Author : Cristina Bazavan

Se termina vacanta, viata incepe sa revina in ritm de foc si mi-am propus sa iau mai usor anul asta, sa nu mai trag ca o nebuna de mine, dar sa ma bucur si rasfat mai mult.

Am fost atat de obosita la sfarsitul acestui an ca multe zile am zacut pur si simplu, am mancat, m-am culcat, am mancat din nou si tot asa…

Cum viata ma inspira si in scris, la sfarsitul anului trecut am scris pt Cotidianul, in avans ca sa am zile libere un pic, fix despe oboseala si cartea Societatea Oboselii care reaseaza un pic perspectiva in care facem eforturi ca sa ne potrivim in puzzleul social. Si cat de mult rau ne-a facut mentalitatea ca progresul inseamna mai ales sa-ti tragi tare de tine ca sa-ti depasesti limitele.

Textul din 3 ianuarie din Cotidianul e  aici, cel de ieri care e despre imbratisari, Walt Disney si empatie e aici…

Altfel sunt uimita cum naiba ajung oamenii sa comenteze politica si la aceste texte care sunt despre stil de viata si nu e mentionat nimic, dar nimic despre politica.

Politica insa, cu un text de pe blog, a provocat ceva iures in online cu  1,8 milioane de vizualizari si cateva zzeci de mii de reactii. Ceva deranj doar pentru ca am aratat ca anul trecut am aavut femei care au facut lucruri faine prin curaj, inteligenta si determinare.

*

In vacanta am preparat ceva f f gustos si va spun si aici poate va inspira sa testati.

O salata cu fenicul, mandarine, ceapa rosie, masline, morcov, sos de tahini si iaurt. Poate incercati candva e super super gustos.

*

Voi scrie separat despre serialul Amadeus de la Skyshow time (5 episoade) pe care l-am vazut screener chiar inainte de vacanta…

E minunat interpretat conflictul interior al lui Salieri (Paul Bettany)  despre cand esti suficient de educat sa intelegi ca altul e genial si tu nu poti sa-l ajungi cu toata scoala ta… si puterea sociala…

Am mai vazut in aceasta vacanta filmele Cover Up (despre unul dintre jurnalistii de investigatie importanti din America), The Lowdown, tradus la noi Informatii confidentiale, si the  Newsreader – un serial in doua sezoane despre o redacctie de stiri din anii 80…

Si bonus dupa toate aceste filme cu jurnalisti, reali sau fictionali, am cautat sa revad Natural Born Killers ca sa simt ritmul de filmare si de montaj de la vremea aceea, adicca anii 90.

Am mai vazut cateva screenere dar o sa  povestesc pe rand despre ele pe insta… dar si putin din noile filme romanesti si m-am gandit ca sunt vremuri faine pentru actorii romani pentru ca au lucruri frumoase de munca.

O sa scriu separat si despre alte doua carti pe care le-am citit in vacanta.

 Una desteapta tare -am citit-o cu dictionarul alaturi si cautand pe net informatii suplimentare pentru ca nu aveam context si nu puteam intelege mult. E vorba despre cartea dlui profesor Theodor Paleologu  – Cine mai opreste apocalipsa.

(mi-au spus cei de la Editura Trei, unde a aparut cartea, ca se pregatesc de tirajul 2 pentru ca primul a fost epuizat, deci mai e o speranta in tara asta… sunt multi destepti care inteleg cartea asta)

O alta carte la limita dintre gossip si politica e cea a fostei purtatoare de cuvant a lui Trump  si fosta sefa de cabinei a sotiei lui – Melania, Stephanie Grisham –  now I’ll Take you questions, care da mult din casa si spune multe lucruri rele.

E o carte pe care ar trebui sa o citeasca multi dintre comentatorii politici de la noi si diplomati… o sa-i ajute sa inteleaga mai multe despre Trump care isi vede mandatele de presedinte ca un producator de televiziune in cautare de audienta maxima… ma rog o sa scriu separat pentru ca sunt multe de spus…

Mai fac cateva mentionari nu chiar de bine 😊

Mi se pare o mizerie ca Antena 1 a decis sa puna doi infractori – Calin Dunca si Cristian Boureanu – in Survivor, cred ca e f f gresit sa ii validezi si sa le speli imaginea printr-o emisiune de divertisment.

Nu m-am uitat, nu vreau sa vad acesti oameni cu un caracter infect care au facut puscarie,au inselat multi oameni, iar in caul lui Boureanu au si agresat femei… nu m-am uitat nici la emisiunea concurenta de la Pro TV, pt mine e pierdere de timp.

Am vazut insa doua episoade din Power Couple si sunt in continuare mai mult decat impresionata de echipa de safety a show-ului.

M-am gandit cam cat de grele pot fi unele probe daca o gimnasta ca Sandra Izbasa se vaita ca nu mai poate, ea fiind si foarte fit dar si cu un mental foarte puternic.  Imi place castul de la acest show…

Va rog sa incepem anul cu o fapte buna, putem schimba viata unui tanar cu o fapta mica si simpla.

Fiecare tanar merita sa aiba un „maine”. Dar pentru unii, viitorul nu incepe cu vise mari, ci cu sanse mici. Cu usi inchise. Cu lipsuri care apasa mai greu decat curajul din inima.

In Romania, mii de tineri talentati cresc in medii unde posibilitatile se numara pe degete. Tineri care vor sa munceasca, sa-si ajute familiile, sa devina independenti. Tineri pentru care un permis de conducere nu este un moft, ci o punte – spre un job, spre demnitate, spre libertatea de a-si lua viata in propriile maini.

De asta scriu anual despre proiectul Mol, „Permis pentru viitor”, care  le ofera exact asta: o sansa reala. O finantare completa pentru scoala de soferi la categoriile B, C sau D, pentru tinerii intre 18 si 25 de ani, care stiu ca volanul poate insemna un salariu, o meserie, un rost.

Este un proiect al Fundatiei pentru comunitate de la compania care detine benzinariile Mol si e unul dintre proiectele pe care le iubesc pentru ca stiu oameni care au beneficiat de el si care si-au schimbat viata fundamental odata avand carnet de conducere si access la o meserie pentru care familia lor nu i-ar fi putut sprijini.

Scriu  de multi ani despre acest proiect (nu e reclama, e doar dorinta mea de a ajuta pe cineva care cu o informatie isi poate schimba viata)

Din 2015 pana azi, 412 tineri au primit aceasta sansa. 412 destine care s-au schimbat pentru ca cineva a crezut in ele. 412 povesti in care „nu se poate” a devenit „uite ca se poate!”.

Dar inca sunt sute, mii, care asteapta randul lor.

Inscrierile sunt deschise pana pe 27 ianuarie 2026 si se pot face aici https://pentrucomunitate.ro/permis . Timpul  care a mai ramaas e scurt, iar visurile lor sunt mari.

Tu poti fi scanteia care aprinde un viitor.

Te rog  da vestea mai departe. Distribuie. Trimite unui profesor, unui asistent social, unui tanar care crede ca viata l-a uitat.

Poate nu putem schimba lumea intreaga. Dar putem schimba lumea unui tanar. Iar asta schimba tot.

O sansa spusa mai departe poate deveni o meserie. O meserie poate deveni o viata salvata din lipsuri. Iar o viata salvata poate deveni, la randul ei, un exemplu.

Nu lasa vestea sa se opreasca la tine.
Fa-o sa circule mai repede decat orice obstacol.

Pentru ca, uneori, viitorul unor tineri care pare ca nu au sanse incepe cu noi. Cu tine. Cu un SHARE.

Aici se pot face inscrierile https://pentrucomunitate.ro/permis

Scriam zilele trecute ca una dintre cele mai importante rezolutii pe care ar trebui s ale avem pe acest an este sa ne antrenam mintea sa faca fata asaltului de informatii si sa ne ajute la concentrare.

Sigur ca pentru o viata mai echilibrata si ca sa distingem ce stiri sunt fake si ce e real e nevoie de citit oameni de incredere, dar aceasta e alta discutie.

Acum sa ramanem la antrenarea mintii…

Concentrarea este mai mult decat o abilitate cognitiva – este un muschi mental care, antrenat constant, sustine sanatatea creierului, reduce stresul oxidativ indus de cortizol, imbunatateste neuroplasticitatea si incetineste declinul cognitiv asociat inaintarii in varsta. Activitatile care stimuleaza atentia focalizata, memoria de lucru si reglarea emotionala contribuie la un profil neurobiologic anti-aging: inflamatie mai mica, somn de calitate, risc redus de boli neurodegenerative si performanta mentala crescuta.

Mai jos sunt 10 exercitii practice care imbina antrenamentul cognitiv cu beneficii pentru longevitatea si vitalitatea creierului.

1. Respiratia 4-7-8 cu focus vizual

Inspira 4 secunde, mentine 7, expira 8, privind un punct fix timp de 2 minute.
Efect anti-aging: reduce stresul, scade cortizolul, imbunatateste oxigenarea creierului.

2. Meditatia “un singur gand”

Timp de 3 minute, urmareste un singur gand ales (ex: “claritate”), fara sa il modifici. Daca apare altul, revino la cel initial.
Efect: antreneaza atentia selectiva si reduce inflamatia neuronala.

3. Tehnica Pomodoro mentala fara ecran

Alege o activitate (citit, planificare), seteaza 10 minute si lucreaza fara intreruperi. Repeta de 3 ori cu pauze scurte.
Efect: imbunatateste memoria de lucru si reduce oboseala cognitiva.

4. Exercitiul lumanarii

Aprinde o lumanare si urmareste flacara 60–90 secunde, fara sa iti misti privirea.
Efect: creste atentia focalizata si calmeaza sistemul nervos.

5. Memorarea a 7 obiecte

Priveste 7 obiecte din jur 30 secunde, apoi inchide ochii si descrie-le mental in detaliu.
Efect: stimuleaza hipocampul si mentine memoria activa.

6. Cititul cu creionul

Citeste o pagina subliniind ideile principale, mentinand ritm constant, fara pauza.
Efect: imbunatateste atentia si procesarea informatiei.

7. Scrierea in flux 5 minute

Scrie 5 minute fara intrerupere, fara autocorectare, concentrandu-te doar pe idei.
Efect: activeaza cortexul prefrontal si aduce claritate mentala.

8. Ascultare activa 100%

Asculta o piesa instrumentala sau sunete din natura 3 minute, identificand mental elementele auditive.
Efect: imbunatateste atentia auditiva si reduce zgomotul mental.

9. Numaratoare inversa cu vizualizare

Numara de la 50 la 0 lent, imaginand fiecare numar scris mare pe un fundal alb mental.
Efect: disciplina a atentiei si antrenarea concentrarii sustinute.

10. Comutarea atentiei

Timp de 2 minute: 30 sec focus pe respiratie, 30 sec pe sunete, 30 sec pe corp, 30 sec pe un gand ales. Repeta ciclul.
Efect: flexibilitate cognitiva si atentie rezilienta.

