Author : Cristina Bazavan

Imi incep diminetile in aceste zile de vara in triluri de pasari care se treesc si ele la viata pentru o noua zi…

Pe la 4 jumatate -5 incepe concertul si, cum eu ma trezesc de dimineata, imi beau cafeaua cu corul madrigal al pasarilor.

Sa ti se mai intample asta intr-o capitala plina de betoane cu cea mai mica suprafata de verdeata pe cap de locuitor mi se pare un privilegiu si ma bucur mult de fiecare dimineata.

Corul madrigal al pasarilor are si o reprezentatie de seara, la culcare, cand imi imaginez ca pasarile fac schimb de informatii de peste zi 😊

Vorbeam aseara cu un amic arhitect proaspat intors din Japonia si-i spuneam ca sunt la concert privat al pasarilor, iar el m-a socat cu o informatie: in Japonia autoritatile pun sunete de pasari in difuzoare speciale, ascunse in tufisuri (cam ca la Disneyland)  pentru ca nu mai au pasari in orase si trilurile lor ajuta la relaxarea oamenilor si la o iluzie ca au “o parte de natura”.

Am cautat dimineata daca mai sunt si alte orase de pe langa noi care fac acest lucru si am aflat ca exista multe orase care folosesc inregistrari cu sunete de pasari in spatiile publice, din diverse motive – pentru a crea o atmosfera relaxanta, pentru a reduce stresul urban, pentru a imbunatati experienta in transportul public sau chiar pentru a alunga alte animale.

In Paris, in unele statii de metrou, autoritatile au testat sunete ambientale, inclusiv ciripituri de pasari, pentru a reduce stresul navetistilor. Aceasta initiativa a fost parte dintr-un proiect de „design sonor” pentru imbunatatirea confortului urban.

In Amsterdam, in cadrul unor proiecte urbane de regenerare, s-au folosit sunete de pasari si alte sunete naturale in parcuri sau in apropierea cladirilor de birouri, pentru a promova starea de bine.

In Melbourne, in anumite statii de tren, sunetele de pasari sunt folosite pentru a reduce tensiunea in randul pasagerilor si pentru a oferi o experienta mai placuta in zonele aglomerate.

In Londra, in anumite parcuri sau spatii verzi urbane, dar si in unele centre comerciale, sunt redate discret sunete de pasari pentru a crea o atmosfera naturala, mai prietenoasa.

Am gasit si justificarea japonezilor. In Tokyo, in unele zone aglomerate sau in spitale, se folosesc inregistrari cu sunete de natura (pasari, apa curgatoare) pentru calmarea persoanelor si reducerea anxietatii.

Va dati seama cat de norocosi suntem noi ca mai avem pasari adevarate, vii, nu inregistrate, in orasele mari? Ca ne mai putem bucura de natura, asa putina cum e ea…

Si cat de valoroasa e Romania ca are paduri, ca avem sate in care viata naturii isi duce cursul molcom.

Mi se pare foarte trist sa ajungem sa vedem pasari doar in acvarii mari la gradina zoologica, iar in restul timpului s ani se aminteasca prin sunete cum erau candva pasarile cand erau in orase…

Discutia aceasta despre pasarile false din orase mi-a adus minte de cateva lucruri.

Disneyland, un oras construit pe o fosta mlastina, are toti copacii plantati intregi si schimbati cand se deterioreaza; e la o sectiune la alta in parc se schimba “natura” cu alti copaci, conformi zonei pe care o reprezinta sectiunea/atractia si cu sunete de pasari din boxe speciale. Ca sa nu exista acciente, sunt tratamente speciale applicate in spatiile publice ca sa nu ajunga albine… (am fost candva la disneyland si am facut un reportaj in culise, vorbind cu imagineers – cei care gandesc magia de acolo, care e un amestec de tehnologie si iluzionism)

Pe aceeasi tema, mi-am adus minte de filmul Paradise de la Disney +, cu un oras creat sub pamant ca sa se salveze de calamitati un numar de oameni…  si ei aveau sunet de pasari in tufisuri, si tot ce era acolo era butaforie.

Acum ceva ani am fost in Hong Kong  cu treaba, am facut niste reportaje … stateam intr-un cartier “de bogati” si, cum ma trezeam si acolo foarte de dimineata, pe la 5 vedeam in fata blocului oameni care ieseau cu coliviile cu pasarea pet la plimbare. Ei nu mai aveau parcuri, ci doar colturi special amenajate, tot ca butaforie de 2-3 copaci artificiali, colturi care erau locurile de relaxare. Locuiau insa in spatii atat e mici, incat nu-si permiteau catel sau pisica decat foarte foarte putini

Ma streseaza mult ura pe care o aratam in spatiul public ca o forma de refulare si de descarcare nervoasa. Stiu ca sunt sunte de motive pentru care suntem frustrate, stiu ca meediul inconjurator nu ne ajuta foarte mult, nu ne-a ajutat nici contextul politic.

Dar la fel de bine stiu ca nu ajuta pe nimeni sa ne vaitam si sa-i acuzam pe ceilalti ca sunt neconformi standardelor noastre, oricare ar fi acelea.

