Monthly Archives : July 2012

OnteachingJournalism1eu, interviuri, marketing, freelancing…

eu, interviuri, marketing, freelancing…

daca m-as uita “din afara” saptaminile astea la ce face cristina bazavan, mi-as imagina ca e intr-o campanie de imagine: prea multe interviuri pe o perioada scurta.

asa s-a nimerit; nu sunt in nicio campanie de imagine, n-am solicitat eu niciun interviu, n-am rugat pe nimeni sa scrie nimic despre mine. asa s-au legat lucrurile. si mai sunt citeva sa vina.

***

in numarul care se afla acum pe piata al revistei Biz vorbesc despre Freelancing.

trei intrebari si raspunsurile lor aici, restul in revista pe care o puteti citi online aici

Ce sfat ai da cuiva care cocheteaza cu ideea de a face freelancing dar care nu are curajul sa porneasca pe acest drum?

Sa se gindeasca la aceasta decizie cu mult inainte de a trece la fapte si sa-si construiasca un brand personal: sa poata fi identificat cu o competenta “e cel mai bun pentru cutare job”. Iar ca sa ajunga la aceasta recunoastere e nevoie de multa munca inainte de momentul T zero al “libertatii”. Ma incrunt de cite ori ma intreaba cineva care acum a terminat scoala “cum sa ma fac freelancer” pentru ca nu stiu sa raspund. Eu am ajuns la freelancing dupa 16 ani de munca, in radio si in presa scrisa, ani in care am avut proiecte (interviuri/ emisiuni/ campanii) care au purtat semnatura mea, dar am invatat si ceea ce inseamna industria media, am cunoscut oameni cu putere de decizie in publicitate, companii etc. Cind vrei o cariera ca freelancer trebuie sa stii foarte bine care-ti sunt aptitudinile si cit de mult rezisti la munca; sa nu te amagesti pentru ca te pacalesti pe tine si pentru orice nereusita e doar vina ta.

De ce anume ai nevoie ca sa faci freelancing?
De disciplina in primul rind. Oamenii se gindesc ca freelancing inseamna o vacanta perpetua, ca faci ce vrei oricind vrei, ca dispui de mult mai mult timp liber. De fapt, singura modificare este ca tu iti esti propriul administrator si trebuie sa faci totul cit mai eficient. Sefi ai mult mai multi; fiecare dintre cei care te-a subcontractat pentru un job e seful tau.
Asa ca muncesti mai mult decit atunci cind erai angajat, mai ales pentru ca rezultatul muncii te reprezinta pe tine, nu o companie. Si de asta depinde daca vei mai primi si alt contract.
Apoi, cum spuneam inainte, e nevoie de un brand personal puternic, sa-ti fie recunoscute competentele intr-un domeniu pentru ca degeaba aplici pentru diferite proiecte, daca oamenii nu stiu de tine sau nu-ti cunosc munca.

Care e pentru tine cel mai frumos cuvant din limba romana?
Simte! , imperativul verbului “a simti”.
E o replica intr-o piesa de teatru (Purificare, de Sarah Kane) care spune asa “Daca nu simti, n-are niciun rost.” E un exercitiu dificil sa te preocupe mai mult ce simti (fara sa-ti dezvolti ego-ul), decit ceea ce gindesti; esti tot timpul ca un acrobat pe sirma, intr-un echilibru precar, dar merita efortul.

***

pentru site-ul fishington post , cei de la fundatia Friends for Friends mi-au adresat 10 intrebari despre cum vad eu marketingul, cum combat imaginea pe care ei o au despre mine… intregul interviu il cititi aici, mai jos doua dintre raspunsuri

Ai facut o multime de lucruri. Ce-ti place tie mai mult: jurnalismul glossy, activismul digital, munca de radio, marketingul de presa, vorbitul la conferinte? Unde te regasesti cel mai bine?

Daca spun ca nimic din toate astea nu este acel CEVA? Cel mai mult imi place sa fac interviuri, sa scriu profile ale unor oameni in care eu am vazut altceva decit ceea ce stie lumea despre ei. Prefer scrisul pentru ca acolo am controlul, pot sta 3-4 ore pe un fragment de text pina cind ajung la o forma care sa te faca sa simti, nu doar sa intelegi ceea ce are subiectul meu de aratat.

Altfel, de exemplu, activitatea de speaker – pentru ca ma scoate din mediul meu – ma consuma teribil: slabesc 2 kg pentru 10 minute de speech. As putea zice ca o fac pentru a-mi mentine silueta :), dar de fapt perseverez ca sa-mi depasesc niste frici.

Activismul e cu dus si intors. Eu prefer sa spun ce gindesc, dar sa nu impun nimanui nimic. Sigur ca de la un moment dat, cind expunerea si credibilitatea sunt suficient de mari, chiar si asta poate fi o forma de activism. Dar daca exista si o parte de smerenie, se face diferenta.

Insa lucrurile pentru care ma mobilizez imediat sunt cele care poti salva vieti, poti schimba viata copiilor etc.

Care din personalitatile cu care ai luat contact / intervievat te-a impresionat cel mai tare si cu ce.

Pastrez in minte niste detalii care m-au emotionat. Vanessa Redgrave care mingiia un sal de casmir, cu o miscare foarte lenta si tandra, in timp ce spunea ca boala mamei ei a fost cumplita si-a transformat-o intr-un monstru; ochii inlacrimati ai lui Vlad Ivanov cind povestea despre profesorul de la Scoala Populara de Arta din Botosani, cel care i-a sadit gustul pentru actorie; unghiile foarte scurte ale Millei Jovovich, care tradau femeia practica, nicidecum diva pe care o promoveaza ca imagine publica; privirea fotografei Annie Leibovitz – mereu in lateral, niciodata catre cel cu care vorbea – semn de o mare, mare timiditate. Am o lista foarte lunga de asemenea amintiri. Acum ma gindesc ca as putea scrie un articol cu toate aceste detalii.

***

multumesc frumos ca imi cititi munca, altfel nu as fi fost interesanta pentru a acorda interviuri.:)

2138
calas vrea…

as vrea…

as vrea sa se intimple ceva magic si dintr-o data oamenii sa uite de nenorocirile politice ale ultimei luni si sa nu mai urasca.

as vrea sa vad ca fiecare se apuca in dreptul lui sa-si faca treaba cit mai aproape de perfectiune.

as vrea sa construim – business-uri, case, relatii; o tara mai buna.

as vrea sa ne respectam. intre noi, dar si pe cei care ne reprezinta. sau pe cei care cistiga medalii pentru tara.

as vrea sa ne zimbim. cu drag, nu de forma.

***

tu ce ai vrea?

***

doar de noi depinde ca aceste lucruri sa nu devina cai verzi pe pereti.

3294
make si vladBloggers Inc – cine sunt sefii?