De ce ajuta in procesul anti-aging?

Aceste exercitii sustin mecanisme biologice esentiale ale unui creier tanar:

• Neuroplasticitate crescuta duce la un creier adaptabil si activ
• Inflamatie redusa inseamna risc scazut de declin cognitiv
• Cortizol scazut inseamna imbatranire celulara incetinita

Iar atentie si memorie mai bune inseamna claritate si productivitate si o viata mai sanatoasa si mai echilibrata.

Cum sa le practici corect

Pentru rezultate optime:

• 3–5 exercitii/zi (10–15 minute in total)
• 5–6 zile pe saptamana
• Alternare intre focus static si comutare
• Practicate dimineata sau inainte de activitati care cer concentrare

Sanatatea si tineretea creierului nu depind doar de genetica, ci si de antrenamentul mental zilnic. Concentrarea practicata constant scade ritmul de imbatranire cognitiva, reduce stresul celular si imbunatateste calitatea vietii. Un creier concentrat este un creier mai calm, mai rezilient si biologic mai tanar.

Traim intr-un ecosistem informational dominat de viteza. Ideile sunt taiate in bucati tot mai mici, ambalate pentru consum instant, masurate in secunde de atentie si convertite in grafice de audienta. Dar creierul uman – organ plastic, avid de sens si structura – nu a evoluat pentru a gandi doar in titluri, ci pentru a construi lumi. Iar lectura textelor de forma lunga este unul dintre cele mai puternice exercitii de igiena mentala pe care il avem la indemana.

Perspectiva sanatatii: ce se intampla in creier cand citim lung

Cand citim un text amplu, creierul activeaza simultan retele multiple: limbaj, memorie de lucru, imaginatie, analiza logica, empatie, anticipare. Spre deosebire de continutul scurt, care functioneaza ca un stimulent, lectura lunga functioneaza ca un antrenament: intareste atentia sustinuta, reducand fragmentarea cognitiva; imbunatateste memoria prin exercitiul de a pastra context pe parcursul mai multor pagini; reduce anxietatea, pentru ca lectura profunda incetineste ritmul intern si scade cortizolul; creste rezerva cognitiva, factor protector impotriva declinului neurodegenerativ; dezvolta empatia, cititorul fiind invitat sa locuiasca mintea altcuiva pentru mai mult timp.

Daca social media este sprint, lectura lunga este maraton. Iar sanatatea mentala se castiga in probele de anduranta.

Perspectiva sociala: mintea hranita vs. mintea suprastimulata

O minte care consuma doar micro-texte traieste intr-o succesiune de impulsuri. Dopamina urca, scade, urca, scade – exact ca intr-un mecanism de recompensa dependent. O minte care citeste lung, insa, intra intr-un alt metabolism: serotonina sensului, satisfactia intelegerii, bucuria conexiunilor, tihna structurii.

Cititorul de texte lungi devine mai greu de manipulat, pentru ca poate urmari un fir argumentativ complex. Devine mai creativ, pentru ca isi antreneaza imaginatia. Devine mai calm, pentru ca a practicat atentia fara intrerupere. Intr-o lume polarizata, lectura lunga este un antidot civic.

Responsabilitatea noastra (nu doar a celor care scriu, ci si a celor care pot promovva ce scriu altii) nu este doar sa capturam minti, ci sa le crestem

Cei care scriem pentru spatiul public avem azi doua optiuni: sa ne luptam pentru atentie sau sa luptam pentru minte. Nu sunt acelasi lucru.

A produce doar continut scurt, emotional, viral, cu scopul de a maximiza audienta inseamna a trata publicul ca pe o resursa de exploatat. A produce si texte lungi, bine documentate, oneste, utile, inseamna a trata publicul ca pe o comunitate de care esti responsabil.

Vanitatea cifrelor – like-uri, share-uri, vizualizari – este trecatoare. Impactul asupra arhitecturii mentale a oamenilor este durabil. Responsabilitatea noastra etica este sa publicam si idei care fortifica, nu doar idei care excita.

Scrisul, ca act public, nu trebuie sa fie doar un reflector indreptat spre autor, ci un instrument de sanatate publica. La fel cum un oras are nevoie de parcuri, nu doar de reclame luminoase, mintea publica are nevoie de texte care ii cresc capacitatea, nu doar de continut care o consuma.

Lectura textelor de forma lunga este o practica de sanatate, un exercitiu de libertate interioara, un scut cognitiv si o sursa de dezvoltare emotionala. Iar scriitorii, editorii, creatorii de opinie au datoria sa lase in spatiul public si hrana pentru gandire, nu doar carlige pentru audienta.

De asta scriu texte de forma lunga, de asta pe urban.ro avem in fiecare sambata fragmente de carti pe care sa le descoperiti dimineata de week end la cafea (plus  ca poate sunt persoane care nu-si permit sa cumpere multe carti si asa gusta putin din magia unui anume scriitor).

Nu scriem ca sa dovedim cati oameni ne pot urmari. Scriem ca sa dovedim ca mintea lor merita ceva mai mult decat sa fie urmarita – merita sa fie ajutata.

Anul 2025 a purtat multe etichete: al tehnologiei accelerate, al tensiunilor geopolitice, al crizelor climatice. Dar, dincolo de statistici si rapoarte, 2025 a avut o vibratie dominanta: a fost, mai ales, anul femeilor care au aratat ca puterea nu inseamna zgomot, ci claritate; nu agresivitate, ci coloana vertebrala; nu promisiuni, ci fapte.

In Europa de Est, in centrul unei regiuni framantate, Maia Sandu a ramas simbolul intelepciunii politice. Lider al unui stat mic, dar cu provocari uriase, ea a demonstrat ca diplomatia poate fi ferma fara a deveni cinica si ca un presedinte poate fi integru fara a fi fragil. Vocea ei a fost calma, dar neclintita, iar lectia ei esentiala a fost aceasta: curajul de a apara democratia se exerseaza zilnic, prin rabdare, echilibru si luciditate. Intr-o lume dominata adesea de orgolii masculine, doamna Maia Sandu a aratat ca viitorul apartine celor care gandesc inainte de a lovi. Si a fost desemnata de The Telegraph politicianul anului.

In Romania, aceeasi energie s-a regasit in administratia de mediu, unde Diana Buzoianu, la Ministerul Mediului, a adus determinarea unui activist care a inteles sistemul si rigoarea unui profesionist care stie ca schimbarea reala nu se face din strada sau din birou, ci din ambele locuri simultan. Ea a impins proiecte dificile, a rezistat inertiei administrative si a tradus preocuparea pentru natura in politici aplicate. Determinarea ei a devenit un reper, iar forta cu care se opune PSD la orice actiune a doamnei Buzoianu e confirmarea ca face bine in ce face: protejarea mediului nu e un moft ideologic, ci o datorie morala fata de generatiile care vor veni.

In acelasi timp, in justitia romana, Raluca Morosanu, judecator la Curtea de Apel, a dat sens cuvantului „curaj”. Intr-un domeniu in care presiunile sunt intense, amenintarile sunt tacute, iar mizele sunt enorme, ea a aratat ca legea trebuie aparata chiar si atunci cand cei care o incalca par mai puternici decat institutiile. Curajul ei nu a fost spectacol, ci exemplu. Un curaj care inspira pentru ca nu striga, ci indreapta.

Pentru mine aceste trei femei de varste diferite — din politica, din administratie, din justitie — au format un triunghi simbolic al anului 2025. Intelepciune, determinare, curaj. Trei calitati care, atunci cand se intalnesc, nu doar descriu leadershipul feminin, ci il fac inevitabil.

Dar 2025 nu a fost doar despre ele. A fost anul in care am reinvatat sa ne pese public. Sa ne implicam fara sa asteptam aplauze. Sa spunem „ajunge” cand e nevoie, dar si „hai” cand apare o sansa de a construi. Sa credem in progres chiar si cand e lent. Sa ramanem blande, dar imposibil de clintit.

Si a fost anul care ne-a adus-o prima doamna pe Mirabela Gradinaru, partenera de viata a lui Nicusor Dan. Eleganta, desteapta, mama dedicata la propriu, nu de fatada, cu un bun simt care dezarmeaza, ea a devenit, fara sa-si fi propus, hartia de turnesol pentru ipocrizie, falsi moralisti, invidiosi si neputiciosi in propriile vieti.

Si e premiul nostru mare, pentru care n-am facut niciun efort dificil – doar ne-am exercitat dreptul la vot, dupa ce am inceput anul cu o spaima mare. Daca am privi putin in spate, am terminat anul 2025 avand ca lideri oameni integri si buni, ceea ce nu speram in ianuarie trecut.

 Asa ca oricat ne-ar spune unii si altii ca Nicusor Dan si Ilie Bolojan nu se inteleg (cand aceste vorbe cauta, de fapt, sa faca zgomot si sa provoace ura), oricat de greu ne-ar fi in lunile urmatoare (pentru ca trebuie sa se repare dezastrul furtului PSD-ului mincinos si ipocrit pus pe aranjat rude si furat grupa mare),oricat de greu va fi acum, se va face curatenie in mizeria din jurul nostru si avem nevoie majora de asta, chiar daca acum miroase urat…

Revenind insa, 2025 a fost anul femeilor care au condus prin valori, nu prin vanitate. Care au schimbat reguli, nu doar discursuri. Care au inspirat implicare, nu supunere. Si poate, tocmai de aceea, a fost un an in care lumea a parut — macar putin — mai matura, mai atenta, mai umana.

Si sunt absolut sigura ca domnii mentionati, Bolojan si Dan, sunt de acord cu mine si au o pretuire speciala pentru aceste doamne pe care le-am numit Careul de ASI…

Iar daca istoria va nota 2025 ca un an de rascruce, va fi pentru ca, in mijlocul furtunii, cateva femei au demonstrat ca lumina nu se cere, ci se aprinde.

Am fost atat de obosita la sfarsitul anului care s-a incheiat incat doua zile am mancat si am dormit, am mancat iar si apoi am dormit din nou.

Culmea e ca la inceputul saptamanii scrisesem (in avans ca sa am putin timp liber) pentru Cotidianul despre Rezolutii si oboseala. O sa cititi maine pe platforma publicatiei (am vrut sa scriu ziarului, pentru ca pentru mine e in continuare un ziar).

Intre timp s-au mai umplut din baterii si am reinceput sa simt nevoia sa scriu, caci scrisul e lucrul care ma bucura pe mine cel mai mult si imi da un confort mental (desigur, cand e in cantitati decente sa ma si bucur de ce scriu)

Altfel, anul incepe mereu cu aceeasi farsa colectiva: credem, cu o sinceritate induiosatoare, ca daca scriem ceva intr-un carnetel dragut, cu un pix scump, Universul va exclama: „In sfarsit, cineva cu un plan!” si va coopera imediat.