Cand mi-am dat seama ca directia lumii e pe mult format video – ceea ce alieneaza mintea (creierul nu mai functioneaza la fel daca nu si citim… am scris mai multe aici),  am decis ca oriunde ma exprim in spatiul public sa existe texte de forma lunga, ample, cu mult continut (daca tot citesti, sa inveti ceva)

Cand am simtit ca nivelul de consum pentru carti e intr-o scadere considerabila, am vorbit cu editurile sa-mi dea fragmente din cartile noi lansate pentru ca si cei care nu-si pot permite sa cumpere o carte sa guste putin din atmosfera marilor scriitori. Facem asta la urban.ro de aproape 5 ani, am vazut cum de la an la an creste numarul cititorilor sambata si duminica cand punem fragmente de carti si am inceput sa primim tot mai multe mesaje cu “mi-am cumparat si eu cartea asta” 😊

Cand mi-am dat seama ca nivelul la care se scrie despre ceea ce numim stiri culturale (oricat de soft ar fi ele) e din ce in ce mai jos (pentru ca ajung acolo juniorii care n-au avut timp nici de istoria filmului sau a artei si n-au deloc context ca sa scrie ceva amplu) am reformatat urban.ro – un site pentru oameni destepti, interesati de evenimentele culturale. Un site pentru burghezi intelectuali, care e posibili sa nu aiba bani foarte multi, dar au dorinta sa se incarce din lucruri frumoase, nu din barfe…

si am povesti extraordinare despre oameni care au vazut spectacole din multe colturi ale lumii espre care noi am scris… e marea mea bucurie cand, cineva de la Berlin, Londra, Paris sau New York, imi scrie si-mi spune “am vazut si eu spectacolul acesta”…

Si lista e lunga cu motivatiile din spatele multor lucruri pe care le pun in spatiu public, dar esenta e aceasi;

NU AJUTA PE NIMENI DACA DOAR CRITICAM, AJUTA DACA PUNEM NOI IN SPATIU PUBLIC LUCRURILE SI INTAMPLARILE CARE NE POT FACE MAI BUNI IN ANUMITE DOMENII SAU IN VIATA.

Asa am ajuns acum la Duminicile Oamenilor Buni. In fiecare duminica va voi prezenta oameni care, fara sa faca tam tam, fara sa viseze la celebritate sau sa aiba un profit direct din faptele lor, fac lumea din jurul lor mai buna.

Schimba in bine, fie si cu un milimetru, lumea din jurul lor.

Daca stiti oameni de acest tip scrieti-mi in comentarii, va fi o placere sa vorbesc cu ei si sa-i prezint aici. Multumesc

Duminica viitoare prima persoana magica 🙂

Centrul FILIA, Centrul pentru Resurse Juridice si Feminism Romania organizeaza marti, 3 iunie, ora 18.00, un protest in Piata Victoriei, sub mesajul „Niciuna infranta. Niciuna uitata. Niciuna mai putin.” Manifestatia vine in contextul crimei din 31 mai, cand o femeie insarcinata a fost impuscata mortal, in timp ce se afla cu fiica ei de trei ani intr-un complex rezidential.

E socant ceea ce s-a intamplat sambata intr-un centru rezidential din Bucuresti, cu o tanara de 23 de ani, ucisa de un fost iubit nebun… un fost iubit de acum multi ani.

Noi traim intr-un spatiu balcanic in care femeile sunt un bun al barbatului  cu care s-au casatorit si daca nu sunt casatorite, sigur sunt c…ve. Asta e mentalitatea din aceasta zona in care barbattii sunt agresivi, dominatori, iar daca o femeie reuseste cumva sa razbata in lumea lor, barbatii (uneori si femeile) pun repede etichete “sigur are ea pe cineva care o sustine si o propteste intr-o functie”. Asa am fost crescuti (bonus, o generatie de copii care a invatat educatia cu injuraturi si cureaua de la pantaloni ca normalitate) si un prim pas pe care trebuie sa-l facem e in modul in care crestem copiii de ani, apoi modul in care tratam familiile disfunctionale in care ne-am nascut si am crescut.

(Exista mai multe studii si cercetari care analizeaza personalitatea si atitudinile barbatilor din Balcani in relatie cu femeile, in special in contextul normelor de gen, al relatiilor de cuplu si al violentei domestice. Iata cateva dintre cele mai relevante:

Norme de gen si masculinitate in Balcani

Studiu in Serbia (IMAGES) – O cercetare realizata in Serbia a relevat ca 40,1% dintre barbati considera ca rolul principal al unei femei este sa aiba grija de casa si sa gateasca, iar 34,1% cred ca barbatul ar trebui sa aiba ultimul cuvant in deciziile familiale. De asemenea, 11,9% dintre barbati au fost de acord ca femeile ar trebui sa tolereze violenta pentru a mentine familia unita.

Cercetare UN Women in Balcanii de Vest – Un studiu realizat in Albania, Bosnia si Hertegovina, Kosovo, Macedonia de Nord si Serbia a constatat ca 32% dintre tineri au fost martori sau au experimentat violenta de gen. Normele rigide de gen si reprezentarile traditionale ale masculinitatii in mass-media contribuie la cresterea riscului de violenta impotriva femeilor. )

Dar daca cateva dintre noi am avut puterea si curajul sa iesim din turma, e util si bine, si frumos, sa le ajutam cu ce putem pe femeile care n-au inca curajul sa se desprinda de familii abuzatoare (ca e sot, sau ca e tata), sa facem presiuni pe autoritati sa ia masuri mai ferme in cazuri de violenta – nu doar domestica, ci violenta impotriva femeilor.

*

In ultimii 8 ani, 426 de femei au fost ucise in Romania de partenerii lor, de fosti parteneri sau de membri ai familiei. Conform estimarilor, aproximativ o femeie este ucisa in fiecare saptamana in Romania in context de violenta domestica.