Bloggers Inc – cine sunt sefii?

cind scoti 20 de oameni in natura si-i pui sa intre intr-o competitie, le dezvalui o parte din caracter. asa s-a intimplat la Bloggers Inc, teambuilding pentru bloggeri din Bucuresti, Timisoara si Craiova.

incapatinarea si rasfatul meu s-au vazut imediat; n-am facut decit o proba din competitie (mi-am incurcat echipa, deci as puncta si ceva la egoism); ma rog am avut scuze, stiau ca nu voi presta multe activitati, functia mea in aceasta companie plina de directori era…

am petrecut 2 zile si jumatate cu acesti oameni; pe unii ii stiti, pe altii nu. am ales sa va povestesc citeva secvente care m-au facut sa-i vad altfel pe unii dintre ei. sper sa le cititi blogurile, fie si pentru aceste mici intimplari.

make – marius matache – m-a facut sa pling.

“toni tecuceanu stia sa glumeasca din orice. ma suna si-mi zicea “ce faci? hai sa iesim sa ne plimbam.” ne suiam in masina si povesteam. ii placeau trenuletele. linga eroilor e un magazin cu trenulete si voia sa-si ia unul. cind s-a facut un an de la moartea lui – care a fost cu o saptamina inainte de ziua lui de nastere – ne-am vazut toti prietenii si am facut un party in cinstea lui. apoi m-am dus si am luat o locomotiva de trenulet si i-am dus-o.”

**

adriana cocis = joie de vivre. e gravida in 6 luni (Ana Cristina se va numi fetita ei:) ) si n-a avut nici cea mai mica ezitare sa execute toate probele din competitie (urcat pe munte, biciclit, intrecere cu caiac-ul). toata toata admiratia mea pentru felul linistit si elegant, cu mega bun simt, cu care se bucura de ce i se intimpla.

***

bogdan antohe – am sa tin minte mult timp bucuria lui de a face sport care e la fel de mare cu bucuria de a imparti asta cu ceilalti. e gata sa te invete orice, sa te incurajeze cu cele mai frumoase cuvinte, doar ca sa incerci sa faci sport. pentru ca stie, din propria-i experienta, cit de mult te schimbi dupa ce ai mici victorii personale in lupta cu propriile limite fizice. (mi-a povestit despre asta in masina:) )

***
augustin radu – stiu ca majoritatea oamenilor il vad un Peter Pan modern (cu dorinta lui de a ramine copil) sau ca un povestitor fara de sfirsit, dar…

iata un dialog din masina ( renault megane – ul simpatic):

– nu vreau sa fiu eu primul in coloana; e chinezu in echipa, e si make; ei sunt mai mari, mai importanti, trebuie sa fie mai in fata, nu o sa-mi arat eu acum talentele de sofer intr-o competitie.

– e frumos gestul tau, dar crezi ca ei o sa observe asta? si daca nu observa, tu fiind atit de atent la detalii – pentru ca ceea ce faci in coloana de masini e un detaliu fin – ai sa remarci si daca ei nu-ti raspund la fel, nu vei fi dezamagit?

– nu. am invatat sa fac lucrurile asa pentru ca simt, fara sa cer ceva inapoi.

***
o alta conversatie cu garda jos, despre business, cu Chinezu – in alt Renault:) – m-a facut sa-mi limpezesc ideile despre cum ma voi dezvolta in online. a doua zi mi-am cumparat un domeniu nou:). e evident ca la asta nu pot sa dau detalii. Multzam Cristi. (pila lui eram in Bloggers Inc:) )

***

Vlad Dulea – m-a impresionat generozitatea lui.

Vlad a fost printre organizatorii evenimentului si a avut partea cea mai grea din munca, asa ca a fost tot timpul atent sa avem toate lucrurile pregatite pentru probe, pentru evenimente.

in ultima seara nici macar n-a mai stat la masa, avea de pregatit sonorizarea pentru concertul pe care-l sustinea impreuna cu Make.

habar n-am avut ca Vlad cinta atit de bine (n-am fost niciodata la acustic bloggers), dar ce m-a impresionat a avut legatura cu relationarea sa la ceilalti.

desi cinta cel putin la fel de bine ca Make, pentru ca Marius e mai celebru si mai mare, Vlad se uita cu atit de mult drag si cu asa un mare zimbet la Make, incit ii vedeai toata generozitatea acolo. si bunul simt.

mai vazusem asta si pe dunare cind, in caiac alaturi de Ruxa, a avut nevoie de doar citeva secunde sa o faca sa se simta confortabil, dar in acelasi timp sa-i ordoneze miscarile ca sa fie in sincron.

tare mult mi-a placut asta.

partenerii excursiei noastre au fost continental hotels, aventuria.ro si renault.

2410
jessiede ce ar fi trebuit sa vada muzicienii nostri concertul lui Jessie J

de ce ar fi trebuit sa vada muzicienii nostri concertul lui Jessie J

aseara pe plaja H2O a fost concertul anual Orange, de data asta cu Jessie J si ar fi fost minunat ca printre spectatori sa se afle cei care vor sa faca muzica in romania.

structura show-ului lui Jessie J, ce a spus intre piese, playlistul si micile trucuri de pe scena ar fi fost o super lectie pentru ai nostri.

totul show-ul de o ora si jumatate a fost ca o poveste despre ea.
cu fiecare piesa Jessie J a mai adaugat o bucatica din puzzle-ul care sa te faca sa intelegi – chiar daca nu stiai nimic despre ea inainte – ca e o fata care a muncit mult, pe care industria muzicala n-a iubit-o de la inceput, ca se bucura de super succes acum si e recunoscatoare pentru tot ce are.

a interactionat discret cu membrii trupei tot in aceeasi relatie de a -i fi oglindita personalitatea, s-a rujat pe scena ca sa acopere – distragind atentia spectatorilor – intrarea unor baloane uriase si, dincolo de toate astea, a cintat de a rupt.
are o voce incredibila.

eu ma numaram printre cei multi care stiau fix doua dintre cintecele ei : Domino si Price Tag (al carei nume nici macar nu-l stiam bine, era pt mine It’s all about money:) ), adica eram o super novice in ceea ce insemna munca ei si am plecat de acolo cu dorinta de a asculta tot albumul.

very very well done.

cred ca au fost peste 10.000 de oameni pe plaja; concertul s-a incheiat cu un foc de artificii.

Multumesc Orange Music pentru invitatie.

i need this

who you are

p.s. jessie j era incaltata in bascheti spre deosebire de multe dintre domnisoarele care se aflau in sectorul VIP si purtau tocuri de 20 cm. o selectie a incaltamintei de la acest concert, in fotografii – in curind.

2535
london2012medalgoldde ce iubim olimpiada

de ce iubim olimpiada

e ceva ciudat si special cu sportul. mai ales cind e olimpiada.

cind sunt ai tai pe teren, pare ca lupti si tu alaturi de ei. ti se opreste respiratia, ti-e teama pentru orice miscare a adversarului.
ti-ai putea gasi scuze ca tot ceea ce reusesc ei sunt un fel de victorii prin procura pentru succesele care-ti lipsesc din viata, dar si cind pierd un meci tu ai ochii in lacrimi.

si-ai vrea sa poti sa fii acolo linga campionul care a pierdut, ca sa-i spui cit e de minunat. si ca ai tot respectul pentru efortul lui, pe care tu- spectator – nu-l poti face si, chiar daca-l intuiesti, nu ai cum sa-i simti efectele.

poate tocmai de asta iubim olimpiada. pentru ca scoate din nou la lumina, din noi, fair play-ul pe care-l uitam adesea in viata. si suntem uniti. din nou.