Dar traim in lumea lui „poti”, nu „nu ai voie”, exact cum spune Filosoful Byung-Chul Han in cartea sa Societatea oboselii (despre care o sa cititi maine in Cotidianul)— ceea ce suna minunat pana cand „poti” devine „trebuie”, iar „trebuie” devine „de ce nu am facut deja?”. Si uite asa, pe 2 ianuarie, in loc de zen, ajungem la o usoara hiperventilatie.

E un program atat de dens, incat nici apocalipsa nu si-ar gasi loc in el. Poate doar ca reminder intre pilates si hidratare.

 Ne dorim sa fim mai buni, dar fara sa trecem prin inconvenientul de a fi, temporar, mai slabi; vrem transformare, dar nu vrem haos; vrem progres, dar nu vrem sa arate ca o lista interminabila de bifat — desi exact asta ajunge sa fie.

Si totusi, intentia noastra nu e rea. E chiar adorabila. E ca atunci cand iti cumperi un jurnal cu 365 de pagini albe si iti spui: „Aici va locui noua mea viata organizata.” Ceea ce se intampla, in realitate, e ca jurnalul ajunge sa tina bonuri, parole uitate si un citat notat frumos, pe care nu-l mai gasesti niciodata cand chiar ai nevoie de el.

Odihna nu e o recompensa, e o conditie, iar „nu” e un muschi moral care merita antrenat la fel ca oricare alta parte a corpului.

La final, nu oboseala in sine e problema — ci faptul ca nu mai stim sa ne odihnim frumos, inteligent, cu umor, asa cum iti savurezi desertul preferat sau un text bine scris.

Asa ca, in 2026, va propun sa renegociem:
mai putine “trebuie”, mai multe “ar fi dragut”,
mai putina presiune, mai mult unt pe clatite,
mai putina auto-critica, mai multa auto-compasiune… si prajituri cu ciocolata

Sa lasam aer intre asteptari, sa lasam greselile sa fie fermecatoare, sa lasam lucrurile bune sa ne surprinda.
Iar lunile viitoare sa va prinda odihniti, indragostiti de lucruri mici si eliberati de propria lista de cerinte. Restul… e doar decor.

La multi ani!

Zilele trecute, la Curtea de Apel Bucuresti, Raluca Morosanu a facut un gest mult mai rar si mai costisitor intr-o societate obisnuita cu tacerea si resemnarea – a ales sa spuna adevarul intr-un spatiu al puterii, asumandu-si consecintele.

Seamana cu ce a fost in decembrie 89 si nu vreau sa pun presiune speciala si in plus, pe doamna aceasta minunata in jurul careia acum aerul vibreaza cu o incarcatura foarte puternica…

De ce conteaza un astfel de gest dincolo de persoana care il face? Pentru ca, asa cum arata numeroase studii din psihologie si sociologie, curajul nu ramane niciodata izolat. El se propaga, tulbura, deschide usi interioare si obliga o comunitate intreaga sa se priveasca in oglinda. Am vazut asta in decembrie 89, mai aproape de noi la Ordonanta 13 in 2017 si vedem acum cum creste bulgarul pe care a inceput sa-l rostogoleasca doamna Morosanu cu curajul dansei.

Sunt cateva carti pe tema asta si, pentru ca e un subiect care m-a interesat, pun mai jos cateva explicatii stiintifice citand specialistii, desigur.

Psihiatrul Judith Herman, una dintre cele mai importante voci in studiul traumei, spune ca reactia „normala” a societatii in fata abuzului sau nedreptatii este sa le impinga in afara constiintei: sunt prea incomode, prea dureroase, prea periculoase pentru ordinea existenta. De aceea, victimele sunt adesea incurajate sa taca, sa „mearga mai departe”, sa nu tulbure apele. Cand cineva rupe aceasta tacere in mod public, nu face doar o confesiune personala. Creeaza un moment de adevar colectiv.

Raluca Morosanu a facut exact acest lucru. A refuzat ca experienta ei – si, prin extensie, experienta multor altora – sa ramana nespusa. In acel moment, pentru multi oameni care au trait situatii similare, s-a produs o validare profunda: nu sunt singur, nu am exagerat, ceea ce am trait conteaza. Vindecarea, spune Herman, nu poate avea loc in izolare. Ea are nevoie de martori. Iar comunitatea, vrand-nevrand, a devenit martor.

Curajul, insa, nu arata asa cum ni-l imaginam de obicei. Nu e zgomotos, nu e lipsit de frica.

 Cercetatoarea Brené Brown explica faptul ca adevaratul curaj este vulnerabilitatea: expunerea deliberata la risc emotional. Sa vorbesti stiind ca vei fi judecat, contestat, poate atacat, nu este slabiciune. Este una dintre cele mai pure forme de forta.

Mai mult, atunci cand cineva indrazneste sa se expuna astfel, se intampla ceva esential: ceilalti primesc permisiunea interioara de a face la fel. Poate nu imediat. Poate nu public. Dar harta posibilului se schimba. Se poate vorbi. Cineva a mers primul.

Psihologul Albert Bandura a aratat ca oamenii invata comportamentele nu doar din reguli, ci observandu-i pe ceilalti.

 Curajul este, in acest sens, contagios. Nu pentru ca toti devin brusc curajosi, ci pentru ca frica isi pierde din putere atunci cand nu mai e traita in singuratate.

Acest proces nu este confortabil. Sociologul Kai Erikson explica faptul ca momentele care scot la suprafata adevaruri dureroase produc o zguduire a tesutului comunitar. De aceea, aproape inevitabil, apar reactii de respingere, minimalizare sau furie. Nu pentru ca adevarul ar fi gresit, ci pentru ca el ameninta o ordine veche, bazata pe tacere si conformism.

Si totusi, aceste reactii sunt semnul ca ceva s-a miscat. Ca o norma a fost fisurata. Ca nu mai putem spune, cu aceeasi usurinta, „nu se poate”, „nu are rost”, „mai bine taci”.

Gestul Ralucai Morosanu nu rezolva de unul singur problemele sistemice ale justitiei sau ale violentei institutionale, dar creeaza un precedent emotional si moral.

Deschide un spatiu in care adevarul poate circula. Si, poate cel mai important, schimba respiratia unei comunitati: dintr-una tinuta, fricoasa, intr-una care incepe, timid, sa traga aer in piept.

Istoria nu se schimba doar prin legi sau decizii oficiale. Uneori, se schimba atunci cand cineva spune, cu voce clara si corpul tremurand: ajunge.

Iata alte cateva exemple de alte femei curajoase.

Istoria Romaniei nu a fost schimbata doar de domnitori, revolutii sau tratate. Ea a fost modificata, adesea discret, de femei care au avut curajul sa spuna „nu”, „ajunge” sau „se poate altfel”. Ana Ipatescu, in timpul Revolutiei de la 1848, a iesit in strada intr-o epoca in care femeilor li se cerea sa stea in umbra. A riscat nu doar reputatia, ci viata, pentru o idee de libertate. Curajul ei a fost unul fizic, vizibil, aproape brutal prin expunere.

Elena Cuza a schimbat istoria fara discursuri publice, dar cu o forta morala rara. A ales sa creasca si sa recunoasca drept fii proprii copiii nelegitimi ai sotului ei, intr-o societate rigida si profund patriarhala. Gestul ei a fost un act de curaj intim, care a redefinit ideea de demnitate si responsabilitate feminina.

In secolul XX, Elisabeta Rizea a demonstrat ca rezistenta nu are nevoie de arme sofisticate, ci de o coloana vertebrala imposibil de frant. A indurat tortura, umilinta si ani de detentie fara a-si trada convingerile. Curajul ei a fost unul al supravietuirii, al refuzului de a ceda chiar si atunci cand statul insusi devenise opresor.

Mai aproape de noi, femei precum Doina Cornea au aratat ca vocea poate fi o arma. Intr-un regim care pedepsea orice forma de opozitie, ea a ales sa vorbeasca, sa scrie, sa protesteze. Curajul ei intelectual si moral a contribuit la fisurarea unui sistem bazat pe frica.

Felicitari doamnei Morosanu, m-a emotionat profund curajul dansei si m-a facut sa ma gandesc in dreptul meu, in curtea mea, daca am resurse pentru acest curaj.

Scriu zilele astea intr-o veselie, dar sunt multe proiecte pe urban.ro si viata e aglomerata.

Astept vacanta ca pe o prajitura, am si scris zilele trecute despre cum folosesc eu vacanta ca sa fac curatenie emotionala.

Tot in aceasta saptamana, cand am comemorat 8 ani de la decesul Regelui Mihai, am scris despre experienta mea cu familia regala a Romaniei si despre ce exemplu de lidership si demnitate este Regele, pacat ca nu studiaza copiii la orele de istorie si nu se intalnesc mai des cu discursurile si interviurile Sale ca sa-l descopere ca om.

Saptamana asta am mancat mult picant, mi se pare ca imi da mai multa energie. Prin meniul saptamanii s-a aflat omleta care a fost asezonata cu iaurt si putina dulceata de ardei iute (de la simpaticii de la Pofta Focului, de unde mananc salate si zacusca divine, sa le cautati), un curry de vita cu fasole asezonat cu quinoa (s-a mancat chiar ieri, e parte din stradania mea de a include multe proteine in alimentatie) si de  1 decembrie s-a mancat cu mici si multa carne (micii foarte faini i-am primit de la Iordache N Ionescu am si impartit la prieteni, am si mancat… si exact cum spun ei in prezentare, sunt fara smechereli, nu au chimicale, aditivi, carne dubioasa si lucruri stranii prin ei… respecta reteta lui Iordache Ionescu de la 1859.)

Sa stiti ca am pus pe instagram ce carti sunt super simpa de pus sub brad. Eu le-am asezzonat cu praline Leonidas pentru ca fac aceasta combinatie in fiecare an. Si da, si bobbonul bun belgian a fost impratit cu prietenii.

Am remarcat zilele acestea ca Festivalul Brazilor de Craciun organizat de Salvati Copiii a strans anul acesta peste 1 milion de euro care vor fi folositi in programe pentru copiii din onele defavorizate. Am participat si eu la workshopuri pentru copilasi in programele Salvati Copiii si stiu cat de importaant este sa iasa din mediul lor emotional si sa vada ca lumea are si alte perspective. E foarte motivational pentru educatia lor.

Saptamana asta  Lidl Romania, alaturi de Federatia Bancilor pentru Alimente din Romania, deruleaza cea de-a treisprezecea editie a colectei de alimente, cu scopul de a sustine comunitatile aflate in dificultate. Campania are loc in toate magazinele Lidl din tara, unde clientii pot dona produse alimentare neperisabile in cutiile dedicate, amplasate la iesirea din magazine, dupa casele de marcat. Donatiile vor fi distribuite de sarbatori catre persoane varstnice, copii si adulti care traiesc in saracie, precum si catre persoane cu dizabilitati sprijinite de ONG-urile partenere ale retelei.