In Romania, in ultimii ani, au avut loc numeroase cazuri tragice in care femei au fost ucise de fosti sau actuali parteneri. Am cautat cateva cazuri, dar sunt sigura ca sunt mult mai multe…

1. Bucuresti (Decembrie 2023) – O femeie de 33 de ani a fost ucisa de sotul ei in fata copiilor, iar barbatul a postat ulterior imagini cu trupul victimei pe Facebook.
2. Zalau (octombrie 2023) – O femeie de 37 de ani a fost sugrumata de sotul gelos chiar in ziua aniversarii sale. Barbatul s-a predat ulterior politiei.
3. Valea Calugareasca (martie 2025) – O femeie de 46 de ani a fost ucisa de sotul ei in urma unui conflict generat de gelozie.
4. Botosani (mai 2024) – O femeie de 47 de ani a fost ucisa in somn de sotul ei, dupa ce anterior ceruse ajutorul politiei din cauza violentelor conjugale.
5. Brasov (2024) – O femeie de 36 de ani a fost ucisa de fostul iubit, dupa ce renuntase la ordinul de protectie emis impotriva acestuia.
6. Bucuresti (august 2021) – O educatoare a fost ucisa de fostul sot, desi anterior obtinuse ordine de protectie impotriva lui.
7. Dorohoi, Botosani (februarie 2022) – O femeie de 44 de ani a fost injunghiata mortal de fostul sot, iar mama si sora ei au fost grav ranite in atac.
8. Galati (martie 2018) – O femeie de 34 de ani a fost ucisa de fostul iubit, care nu a acceptat despartirea si o hartuise anterior.

Aceste cazuri evidentiaza gravitatea violentei domestice si necesitatea unor masuri mai eficiente de protectie a victimelor.

Eu m-am intalnit de mai multe ori cu abuzuri familiale; am mai povestit cum, pe vremea cand lucram la Europa FM, am locuit intr-un bloc unde vecina mea de jos lua bataie grav de la sot.

Era o frumusete de fata, la 20 si ceva de ani; el mult mai mare, cu constitutie atletica, practic cat usa si parte din ceva serviciu militar sau de politie. Intr-o seara i-am sunat la usa, o auzeam pe ea cum plange… nu mi-au deschis. Am sunat la politie, mi-a sunat la usa polutistul de proximitate care mi-a spus ca a vorbit “cu domnul comisar si ca nu sunt probleme acolo, mi s-a parut mie.” I-am spus politistul ca lucrez la radio si daca nu ia masuri, chem televiziunile la usa lor.

Tanara ma ocolea pe scari, practic stergea peretii cand mergea cu copilul de cateva luni jos. I-am spus ca poate sa vina sa stea la mine si sa-si cheme mama, iar intre timp chemam si politia. S-a uitat la mine speriata.

Dupa cateva luni, si alte multe batai (am mai sunat la usa lor si am urlat ca voi chema televiziunea, nu mi-a deschis niciodata), a venit mama ei, a luat-o si au divortat.

Cred ca fiecare femeie salvata conteaza. Si fiecare dintre noi putem ajuta. Da, daca e un barbat influent, politia nu reactioneaza, chiar daca femeia isi face curaj si depune plangere.

Dar daca stiti pe cineva abuzata sunati dvs la una dintre asociatiile care au grija de femeile aflate in dificultate. NU asteptati sa reactioneze politia, faceti dvs toate demersurile posibile…

Un studiu realizat in martie 2024 arata ca 70% dintre romani cunosc cazuri de violenta domestica, insa doar 4% au anuntat autoritatile. 75% dintre martori aleg sa nu se implice, considerand ca nu este treaba lor sau ca ar putea incalca intimitatea celor implicati.

Aca sunteti in procentul asta de martori, practic le semnati actul de deces.

Luati atitudine, sunati o asociatie sa vina sa supravegheze, au oameni specializati si stiu sa abordeze situatia profesionist.

*

In Romania, femeile care se confrunta cu violenta domestica – fie fizica, psihologica, sexuala, economica sau emotionala – pot apela la mai multe servicii gratuite de sprijin si protectie. Iata cele mai importante resurse:

📞 Numere de urgenta si asistenta

• 112 – Numarul unic pentru urgente (politie, ambulanta, pompieri). Daca viata iti este in pericol, suna imediat.
• 0800 500 333 – Linia nationala gratuita pentru victimele violentei domestice, oferita de Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse (ANES).

  • Program: Luni–Vineri, 08:00–16:00
  • Dispecerii pot oferi informatii, indrumare si sprijin.

 Ordine de protectie

Victimele pot solicita ordin de protectie impotriva agresorului. Acesta poate interzice apropierea de victima, contactul, sau chiar evacuarea agresorului din locuinta.

• Se poate obtine rapid prin:

  • Politie (cu sprijinul unui ofiter)
  • Judecatorie (cerere depusa personal sau cu ajutorul unui avocat)
  • Direct prin centrele specializate

Adaposturi si centre de sprijin

Femeile aflate in pericol pot fi cazate gratuit intr-un centru rezidential de urgenta (adapost).

• Acestea exista in fiecare judet – in subordinea directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC).
• Exemple:

  • DGASPC Bucuresti

    • Tel: 0800 821 218 (linia verde pentru victime)

  • Adapostul „Casa Blu” – Bucuresti

    • Ofera cazare, consiliere psihologica si juridica

  • Asociatia Anais si Asociatia Necuvinte – ofera adapost si sprijin

Consiliere juridica si psihologica

Exista organizatii care ofera gratuity asistenta pentru obtinerea ordinului de protectie, consiliere psihologica post-trauma si reintegrare sociala

Organizatii recomandate:

• Asociatia Necuvinte
• Asociatia Anais
• Fundatia Sensiblu
• Centrul Filia

Platforme online de sprijin

• ViataFaraViolenta.ro – ofera informatii utile si contacte la nivel national
• PeStop.ro – platforma pentru sprijinul femeilor aflate in dificultate

Dati mai departe aceste informatii, ar putea salva o viata.

E week end-ul in care puteti merge la BookFest, sa descoperiti titluri noi, sa cumparati carti cu discount.

