de 3 luni la ICR NY, inclusiv pe perioada organizarii festivalului Filmului Romanesc organizat de ICR NY in colaborare cu Lincoln Center.

***

Corina Șuteu (director ICR New York), Bobby Paunescu (producator Mandragora Movies, România), Tudor Giurgiu (presedinte TIFF) si Mihai Chirilov (director artistic TIFF) vor desemna câstigătorul , dar cred ca oricare dintre ei va fi cistigatorul, va fi emotionat si fericit sa faca ceva in numele si in directia activitatii lui Alex Leo Serban.

cum mai cred ca pentru fiecare dintre ei (pe unii dintre ei ii si cunosc, am lucrat cu el) e o foarte mare onoare sa fie nominalizati pe aceasta lista scurta a potentialilor tineri ucenici ai bursei ALS.

***

ii mai felicit inca o data, aici, pe Bobby Paunescu, Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov si Corina Suteu ca au avut initiativa acestei burse incarcate de emotie si ginduri bune.

1643
TerryBorderBentObjects3cum va uitati la obiecte?

cum va uitati la obiecte?

cind eram mici, puteam face o jucarie din orice.
cind ne-am facut mari, am uitat sa ne mai jucam.

iata un artist extrem de creativ care stie sa priveasca obiectele din jurul lui cu umor si inocenta jocului copilului. care stie sa spuna o poveste din/cu orice

artistul se numeste Terry Border

vizitati -i site-ul e minunat.

1690
familie1IMPREUNA

IMPREUNA

cind ne razboim cu lumea ( in adolescenta sau mai tirziu), credem ca putem sa traim singuri.

cind vrem perfectiunea, ne imaginam ca e posibil ca ailaltii sa greseasca asa  facem singuri ce e de facut.

dar din ce crestem – in virsta, dar mai ales in intelepciune – ne dam seama ca nimic din ceea ce am reusit, n-am facut singuri.

si ca perfectiunea, revolta, bucuria, victoria au sens cu adevarat nu doar cind sunt impartite cu altii, ci mai ales cind sunt facute impreuna cu cei care viseaza la fel ca tine.

***

zilele astea, ca si zilele care au trecut (in ani numarate, pentru fiecare generatie – oricind numita “de sacrificiu”), avem nevoie sa fim impreuna ca sa putem razbate.

***

de asta scriu despre noua campanie Vodafone  in care e o propozitie pe care o iubesc “dar oare sufletul ce spune?”

acest articol nu e unul platit. scriu pentru ca imi place spotul foarte tare si cred si eu ca Impreuna suntem mai puternici. si ador ca l-au ales pe domnul Rebengiuc ca sa ne spuna povestea.

ma bucur ca Vodafone (sunt client din 97, da?) a ales sa comunice acum ceea ce facea de ani de zile; s-a decis sa spuna cum este  sa fii alaturi de  oamenii si comunitatile care au ideile, curajul si determinarea de a actiona spre mai binele comun.

sper sa vad curind prin jurul meu cit mai multe povesti despre oameni cu care ai vrea sa fii IMPREUNA, chiar daca nu i-ai intilnit niciodata, prezentate sau nu de Vodafone.

1519
case2Vacanta de turta dulce

Vacanta de turta dulce

Anul trecut prin vara, cand ma uitam la televizor la TLC, am urmarit un documentar in care un biker – om serios – era plin de incantare ca un copil, mergand pe un drum anume, in sudul Germaniei. Drumul era Romantische Strasse, avea in jur de 350 de kilometri si era presarat cu satucuri de poveste, castele misterioase, cetati medievale, biserici gotice si flori – foarte multe flori.

Am urmat sfatul biker-ului  – ca doar era om serios – si ne-am planificat prompt pentru primavara urmatoare o vacanta fix acolo. Si fix in luna mai, cand spunea el ca florile sunt cele mai multe si cele mai parfumate – auzi ce-l interesa pe biker!

Zilele trecute, implinindu-se vacanta respectiva, am constatat ca macar bikerul de pe TLC n-a mintit poporul cu televizorul. Am aterizat la Munchen – dar pe voi va sfatuiesc, cu mintea romanului de pe urma sa mergeti prin Frankfurt, ca e mai aproape. Am luat masina inchiriata si am plecat – 250km – pana la baza noastra, aleasa un pic la noroc. Rothenburg ob der Tauber. Deja pe drum mirosea puternic a liliac (desi, liliacul, precum stiti, nu miroase prea puternic) si ne era ciuda ca pe autorutele impecabile din Germania (impecabil ne-a devenit tic verbal cat am stat in tarisoara aia), fara limita de viteza, nu puteam sa mergem la 160/hr cu geaamurile deschise sa ne bucuram de parfumurile zonei.