***
sa dea domnul ca fiecare zi de olimpiada sa insemne o medalie pentru RO ca aceasta prima zi a alinei dumitru… bravo alina. bravo.

1239
marry popinslondon at heart

london at heart

doar englezii pot sa puna cultura si umor in tot ce fac. jumatate din anglia culturala e in filmul olimpiadei: helen mirren, jeremy irons, roger moore, joseph fiennes (cu tot cu shakespeare) si multi multi altii, plus cele mai reprezentative puncte culturale ale Londrei intr-o poveste despre cum te inspira sportul

The Official London 2012 Olympics Film.’Sport At Heart’ from Daryl Goodrich on Vimeo.

ceremonia de deschidere a fost cea mai moderna dintre toate ceremoniile – fara pancarde si care alegorice; a fost cool, smart, cu umor (Mr Bean genial) si cu relaxarea de a face umor cu intelectuali, in timp ce ai pe scena stadion actori sau regizori care au oscaruri, emmy-uri, grammy-uri si alte premii mari.

londra – the best.

sper ca v-a placut momentul lui akram khan, cu care s-a incheiat prima parte a ceremoniei, chiar inainte de intrarea sportivilor.
si momentul marry popins. sau momentul cu cosurile de fum care ieseau din gazon (cum naiba au facut?). sau momentul cu “this is for everyone” – cu inventatorul internetului. sau…

chiar asa: care a fost momentul vostru preferat din ceremonia de deschidere? 🙂

2021
old-couplebarbat despre femei

barbat despre femei

– am un prieten cu multi bani care a fost numai cu femei frumoase, dar proaste. adica frumusele, nu top model, dar prostutze

– de ce? are o strategie?

– cind ajunge acasa nu vrea sa auda problemele ei existentiale, vrea sa se simta bine.

– si tu? esti la fel?

– nu, sunt dispus sa aud si problemele ei existentiale, dar ca vreau sa simt ca ea e o femeie care  – cu toate problemele existentiale – e linistita pe dinauntru. asta ma ajuta cumva, subliminal, sa cred ca o sa fie o mama buna, ca viitorul meu copil o sa stea intr-un loc cald si bun.

***

o conversatie cu un domn cu care s-ar putea  sa fac un interviu/ un profil,  smth.

1805
afterSENZATIONAL: cit de mic e un spatiu mic?

SENZATIONAL: cit de mic e un spatiu mic?

pe covorul meu se afla la scara 1/1 amprenta bucatariei unei tinere – 1, 32 mp.

in real bucataria arata asa

acum acelasi spatiu arata asa

mi se pare incredibil ce pot face niste oameni priceputi; cum pot folosi orice colt intr-un mod optim si pot transforma orice spatiu – oricit de mic – in ceva minunat.

mi-ar placea sa stiu si eu sa fac asta, am un colt in hol unde tre sa gasesc o solutie creativa de depozitare:)

bucataria de mai sus a fost inscrisa la concursul spatii mici initiat de ikea. puteti sa va mai treceti prin SENZATIONAL/ SOCANT/ EXTRAORDINAR , uitindu-va aici la cum au fost transformate cele mai mici spatii de locuit posibile.

eu ma uit de o jumatate de ora si nu ma mai satur:)

1665
Cineva-cu-care-sa-fugi-de-acasa-Noemi-Revnic-si-Marius-Concitabook cover tee

book cover tee

tricouri cu reinterpretari ale copertei cartii tale preferate – asta e book cover tee, un concept creat si realizat de Noemi Revnic pentru blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu 109.

au si-au reinterpretat cartea preferata pe tricouri eroiiromanieichic (Cristina Pop si Lili Misaila, alaturi de Carla Szabo care a creat coperta cartii lor preferate); Ioana Ulmeanu & Robert Ratiu; Valeria Moldovan (mama Marinei de la 109); Ovidiu Buta, Razvan Firea si Marius Concita & Noemi.

cineva cu care sa fugi de acasa – Noemi Revnic & Marius Concita

portretul lui dorian gray – razvan firea

Accidentul – Ioana Ulmeanu & Robert Ratiu

Orlando – Ovidiu Buta

Dama de pica – Valeria Moldovan

Middlesex – eroii romaniei chic

pe Placerile lui Noe aflati si povestile din spatele fiecarei alegeri, iar tricourile le puteti cumpara din librariile Anthony Frost, Bastilia si Carturesti.

stiu, acum va ginditi cam cum ati ilustra coperta cartii voastre preferate…

1716
picsay-1343329926Ce-am invatat pe dunare

Ce-am invatat pe dunare

exista locuri care-ti arata cit de relativ e totul pe lume.
ca de exemplu, barajul portile de fier. pe o parte a malului dunarii ceasul indica o ora, pe partea cealalta – la 1 km distanta, ceasul indica alta ora.
si sirbii si romanii se uita, realmente, la acelasi cer – rasarit, apus – dar se raporteaza temporar diferit la el.

***

am fost un week end in mijlocul saptaminii pe dunare, linga portile de fier, in ceea ce s-a numit teambuilding  Bloggers Inc si asta a fost al doilea meu contact direct cu Dunarea (primul e via bratele deltei or sulina), dar a fost la fel de impresionant.

***
pe apa barcagii nu masoara distanta in km, ci in timp. “suntem departe de colegii nostri?”, l-am intrebat pe Nicu, capitanul barcii. “10 minute”, a raspuns scurt.
la fel apreciau distanta si in delta.

oamenii apelor au povesti cu eroi, au legende.
ca povestea cu un important om al imperiului austro ungar care, pentru ca a facut ceva ilegal, a fost pedepsit sa construiasca un drum pe linga cursul dunarii. cind si-a terminat banii, s-a incheiat si drumul. ultimul lucru pe care l-a facut a fost sa inscriptioneze pe o stinca numele sotiei lui – Elisabeth.
astazi, Dunarea acopera drumul, dar inscriptia se vede cind nivelul apei e mai scazut.

cind ai in dreapta munte, in stinga munte, sus cer, jos apa si tu esti pe o barca micuta cu motor, incepi sa simti cit de fragil esti in mecanismul cu multe rotite care se cheama natura. e un exercitiu bun pe care ar fi frumos sa-l faca si domnii care se cred Dumnezei la meetinguri, la tv, la tribune.

cind dupa un colt iti iese o statuie sculptata in stinca, de 55 m inaltime , iar tu esti la baza stincii intelegi cit de mic esti ca om, dar cit de mari si importante lucruri poti face.
statuia lui decebal e cu doar 6 m mai mica decit Statuia Libertatiii (dar e mai mare decit Iisusul din Rio) si este, de departe, cea mai inalta statuie din Europa. (asa pt proportii amuzante dar relevante – nastul are 7 metri lungime si 4 latime… bun baiat a fost Decebal asta). 12 sculptori alpinisti au muncit din 1994 pina in 2004, dimineata devreme pina la ora 10 si apoi pe seara cind se mai racorea.
asta e locul in care se odihneau.