Va las si eu aici cateva carti despre care stiu sigur ca sunt experiente speciale. Evident sunt mult mai multe titluri de luat acasa de la targ, dar va mai recomand ceva – invingeti orice algoritm social media care va arata pe afinitati diferite lucruri, si uitati de orice recomandari pe care le auziti chiar si de la oamenii in care va incredeti si … alegeti o carte dupa coperta. fara sa stiti nimic despre ea. ca sa incercati ceva nou nou, din afara oricarei bule cu care interactionati.

E un exercitiu pe care eu il fac in librarii adesea, dar un targ de carte e locul perfect pentru a face un asemenea experiment.

iata si cartile pe care eu vi le recomand 🙂

Cum editia aceasta de Bookfest are ca invitat special Portugalia, domnul Peixoto vine la Bucuresti. Va fi si cartea lui noua in targ, la Editura Trei, dar Autobiografia este preferata mea. povesteste – semi fictional – despre intalnirea cu Jose Saramago, iar analiza e cu mult umor si autoironie, din perspectiva unui mega fan care face toate gafele posibile.

La Humanitas eu am doua carti preferate…

Antologia dlui Radu Paraschivescu cu minunile spuse in ultimii ani de politicienii romani. E o lectura relaxanta si super amuzanta de care avem nevoie dupa aceasta sesiune electorala incrancenata. Nu sunt doar politicieni cu minuni rostite, sunt si artisti 🙂 sambata e lansarea cartii.

Am citit jurnalele precedente ale domnului Cartarescu si mi s-au parut nu doar o usa deschisa in viata si activitatea domniei sale, ci si o radiografie sociala a vremurilor. Si aceasta e o aparitie noua care se lanseaa la aceasta editie de targ Bookfest.

La editura Trei a aparut o noua carte din seria actorului Stephen Fry despre eroi si intamplari istorice.Le-am citit pe precedentele, au umor si o frumoasa atmosfera de patriotism.

Tot la Trei, ultima carte scrisa de Paul Auster (care a incetat din viata in urma cu un an). Mie imi place mult domnul Auster, am cartea nu am avut inca timp pentru ea, dar cred ca e important sa cititi ultima carte scrisa de unul dintre cei mai important scriitori americani contemporani.

Cartea doamnei Jaffe (care a fost secretara personala a lui Jung e pe lista mea de ceva vreme si abia astept sa o citesc. Cred ca are o perspectiva interesanta asupra vietii si mintii unuia dintre oamenii care ne-a invatat multe despre noi, fara sa ne cunoasca.

Kamel Daoud e castigatorul Goncourt de anul trecut… avem pe urban un fragment din carte, il gasiti aici

si tot de la Editura Trei o carte despre care am scris de cateva ori, o colectie de eseuri semnate de Joan Didion; a aparut anul treut in ro.

De la editura Corint am dora recomandari

O poveste despre familie si cum reolvi conflictele si traumele cand e multa pasiune la mijloc, totul pe fundalul Italiei superbe

si o carte care e mai mult un album de arta, despre Pelisor si istoria lui… e superba, o am acasa (atentie e mare, voluminoasa si cantareste mult), la targ are un discount generos de 35% si e un moment bun sa o achizitionati fiind o carte cu un pret mai ridicat.

Si ca sa raman in zona carti care arata frumuseti de arhitectura, la editura Vremea gasiti o carte superba (se lanseaza sambata) despre cateva case din Bucuresti. maine pe urban va fi si un fragment din aceasta carte

Si o mentiune speciala Cartea domnul Stanley Tucci, Ce am mancat intr-un an… O gasiti la Editura Publica. Pentru ca m-am pregatit ceva vreme pentru o conversatie cu Stanley Tucci despre cel mai recent documentar, Tucci in Italy, m-am intors si la cartile sale. (mai are una tot la Publica tradusa Taste/ Gust). Interviul cu domnul Tucci e aici

Ultimele saptamani marcate de alegeri au fost pentru foarte multa lume extrem de stresante, iar asta a aratat si o alta fata a lucrurilor pe care ar trebui, pe termen lung, sa o luam in calcul.

Iata traficul pe luna mai pentru urban.ro (pentru comparatie, un site mare de stiri face o audienta de 10k views pentru o informatie doar daca e un scandal, disputa politica, iar o stire culturala intr un site generalist inseamna cateva sute de vizualizari )

In perioade de stres (inclusiv crize sociale, economice sau pandemii), oamenii cauta mai mult continut cultural si de divertisment ca forma de evadare psihologica, reglare emotionala si conectare sociala indirecta.

Am simtit asta pe pielea mea din doua perspective: traficul de la urban.ro a crescut (la fel ca in pandemie cand au fost zeci de mii de oameni care citeau stiri despre expoitii si muzee) si oamenii, obisnuiti cu mine sa pun in spatiu public multe informatii culturale, ma certau cand voiam sa iau atitudine legat de unele situatii politice– pe pagina mea de facebook – cerandu-mi inapoi stiri culturale. (evident fac ce vreau, si mi se pare important sa am atitudine civica, dar faotul ca oamenii in reprosau nu directia mea de exprimare politica, ci faptul ca – in conditiile in care oricum sunt supra saturati de politica – eu nu pun informatiile culturale.

(de asta spun, fara nicio urma de ironie, ci doar ca o constatare tehnica, odata ce incepe Insula Iubirii la tv, s-au dus meetingurile auristilor, pentru ca vor avea alte preocupari… sa ne aducem aminte ca influencerii cu care s-a promovat panglicarul nebun georgescu erau dintre participantii la Insula Iubirii)

Textul de mai jos, tehnic si aproape academic, e adresat mai ales publicitarilor, responsabililor de branduri si publisherilor. Daca ati suferit in aceasta perioada si v-a fost frica pentru viitorul nostrum ca natiune, dar si pentru viitorul afacerilor dvs, investiti in evenimentele si stirile culturale.