Ajunsi spre destinatie, ne-am certat aprins cu GPS-ul, care insista ca trebuie sa trecem un pod de piatra si sa intram, prin poarta unui turn medieval, direct intr-o cetate (tot medievala), cu strazi inguste si pietruite, dar, altfel cu case tencuite in culori de crema de prajituri, toate terminate alaltaieri. Cum cu GPS-ul nu te poti certa multa vreme fara sa obosesti, i-am urmat sfatul si am ajuns la hotel, in inima cetatii, langa Rathaus (primaria), biserica, ceasul cu marionete, farmacie, circiuma si, cel mai important, chiar langa Muzeul Jucariilor de Craciun.


Cred ca o sa-mi amintesc toata viata senzatia de stupoare combinata cu copilareasca incantare pe care am avut-o la vederea sirului nemtesc aliniat de casute de turta dulce, cu ferestre debordand de muscate si petunii, cu insemne “medievale” din fier aurit – si am inteles de fapt ca Fratii Grimm erau niste tipi complet lipsiti de imaginatie, dar care erau capabili sa descrie in detaliu ce vedeau ei de la fereastra casei lor, in fiecare dimineata, cand ieseau la o bere.

Hotelul – “Coiful de fier”, in care am poposit, era fix la fel, o casa intretinuta cu indaratnicie de pe la 1590, in care puteai sa te asezi pe scaune baroce originale, din lemn, si calcai pe covoare persane de data recenta, semn ca si actualii proprietari ai hotelului si aveau, si stiau, si erau dispusi sa imparta in continuare frumosul cu oaspetii lor.

Una dintre multele biserici ale orasului gazduia concerte de orga, magazinele de la parterul caselor, cand nu vindeau jucarii si portelanuri, aveau in vitrina “bulgari de zapada” niste prajituri ca niste gogosi din aluat fraged tavalite in ciocolata de toate culorile, umplute cu nuga sau cu fructe, facute dupa o reteta veche si specifica orasului. Atentie, un bulgare din asta ajunge cam pentru patru persoane.


Istoria orasului era magica, si ti-o spuneau in fiecare seara – calaul localitatii (un baiat simpatic acum) si conducatorul rondului de noapte. Printre intamplarile de poveste, doua – una vorbea despre o potiune magica pe care toti locuitorii o sorbeau inainte de o lupta si deveneau astfel invincibili (hmmm, unde am mai auzit asta?) si a doua despre un primar care a salvat eroic orasul de la urgie. El s-a sacrificat si a baut dintr-un foc o vadra de vin, castigand astfel prinsoarea cu dusmanul si lasand orasul in pace. Va dati seama ce drama pentru un bautor de bere sa de ape gat oriunde intre 3 si 4 litri de vin o data…

Suntem totusi pe un blog, si n-as vrea sa va chinui si pe voi cu logoreea de care m-am molipsit de la Fratii Grimm, asa ca, despre alte ispravi pe care le-am descoperit in Bavaria, o sa va povestesc intr-o postare viitoare…

***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

1889
mungiu stratan dupa dealurisa fie rasplatit Mungiu

sa fie rasplatit Mungiu

as vrea foarte foarte tare ca oficialitatile romane – guvern, presedintie, CNC (toti la un loc, nu doar unii) – sa-l rasplateasca pe Cristian Mungiu.

tocmai a mai pus Romania in toate ziarele mari din lume, cu doua premii pe care filmul lui, Dupa Dealuri, le-a cistigat anul acesta la Cannes: premiul pentru cel mai bun scenariu- Cristian Mungiu, si premiul pentru cea mai buna interpretare feminina – Cristina Flutur si Cosmina Stratan

***

ati facut calculul vreodata cit a insemnat pentru imaginea tarii noastre, premiul obtinut acum 5 ani, tot de Cristian Mungiu la Cannes? daca nu, cititi aici.

***

si-as vrea sa fie rasplatit pentru cum e caracterul lui Cristian Mungiu si pentru ce a facut pentru cinematografia noastra.

dupa primul premiu la Cannes, urmatorul film a fost un omnibus, girind astfel cu premiul cistigat alti 5 regizori cu care a lucrat la Amintiri din Epoca de Aur.

a creat un festival de film la Bucuresti, realizat in colaborare cu selectionerul festivalului de film de la Cannes, Thierry Fremaux , ajutind astfel la consolidarea unor relatii si conexiuni intre cineastii nostri si lumea mare a filmului.