pe linga Cazane sunt doua pesteri (cazanele mari si cazanele mici sunt doua defilee unde dunarea sa ingusteaza teribil – pina la 150 m; se numesc cazane pentru ca apa pare ca fierbe din cauza curentilor ) . eu am vizitat-o pe cea mai mica, a Veteranilor. de afara vedeai stinca uriasa cu o mica intrare cu scari de lemn. inauntru o grota curata, mare, cu pereti ca si cum ar fi fost proaspat slefuiti. senzatia a fost stranie – ca si cum in pamint, despre care-ti imaginezi ca e o structura solida, sunt de fapt niste bule mari de aer – ca-ntr-o gogoasa care sta la prajit.
de aici, m-am gindit din nou cit de relativ e ceea ce ne imaginam noi ca e stabilitate. poate ca sub pamintul pe care calcam si despre care credem ca e stabil se afla, la putina distanta, in adincime, o mare gogoasa de aer.

am fost la spa-ul testoaselor :). sunt niste testoase avute si rasfatate, unele au gps , altele au chip-uri in zona creste o specie rara de testoasa, exclusiv erbivora: testoasa Hermann – care pentru ca e pe cale de disparitie e protejata. exista un call center unde oamenii care gasesc o testoasa pot suna, vine cineva recupereaza testoasa, o verifica daca e sanatoasa, ii mai face ceva vitamine si apoi ii da drumul in natura. tratamentul se intimpla adesea la spa-ul lor , intr-o casa frumoasa; ma rog, ele traiesc in curte, in iarba, unde-si sapa gropi in care dorm. au numere scrise pe carapace si-arata ca jucatorii de fotbal american, dar asa le recunoaste Nea Vasile, cel care are grija de ele. undeva in padure e o testoasa care are un gps pus pe carapace pentru ca cercetatorii de la Universitatea Bucuresti/ Fac de geografie care au in grija parcul natural Portile de fier, sa analizeze pe unde merge, cit spatiu foloseste in habitatul ei natural. in curtea in care sunt tinute testoasele aflate in tratamente pentru recuperare e una care are un chip pe carapace care masoara temperatura si umiditatea, tot pentru cercetari. (daca vreti va spun cum fac testoasele bebelusi… va arat filmulet adica)


***

ce incerc sa zic cu toate astea? pina nu ajungi acolo habar nu ai ca exista atitea lucruri de vizitat/ descoperit. poti sa faci drumetii pe munte sau croaziere pe dunare, poti sa vezi flori rare (exista un liliac si o lalea unice in ro, pe care le vezi doar aici), tot felul de animalutze, poti sa practici sporturi de apa si poti trai in liniste fara discoteci si lume galagioasa.

nu inteleg de ce ne inghesuim cu totii sa mergem pe litoral, cind linga oravita ai munte si apa (chiar si plaja frumos amenajata), intr-un cadru mult mai intim, mai curat si mai cochet.

***

noi am locuit la hotel continental portile de fier, chiar linga baraj (vedeai noaptea barajul luminat de parca era brooklyn bridge), un hotel care e specializat pentru team buildinguri si turism de grup. se deschide doar pentru grupuri mai mari de 20 de persoane, altfel spus e ca si cum l-ai inchiria cu totul, ceea ce sporeste gradul de intimitate.

miine va spun despre teambuilding si cum se vede caracterul oamenilor cind ii pui intr-un concurs. eu am iesit ca uleiul la suprafata – incapatinata, rasfatata – si am executat doar o proba din competitie:)

partenerii excursiei noastre au fost continental hotels, aventuria.ro si renault.
incep sa dezvolt o teorie legata de megane (si nu era megane-ul olimpic)-> indeamna foarte tare la povesti. ne-am povestit vietile in masina, si la dus, si la intors.

p.s. am fost cuminti si in ultima noastra zi, dupa ce terminaseram competitia ne-a iesit in cale curcubeul.

cei cuminti (d)in excursie au fost Roxana PaunLoredana LunguAdriana CocicDana IlieCristina PutanOltea ZamboriRuxandra Predescu,  ChinezuMarius MatacheVlad Dulea,  Augustin RaduLucian PrejbeanuRazvan PascuBogdan AntoheAndrei Zdetovetchi, Sorin NeaguAlex Dumbrava

3085
Loredanacele mai tari concerte ale verii in acest week end

cele mai tari concerte ale verii in acest week end

in week endul acesta sunt cele mai tari concerte ale verii si ar fi bine sa stiti de ele: simbata Jesie J pe plaja H2O din Mamaia la Orange Summer Party, iar duminica Concertul Europa FM pe plaja dintre Venus si Saturn (da, fix acolo unde cu o zi inainte de Liberty Parade).

adica pe cea mai mare scena de spectacole din romania cinta 5 dintre cei mai mari artisti pe care-i avem la muzici: Loredana, Directia 5, Horia Brenciu, Holograf si Stefan Banica Jr.

daca sunteti pe litoral, credeti-ma pe cuvint, concertul Europa FM e ceva foarte special. au fost multi ani in care am participat la organizarea unor concerte similare (insa mai mici ca amploare) si stiu ca experienta e una care nu seamana cu niciun alt spectacol.

toti acesti artisti sunt prieteni cu Europa FM de atit de multi ani (bine, sunt prieteni cu George Zafiu, mai exact si prin el cu restul lumii) incit totul iti da sentimentul unei cintari in familie pentru niste prieteni . doar ca “familia” are 10-20.000 de oameni, iar energia care face traseul scena-public si retur este incredibila.

deci, daca sunteti la mare in acest week end, de la ora 20.00 pe plaja dintre Venus si Saturn, ne vedem la concertul Europa FM. sunt curioasa care vor fi reactiile voastre dupa aceea.

p.s. eu merg si la Jessie J simbata, poate ne vedem acolo:)

2718
afis final AKFresh de expozitii

Fresh de expozitii

text de Noemi Revnic

Astazi scriu despre trei expozitii la care mi-am propus sa ajung in urmatoarele saptamani.

Prima va fi vernisata la MTR: “Ada Kaleh. Insula din suflet”, din 3 si pana in 19 august, in Sala Foaier. Expozitia face parte dintr-un proiect AFCN si va fi itinerata mai apoi la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta (14 – 28 septembrie) si la
Muzeul Regiunii Portilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin (9 – 31octombrie). Abia astept sa vad imagini vechi surprinse pe aceasta insula fermecatoare care a disparut in apele Dunarii la inceputul anilor ’70, imediat dupa incheierea lucrarilor la Hidrocentrala Portile de Fier I.

Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu verniseaza expozitia “Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion”. Curatorul este o fosta colega din perioada Tabu, Catalina Bolozan si sunt foarte mandra de ea. Artistii din display sunt britanicii Julie Cockburn, Alexandra March, Kazuya Tsuji si Luke Twigger. Expozitia poate fi vizitata din 27 iulie si pana in 24 august, de marti pana duminica, intre orele 10:00 si 18:00.