Stiu ca valoarea cosului de cumparaturi e tot mai mare pentru fiecare dintre noi, dar o conserva, o punga de faina sau malai, o sticla de ulei adaugate in cos pentru Banca de Alimente poate ajuta mult.

Mai am o campanie pe care eu o iubesc si scriu in fiecare an de ea: cea organiata de fundatia Mol (cea cu benzinariile) care plateste scoala de soferi pentru tinerii cu situatii financiare grele. Mi se pare un gest minunat, pentru ca un permis de conducere inseamna o sansa in plus pentru un job si o sursa de venit. Inscrierile sunt pana pe 27 ianuarie si se pot face aici. Voi mai scrie si zilele viitoare, dar va rog daca stiti pe cineva care nu-si permite scoala de soferi aratati-i acest proiect si invatati-I sa completeze actele.

Programul Permis pentru viitor prin care se acopera costurile scolii de soferi pentru tinerii din medii defavorizate a ajuns la cea de-a 11-a editie; in decursul celor 10 ani de la lansarea programului au fost sprijiniti 412 de tineri pentru a urma cursurile scolii de soferi pentru diferite categorii de permise de conducere.

*

Altfel, la anivel international am vazut stirea asta: cercetatorii au descoperit ca un hormon natural — FGF19 — actioneaza in creier pentru a stimula arderea grasimii si cresterea consumului de energie, deschizand calea spre tratamente mai bune pentru obezitate si boli metabolice. (ScienceDaily)

In plus, FGF19 pare sa reduca inflamatia si sa imbunatateasca toleranta la frig — semne ca ar putea avea efecte largi asupra sanatatii generale si metabolismului.

*

N-am avut timp sa vad screenere sau filme (desi in curand  tre sa particip la lansarile unor seriale de super succes care sunt deja in preview in conturile mele din platformele de streaming), am vazut insa pe amazon (va fi pe prime video la noi) cateva episoade din sezonul 4 –  The Morning Show. Ma relaxeaza un film despre culisele televiziunii (si imi da confort sa stiu ca nu mai am treaba, la scala mea de joburi, cu intrigile si jocurile de culise care exista si in redactiile din Ro, chestiuni pe care le uram, imi generau reactii fizice acum ceva ani)

Sezonul 4 din The morning Show i-a adaugat in distributie pe Marion Cotillard si Jeremy Irons. 😊

Mai avem un pic mic pana la vacanta 😊 Asta imi spun in fiecare dimineata, la 5 cand ma trezesc. Sa avem o saptamana buna.

Vacanta de iarna este, pentru multi dintre noi, singura perioada a anului in care ritmul vietii incetineste fara sa simtim vina si fara presiuni.

Am mai povestit ca eu astept vacanta de iarna ca pe un premiu, nu doar pentru ca sunt obosita (voi scrie mult in avans ca sa am liber de Sarabatori) ci pentru ca am un ritual in care imi fac curatenie in minte si suflet incercand sa elimin cat mai multe din frustrarile de peste an si sa gasesc noi obiective care sa ma motiveze in noul an.

Cred ca aceasta perioada este momentul ideal pentru o curatenie interioara – un proces de ordonare, limpezire si vindecare a mintii si emotiilor adunate peste an.

Prima etapa in aceasta curatenie interioara este oprirea. Ne petrecem viata in miscare: alergam dupa rezultate, termene, probleme, responsabilitati, iar mintea ramane prinsa intr-un flux continuu de ganduri. Vacanta de iarna ne ofera un prilej rar: posibilitatea de a ne decupla. Oprirea nu inseamna lenevie, ci o alegere constienta de a iesi din modul automat si de a intra in prezenta. Poate insemna sa lasi telefonul intr-o alta camera, sa petreci cateva ore fara ecrane sau doar sa stai langa fereastra cu o cana de ceai si sa privesti ninsoarea. Aceasta incetinire deschide „usa” catre propria minte.

A doua etapa este observarea. Curatenia nu poate incepe inainte sa vezi dezordinea. In zilele linistite ale vacantei, incearca sa te intrebi ce ai purtat cu tine tot anul: ce temeri ti-au marcat deciziile, ce suparari ti-au incarcat sufletul, ce vise ai amanat si de ce. Poti nota aceste lucruri intr-un jurnal sau le poti dicta intr-un fisier audio. Scopul nu este sa te judeci, ci sa observi cu sinceritate ce loc ocupa in tine. Uneori, simplul act de a pune in cuvinte ce simti este un mod de a elibera tensiunea.

Urmeaza apoi etapa clarificarii. Aici incepi sa separi ce este al tau de ce ai preluat de la altii, ce mai serveste evolutiei tale si ce doar te ingreuneaza. Poti face un exercitiu simplu: scrie toate preocuparile care te insotesc si intreaba-te pentru fiecare: „Am control asupra acestui lucru?”. Daca raspunsul este „nu”, atunci el nu merita energia ta. Daca raspunsul este „da”, stabileste ce pasi mici ai putea face in anul viitor. Acest proces creeaza ordine mentala si reduce incarcatura emotionala.

Pentru a continua curatenia, iarna este momentul potrivit pentru iertare. Nu exista igiena emotionala mai eficienta decat eliberarea de resentimente. A ierta nu inseamna a scuza comportamente sau a minimaliza durerea traita, ci a decide ca povara nu te mai reprezinta. Iertarea poate fi adresata altora, dar si propriei persoane. Fiecare greseala a ta este o versiune trecuta a ta, care nu stia ceea ce stii acum. Vacanta, prin atmosfera ei calma si simbolistica de „incheiere” a anului, creeaza cadrul ideal pentru un astfel de exercitiu.

Un alt pas esential este recunostinta. Ea functioneaza ca un detergent bland al mintii. Notand in fiecare zi cateva lucruri pentru care esti recunoscator, atentia se muta dinspre lipsuri catre abundente. In timp, mintea devine mai luminoasa. Emotiile se asaza. Chiar si amintirile grele capata contururi diferite atunci cand sunt privite prin prisma a ceea ce ai castigat sau ai invatat.

De asemenea, vacanta de iarna este un moment bun pentru reconectare – cu oamenii care iti fac bine si cu activitatile care iti aduc bucurie. Curatenia mentala nu inseamna doar eliminare, ci si aducerea in interiorul tau a lucrurilor care te hranesc. O plimbare cu un prieten, o masa calda impartita cu familia, un joc, un film bun sau o carte citita sub o patura sunt forme simple, dar extrem de eficiente, de regenerare emotionala.

In final, pentru ca aceasta curatenie sa fie completa, ai nevoie de intentie pentru anul ce vine. Nu rezolutii rigide, ci directii blande: ce vrei sa simti mai des? Ce vrei sa lasi in urma? Ce obicei mic ar putea sa-ti schimbe viata daca il repeti zilnic? Scrierea acestor intentii functioneaza ca un act de igiena psihologica: iti centreaza atentia si iti da o senzatie de continuitate.

Vacanta de iarna nu este doar o pauza, ci o oportunitate: aceea de a te curata pe interior pentru a incepe noul an mai usor, mai impacat, mai impamantat in tine. Curatenia mentala si emotionala nu este un lux, ci o necesitate – iar iarna, cu linistea ei, ne ofera exact cadrul pentru a o face cu adevarat.

Am sa scriu  in perioada vacantei ce filme motivationale vad si ce carti ccitesc intru curatenia emotionala poate va inspira.

Saptamana aceasta am scris cat pentru o carte… si inca nu am terminat de scris toate cele necesare in zilele viitoare la urban.ro. Si astazi voi avea o zi cu mult scris, dar nu pot sa ma plang (desi stau pe scaun pana la 12 ore in unele zile) pentru ca imi place mult sa scriu si imi creez chiar eu provocari care sa ma tina in priza.

De exemplu, stilul narativ pentru textele din Cotidianul din fiecare sambata e diferit de ce/cum scriu pe blog si foarte foarte diferit de  ce e pe urban.ro. La Cotidianul e o opinie, uneori ironica, alteori acida, cu fraze mai scurte si dinamice.

Pe blog e un stil epistolar, iar pe urban.ro e jurnalistic curat, fara opinii doar informatii.

Pe mine ma ajuta aceste diferentieri care probabil ca nu sunt pricepute in detaliu de dvs, cititorii, dar ma ajuta sa-mi tin mintea activa si atentia constanta la ce scriu. (desi scriu rpd, nu verific, si sunt in glorie la typos)

Pt sambata asta la Cotidianul am scris despre romanii care fac lumea din jurul lor mai frumoasa prin actiunile lor care vizeaza cultura si educatia.

Pe urban am scris profile de sportivi, la unele m-am emotionat si eu in timp ce scriam pentru ca mi-am adus aminte de emotiile din arenele unde ma aflam cand oamenii acestia concurau.

Acum sa trecem la ce mi-a placut saptamana asta.

• Am ascultat cu intarziere podcastul 21 al lui Alex Macavei, episodul cu Horia Tecau. Imi plac mult si Alex si domnul Tecau pentru seriozitatea lor si intelegerea empatica si asezata a lumii din jurul lor.

Ma bucur ca Alex face acest podcast in care vorbeste cu invitatii despre ce-i ghideaza in viata, emotii si frici, iar apoi una directiile abordate de invitat e analizata de o doamna psiholog. (am fost si eu invitata anul trecut la podcastul asta si-am oftat raspunzand cat pentru 2-3 ani)

Horia Tecau e o inspiratie, e un om foarte onest cu sine si emotiile lui si, desi e introvert, are relaxarea sa expuna o parte din emotii si pentru noi, si mai ales sa explice etapele pe care le-a adus in viata lui din antrenamentul mental pentru tenis. Ma bucur ca acum are masterclassuri pentru tinerii sportivi si, daca aveti adolescenti care fac un sport, orice sport va rog tare  sa le aratati platforma educationala Mind.Set.Match. Am pus pe urban zilele trecute despre aceste masterclas-uri (aici)

Zilele astea in haosul multelor deadline-uri, am rupt ritmul cu doua chestiuni.

1.  O cafea cu un blend special de iarna si sarbatori pe care mi l-au trimis cei care organizeaza coffeeast festival ( o sa fie din nou intre 5-7 decembrie la Unirea Shoping Center ), blendul e cu arome de ciocolata, vanilie si afine. Si e asa de bun si de parfumat ca ma culc cu gandul ca dimineata la prima ora o sa beau din cafeaua asta aromata (as bea si la culcare, dar stiu ca nu e sanatos). Sigur o gasiti la magazinul organizatorilor in targ, sau la magazinul origo din targ. Si o sa-mi dati dreptate (acum cand scriu, zambesc pentru ca am fix cafeaua asta langa mine)

• Al doilea lucru care mi-a adus liniste si bucurie in aceasta saptamana este  o carte pe care am simtit nevoia sa  o recitesc. Alexandru Paleologu- Bunul simt ca paradox.