Nu doar ca educa, dar sunt si o bresa emotionala puternica in societate, iar interesul crescut pentru informatii culturale in perioade de criza ar trebui sa va dea de gandit si sa ii sprijinim pe cei care aleg sa faca asta ca o meserie.

Eu fac asta de cand am inceput aceasta meserie, sa bata spre 25 de ani, dar la vremea aceea nu confortul emotional al oamenilor era targetul meu. Pentru mine a fost intotdeauna important sa pun in spatiu public informatii care sa-i imbogateasca intelectual pe oameni, sa invete ceva care sa le faca viata mai frumoasa, sa le deschida lumea spre mai bine.

Cu anii mi-am dat seama ca ne ducem tot mai mult spre superficial si, in loc sa critic (care nu ar fi ajutat la nimic), mai bine construiesc ceva util educational cultural. Am avut timp sa cercetez despre teoria mea ca vestile bune le fac bine oamenilor, si sunt o ancora pentru un drum bun si correct, cu etica in viata si vreau sa va arat si dvs acum cateva informatii, utile in vremea dezinformarilor si stirilor false.

(si o informatie paralela cu subiectul: continui sa scriu texte de forma lunga, in locul unui video, pentru ca stiu ca ajuta la dezvoltarea functiilor intelectuale si ca doar continut video e o greseala majora pentru directia noastra de dezvoltare)

Iata cateva exemple si directii sustinute de cercetare care arata ca in vremuri de stress social, o ancora poate sa fie in stirile culturale.

Un studiu publicat in Journal of Communication arata ca, in perioade de stres, oamenii folosesc media (inclusiv filme, seriale, muzica) ca o forma de coping sau de gestionare a emotiilor. (Sursa: Nabi, R. L., & Krcmar, M. (2004). Conceptualizing Media Enjoyment as Attitude: Implications for Mass Media Effects Research. Journal of Communication.)

Studiile din perioada pandemiei COVID-19 (2020–2021) arata o crestere semnificativa a consumului de filme si seriale (Netflix, HBO etc.), tururi virtuale de muzee, concerte online si alte forme de arta digitala. Un raport UNESCO si unul de la Oxford Internet Institute confirma ca oamenii au apelat la cultura si divertisment pentru reducerea anxietatii si mentinerea sanatatii mintale. ( UNESCO (2021) – Culture in Crisis: Policy guide for a resilient creative sector.)

Conform teoriei Teoria “Uses and Gratifications” din psihologia media, oamenii aleg activ ce tip de media consuma, iar in perioade stresante tind sa aleaga continut care: ofera distragere, induce stari pozitive (comedii, muzica relaxanta), ajuta la validarea trairilor emotionale.

Alte cercetari arata ca vizionarea de comedii sau implicarea in activitati culturale (lectura, vizionare de piese de teatru) poate reduce nivelul de cortizol si imbunatati starea de bine psihologica.

Mai jos gasiti cateva carti academice si populare care trateaza tema relatiei dintre stres, criza si consumul de cultura si divertisment. Acestea abordeaza subiectul din perspective diverse: psihologie, media studies, sociologie si neurostiinte.

Cartea “Entertainment-Education and Social Change” de Arvind Singhal si Everett M. Rogers este o lucrare esentiala in domeniul comunicarii si schimbarii sociale, care exploreaza cum divertismentul poate educa si influenta comportamente sociale, mai ales in contexte de criza, stres sau transformare sociala.

Dinghal si Rogers vocbesc despre  Conceptul de “Entertainment-Education” (E-E) care este o strategie de comunicare care combina divertismentul cu mesaje educationale.

Exemplu: un serial de televiziune cu o poveste captivanta care integreaza mesaje despre sanatate, drepturile femeii sau prevenirea violentei. Si avem si la noi asemenea directii, am vazut in serialele produse de Ruxandra Ion pentru Antena 1.

 Cum functioneaza E-E in contexte de stres sau criza. Divertismentul reduce rezistenta psihologica la schimbare: oamenii accepta mai usor mesaje importante cand sunt prezentate intr-un format placut, relaxant. In perioade de stres sau incertitudine, E-E ofera:refugiu emotional, modele de comportament pozitiv, speranta si rezilienta

Tot in aceasta carte gasiti  teoria personajului-model (Character Modeling)

Personajele din povesti functioneaza ca modele de invatare sociala si e simplu de inteles cand impartim personajele in trei tipuri pozitiv – urmat ca model, negativ – arata ce nu trebuie facut, de tranzitie – invata din greseli si se transforma. Publicul, chiar si subconstient, se identifica cu aceste personaje si poate adopta comportamente similare in viata reala.

Baietii astia destepti mai spun ca mesajele E-E trebuie sa fie cultural relevante pentru publicul tinta si nu functioneaza „copy-paste” intre culturi; povestile trebuie adaptate la normele si valorile locale.

E-E creeaza discutii sociale („parasocial talk”) – oamenii discuta personajele ca si cum ar fi persoane reale, ajuta la normalizarea unor subiecte tabu (viol, sanatate mintala, HIV etc.), imbunatateste autoeficacitatea – spectatorii incep sa creada ca si ei pot actiona.

Iata si alte doua titluri care abordeaza aceasta tema

“Flow: The Psychology of Optimal Experience” – Mihaly Csikszentmihalyi.

Cartea tradusa si la noi cauta raspunsuri la intrebarea  de ce cautam activitati (inclusiv culturale si de divertisment) care ne absorb complet atentia si explica cum activitatile creative sau captivante ne ajuta sa scapam de anxietate si stres.

 “Media and the Well-Being of Children and Adolescents” – Amy B. Jordan & Daniel Romer (Eds.)

Abordeaza  efectele media (inclusiv divertismentul) asupra sanatatii mentale in perioade dificile si are cateva studiii despre consumul de continut media in contexte stresante.