Din nou in Bucuresti, la Readers Cafe avem frappe-uri cu menta si expozitia
“Retro Vibes” a Biancai Antonia Popescu. Pentru pasionatii culturii anilor ’70 va fi o adevarata incantare sa admire lucrari inspirate de Rolling Stones, Pink Floyd, Led Zeppelin si de filmele cult din aceasta perioada in care mi-ar fi placut sa am 20 de ani. Apoi va recomand o mica incursiune la Baneasa Shopping City, incepand cu 27 iulie, pentru a admira si cumpara creatiile din Pop-Up Shop-ul PATZAIKIN: piese reinterpretate ale tinutelor delegatiei olimpice romanesti, semnate de acest brand minimalist si perfect.


Un weekend minunat si pe foarte curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1417
catalin 2Sanatos e sa taci

Sanatos e sa taci

text de Catalin Anchidin

Postul meu de astăzi e unul din acela comun. Nu aduce nimic nou, nu are nimic senzațional și nu te face decât să zici, poate pentru a zecea oară pe ziua de astăzi, “nu mă mai miră nimic”. De fapt, ai putea să treci liniștit peste el. Ai putea să îți consumi trei minute în care să nu te mai enervezi, trei minute în care să stai tu cu tine și să nu te mai consumi cu mizeriile din jurul tău. E mai sănătos așa. Și crede-mă, nu ai vrea să te îmbolnăvești.


În ultimul an am interacționat, de mai multe ori, cu sistemul sanitar. Nu că mi-aș fi dorit dar s-a întâmplat.
Înainte să zic ce mă doare, o să precizez că în alte ocazii am avut parte și de tratamente umane mai fericite, dar tind să cred că sunt din ce în ce mai izolate.

De fiecare dată când aud de spital nu știu de ce să îmi fie mai întâi frică: de boală, intervenție, tratament sau de maladia unor personaje din sistemul medical.

Am să fac referire, astăzi, doar la comportamentul asistentelor medicale cu care inevitabil te întâlnești prima oară pe holul de la Urgențe. Ele sunt responsabile cu welcoming-ul, în primă fază.

În cel mai recent caz, întâmplat de curând, au început să urle isteric și să intrebe “de ce nu ai venit cu pacientul la miezul nopții?!”. Încerci să le explici frumos că de fapt salvarea a întârziat. Greșit. De fapt trebuie să taci. Să taci dracului din gură și să te lași pedepsit de doamnele pe care tu de altfel le respecți. Dacă ai făcut imprudența să deschizi gura, ai să descoperi că nu numai că ești nesimțit dar și că ai nimerit fix când se făcea schimb de tură și poate te trezești cu bolnavul în brațe. Începi să tremuri, nu crezi că ți se întâmpla asta, tremuri așa cum o făceai în copilărie. Atunci îți era frică să nu fii certat pentru cine știe ce boacănă stupidă. Acum îți este frică să nu-l pierzi pe cel drag ție doar pentru că ți-ai permis să deschizi gura. Și taci. Taci, tremuri și asculți lecția de viață pe care ți-o dau cele sau cei care ar trebui să aibă grijă de sănătatea ta. Poate că nu ai nevoie de asta atunci dar, lecția vine la pachet cu asigurările de sănătate.

Acum câteva luni am avut un incident cu niște câini comunitari. După ce am fost refuzat de un taximetrist să mă ducă la urgențe, pe motiv că respectiva cursă era prea scurtă, la spital sunt întâmpinat de una din asistente care îmi spune pe un ton total neprietenos că sigur le-am făcut eu ceva câinilor că nu mă atacau ei, așa din senin. Și încă ceva, să nu încerc eu să o conving că știa ea mai bine.
Tot în cadrul acestui episod o altă doamnă asistentă mă întreabă unde s-a întâmplat incidentul. Îi explic unde. Ea mă întreabă în ce sector se află respectiva stradă. În momentul în care îi spun că nu știu exact dacă e sectorul 3 sau 1 stârnesc o nouă rafală împotriva mea. Mi-am plecat capul și m-am gândit că am făcut rău că înainte să vin la spital nu m-am interesat să aflu în ce sector s-a întâmplat evenimentul.

Cum spuneam, la începutul textului, am cunoscut și asistente foarte amabile și atente (ex: spitalul ORL), care pariez că și ele erau la fel de frustrate din cauza salariului mic, din cauza sistemului în care lucrează sau din cauza problemelor personale cu care se confruntă. Încep să cred că sunt tot mai puține.

Am însă o singură rugăminte adresată personalului care aplică abordări de genul celor exemplificate: dacă simțiți că nu mai faceți față, că sunteți nedreptățiți, frustrați, necăjiți, chinuiți, gândiți-vă că și noi, muritorii de rând din spitale, am putea fi la fel. Mai bine vă pierdeți voi job-ul decât să ne pierdem noi mințile sau, mai rău, viața.

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1815
sunshine boysSunshine Boys la Savoy Theatre

Sunshine Boys la Savoy Theatre

text de Sorana Savu

Voiam sa va trimit cu mare caldura la teatru, la Londra, la Savoy, sa vedeti “Sunshine Boys”, dar saptamana asta stagiunea se incheie… Pentru ce va mai fi, gasiti sugestii si bilete aici

Pentru ce a fost… ei bine a fost prima oara dupa 40 de ani cand domnul Danny de Vito a urcat pe scena unui teatru. Motiv suficient sa dau navala pe net si sa-mi cumpar bilete la Savoy. Acum vreo patru luni. Piesa, “Sunshine Boys”, ii apartine lui Neil Simon si a mai avut o versiune “de aur” cu Walter Matthau in rolul principal. DeVito nu are amaraciunea sau sarcasmul intunecat al lui Matthau, dar poate fi morocanos la modul acela simpatic, de hobbit.

Partenerul lui este Richard Griffiths, un englez sadea, fortat de scenariu sa vorbeasca americana. Il stiti din rolul parintelui adoptiv al lui Harry Potter – bietul om are lipici la rolurile negative, si asta de multa vreme. In tandem cu Danny DeVito, arata fix cum imi imaginam eu cand eram copil ca trebuie sa fie Pat si Patachon. Cam aceleasi proportii, dar cu o diferenta uluitoare de inaltime.

In ciuda ei, DeVito e cel care umple scena, invariabil, cu o energie si un dinamism molipsitor, cu un umor care, desi se doreste caustic, sfarseste inevitabil prin a fi adorabil si exasperant. E ca un pisoi care are senzatia ca, daca si-a zbirlit blana pe spinare si a inceput sa te scuipe, are impresia ca n-o sa-l mai iei in brate si o sa te temi de el. Cum ziceam, adorabil.

Am tot avut ocazia in ultima vreme sa vad actori de film revenind pe scena si am descoperit in ei o naturalete si o verva lipsita de stridente si de manierisme declamative care mi-au reconstituit placerea de a merge la teatru, de a descoperi emotia creatiei live. De cele mai multe ori, ai revelatia asta prin comparatie – vezi personaje care iti capteaza atentia si interesul cumva firesc, si altele care nu par sa iasa din paginile scenariului, care isi numara inca pasii pe scena pana la punctul marcat din care trebuie sa rosteasca monologul – sau replica.