Este una dintre cele mai cunoscute si influente carti ale domnului, publicata prima data in 1972 si reeditata de mai multe ori. Am vazut o mizerie in social media de la domnul Miky Neamtu cel care le numea prostituate (ca sa ma exprim elegant) pe mamele celor care nu erau de acord cu el, dansul fiind seful comisiei de cultura a Camerei Deputatilor, o functie dobandita prin partidul AUR si pentru care s-a ”calificat” cu panglici verbale semidocte si ”dropping names” ca sa para destept si influent. Si ce sa vedeti, avea probleme exprimate mizerabil si cu multe minciuni, cu ceea ce a scris/trait regretatul domn Alexandru Paleologu.
Cartea Bunul simt ca paradox  este o colectie de eseuri in care Paleologu discuta despre: bunele maniere, vazute nu ca reguli rigide, ci ca expresie a inteligentei sociale; morala cotidiana, raportul dintre instinct, educatie si judecata personala; paradoxurile comportamentale, adica situatiile in care adevaratul bun-simt presupune uneori incalcarea aparentelor, a conventiilor sau a „regulilor” superficiale; importanta firescului, a libertatii interioare si a nuantei in viata civilizata.
Paleologu sustine ca bunul-simt nu este conformism, ci, paradoxal, capacitatea de a judeca liber, cu inteligenta si empatie. Adevaratul bun-simt: nu se reduce la „ce se face si ce nu”; poate contrazice regulile atunci cand acestea sunt rigide sau absurde; presupune o morala flexibila, orientata spre oameni si situatii reale.

Cartea a aparut la editura Polirom intr-o colectie de buzunar si e perfecta pentru zilele acestea de dinainte de Sarbatori, ca echilibru mental   fata de invazia idiotilor semidocti.

Va las mai jos cateva  ONG-uri & campanii care strang daruri acum pentru copii

La capitol  initiative emotionante de Sarbatori marchez un eveniment care i-ar putea inspira si pe soferii de taxi sau Uber de la noi. Cativa soferi de black cab din Londra, au vorbit cu spitalul de copii care are grija de copiii cu probleme oncologice si au organizat tururi gratuite cu copiii si familiile lor ca sa vada luminitele din Londra, sa simta atmosfera de Sarbatori.

Si pentru ca tot am pomenit de Mos Craciun, va recomad sa-i duceti pe cei mici la cinema la filmul Craciun cu Ramon. E un film simpatic, cu poveste magica specifica Sarbatorilor si e frumos ca micutii sa vada un film cu romani despre Craciun… ajuta la magie si la bucurie 😊

Mie mi se pare frumos cum Pavel Bartos isi construieste o lume magica, pe banii si timpul lui, in care ia puncte speciale si ca actor, dar si ca tata.  Si sotia lui Ramon in filmul asta e Andreea Vasile pe care eu o numesc Sandra Bullock de Romania (si ea se mai incrunta la asta). Mi se pare un privilegiu ca peste foarte multi ani de cand am vzt-o prima data la tv si tineam cu ea intr-un reality tv, am ajuns sa o cunosc, sa stiu cat de mult citeste (si ce citeste😊 ), dar si ce mama simpatica este… (daca ati vazut-o in Umbre, nu va ganditi la ea ca Sandra Bullock de Ro, stiu, dar asta e farmecul meseriei si talentului ei, ca e f versatila in roluri)

La multi ani Andreea, si tuturor celor care sunt patronati de Sf Andrei.

Traim intr-o lume in care presiunea noutatii pare sa cantareasca mai mult decat impactul real. In fiecare industrie, in fiecare initiativa, in fiecare idee pe care o construim, pare ca trebuie sa venim cu ceva nemaivazut. Dar adevarul este ca binele nu are nevoie sa fie original: are nevoie sa fie facut, repetat, multiplicat, dus mai departe.

Aceasta este premisa de la care a pornit noua platforma unOriginal, lansata recent de Raiffeisen Bank Romania impreuna cu MullenLowe Romania — un spatiu digital construit special pentru ONG-uri. Ideea este atat de simpla, incat simti ca ar fi trebuit sa existe de mult: daca o campanie sociala a functionat intr-un loc, de ce sa nu fie folosita mai departe, adaptata si replicata acolo unde poate genera un bine nou?

Platforma unOriginal devine, astfel, o arhiva vie a campaniilor validate in timp. ONG-urile, agentiile sau creatorii de initiative sociale pot gasi acolo key visuals, clipuri video, studii de caz, insight-uri — tot ce au nevoie pentru a porni rapid un proiect cu impact, fara sa reinventeze roata de fiecare data. Intr-un ecosistem in care resursele sunt adesea limitate, iar timpul crucial, eficienta devine noua forma de originalitate.

Raiffeisen Bank a sustinut mereu initiative care creeaza valoare reala pentru comunitate. Cu unOriginal, duce mai departe acest angajament, oferind ONG-urilor o resursa care transforma ideile validate in solutii scalabile. E o invitatie la colaborare, nu la competitie, pentru ca binele nu are nevoie sa fie original, are nevoie sa fie facut.

Peste tot in lume, ONG-urile se confrunta cu aceleasi provocari: educatie, incluziune, sustenabilitate, egalitate. Si de prea multe ori o iau de la capat, inventand solutii deja testate de altii. unoriginal.work schimba aceasta perspectiva, devenind locul unde ideile dovedite se transforma in resurse comune. Aici, succesul unei organizatii poate deveni inceputul alteia, pentru ca o idee care a facut un bine undeva nu ar trebui sa se opreasca acolo. Prin partajarea campaniilor de succes, platforma le permite organizatiilor sa adapteze ceea ce functioneaza deja in loc sa reinventeze roata si transforma creativitatea dovedita intr-o resursa globala comuna, ajutand ideile bune sa circule mai rapid si sa aiba un impact mai mare.

Pentru mine, acest demers are o rezonanta personala. Eu sunt foarte recunoscatoare pentru viata pe care o traiesc, chiar daca am muncit mult pentru tot ce am, cum sunt foarte recunoscatoare ONG-urilor care au facut educatie in Romania, curatenie morala si spirituala si ne-au deschis mintile. Multe dintre actiunile lor au fost exemplu indirect pentru vietile noastre, veneau cu experienta internationala si au ajutat romanii, iar cei care au vazut efectele au fost convinsi si ei sa fie mai buni si sa aiba actiuni catre comunitate.

De multi ani, la fiecare proiect pe care il dezvolt, aleg sa donez un procent din fee-ul meu catre o cauza umanitara. Este modul meu de a transforma fiecare colaborare profesionala intr-un mic bine recurent — pentru ca, exact ca in filosofia unOriginal, nu conteaza daca gestul este spectaculos, ci daca este constant si are impact. Cred profund in ideea ca binele se invata, se multiplica si se transmite si ca e nevoie de un gest mic mic ca sa poti schimba in bine lumea din jurul tau.

Si pentru ca aceasta platforma traieste prin contributiile comunitatii, vreau sa punctez o campanie de CSR care merita inscrisa pe unOriginal: Festivalul de lectura pentru Copii – Narativ realizat de Asociatia Curtea Veche. O initiativa excelenta pentru promovarea lecturii in randul copiilor, cu rezultate tangibile in comunitati vulnerabile. @asociatiacurteaveche, va invit sa incarcati aceasta campanie in platforma — poate deveni inspiratie pentru zeci de alte organizatii.

De asemenea, cred ca @AsociatiaZiDeBine ar putea beneficia enorm de resursele deja existente pe unOriginal — atat pentru inspiratie, cat si pentru oportunitatea de a pune acolo propriile proiecte care sa-i poata inspira pe altii.

Te invit si pe tine sa intri pe unoriginal.work, sa descoperi campaniile deja populate acolo si, daca lucrezi intr-un ONG sau cunosti unul, sa-l incurajezi sa contribuie. Fie ca ai o campanie de inscris sau doar vrei sa dai tag unui ONG in comentarii, fiecare gest ajuta platforma sa creasca si sa circule binele mai departe.

Pentru ca, la finalul zilei, binele nu trebuie reinventat. Trebuie doar repetat.

foto Cristina Bazavan by Andrei Tanase

Exista o lista lunga si melancolica de meserii disparute, pe care o putem privi ca pe o vitrina de muzeu: frizerul ambulant, lustragiul, baiatul cu telegrame si, desigur, dactilografa — acea creatura misterioasa, cu degete iuti, disciplina de calugar tibetan si o rezistenta legendara la cafea reincalzita. Daca ai avut vreodata impresia ca tastatura face un zgomot insuportabil, este doar pentru ca nu ai prins vremurile cand o masina de scris Olympia batea ca o furtuna tropicala, iar dactilografa continua, imperturbabila, ca un metronom care isi stie valoarea.

Candva, dactilografa era indispensabila. Nu exista birou respectabil fara una, dupa cum nu exista roman american respectabil fara o femeie inteligenta, ironic subestimata, care sa transcrie capriciile unui sef cu mult ego si putina ortografie. Dactilografa era Google Docs-ul vremii, Grammarly-ul cu pulover bej, ChatGPT-ul, daca ChatGPT ar purta fusta creion si ar putea ofta exasperat.

Apoi, pe nesimtite, a venit calculatorul personal. A venit tastatura electrica. A venit e-mailul. Si, in final, a venit dezastrul suprem: toata lumea a inceput sa scrie. Toata lumea. Inclusiv acei sefi care nu stiau sa puna virgule nici daca viata lor ar fi depins de asta. Si pentru ca omenirea are o placere bizara de a crede ca poate face orice singura, meseria de dactilografa a fost trecuta la capitolul Multumim, dar nu mai e nevoie de tine.

Dar disparitia unei meserii nu e niciodata doar un fapt economic. Este o tragedie in trei acte:

1. Actul I – Iluzia progresului, in care ne entuziasmam ca avem un dispozitiv nou care „face totul in locul nostru”.
2. Actul II – Realitatea: descoperim ca dispozitivul nu face chiar totul, dar face destul cat sa ne puna pe noi la treaba.
3. Actul III – Nostalgia, in care recunoastem ca, de fapt, lucrurile erau mai usoare cand aveam pe cine sa rugam: „Poti sa-mi pui si mie asta frumos, pe doua pagini, cu diacritice?”

Nu doar dactilografa a disparut. Au disparut si operatorii de centrala telefonica, cu acele casti gigantice de parca ar fi gestionat aterizarea unei navete spatiale. Au disparut proiectionistii de cinematograf, care isi petreceau serile alergand dupa pelicula care se bloca fix in scenele importante. Au disparut chiar si vanzatorii de ziare de la coltul strazii, care anuntau stirile cu vocea unui crainic de hipodrom.

Acum, desigur, avem aplicatii. Avem AI. Avem butoane care fac lucrurile „instant”. Si totusi, ironia suprema este ca ne simtim mai ocupati ca niciodata. Intr-o lume in care aproape toate meseriile se automatizeaza, noi am reusit performanta sa fim angajati full-time cu a apasa butoane.