Ieri s-a intamplat un eveniment desore care se va vorbi mult in scolile de jurnalism: jurnalistii unei televiziuni au fost pusi la colt de un candidat la prezindentiale, sub pretextul unei negocieri pentru o debatere electorala.

Jurnalistii au fost filmati fara sa stie (camerele erau pe o masa in lateral, dar nu a stiut/intrebat nimeni daca inregistreaza), candidatul a facut public un colaj in care sa para el o autoritate si sa-i domine, certe, agreseze verbal pe jurnalisti.

O mizerie lipsita de etica si o smecherie de golan ca sa mute discutia publica pe un scandal , in detrimentul neparticiparii sale la dezbatere si in detrimentul discutarii acuzatiilor pe care i le aduc toti ambasadorii americani care au fost in Romania (ei arata cum incalca regulile diplomatice si cum e departe de a-si onora tara, cititi scrisoarea ambasadorilor aici).

Stim ca domnul Simion nu mai vrea dezbateri pentru ca, in precedentele dezbateri, si-a aratat incapacitatea profesionala pentru functia pe care vrea sa o ocupe. Nu va recunoaste asta niciodata, dar va crea ambuscade si va arunca cu pietre ca sa mute conversatia publica pe orice altceva.

Mai are 5 zile si inca 3 dezbateri la care ar trebui sa fie prezent… si va inventa cate o tumba la fiecare, fiind plin de lasitate.

Dincolo de mizeria caracterului lui George Simion care are pretentii dictatoriale asupa continutului editorial al televiziunilor si crede ca poate decide ce si cand vorbeste in spatiul public un redactor/ reporter (ca pe vremea lui Ceausescu), am sa folosesc acest context media pentru a pune in spatiu public informatii despre mecanismele din spatele acestei meserii si cum arata negocierile pentru dezbaterile prezidentiale, din marturiile unor mar jurnalisti sau directori de campanii electorale, marturii publicate in cartile de memorii.

(daca sunteti pentru prima data aici, e bine sa stiti ca anual fac cateva zeci de  interviuri internationale cu unii dintre cei mai cunoscuti oameni la nivel global si fac aceasta meserie de mai bine de 20 de ani. Gasiti detalii despre munca mea aici)

**

Negocierea pentru un interviu la televiziune – mai ales in context politic – este un subiect sensibil din punct de vedere etic, pentru ca se afla la granita dintre dreptul la controlul propriei imagini, si respectarea principiilor jurnalismului liber si corect.

In culisele unei dezbateri electorale, echipele candidatilor negociaza adesea: formatul (timpul de raspuns, minutele de introducere/concluzie etc.), ordinea interventiilor, prezenta publicului sau lipsa lui, moderatori agreati, temele principale sau evitarea anumitor subiecte, numarul de camere, unghiuri de filmare, distanta dintre candidati.

In dezbaterile prezidentiale americane, Commission on Presidential Debates negociaza cu echipele candidatilor.

Istoria contemporana (cartile de memorii sau articolele politice) consemneaza multe  marturii despre  campaniile lui Donald Trump, in special cele din 2016 si 2020, care au fost pline de negocieri tensionate, controverse si scurgeri de informatii despre ce a cerut echipa lui inainte de dezbateri.

In 2016, echipa lui Trump a negociat intens formatul si a incercat sa blocheze anumiti moderatori, considerandu-i „partinitori” (ex: Anderson Cooper de la CNN). In 2020, Trump a refuzat participarea la a doua dezbatere cand comisia a decis sa fie organizata virtual (din cauza infectarii sale cu COVID). A spus ca nu vrea sa fie „mutat cand vor ei”.

Conform unor surse citate de presa, echipa Trump a cerut camere si unghiuri de filmare care sa nu-l dezavantajeze (ex: cadre cat mai drepte, nu laterale, si sa nu fie pus intr-o lumina slaba). De asemenea, au cerut podiumuri egale ca inaltime, dupa ce s-a discutat despre faptul ca Hillary Clinton era mai scunda si ar putea fi avantajata de unghiurile de filmare.

In 2016, in a doua dezbatere, Trump a adus trei femei care l-au acuzat pe Bill Clinton de abuz sexual si le-a plasat in sala la vedere, ca atac indirect la Hillary. Aceasta a fost o miscare negociata si regizata de echipa lui Trump, menit sa distraga atentia de la scandalul “Access Hollywood”, aparut cu cateva zile inainte.

(Washington Post a publicat o inregistrare video din arhiva emisiunii Access Hollywood (NBC), in care Trump este surprins intr-un autobuz, vorbind cu gazda Billy Bush. Trump se lauda ca, fiind celebru, poate face orice cu femeile, inclusiv sa le „apuce de organele genitale” fara consimtamant.)

Exista marturii despre aceste negocieri in cartea „Let Me Finish” – carte de memorii a lui Chris Christie (fost consilier al lui Trump), in cartea „Peril” de Bob Woodward si Robert Costa – detalii despre campania din 2020, dar si in memoriile lui Roger Ailes, fostul sef FOX si consilier al  lui Trump. Ailes e cel dupa care s-a facut filmul Bombshell (cu agresiunile sexuale) si The loudest voice (tot despre agresiuni sexuale si comportaentul lui abuziv la tv, inclusive santaje pentru ca era prieten cu Trump. In film Russel Crow il interpreteaa pe Ailes. am mai scris despre el aici)

Desi noi nu avem o comisie de etica care sa analizeze munca si jurnalistilor aplicat pe campaniile electorale, acestia nu ar trebui sa accepte conditii care limiteaza libertatea intrebarilor, sau avantajeaza evident un invitat. Negocierea formatului este acceptabila, dar nu si a continutului editorial (intrebari, subiecte interzise etc).

La nivel international exista  coduri etice celebre.