Si aici a fost la fel – si ma mira asta foarte tare, pentru ca, in mod normal, regizorul sau producatorul ar trebui sa fie atenti tocmai la asta – la compatibilitatea celor de pe scena, la modul in care isi comunica, la modul in care inteleg ca trebuie sa defineasca pentru noi, cei din sala, spatiul dramatic. In speta, Adam Levy, care are unul dintre rolurile importante ale piesei, Ben Silverman, e cel care a facut praf magia pentru mine. Si e destul de complicat sa apreciezi jocul a doi actori minunati, incercand permanent sa faci abstractie de al treilea personaj care canta fals.

Stagiunea s-a terminat – din pacate. Dar intalnirea live cu DeVito, neasteptata pentru toata lumea dupa o asa pauza de patru decenii, a fost din nou unul dintre acele evenimente pe care le pui in clasorul tau virtual si pe care le vizitezi cand ti-e dor sau ti-e rau sau ti-e lehamite.

***

Sorana Savu este specialist in Comunicare, senior partner Premium Communication.

1671
IMG_8623cena di Amici

cena di Amici

la sfirsitul saptaminii trecute, s-au intilnit pentru prima data cei care – cu ingaduinta – au acceptat sa scrie pe blogul meu ca invitati speciali.

cena di Amici di Peroni- o cina italieneasca al fresco.

ce discuti cu prietenii, ramine intre prieteni, asa ca n-am sa povestesc ce s-a intimplat acolo, va las doar citeva fotografii cu protagonistii, ca sa-i stiti mai bine pe cei care scriu pe aici. (inca o data le multumesc ca scriu constiinciosi pe blogul meu, povestindu-si experientele)

adrian telespan – el nu scrie inca pe blog, dar va scrie in curind 🙂

Sorana Savu

Noemi Revnic

Catalin Anchidin

Diana Marasoiu

Ioana Blaj & Paul Ipate. (nici Paul nu scrie, inca, pe blogul meu, dar… nu se stie niciodata:) )

2573
teasera new Experience

a new Experience

daca ne-ar fi spus cineva acum 10 ani ca vom folosi telefonul ca sa facem fotografii, ne-am fi uitat urit si-am fi zis ca e putin nebun.

daca v-as spune ca poti picta cu telefonul sau ca poti deveni DJ si poti mixa muzici la tableta, ce-ati spune?

fiti cu mintea deschisa, tehnologia e pe cale sa devina arta:)

***

tehnologia e inainte de orice o experienta… incerci ceva ce nu stiai ca exista, te cucereste senzatia si te intrebi “cum naiba am putut trai fara asta pina acum?”

***
joi, 26 iulie, se deschide in AFI Cotroceni Vodafone Experience store, un loc in care tehnologia comunicatiilor trece la next level, devine arta.

in ziua deschiderii, un DJ va sustine un recital special, mixand la tablete, un artist ilustrator va inlocui panza cu o tableta si creionul cu o aplicatie speciala de desenat pentru telefonul mobil si va face portrete digitale tuturor celor care vor pasi pe portile magazinului, un actor „va mima” aplicatii pentru telefonul mobil iar trupa Sensor va sustine un concert inedit pe tablete.

daca ajungeti in magazin, joi de la ora 14.00 puteti participa la un concurs Treasure Hunt, cu premii terminale (Samsung Galaxy S3, Samsung Galaxy Tab, Vodafone Smart II) si bilete la film.

***
peste citiva ani, copiii vostri vor cinta cu telefonul, vor picta pe tableta si vor crea in citeva clipe filme experimentale montate si cu coloana sonora suprapusa.
nu v-ar placea sa stiti ca si voi ati experiementat asta printre primii?

tehnologia devine arta , v-am spus:)

p.s. in perioada 26 – 29 iulie, in Vodafone Experience Store va fi disponibila o oferta promotionala, valabila atat pentru clientii noi cat si pentru cei existenti. Clientii care vor achizitiona un abonament incepand cu Mega 11 + optiunea de internet pe mobil 1 GB vor beneficia de un discount de 100 Euro (TVA inclus) pentru smartphone-uri de top, precum si beneficii duble (minute/SMS in retea, minute/SMS nationale, trafic internet), pe o perioada de 6 luni, pentru pachetele Smartphone incepand cu Mega 11 + 1 GB trafic internet.

1384
tennisdoar tenis si-o poveste de demult

doar tenis si-o poveste de demult

ieri am dialogat pe twitter cu doartenis:

Iti multumesc ca-mi urmaresti blogul. Sunt onorat, mai ales ca datorita tie am asistat la primul turneu de tenis ca ziarist, in 95 🙂 Andrei

*
pe bune? nu ma confunzi? imi zici te rog cum te cheama cu totul? ca nu am gasit pe blog

*
Andrei Constantinescu, eram la inceput pe la Radio XXI. Nu am cum sa te confund 🙂 M-ai trimis la ultima editie organizata de Muresan la BNR

***

asa e. mi-l aduc aminte pe Andrei, eram redactorul sef de la stiri la r21 pe vremea aia si ii cam chinuiam ca sa avem content propriu. el era student la sport, dar nu era pasionat de fotbal, sau nu-mi aduc eu aminte sa fi fost vreun microbist. dar ii placeau celelalte sporturi.

acum Andrei e redactorul sef adj la sectia sport la Adevarul dar, desi stiam ca e acolo, habar nu aveam ca el e in spatele blogului doartenis.ro .

pe blogul asta ma duc mereu cind vreau sa vad ce mai fac jucatorii nostri pentru ca e foarte updatat, iar informatiile sunt direct de la sursa, nu prin agentii de presa. banuiam ca e al unui jurnalist, dar nu stiam ca e al lui Andrei. imi place f mult coincidenta asta, despre cum – via bloguri – ne-am mai urmarit/ auzit.

sa-i vizitati blogul, stie totul despre tenismenii nostri, chiar acum – despre ce fac ei la Olimpiada. puteti citi aici.

***

intimplarea asta mi-a amintit de ceva drag de demult: cel mai pretios lucru al adolescentei mele a fost o revista TENNIS MAGAZINE cu Agassi pe coperta. costa mult pentru bugetul surorii mele care era studenta la bucuresti si-am asteptat vreo 3 luni ca sa o am, dar a fost chiar unul dintre cele mai pretioase lucruri pe care le-am avut.

imi permitea acesul la o alta lume. a cistigatorilor.

asta era revista, doar ca a mea nu avea autograf. peste ani am citit biografia lui agassi si i-am trimsi un mesaj celui care a scris-o, facindu-i o bucurie. dar despre asta poate povestesc alta data.