Poate ca, intr-o zi, nostalgia va fi atat de puternica incat cineva va deschide un „atelier vintage” in care poti angaja o dactilografa doar ca experienta retro, exact cum mergi la un barbershop ca sa te tunda ca in 1920. Pana atunci, insa, ramanem doar cu fantoma eleganta a unei profesii care a disparut nu pentru ca nu era utila, ci pentru ca era prea utila ca sa supravietuiasca.

Asa sunt meseriile disparute: nu mor cu adevarat — doar isi iau o pauza lunga de la noi. Si poate, in secret, ne rad in fata.

Intotdeauna am banuit ca viata mea se poate reduce la o cifra. Sau, mai exact, la o cifra calculata din data mea de nastere, numele de botez, initiala cusuta pe emplema din clasa a sasea si, desigur, vibratiile universului care isi iese din fire in fiecare joi. Asa am ajuns, intr-o zi ploioasa, sa ma uit la numerologie — o pseudo-stiinta care iti promite tot ce iti promite si horoscopul, doar ca implica mai multe operatii matematice si mai putin Saturn retrograd. Iar eu am fost buna la mate intotdeauna 😊

Mi-am spus: De ce nu? Daca tot existam intr-un univers in care oamenii isi aleg partenerii dupa „compatibilitati de vibratie”, macar sa stiu si eu daca cifra mea de destin imi permite sa cumpar o pereche noua de pantofi. Sa nu risc karmic.

Asa am aflat ca numerologia vine din antichitate, de la Pitagora — un om genial, care a inventat teoreme, dar aparent, in timpul liber, se intreba daca numarul patru are sentimente. Asta m-a linistit. M-am simtit intr-un fel validata: daca un matematician antic a putut sa creada ca universul e o combinatie intre muzica si tabla inmultirii, atunci si eu pot sa cred ca cifra destinului meu e sapte, chiar daca am calculat gresit.

De-a lungul secolelor, numerologia a devenit tot mai rafinata. A trecut prin culturi, prin scripturi sacre, prin Evul Mediu, prin Renastere, iar in secolul XIX cineva a spus: Stiti ceva? Hai sa punem literei A un 1 si literei B un 2… si sa le dam oamenilor impresia ca ne inteleg vietile. *pentru conformitate, existau  practici in care literele alfabetului (grecesc) erau atribuite unor valori numerice, iar cuvintele erau reduse la sume numerice – o practica similara cu gematria iudaica.

A fost un succes.

Astazi, numerologia traieste si respira in Romania, unde are mai multi adepti decat are un detergent bun recenzii false. Exista asociatii, calculatoare numerologice, cursuri acreditate si, desigur, personalitati in domeniu invitati la tv-uri, intr-o forma de validare a prostiei si sarlataniei. Oameni care iti pot spune, cu o gravitate impresionanta, ca daca ai prea multi de 3 in matrita e recomandat sa nu tii cont de nimeni, nici macar de logica.

Stiinta, desigur, nu are nimic de-a face cu asta. Stiinta e rigida, plicticoasa si insista pe chestii enervante — precum dovezi, replicabilitate si testare. Ce pierdere de timp. Numerologia, in schimb, functioneaza dupa principiul: Daca se poate interpreta vag, atunci e perfect. Este, sa recunoastem, mult mai apropiata de un brunch cu prietenele decat de un laborator.

Si totusi, oamenii adora numerologia. Poate pentru ca ofera ordine intr-o lume care pare creata de cineva care si-a uitat ochelarii acasa. Poate pentru ca ne plac explicatiile frumoase, chiar daca sunt gresite. Sau poate, pur si simplu, pentru ca e reconfortant sa stii ca problemele tale nu vin din decizii proaste, nici pentru ca nu ti-a placut cartea si n-ai facut multa scoala, ci  vin fix din vibratia nefericita a lui 5.

Acum cativa ani, am nimerit intr-un taxi cu un domn sofer care se recomanda, cu aerul cuiva care preda la Harvardul ezotericului, drept numerolog. Un numerolog adevarat, cu scoala in Rusia, unde — aparent — cifrele au acces la informatii confidentiale despre viata ta. Am schimbat doua-trei vorbe de politete, nimic spectaculos, cand, deodata, cu o gravitate demna de o scena din „Doctor Strange”, m-a intrebat care e ziua mea de nastere.
Mi-am dat seama imediat ca urma sa-mi citeasca destinul direct din tabla inmultirii. Asa ca i-am spus o data complet inventata. Mi s-a parut un gest de autoconservare.

El a inceput sa bolboroseasca interpretari, uitandu-se la mine in oglinda retrovizoare cu o expresie de parca cifrele tocmai ii dezvaluisera un mare secret de stat. Dupa doua fraze pline de metafizica de taxi, l-am intrerupt calm si i-am spus:

— Am studiat matematica. Stiu ca numerologia e o vrajeala. Nu are nicio dovada stiintifica, nu se poate proba nimic din ce spuneti. E ca ghicitul in bobi sau in cafea, doar ca implica mai multa adunare.

Nu a apreciat. A ridicat tonul, ca si cum tocmai ii insultasem familia numerelor prime, si mi-a explicat ca ziua mea de nastere — cea inventata — arata dezastre, tragedii, poate chiar putin Apocalipsa, si ca ar fi gratis din partea lui sa ma salveze.
Cand am coborat, i-am spus:

— Nu era ziua mea de nastere. Ati batut campii ca sa ma speriati.

A urlat ceva dupa mine care nu parea tocmai o binecuvantare numerologica. Am zambit.

Ce ma scoate din minti este ca televiziunile ii promoveaza pe acesti sarlatani cu o nonsalanta tulburatoare. La Pro TV, in „Tradatorii”, apare o doamna prezentata ca numerolog, iar la Antena 1 sunt niste surori-carbon-copy care tot ofera predictii din cifre pe la Observator.
Mi se pare incredibil ca asemenea fantezii sunt impachetate ca profesii legitime si oferite publicului cu fundita.

Nu cred ca ar trebui popularizate, validate sau transformate in divertisment respectabil. Intr-o lume deja plina de pseudo-stiinte, conspiratii si solutii-minune, nu mai avem nevoie si de cifre care pretind ca stiu tot — in special cand nu stiu nimic.

Numerologia ramane o pseudo-stiinta, chiar daca pentru unii are  farmecul ei. Ca o prajitura fara gluten: stii ca nu are substanta, dar o mananci oricum, doar pentru ca arata dragut. Si chiar daca nu schimba viata nimanui, schimba macar modul in care ne facem calculele. Iar uneori, intr-o lume complet irationala, putina matematica imaginara e tot ce ne lipseste. Doar sa invatam bine tabla inmultirii si ordinea operatiilor

*Desi pentru multi este un instrument de autocunoastere sau de orientare spirituala, din perspectiva stiintifica numerologia este considerata o pseudo-stiinta, intrucat nu are un fundament solid, nu poate fi testata riguros si nu produce efecte reproducibile.

Stiu asta nu mai e funny, dar e marfa buna pentru sarlatani.

Incerc sa nu ma gandesc la lucrurile rele din aceasta saptamana, caci am vazut/auzit chestiuni care ma intristeaza si ingrijoreaza, dar incerc ca macar duminica sa ma tin departe de ele.

Am inceput sa simt ca vine Revelionul si se termina anul. Pe de o parte pentru ca pregatim la urban.ro multe lucruri de Sarbatori, pe de alta parte pentru ca simt oboseala si ravnesc la perioada mea de “detox” mental in care lucrez cu mintea mea sa o curat de emotiile negative pe care le-am acumulat.

Saptamana asta am mai scris o poveste pentru Cotidianul.ro despre cum o imagine realizata la 20 de ani de la lansarea filmului Morometii e cunoscuta drept imaginea iconica din acest film, intr-un fake news involuntar. Povestea e aici.

Saptamana asta la Muzzeul National de Arta a fost adusa pictura La Blouse Roumaine si eu m-am adus aminte ca, in alta viata, colegele mele de la revista Tabu Adriana Tudorache si Laura Cirnici au recreat cu Monica Barladeanu cateva dintre picturile iconice, printre care si cea cu iia romaneasca realizata de Henri Matisse.

Culmea e ca in aceste zile am publicat si un interviu cu Monica. Imi place cum s-a dezvoltat peste ani, cum s-a asezat mai bine in corpul si mintea ei. Bine, mi-a povestit ca face cursuri de psihologie si vrea sa fie terapeut, dincolo de meseria ei… Sa cititi interviul (e aici), pleaca de la Moartea domnului Lazarescu (pentru ca sunt 20 de ani de la lansarea acestui film) si ajunge la viata ei de astazi…

Altfel, mie imi place mult toamna (nu doar pentru ca sunt nascuta toamna) ci mai ales pentru culorile din natura si… mancarurile pe care le putem pregati din legume de sezon, aici placinta cu dovleac si mere 😊

Zile astea beau cafea cu cardamon, cafea macinata careia i-am adaugat eu cardamon care este un condiment cu multiple beneficii pentru sanatate: sustine digestia prin reducerea balonarii si a senzatiei de greata, are proprietati antioxidante care protejeaza celulele de stresul oxidativ, poate contribui la reducerea inflamatiei si la mentinerea sanatatii inimii, ajuta la improspatarea respiratiei datorita efectului antibacterian si poate sprijini reglarea nivelului de zahar din sange. Bine, asta e partea de stiinta, mie imi place mai ales pentru mirosul in cafeaua de dimineata😊si-am avut acum 2 ani o cutie de cafea cu cardamon adusa de o prietena din India (cred).

Intre stirile frumoase de saptamana asta e un domn inginer din Sibiu care de 20 de ani face pregatire gratuita la matematica pentru bacalaureat si mi se pare un gest minunat. Pe domnul de la Sibiu il cheama  Mihai Suciu si il gasiti online unde face si cursurile. Si mai exista si in Bucuresti un tanar care face acelasi lucru pentru copiii din familii vulnerabile…Mihail Iordache il cheama pe tanarul din Bucuresti care face lectii in casa parintilor lui.

Am mai  citit despre educatie digitala la medicina: Universitatile medicale din tara au initiat cursuri de telemedicina si sanatate digitala in curricula de studii, pregatind viitorii medici pentru era digitala.

Am aflat si despre un robot pentru terapie de vorbire: Studenti romani au dezvoltat un robot care ajuta copiii cu probleme de vorbire, castigand un concurs de inovatie „Solve for Tomorrow”, organizat si sustinut financiar de Samsung Romania.

Acum ceva ani am fost la Brasov intr-un centru de cercetare pentru Samsung unde erau niste minti luminate ale acestei tari… aveau atunci in teste un device ca un chip care sa fie montat pe vasul de toaleta si care facea analizele instant din urina si le afisa pe oglinda de la baie. Intre timp au prezentat device-ul in targurile internationale de inovatie (de asta si povestesc, altfel as fi pastrat pentru mine informatia).

