Marius Matache e, pentru mine, genul de om care a făcut multă școală, dar care a știut, în același timp, să-și urmeze pasiunile. Cântă muzică folk, are albume lansate și creațiile lui au fost difuzate de-a lungul timpului la majoritatea radiourilor.

E un mare sufletist, un om pe al cărui sprijin te poți baza oricând. Și e genul de profesor pe care ți-ai fi dorit să-l ai în liceu sau la facultate: face lucrurile complicate să pară accesibile, fără să simtă nevoia să sublinieze că el știe, iar tu nu.

Se află și în spatele unor tabere dedicate copiilor pasionați de chimie, la care sunt invitați, uneori, chiar și laureați ai Premiului Nobel. Dacă aș fi pasionată de chimie și aș mai fi elevă, l-aș urmări cu atenție. Am sentimentul că m-ar ghida în direcția potrivită chiar și fără să știe.

Îl cunosc de mai bine de 15 ani și i-am admirat întotdeauna determinarea cu care și-a urmat pasiunile, fără să renunțe la seriozitatea și rigoarea omului de știință.

Marius Matache este doctor in chimie, lucrează de aproape 30 de ani la Facultatea de Geografie a Universității din București

6/100

1. Ce înseamnă speranța pentru tine?

Speranța e motorul care ne duce mai departe în fiecare moment. Speranța că mâine va fi mai bine ca azi (am și o piesă în lucru pe tema aceasta), speranța că putem fi mai buni în profesie, dar și ca oameni. Speranța că mâine voi compune o piesă care va ajunge sus de tot, speranța că mâine doctorandul din echipa mea va descoperi leacul pentru o maladie incurabilă.

2. Ce ai sacrificat pentru succesul de până acum?

Nu simt că am făcut vreun mare sacrificiu, pentru că întotdeauna – și chiar nu o spun ca pe o figură de stil – am făcut lucruri care mi-au făcut plăcere. Poate aș fi putut să fac chestii mai bine plătite, dar cu siguranță nu aș fi avut satisfacțiile pe care mi le-au adus ocupațiile și pasiunile mele din ultimii 30 de ani (am început facultatea pe 1 octombrie 1996). Cercetare, proiecte educaționale, muzică, tangențial media (că a fost radio sau blog), comunicarea științei, întotdeauna mi s-a părut că “mă joc”, iar acest fapt mi-a asigurat un confort psihic greu de egalat de orice “salariu mare”.

Punctual, uneori trebuie să renunți la “joacă” pentru a atinge un obiectiv – de exemplu, ca să termin de scris teza de doctorat, am renunțat la mai multe deplasări în cadrul unor proiecte. Alteori am sacrificat un concert sau un meci ca să îmi păstrez vocea pentru o sesiune de studio când lucram la un album.

3. Ce ai fi dispus să sacrifici pentru a deveni cel mai bun din lume, pentru a ajuta oamenii la nivel global și pentru a intra în istorie?

Având pregătire de cercetător în științe exacte, mi-e greu să intru în joc, știu că nu așa funcționează, nu așa schimbi lumea. Lumea nu e o negociere, oricât de bine ar suna “dau viața mea pentru pastila care va eradica alergia la ambrozie”. Dacă vrei să devii cel mai bun din lume, știu o singură rețetă: trebuie să muncești mult, dincolo de limite, să înveți în permanență, să o iei de la capăt când ai greșit.

4. Ce înseamnă puterea pentru tine?

 O mare responsabilitate. Dacă ce faci tu influențează, într-o proporție mai mare sau mică, viața celor din jur, ai o responsabilitate uriașă și cred că trebuie să te comporți în consecință.

5. Pentru ce îți ești tie recunoscător, o trăsătură de caracter/o aptitudine care te-a ajutat?

Nu sunt un tip genial, n-am intrat primul la facultate, n-am fost cel mai talentat folkist din generația mea. Dar, spre deosebire de colegii mei, am fost probabil unul dintre cei mai ambițioși și nu am așteptat să vină cineva să îmi dea, ci am construit în permanență, uneori de la zero. Am avut în plus capacitatea de a mă reinventa, disponibilitatea să muncesc, să învăț, capacitatea de a rezolva probleme, apropo de ce scriam mai sus cu “joaca”, am luat totul ca pe un mare quest: Cum fac rost de bani de album? Cum atingem indicatorii proiectului? Cine sunt factorii de decizie la care trebuie să ajungem?

6. Cui i-ai cere iertare și nu ai avut curaj sau putere până acum?

Le cer iertare celor apropiați, sunt o mână de oameni, se știu ei, pe care uneori probabil i-am neglijat pentru binele mai mare (the greater good), pentru binele societății.