2061
akramkhan_verticalroadAkram Khan Dance Company in deschiderea JO 2012

Akram Khan Dance Company in deschiderea JO 2012

unul dintre cei mai minunati dansatori ai lumii, Akram Khan, a postat pe twitter asta. “Akram Khan Company : The first Opening Ceremony dress rehearsal is about to start… Are you ready to catch the completed show on TV in just 4 days?” asta inseamna ca va fi in show-ul ceremoniei de deschidere cu compania lui de dans.

uraaaaaaaaa.

iata-l, ca sa stiti cine e, desi am scris despre el de zeci de ori. sunt sigura ca va face un spectacol super emotionant.

1304
palariiBloggers Inc – bagajele

Bloggers Inc – bagajele

miine plecam in aventura Bloggers Inc, 19 domni si doamne in drumetie pe linga Portile de Fier.

in mod normal, pentru orice deplasare, am nevoie intre 7 si 10 minute ca sa-mi fac bagajele. urasc sa car multe lucruri si ma organizez sa am un bagaj cit mai mic; am capatat asa o dexteritate dupa atitea deplasari incit ma uit pe program si imediat stiu care sunt tinutele cele mai potrivite (care fac si mix intre ele pt momente diferite ale zilei).

acum, in program avem navigare cu caiacul(?!), biciclit montan (!!!!), drumetii si mi-am consumat toate minutele standard pentru impachetat rizind in fata posibilelor palarii intru protectie solara pe care le-as putea lua cu mine…

numai imaginati-va cum ar fi sa ma duc eu printre golanii aia cu caiacele lor si nu mai stiu ce nebunii, cu palaria de paie care are boruri cu diametru mai mare de 60 cm :)))

***

Bloggers Inc e un team building intru descoperirea frumusetilor patriei din zona Drobeta Turnu Severin. Partenerii distractiei noastre sunt Continental Hotels, Aventuria.ro, Renault.

Doamnele care merg sunt Roxana Paun, Loredana Lungu, Adriana Cocic, Dana Ilie, Cristina Putan, Oltea Zambori, Ruxandra Predescu, iar domnii Chinezu , Marius Matache, Vlad Dulea,  Augustin Radu, Lucian Prejbeanu, Razvan Pascu, Bogdan Antohe, Andrei Zdetovetchi, Vlad Petreanu, Alex Dumbrava

***

acum ca am stat si am pus link-uri la toti participantii (iar ei vor copia de la mine, stiu eu, uf uf), iau pauza de la bagaje sa maninc inghetata. pina miine la 7 juma cind tre sa ma revendice Make, mai e timp.

3041
neam saturat bogdan ghiuNEAM SATURAT

NEAM SATURAT

In mintea lui s-a petrecut ceva amuzant. A inteles repede ca unii oameni nu vor trece de aparente, dar ceilalti… Daca ar fi priceput ce zice el, ar fi fost posibil sa vrea sa i se alature.

Era o dimineata de miercuri, 4 iulie, si Robert, care abia se trezise, a stiut cum poate sintetiza starea de revolta pe care o simtea si care se regasea si printre prietenii de pe facebook – doar patru cuvinte: ”NEAM SATURAT DE VOI”. Stia ca unii nu vor vedea mai departe de lipsa cratimei, dar ceilalti – care dupa prima secunda de ezitare, vor fi inteles sensul – erau de-ai lui. Neam/popor – saturat de voi/politicieni care faceti lucruri de care ne e rusine.

Cind a ajuns la birou a pus un status pe facebook cu cele patru cuvinte, dar a continuat sa caute o varianta cit mai eficienta a mesajului lui. Voia sa-si transforme ideea in viral, ar fi fost semnul ca o intreaga generatie simte ca si el. I-a luat 5 minute sa gaseasca pe google o fotografie de la un meeting, cu un barbat cu o pancarta in mina, si-a scris peste ea mesajul lui – in photoshop, fara sa-l preocupe prea mult partea artistica. Apoi a trimis fotografia catre Vlad Craioveanu si Liviu Mihaiu. In citeva ore avea zeci de like-uri, dar si comentarii care l-au suparat: “e fake, e in photoshop”.

Oamenii nu mai vedeau padurea de copaci, pierdeau mesajul din cauza executiei, asa ca s-a gindit sa faca totul natural, ca la carte, cu fotografii. Pina seara cu ajutorul colegilor din cladirea in care lucreaza avea o bucata alba de PVC de aproape un metru lungime, un marker negru si asa a construit PANCARTA. Apoi a sunat-o pe Cosmina: “Te bagi sa vorbesti cu oamenii sa se fotografieze?”

De joi 5 iulie au inceput sa faca fotografii, iar in doua saptamini au surprins cu pancarta in brate citeva sute de oameni. Si bulgarele se rostogoleste.

***

Robert Soparlache are 32 de ani, a terminat Automatica si e art director la agentia de publicitate Gavrila & asociatii. A trecut prin citeva agentii, a lucrat si ca freelancer, asa ca experienta l-a facut sa simta care este forma pe care trebuie sa o dai lucrurilor ca sa atraga atentia. E genul “think big” si si-a surprins de multe ori colegii cu idei care pareau nebunesti si pe care, peste citeva luni sau ani, le-au vazut puse in practica de agentii din alte tari. Si mai e genul “coios” – face lucruri cu curaj, dar si cu cap, care sa lase urme.

Vrea sa faca un scurt metraj cu o idee surprinzatoare de filmare, dar are in cap si o idee de lung metraj. Dincolo de job se exprima prin grafica pe mirrorstoutopia, unde desenele lui pastreaza mesaje sociale. A fost implicat (voluntar) in campania pentru Nicusor Dan si a fost unul dintre cei care s-a luptat cu toata lumea in campania electorala pentru primarie ca sa impuna idei virale, sa faca lucrurile “big”.

Cosmina Ivanov (28 ani) a terminat ASE si studiaza fotografia la Facultatea de Arta. A lucrat pentru o vreme pentru una dintre companiile care fac sondaje care studiaza comportamentul consumatorilor, iar acum e freelancer. In vara aceasta isi planificase sa locuiasca intr-o comunitate de rromi ca sa studieze dansurile tiganesti si sa faca citeva fotografii prin care spera sa surprinda o parte mai putin stiuta a vietii lor, dar – pentru ca proiectul NEAM SATURAT a luat amploare – si-a aminat orice alta activitate.

***

Primul hop a fost dupa 3 zile. ”Noi nu suntem persoane sociabile, nu iesim la mondenitati, nu cunoastem multa lume. Cind am atins aproape 300 de oameni, intrasem in panica, nu mai stiam pe cine sa fotografiem”, isi aminteste Robert.

L-au intilnit insa pe Mimi Branescu pe o terasa si l-au intrebat daca ar vrea sa-si faca o fotografie, iar actorul – care e un bun minuitor al cuvintelor si-a scris multe piese de teatru – a acceptat fara sa ezite.

– “Doamne ajuta”, ne-a spus la despartire si ne-a emotionant. Am fi putut sa punem si noi asta undeva linga fotografie. Oamenii nu au de unde sa stie cum a fost.