Si ca sa raman la romani super destepti, Bitdefender este partenerul oficial de securitate cibernetica al echipei Scuderia Ferrari din Formula 1, un parteneriat care implica integrare tehnica, vizibilitate de brand si activitati comune de marketing. Bitdefender a prelungit acest parteneriat pana in 2028, iar acordul include amplasarea logo-ului sau pe masinile Ferrari si pe echipamentele echipei. Pe langa suportul tehnologic, cele doua companii au organizat evenimente si au creat campanii care evidentiaza sinergia dintre securitatea cibernetica si cursele de inalta performanta.

Saptamana aceasta a fost anuntata o investitie majora pentru sanatatea femeilor: Fundatia Bill & Melinda Gates a alocat 2,5 miliarde de dolari pentru cercetare in sanatatea femeilor, sprijinind tehnologii inovatoare si contraceptie.

Si daca am ajuns la international doua lucruri simpatice vreau sa va mai arat.

Actorul Gary Sinise are o fundatie cu care spriina copiii veteranilor de razboi si, in fiecare an, de ziua veteranilor din America, umple un avion de copiidin familii de veteran de razboi  si-i duce gratis la Disneyland.

Gary Sinise este cunoscut mai ales pentru rolurile sale din „Forrest Gump”, „Apollo 13”, „Ransom”, „Of Mice and Men” (pe care l-a si regizat) si „The Green Mile”, unele dintre cele mai importante aparitii ale sale in film.

Papa Leon al XIV-lea s-a intalnit recent la Vatican cu o serie de staruri de la Hollywood — printre ei s-au numarat Cate Blanchett, Spike Lee, Monica Bellucci si Chris Pine — intr-o audienta speciala organizata de Biroul pentru cultura al Vaticanului. Scopul acestei intalniri a fost sa reafirme rolul cinematografiei ca „atelier al sperantei” si mijloc important de dialog cultural, indemnand creatorii de film sa contribuie la misiunea Bisericii si la promovarea valorilor umane.

In declaratia sa, Papa Leon a subliniat ca cinematografia nu este doar divertisment, ci poate provoca si intreba, sa ajute spectatorii sa se regaseasca si sa regaseasca speranta: „Cinema-ul autentic nu doar consoleaza, ci provoaca. El articuleaza intrebarile care zac in noi si uneori provoaca lacrimi pe care nici nu stiai ca trebuie sa le plangi.” Totodata, el i-a indemnat pe artisti sa reziste „logicii algoritmilor”, in apararea „lentoarei, tacerii si diferentei” si sa continue sa ofere voci celor marginalizati.

NI se spune ca perfectiunea nu exista. E plictisitoare, pretentioasa, imposibil de suportat. Dar noi romanii avemm povestea unei fetite de 14 ani, cu codite si o privire de piatra, care face o miscare la paralele inegale si lumea intreaga tace. Apoi, pe tabloul scorurilor, apare un „1.00”. Tabloul nu stie cum sa scrie „10.00”. Nici el, nici omenirea nu erau pregatite pentru perfectiune, la Jocurile Olimpice de la Montreal, in 1976, pe 18 iulie 1976.

Nadia Comaneci s-a nascut intr-un 12 noiembrie intr-o Romanie cenusie, unde miracolul era rationalizat ca painea si uleiul. Si totusi, a crescut intr-un mic oras de provincie si a invatat sa sfideze gravitatia si limitele. O copila care voia sa iasa afara sa se joace, dar care trebuia sa repete un salt pana ii tremurau genunchii. O fata care a inteles devreme ca, pentru a fi libera, trebuie mai intai sa fie impecabila.

Perfectiunea Nadiei a fost o revolutie tacuta. Intr-o lume condusa de barbati care decideau cine castiga si cine tace, ea a vorbit prin miscare. A aratat ca o fetita dintr-un orasel comunist poate rasturna regulile universului. A fost prima gimnasta din istorie care a primit nota 10. Si nu o data, ci de sapte ori. De atunci, „10” nu mai e doar un numar; e un mit, o aspiratie, un mod de a spune „da, se poate”.

Nadia e femeia care a avut curajul si a fugit din tara, noaptea, prin zapada, cu un vis in buzunar. Femeia care a invatat, in America, ca perfectiunea e un cadou otravit — ca, dupa ce o atingi, nu mai stii cine esti fara ea. Nadia a reinventat-o: dintr-o gimnasta muta, intr-o femeie care vorbeste despre curaj, disciplina si echilibru. Nu pe barna, ci in viata.

Acum, cand implineste o varsta pe care nici nu are rost s-o mentionam (pentru ca, sincer, timpul a fost dintotdeauna spectatorul ei), Nadia e mai mult decat o legenda sportiva. E un capitol dintr-o carte despre vis, munca si fragilitatea gloriei. E dovada ca uneori perfectiunea poate fi umana, ba chiar tandra — atunci cand o fetita o atinge fara sa stie ca nu are voie.

Sper ca filmul despre Nadia pe care-l fac Tudor Giurgiu si Cosmin Hodor (aceeasi echipa care a facut si Nasty), sa incepa cu acea nota 1.00 care nu stia sa devina 10. Filmul e un documentar, dar viata mi se pare ironica si avem o poveste despre imposibilul care devine realitate, despre o tara care a invatat sa viseze pentru cateva minute de aur, despre o femeie care a crescut din propriul miracol.

La multi ani, Nadia Comaneci. In vremea comunismului ai fost raza noastra de lumina, iar tacerea si discretia ta pe teme grele au fost cat o lectie de educatie civica pe care nu ne-o preda nimeni si nici nu stiam sa o numim.

Perfectiunea ta inca ne face sa ridicam privirea — nu ca spre un idol, ci ca spre o stea care, in ciuda tuturor lucrurilor, a decis sa ramana umana. Si sa se intoarca acasa, sa ajute gimnastica de aici si sa ramana un model de viata si disciplina pentru noi.

Saptamana 3-9 noiembrie are in ea aniversari ale prietenilor. E ziua de nastere a catorva prieteni, sunt Mihai si Gabriele in jurul meu; chiar si eu sunt Mihaela prin al doilea nume, asa ca ieri am celebrat cu un mic rasfat culinar.

Pentru ieri, am scris pentru Cotidianul (proaspat relansat, un ziar pe care eu l-am iubit mult cand era in print), am scris o opinie, un portret al sotiei domnului Sergiu Celibidache in contextul lansarii filmului Cravata Galbena (care e de vinerea viitoare in toate cinematografele). Ziarul avea un interviu cu Serge, fiul dirijorului si regizorul filmului, si m-am gandit ca se potriveste o perspectiva in care va arat o femeie care a fost cu mult inainte vremurilor ei.

Ca sa va conving sa cititi tot articolul las aici un fragment pe care l-am scris cu gandul la domna Celibidache, dar si la o prietena, partenera de viata a unui artist pentru ca e un anume profil de femeie foarte educaata si puternica, ferma dar diplomata, care poate trai si influenta pozitiv un artist.

Ioana a fost o femeie inaintea vremurilor sale. Independenta când independenta feminina era suspecta. Creatoare când i se cerea sa fie decorativa. Calma in fata geniului, dar niciodata supusa.

Ea n-a vrut sa cucereasca lumea. A vrut doar sa traiasca frumos. Si, sincer, uneori asta e cea mai mare forma de curaj.

Uneori, femeile puternice nu fac zgomot. Nu flutura pancarte, nu rostesc manifeste, nu scriu memorii. Pur si simplu traiesc cu o claritate care te dezarmeaza.
Ioana Celibidache a fost una dintre ele. A fost, in felul ei discret, o revolutie. O femeie care a trait cu demnitate, frumusete si forta – inainte ca lumea sa stie cum sa numeasca toate acestea.

Intregul articol e aici.

(stiu ca am scris si saptamana trecuta despre aceasta familie, dar e important ca puteti vedea inca un film despre viata lor si sper sa va fi facut curiosi sa-l vedeti)…

Ma mai laud cu ceva si apoi trec la stiri pozitive care ajuta comunitatea,  si nu sunt ca sa  gandile ego-ul meu 😊

Am vandut 4 carti cu noua autobiografie a lui Anthony Hopkins. Am scris pe urban.ro despre carte in ziua in care a aparut (momentan e doar in engleza se vinde pe amazon si in Anglia, luna viitoare va fi si in RO, la editura Nemira) si persoane care locuiesc in Anglia, romani simpatici, mi-au trimis poze ca si-au cumparat cartea 😊 Pentru mine e o mare bucurie cand imi spune cineva ca si-a cumparat o carte, a vazut un film sau a fost la un spectacol despre care eu am scris. Va multumesc foarte mult.

*

Mie imi place foarte mult brandul Uniqlo si colaborarile lor cu designeri straini, am din colectiile lor trecute multe haine care rezista de multi multi ani; de exemplu am niste pantaloni cargo din colaborarea cu Comptoir des cotonniers care acum au o colectie noua cu Uniqlo. Va las link aici poate va inspira. Nu sunt nici foarte ieftine, dar nici extrem de scumpe.

(va asigur ca nu am niciun contract publicitar nici cu Uniqlo, nici cu altcineva care apare in aceasta rubrica, sunt fix lucrurile care imi plac)

 Ce mi-a mai placut saptamana asta…

Vestea aceasta simpatica despre cum produse romanesti sunt duse international prin lanturile alimentare care sunt si la noi. (a fost o vreme cand extremistii ai poiticii, manipulatori, spuneau cat rau ne fac noua aceste supermarketuri; eu am un respect mare pentru ele- unii angajeaza persoane cu dizabilitati, altii sprijina fermele, altii exporta produse romanesti la magazinele lor din alte tari)

Dupa succesul ciocolatei in stil Dubai Deluxe, Lidl Romania lanseaza trei noi sortimente de ciocolata Deluxe, dezvoltate in colaborare cu un furnizor local – ciocolata cu crema de alune si caramel, ciocolata alba cu macarons si zmeura si ciocolata alba cu brownie si caramel sarat. Cele trei variante de ciocolata Deluxe pot fi gasite, incepand din aceasta saptamana, in vitrinele frigorifice a 137 de magazine Lidl din Bucuresti si din alte 23 de judete. 

Lansarea vine dupa succesul Ciocolatei in stil Dubai Deluxe, produs care a depasit rapid granitele tarii, fiind exportat in magazinele Lidl din Croatia si Serbia, incepand cu prima parte a acestui an. Aceasta evolutie confirma potentialul si calitatea produselor fabricate local, din segmentul premium.