***

si-as mai vrea, ca pentru o vreme, cei care strimba din nas ca filmul romanesc e greu de digerat sa taca.

n-avem o viata usor de digerat, ar trebui sa avem curajul sa ne uitam la realitatile noastre.  e singura noastra sansa de a iesi in lumea mare – acceptindu-ne cum suntem.

***

Bravo Cristian Mungiu.

Bravo Cristina Flutur, Bravo Cosmina Stratan.

***

Sper ca teatrul din Sibiu sa reia piesa Viata cu un idiot; veti vedea acolo o minunata Cristina Flutur.

2183
heinekenIn lumea barbatilor:)

In lumea barbatilor:)

simbata am fost intr-un club din centru vechi, special ca sa vad finala Champions League la invitatia Heineken.:)

eram maxim 10  femei – punind la socoteala si hostesele evenimentului – in rest, barbati care aveau o idee clara despre ce se petrecea acolo, cine erau echipele care jucau, aveau si preferati.

eu eram …. senina… si ma uitam la pasiunea barbatilor, la avintul lor si la… urletele care rasareau la cine stie ce ratare.

***

evenimentul se desfasura simultan in Cluj, Arad, Iasi si Bucuresti , parte din campania Heineken “Fii actor in spectacolul UEFA Champions League” si, pina nu asisti la asa ceva, nu intelegi pe deplin cum poate cineva care nu joaca direct fotbal sa fie “actor” intr-o finala.

baietii astia spectatori actoricesc asa de tare ca pleaca ragusiti.

bine, nu ei au fost cei mai si cei mai norocosi, pentru ca – parte din aceeasi campanie – 400 de suporteri au fost pe stadion la Munchen unde a avut loc finala.

***

dupa cum am scris de multe ori, mie mi-e foarte drag de brandul Heineken pentru ca este foarte creativ (m-au cucerit cind au facut stadionul din doze de bere in fata Ateneului), iar miscarile inteligente pe care le face in online in ultima vreme sustin aceasta creativitate.

pentru finala aceasta au creat o aplicatie Football Fan pentru Facebook,  care a generat peste 147.000 de interactiuni si a adus peste  90.000 de fani noi pe pagina de Facebook.

***

si o informatie pentru colectionari:

Celebrand ultimele șase finale legendare UEFA Champions League pe care a avut onoarea să le susțină, Heineken® a lansat in piata un pachet format din șase doze și șase suporți de pahar de colecție, fiecare purtând inscripția unei finale memorabile.

daca as fi domn, pasionat de meciuri, as cauta sa am in colectie aceste doze:)

1698
Basic CMYKBienala de Arta Contemporana, Noaptea Galeriilor si un butic efemer de lenjerie

Bienala de Arta Contemporana, Noaptea Galeriilor si un butic efemer de lenjerie


Se anunta o vara artistica in Bucuresti, care debuteaza cu mult asteptata Bucharest Bienale 2012, din 25 mai si pana in 22 iulie. Organizata o data la doi ani de doi amici dragi ( Eugen Radescu si Razvan Ion de la Pavilion Unicredit), Bienala Internationala de Arta Contemporana Bucuresti aduce artisti din toata lumea, care expun in spatii pe care le descoperiti cu o plimbare in prealabil pe site-ul excelent pus la punct. Nu ratati happeningurile, pentru ca o sa va intalniti cu asa ceva abia in 2014:)

*

Maine avem un alt eveniment de arta, Noaptea Alba a  Galeriilor. Ca sa ne intelegem, in noaptea de 25 spre 26 mai nu dormim, pentru ca organizatoarea, Suzana Dan, ne-a pregatit o calatorie prin galeriile de arta din Bucuresti si Cluj. O sa va simtiti ca in “Midnight in Paris”, doar ca va fi “Allnight in Bucharest”.  Aici gasiti adresele galeriilor din proiect, intr-o prezentare superbisima.

*

Tot in acest weekend, I.D. Sarrieri organizeaza cea de a treia editie a buticului efemer, in spatiul sarmant de la Gaia Boutique Club ( Strada Tarmului nr.19). De data aceasta, tema este « Croisette », inspirata de petrecerile care se tin lant la Festivalul de Film de la Cannes. Vineri, 25 si sambata, 26 mai, intre 12 :00 si 20 :00 o sa va delectati cu corsete din dantela, lenjerie din matase si costume de baie, colectii intregi Sarrieri la preturi irezistibil de mici.