Society of Professional Journalists (SPJ) – SUA este un cod ade etica care recomanda „Evitati sa acceptati conditii care compromit independenta jurnalistica.”

BBC Editorial Guidelines care spune ca „Interviurile trebuie sa reflecte interesele publicului, nu doar ale intervievatului. Orice negociere trebuie sa respecte impartialitatea.”

Negocierea formatului unui interviu (durata, cadru, limbaj, decor) este etic acceptabila. Insa negocierea continutului editorial (intrebari, teme interzise, aprobare inainte de difuzare) este considerata neetica, mai ales in jurnalismul politic.

Din punct de vedere etic, nu este corect sa inregistrezi sau sa faci publica o negociere fara acordul celeilalte parti, cu exceptia unor situatii in care exista un interes public major sau se incearca acoperirea unui abuz / manipulare.

Si pentru ca Simion i-a acuzat pe jurnalist de lipsa impartialitatii e bine sa stiti ca sunt multi jurnalisti in lume care si0au exprimat public opiniile politice nefiind cenzurati de companiile pentru care lucreaza.

La tema de astazi, debaterile politice, unul dintre cel emai celebre cauri este cel al celebrului  Chris Wallace (Fox News) – la Trump vs. Biden in 2020, desi era de la Fox (conservator), a fost perceput ca fiind mai critic cu Trump in dezbatere. Wallace a spus public, anterior, ca „nu sustine niciun partid”, dar si-a exprimat opinii despre comportamentul lui Trump (ex: „a facut dezbaterile imposibil de gestionat”).

Exista marturii si documente despre negocierile pentru dezbaterile electorale din multe campanii… cel mai des le intalnim in cartile de memorii ale americanilor (sau acolo am fost eu interesata sa citesc).

Iata detalii despre prima debatere ever transmisa la tv in America, dezbaterile din 1960 (Kennedy vs. Nixon), in acea campanie au avut loc 4 dezbateri in toamna lui 1960, Kennedy era senator de Massachusetts, Nixon era vicepresedinte in functie.

Nixon a fost initial reticent in a accepta dezbaterile, pentru ca avea un avantaj de notorietate ca vicepresedinte si credea ca o dezbatere l-ar putea „ridica” pe Kennedy la acelasi nivel perceput.

Negocierile au implicat in special echipele de campanie si producatorii de televiziune (mai ales CBS pentru prima dezbatere).

Kennedy a insistat sa fie dezbateri televizate, intr-un cadru formal, cu egalitate totala de timp si format, si fara audienta in studio – cerere acceptata.

Echipa lui Nixon a negociat pentru o pozitie neutra a camerei de filmat, dar Nixon a refuzat machiajul profesional la prima dezbatere – ceea ce i-a afectat imaginea si a devenit legenda in istoria media.

Negocierile tehnice: luminile, temperaturile, inaltimea pupitrelor, modul de adresare, microfoanele – toate au fost discutate.

Puteti citi mai multe despre aceasta debatere istorica in Memoriile lui Pierre Salinger, purtatorul de cuvant al lui Kennedy dar si din seria de interviuri cu Fred Friendly (CBS), producator al primei dezbateri, care includ detalii despre aranjamentele tehnice si negocieri.

Pe langa informatiile care va ajuta sa aveti context si sa intelegeti care e practica si cutuma internationala in aceste situatii, vreau sa mai spun ca domnul George Simion e din nou un bafarist care incearca sa manipulee opinia publica.

El nu are niciun drept asupra continutului editorial al niciunei televiziuni, ziar sau site, refuzul lui de a participa la debateri e doar lasitate si frica: nu face fata dezbaterilor de idei, nu e pregatit pentru job-ul la care aplica.

Ma bucur ca oamenii au inceput sa se prinda ca minte grav in multe situatii doar ca sa fie in atentia presei (mai stiti ca acum 2 zile ne-a zis ca vrea Monarhie?!; ma rog le-a zis franceilor intr-un publicatie micuta, pentru ca isi imagina el ca as ava da bine la francezi si cu siguranta va fi preluat in Romania, deci va mai avea putina publicitate. Altfel, le-a promis detinutilor din penitenciare ca va da o amnistie ca sa exista un moment eros a o luam cu totii de la capat.

Cred ca George Simion e un pericol real pentru Romania si sper sa fiti constienti de asta.

Am observant ca in vremuri grele emotional  oamenii se indreapta catre ceva care sa le bucure inima, isi cauta confort in arta…si in calitate.

Pentru mine urban.ro e un barometru bun al starii oamenilor. Nu suntem o publicatie mare dar, de exemplu, in pandemie zeci de mii de oameni citeau stiri despre muzee, cautau sa asculte recomandari de la artisti.

Sigur ca atunci am gandit continutul ca o poarta cattre calatorii din fata calculatorului, pentru ca asta era o nevoie care trebuia acoperita si care aducea confort oamenilor.

De la alegerile din decembrie simt acelasi lucru; oamenii cauta un punct de sprijin si de echilibru in informatii, iar la momente puternic emotionale – cum a fost decesul Papei Francisc – se remarca din nou nevoia de a te insoti informational de ceva curat.

(evident vad asta In trafic si in ce anume informatii se citesc peste medie pe urban.ro)

Stiu ca sunt prea putine branduri care investesc in asta , desi investitia e in viitor – in sanatatea mintala si bunastarea emotionala a cumparatorilor lor – , iar autoritatile au alte probleme egoiste pe care le urmaresc (bani, pozitii sociale pentru neamuri etc), si cred ca suntem pe  barba noastra si trebuie sa avem fiecare grija de noi.