*

Materiale gratuite pentru profesori, intrun program al fundatiei Orange pe care il urmaresc de multi ani si care a ajutat multe scoli si multi profesori

Digitaliada, programul national de educatie digitala al Fundatiei Orange, continua procesul de inovatie in educatie prin introducerea unei noi sectiuni cu resurse educationale interactive in format XR (realitate extinsa), dedicata materiilor din domeniul stiintelor. Noile materiale dezvoltate momentan pentru materia Geografie, clasa a VIII-a, sunt accesibile online si pot fi explorate direct din browser, prin tehnologia WebXR, pe tabla interactiva, laptop, tableta sau smartphone, fara instalari suplimentare. 

Materialele interactive sunt disponibile gratuit pe platforma Digitaliada, extinzând ecosistemul de resurse educationale deschise oferite profesorilor si elevilor din intreaga tara. Acestea pot fi accesate printr-un cont activ pe www.platformadigitaliada.ro. 

*

Saptamana aceasta mi-a placut un podcast. Eu ascult multe podcasturi dar imi  plac foarte putine pentru ca intervievatorii sunt needucati, nedocumentati, nu intreaba din curiozitate reala, plus ca unii dintre invitati sunt oameni de o calitate nu indoielnica ci foarte foarte rea, cu care nu as vrea sa-mi murdaresc mintea si gandurile.

Mi-a placut insa podcastul lui Florin Ristei cu Ilona Brezoianu. Sunt prieteni si stiam ca e Ilona va fi relaxata si nu va face diversiuni in glume ca sa iasa din timiditatea sa, Ristei a fost curios real, iar dialogul a fost foarte sincer si cu garda jos. Si da, Ilona l-a mi executat scurt si direct cand Florin intreb ceva “gresit”.

Sa-l ascultati pentru ca e foarte simpatic

Si pentru ca ei discutau si despre tinuta pentru spectacole si  daca e bine sau nu sa fie oun cod vestimentar, iar Ristei a amintit de cum aratau oamenii cand a fost la Opera din Viena, m-am gandit sa va spun o anecdota,

Am fost si eu in Opera din Viena, la o repetitie cu Manon in regia lui Andrei Serban unde protagonista era Anna Netrebko. Imi aduc aminte ca am fost atat de fascinata de cladirea acestei opere si de sala in care erau reprezentatiile, de cum aratau scaunele, de curatenia si eleganta din jur, incat am inceput sa citesc chestiuni despre Opera ca sa am context.

Am aflat ca primul teatru de opera din lume, in sensul de teatru public dedicat exclusiv reprezentatiilor de opera, a aparut in 1637 la Venetia. Se numea  Teatro San Cassiano si a fost primul teatru de opera cu acces platit pentru public, ceea ce a transformat opera dintr-un divertisment rezervat nobilimii intr-o arta accesibila oricui isi putea cumpara un bilet.  Scaunele erau din catifea rosie pentru ca asa erau puse in valoare bijuteriile doamnelor, iar lumina de pe fata lor se reflecta frumos, aratand mai elegante si mai sanatoase 😊

Astazi in toate teatrele de Opera din lume sunt scaune cu catifea rosie, si e un cod care se respecta si la noi in teatrele elegante si la Opera desigur.

*

Si o stire care m-a si surprins dar si mi-a dat sperante ca oamenilor le va fi mai bine in viitor. Suedia a implantat un cip care detecteaza cancerul — cu 4 ani inainte sa apara simptomele

Institutul Karolinska din Suedia a dezvoltat un cip biosenzor mai mic decât un bob de orez, care poate fi implantat sub piele pentru a monitoriza continuu, in timp real, biomarkerii de cancer. Cipul detecteaza ADN tumoral circulant (ctDNA) si proteine specifice care apar cu ani inainte ca tumorile sa devina vizibile la scanari.

Implantul foloseste senzori nanotehnologici care se leaga de markerii cancerigeni si trimit semnale wireless catre o aplicatie de smartphone atunci când nivelurile depasesc pragurile normale. In studiile clinice cu 300 de participanti, cipul a detectat: Cancer pancreatic cu 4,2 ani inainte de diagnostic, Cancer ovarian cu 3,8 ani mai devreme, Cancer pulmonar cu 3,5 ani mai devreme, Cancer de colon cu 3 ani mai devreme

De ce este revolutionara depistarea timpurie: Rata de supravietuire la 5 ani creste de la 20% la 90% când cancerul este descoperit timpuriu. Cipul urmareste si markerii de inflamatie, ajutand la prezicerea bolilor de inima si a afectiunilor autoimune. Un singur implant inseamna detectarea timpurie a zeci de boli care pot pune viata in pericol.

*

Mai erau stiri frumoase doar ca m-am intins mult cu povestile si mai scriu si e o duminica cu stiri bune si saptamana viitoare 😊 Va las insa o piesa frumoasa

Sa avem o saptamana frumoasa si sa ne bucuram de ce e in jur.

Zilele trecute vorbeam cu o prietena despre brandingul de tara ca imagine si moda, si cat de distincte sunt imaginile femeilor franceze si italiene. Ce mult inseamna o educatie in arta si in sanatate inca e la varste mici. In ambele tari se invata la scoala primara si generala reguli de igiena, de mchiaj, de manière si de stil.

In muzeele din Italia in week end copiii primesc carti de colorat cu exponatele si stau pe jos in diferite sali ca sa cooloreze ca in tablourile pe care le vad, un exercitiu de estetica vizuala care aseaza multe valori pe termen lung.

 In sistemul de invatamant primar din Franta, elevii nu au neaparat o disciplina separata „Beauty & Stil” , dar se predau, in mod structur­at, teme legate de sanatate, bunastare, igiena, nutritie, viata sociala si responsabilitate personala, iar in parte si aspecte legate de imagine si stil de viata

Italia si Franta sunt adesea privite ca surori latine, legate printr-o istorie comuna, o dragoste pentru arta si gastronomie, dar separate prin nuante subtile care definesc modul lor unic de a trai. De la espresso-ul grabit dintr-o piata italiana pana la croissantul savurat lent intr-o cafenea pariziana, diferentele dintre cele doua stiluri de viata spun o poveste despre identitate, estetica si filozofie.

Haideti sa ne uitam comparativ la cateva dintre valorile lor, stil de viata, pentru locuitorii din aceste doua tari. E un exercitiu frumos care o sa ne dea, indirect, cateva raspunsuri de ce nu sunt ostentativi in look, de ce sunt gratiosi si eleganti (in felul lor fiecare) si… de ce intalnim rar in aceste tari persoane supra ponderale.

1. Bucuria de a trai: La dolce vita vs. Joie de vivre

Ambele popoare traiesc sub semnul placerii, dar o manifesta diferit.

• Italienii practica la dolce vita — o celebrare spontana a vietii de zi cu zi. Masa de pranz devine o ocazie de socializare, iar micile placeri (un apus, o conversatie, o farfurie de paste simple dar perfecte) sunt gustate fara graba.
• Francezii, in schimb, cultiva joie de vivre — o bucurie rafinata, in care placerea este o arta in sine. Ei pun accent pe echilibru, discretie si calitate, transformand cotidianul intr-o forma de eleganta retinuta.

 2. Stilul de viata si ritmul zilnic

• In Italia, viata are un ritm solar. Strazile se anima devreme, siesta e respectata in sud, iar serile sunt dedicate familiei si prietenilor. Timpul pare elastic, iar spontaneitatea e un mod de a fi.
• In Franta, ordinea si structura sunt mai evidente. Francezii isi planifica mesele, concediile, chiar si relaxarea. Pauza de pranz este sacra, dar respecta reguli: un meniu echilibrat, vinul potrivit, desertul discret.

 3. Estetica: bella figura vs. chic discret

Moda este o limba comuna, dar dialectele difera.

• Italienii traiesc pentru bella figura — imaginea impecabila, armonia dintre gesturi, haine si atitudine. Chiar si un look casual are o alura studiata.
• Francezii prefera chic-ul fara efort: parul usor dezordonat, o camasa alba simpla, o atitudine care spune „nu incerc prea mult, dar totusi reusesc”. Este o eleganta subtila, bazata pe naturalete si gust.

4. Gastronomia: pasiune vs. rigoare

• In Italia, mancarea e emotie pura. Retetele sunt transmise in familie, ingredientele locale sunt vedetele, iar mesele sunt o celebrare a comunitatii. Nimic nu e complicat — doar autentic.
• In Franta, gastronomia este o stiinta a rafinamentului. Fiecare fel are o tehnica, un ritual. Este o cultura a detaliului: sosul perfect, vinul potrivit, servirea corecta.
  Ambele bucatarii inspira lumea, dar in timp ce Italia cucereste prin caldura, Franta impresioneaza prin disciplina.

 5. Atitudinea fata de viata

• Italienii traiesc in prezent. Sunt expresivi, gesticuleaza, improvizeaza. Filosofia lor este: „va fi bine, gasim o solutie”.
• Francezii analizeaza, reflecteaza, discuta. Pentru ei, viata e un dialog intre ratiune si placere, o balanta fina intre libertate si rigoare.

 6. Ce putem invata de la ambele?

De la italieni, putem invata sa traim cu pasiune, chiar si in lucrurile mici.
De la francezi, putem invata sa transformam viata intr-o arta prin echilibru si simplitate.
Impreuna, ele ofera un ideal al stilului european: frumusetea trairii constiente, fie ea exuberanta sau rafinata.

Stilul italian si cel francez nu se exclud, ci se completeaza. Unul danseaza cu inima, celalalt gandeste cu gratie. Iar intre espresso si café au lait se ascunde o lectie comuna: viata merita traita frumos.

3 lucruri esentiale de facut pentru a trai ca un italian sau ca un francez:

 Cum sa traiesti ca un italian – La dolce vita in practica

1. Savureaza momentele simple.
   Bea espresso-ul la bar, nu pe fuga, si bucura-te de conversatiile spontane cu oamenii din jur. Pentru italieni, timpul petrecut socializand e la fel de important ca munca.
2. Gateste cu pasiune si respect pentru ingrediente.
   Foloseste produse locale, putine, dar de calitate — ulei de masline, rosii, busuioc, paste proaspete. Masa nu e doar hrana, e o celebrare a vietii.
3. Ingrijeste-ti imaginea si atitudinea.
   Fii atent la detalii: hainele curate, gesturile elegante, zambetul autentic. Bella figura nu e despre lux, ci despre armonie intre cum arati si cum te porti.

 Cum sa traiesti ca un francez – Joie de vivre cu stil

1. Fa din rutina un ritual.
   Transforma micul dejun intr-o clipa de rasfat — o cafea buna, un croissant si cateva minute de liniste. Francezii cred ca frumusetea se ascunde in gesturile cotidiene.
2. Pune calitatea inaintea cantitatii.
   In garderoba, pe masa sau in viata sociala, alege mai putin, dar mai bun. O piesa clasica, o masa echilibrata, o conversatie inteligenta valoreaza mai mult decat excesul.
3. Exerseaza echilibrul intre ratiune si placere.
   Mananca fara vinovatie, lucreaza cu seriozitate, dar lasa mereu loc pentru bucurie. Pentru francezi, eleganta suprema este masura in toate.