*
Sa aveti un weekend incantator si nu fiti tristi ca ploua, e cald, e aproape vara.

Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1380
125x125-sustin11Even Cluj: curaj si bucurie

11Even Cluj: curaj si bucurie

Miine sunt la cluj sa particip la 11even, o sesiune de conferinte care speram ca ii vor inspira pe participanti.

temele din acest an sunt curajul si bucuria, iar eu cred ca e o legatura intre ele.

un om curajos e mai bucuros pentru ca nu e ingradit intre propriile-i frici.

***
nu mi-am facut inca prezentarea, dar stiu ca am sa vorbesc despre oameni care m-au invatat ce e curajul. si despre forme de curaj pe care nu suntem obisnuiti sa le vedem.

sper sa-mi fac curaj sa va vorbesc despre un anume domn. singura mea teama e sa nu incep sa pling cind va spun povestea lui:)

***

mi-ar placea sa fiti acolo. de la ora 18.00 la Best Western Fusion Hotel in Cluj. veti mai asculta povesti frumoase de la Dragos Chircu, Mihaela Bilic (ca sa numesc doi dintre cei pe care chiar vreau sa-i cunosc si sa-i ascult:) )

detalii despre bilete aici

1970
on the road red carpetKristen Steward si Kristen Dunst pe covorul roshu de la Cannes

Kristen Steward si Kristen Dunst pe covorul roshu de la Cannes

in urma cu mai putin de o ora la Cannes a fost intrarea pe covorul roshu a echipei filmului On the Road (da, filmul dupa cartea celebra a lui Kerouac).

eu am urmarit-o pe telefon (sa traiasca tehnica) si am avut timp sa observ citeva lucruri care vorbesc despre caracterul actritelor implicate in film.

Kristen Dunst joaca un rol secundar in film (Carolyn Cassady, sotia lui Neal – pentru cei care au citit cartea), dar asta nu i-a impiedicat pe producatori sa o aduca la conferinta de presa si pe covorul roshu, pentru ca e un star si era “good PR”.

iar ea a stiu sa-si faca foarte bine treaba, s-a imbracat intr-o rochie roshie – atragind atentia tuturor – si a fost un fel de gazda pentru toti ( o invita pe Kristen Steward sa stea in anumite pozitii pentru fotografi, Steward avind rolul principal in film:) ).

Steward era mult mai modesta; imbracata intr-o rochie argintie, era mai preocupata de colegi, decit sa pozeze glamuros in fata zecilor de fotografi. ca sa intelegeti cit de simpatica e Steward, e bine sa stiti ca a acceptat rolul asta pentru un salariu de 200.000 euro, muuuult mai putin decit cota sa, doar pentru ca era fana cartii lui Kerouac.


**
la ora la care scriu aceste rinduri, la Cannes e premiera filmului On The road la care au rivnit multi regizori. regizorul Walter Salles a fost cel care a obtinut drepturile de ecranizare, dupa lungi dezbateri cu familia jurnalistului scriitor care a dat definitia “beat generation”.

pe covorul roshu al premierei acestui film au fost o multime de rebeli ai cinematografiei, de la Mila Jovovic pina la Ewan McGregor, cu o escala la iubitul lui Steward, Robert Pattinson (care a intrat politicos in sala , cu mult inaintea echipei filmului, ca sa le lase gloria finala a covorului roshu)

***
mai devreme, la conferinta de presa regizorul a povestit cum a muncit 6 ani pentru acest film, negasind finantare si cum, la momentul stabilirii echipei, niciunul dintre actorii din rolurile principale nu era celebru.:)

cel mai simpatic moment de la conferinta de presa a fost cel in care regizorul si-a adus aminte de cum s-au incheiat filmarile.

in ultima zi de filmare, au incheiat pe la ora 15.00, iar Viggo Mortensen care e Old Bull Lee in film, le-a zis “acum va invit la o excursie, pe un drum”. si s-au suit in masina, au plecat catre new orleans care era la mai putin de 100 de km de locul de filmare, iar Viggo Mortensen a pus un cd cu un interviu al personajului sau. timp de 45 de min n-au vorbit nimik, au ascultat interviul personajului sau.

***
cum am o instalatie speciala cu care am acces la orice conferinta de presa de la Cannes (o puteti avea si voi, e la un click distanta), revin si miine cu alte stiri simpa de la Cannes.

2220

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!