Robert realizeaza cum sa imbunatateasca proiectul in timp ce se intimpla. N-au avut un plan asezat pe hirtie, de fapt n-au avut nimic. Abia dupa doua zile de la primele fotografii au facut pagina de facebook si un tumblr, dar tot din experienta directa si-au dat seama ca trebuie sa fie mai exacti. “Le ziceam oamenilor sa ne caute in doua locuri ca sa-si vada fotografiile, era gresit. Asa ca am pastrat doar pagina de facebook.”

Dupa Mimi Branescu l-au fotografiat pe Sorin Tranca, managing partner la Friends Advertising. “Am vazut cum Sorin preluase o initiativa a Bogdanei Butnar de a -si pune un “sad face” in locul fotografiei de profil de pe facebook, ca semn de nemultumire la toata avalansa de minciuni politice. De la ei, de acolo, a plecat gindul meu.” isi aminteste Robert.

Notorietatea lui Sorin care isi exprimase recent mihnirea fata de evenimentele politice actuale intr-o scrisoare deschisa care a devenit un viral in doar citeva ore (aproape 10.000 de vizualizari intr-o zi), a impulsionat proiectul.

Au urmat Andi Vasluianu, Liviu Mihaiu, Bogdana Butnar, Adrian Oianu, Iulian Comanescu, Cosmin Alexandru, Bogdan Ghiu, dar si oameni pe care nu-i vezi la tv sau in reviste: vinzatori la chioscuri stradale, angajati ai unor corporatii, studenti, profesori, tineri sau pensionari. Toate categoriile sociale, toate virstele.

“Mi-a placut pentru ca mesajul ma reprezinta si am apreciat modul in care a fost scris,” spune Vlad Craioveanu care n-a stiut ca el a fost printre primii promotori ai ideii. In doua saptamini de la prima postare peste 400 de oameni s-au fotografiat cu pancarta, unii ajungind la Robert si Cosmina pentru ca au fost recomandati de cei care fusesera deja fotografiati. Un alt fel de viral.

***

Robert si Cosmina se cunosc de “2-3 ani” si se necajesc unul pe celalalt cu o perseverenta de frati lasati singuri acasa multa vreme.

“Eu o ard mai palmat asa, nu m-as fi dus sa le cer oamenilor sa se fotografieze, dar stiam ca merg la sigur cu Cosmina, stiam ca o sa-i placa ideea si va zice da”.

La ce nu s-a asteptat nici el, dar nici Cosmina, au fost reactiile oamenilor fata in fata cu pancarta.
“Reacțiile imediate prin centru vechi au fost “De cine, de noi?!”, “Cratima, unde e cratima” sau “Liniutaaa!”. Cind vedem ca-i amuza cit de cit, ne oprim sa stam de vorba, le spunem de ce facem asta, si multi accepta sa faca si ei poza. Deseori aud “Ah, si eu! De TOTI!” Apoi ne tot întâlnim cu oameni pe care i-am fotografiat. Ne salutam sau ne zimbim prieteneste”, povesteste Cosmina.

Sunt si dintre cei care-i intreaba “pe cine aveti in spate?” si cind spun ca sunt doi tineri care vor sa vada citi din generatia lor simt ce simt si ei – lehamitea pentru politicienii care nu-i reprezinta – ii sfatuiesc sa faca lucrurile cu un statut juridic.
“A fost un domn care ne-a intrebat daca avem ONG si era gata sa se alipeasca cu ONG-ul sau la actiunea noastra”, isi aminteste Cosmina.

Dar fata in fata cu pancarta, reactiile celor de pe strada sunt si ca o radiografie a unei societatii care n-are exercitiul civic de a se exprima public sau care simte nevoia unui conducator suprem ca sa poata sa traiasca linistit: “Si daca te-ai saturat pe cine vrei sa pui in loc?”, “Ai vreo solutie?”, “Vreti anarhie?” sunt doar citeva dintre intrebarile cele mai vehemente.

Gratie internetului, mesajul a iesit insa din Bucuresti. Pe 8 iulie la un meeting din Oradea, un domn purta o hirtie cu “NEAM SATURAT DE VOI”, iar acelasi mesaj era afisat pe 11 iulie de cei care protestau la Bruxelles in fata Comisiei Europene in timpul vizitei lui Victor Ponta.

Cind ii intrebi de reprezentativitatea celor care au raspuns la ideea lor, acceptind sa se fotografieze, Cosmina, cu backgroundul ei in cercetare, spune ferm. “Criteriile sociodemografice îmi sunt necunoscute (venit, educație etc). Ce știu sigur e că sunt peste 400 oameni în fotografii, și peste 2000 în online. Cei mai mulți tineri de 20-30 ani. Toți sătui.”

***

M-am fotografiat si eu cu pancarta “NEAM SATURAT DE VOI”. Miercuri 19 iulie, la exact doua saptamini de la lansarea proiectului.

Discutam cu Cosmina si Robert in Van Gogh Cafe, iar chelnerii cind au vazut pancarta au venit la noi.

– Am vazut pe net proiectul. Putem sa ne fotografiem si noi?

Cind am iesit din cafenea, am intilnit-o pe terasa pe Flavia Giurgiu (din echipa de organizare a Festivalului International de Film Transilvania) care era cu o prietena. Au vrut si ele sa se fotografieze. Dupa ce ne-am despartit de noii protagonisti ai pozelor, le-am zis:

– Stii, desi imi placea proiectul vostru, si va impartasesc ideile, nu m-am gindit ca pot si eu sa ma fotografiez, pina sa-mi zici tu, Robert. Credeam ca e in circuit inchis.

Cu pancarta in brate, cu mesajul NEAM SATURAT DE VOI catre exterior, Robert mergea pe strada Smirdan catre fosta cladire a Bibliotecii Nationale, avind-o pe Cosmina alaturi. Linga Cosmina eram eu. Paream un trio care vine la un meeting sau tocmai protesteaza. Oamenii se uitau: unii zimbeau, altii se incruntau. Dupa ce mi-a auzit remarca, Robert, continuind sa-si cizeleze proiectul aflat in desfasurare, i-a spus scurt Cosminei.

– Trebuie sa le spunem oamenilor ca daca vor sa se pozeze sa ne lase un mesaj pe Facebook…

Pagina de Facebook NEAM SATURAT are 2800 de fani la doua saptamini de la crearea sa si un reach de peste 100.000 de oameni. Robert nu le-a spus parintilor despre idee pentru ca oricum, dupa atitia ani de publicitate, nu li se mai pare nimic special sa creezi lucruri de genul asta; mama Cosminei are facebook si urmareste indeaproape proiectul.

Unul dintre comentariile de pe pagina NEAM SATURAT suna asa: “E o pandemie lehamitea pentru aparatul politic, un virus al resentimentului pentru comedia de moravuri din Parlament și de la TV. Dacă sfidăm astăzi starea de fapt, putea-vom oare dobândi acel elan fundamental al reorganizării de drept? Voința există.” Andrei Nicolescu.

[gallery columns="4"]

Pagina de Facebook NEAM SATURAT poate fi gasita aici.

Robert Soparlache a acordat un interviu in Fishington Post despre activitatea lui in industria de publicitate, il puteti citi aici.

Multumesc Sorin Tranca pentru ca mi-ai facilitat accesul la aceasta poveste.

4210

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!