(Desi am vazut recent puterea bunatatii spiritului unui om si ce inseamna un lider curat si puternic in cum a reactionat lumea la decesul papei)

Exista numeroase studii si cercetari care arata ca arta — in toate formele ei: literatura, muzica, film, dans, pictura etc. — poate crea confort psihologic, reduce stresul si chiar sprijini sanatatea mintala si fizica. Iata cateva exemple si perspective din cercetare:

Muzica: Studii din neurostiinte au aratat ca ascultarea muzicii poate reduce cortizolul (hormonul stresului) si poate stimula eliberarea de dopamina, care ofera o stare de bine. De exemplu, un studiu publicat in Journal of Music Therapy a aratat ca muzica relaxanta poate reduce semnificativ anxietatea inainte de interventii medicale.

Lectura, in special a fictiunii, poate stimula empatia si intelegerea celorlalti. In acelasi timp, ofera o forma de evadare sanatoasa din realitate. Avem si aici un exemplu – un studiu publicat in Science (2013) a demonstrat ca lectura fictiunii literare imbunatateste Theory of Mind — adica abilitatea de a intelege emotiile si intentiile altora.

Dansul nu doar imbunatateste sanatatea fizica, dar are si efecte profunde asupra starii de bine emotionale. Este asociat cu cresterea increderii in sine, cu exprimarea emotiilor si cu crearea unei conexiuni sociale. Dansul in grup (ex: dansuri populare, tango, salsa) are un efect de coeziune si apartenenta. Exista chiar miscari de dans cum sunt cele ale lui Naharin pentru Gaga care sunt terapeutice si sunt parte din tratamentul celor cu probleme locomotorii. Compania istaeliana Gaga a lui Naharin are foarte multe spectacole de dans, e celebra la nivel global, a fost chiar si in Romania

Daca ne  indreptam catre film ajungem la autoreglarea emotionala. E demonstrat ca vizionarea filmelor cu o puternica incarcatura emotionala poate facilita catharsis-ul (descarcarea emotionala).Filmele pot fi folosite si terapeutic — exista chiar si o forma de terapie numita cinematerapie.

 Art-terapia (pictura, desen, modelaj) este o forma recunoscuta de terapie care ajuta persoanele sa proceseze traume, anxietati sau depresie prin exprimare non-verbala. Utilizata cu succes in spitale, centre de recuperare sau in terapiile pentru copii.

Poate vreti sa cititi o carte pe aceasta tema „Art as Therapy” – Alain de Botton & John Armstrong care se intreaba cum poate arta vizuala sa ne aline, sa ne inspire si sa ne ajute sa facem fata vietii.

 Autorii propun o noua metoda de a privi arta — nu ca pe un obiect estetic, ci ca pe un instrument care trateaza probleme emotionale precum anxietatea, nesiguranta sau pierderea.

Luati in calcul ca sunt medici in Elvetia si Israel care recomanda pacietilor in depresie si care sufera de anxietate sa mearga la muzee. Si mai luati in calcul ca expunerea timpurie la activitati artistice poate imbunatati functiile executive ale copiilor, cum ar fi stabilirea obiectivelor si urmarirea instructiunilor complexe. Aceasta contribuie la o dezvoltare cognitiva si emotionala mai sanatoasa

Scriu astazi, din nou despre acest subiect pentru ca sper ca tot mai multa lume sa inteleaga ca e important ca in spatiul media, in telefoanele oamenilor sa fie si stiri despre arta, carti, filme, dans…ca asta poate reduce frica, poate imbunatati sanatatea mintala, ne poate face oameni mai buni, poate reduce ura si poate incuraja curiozitatea.

Cred ca daca hranim cu bani doar canalele media care au volum si audienta dar speculeaza prostia vom creste prostia si violenta in jurul nostru si ne vom face si noua rau, dar si copiilor nostri. Iar schimbarea vine cu fiecare mica decizie pe care o luam personal sau la job.

Stiti ca faptele bune pe care le faceti va fac si dvs bine?
Nu ma refer neaparat la faptul ca va creste stima de sine si aveti ceva mai mult respect pentru dvs (e si asta inclus intr-o fapta buna), iau in calcul procesele chimice care se intampla in corpul nostru odata cu o fapta buna, procese chimice care ne influenteza fundamental bunastarea.
E demonstrat stiintific ca atunci cand facem o fapta buna, impactul asupra corpului (si asupra mintii) este mai mare decat pare la prima vedere.
Se elibereaza hormoni ai „fericirii”: dopamina – creeaza o stare de placere si satisfactie, serotonina – regleaza starea de spirit, somnul si digestia, oxitocina – cunoscuta ca „hormonul iubirii” sau al conexiunii sociale- sporeste increderea si empatia, endorfinele – reduc durerea si dau o stare de bine.

Faptele bune reduc stresul si tensiunea arteriala, pentru ca stimuleaza sistemul nervos parasimpatic (cel care te relaxeaza). Studiile arata ca oamenii care fac voluntariat regulat au un risc mai scazut de boli de inima.
Nivelul redus de stres si starea psihica pozitiva care vin odata cu “am facut o fapta buna” ajuta sistemul imunitar sa functioneze mai eficient. Se reduce inflamatia cronica din corp, care e asociata cu multe boli. In plus, o stare mentala buna si senzatia ca ai contribuit cu ceva valoros iti linisteste mintea. Nivelurile de cortizol (hormonul stresului) scad, ceea ce iti poate imbunatati somnul.

Scriam zilele trecute ca pentru mine e important sa fiu constienta mereu ca trebuie sa si dau inapoi pentru ceea ce am si sa nu iau cu sentimentul ca “mi se cuvin” lucrurile care mi se intampla.
Sigur, e un echilibru fin intre a fi constient ca muncesti pentru ceea ce ai/obtii si a fi recunoscator pentru ceea ce detii.
Pot sa scriu pagini intregi despre aceste aspecte pentru ca sunt ceva ce ma preocupa constant, sunt parte din igiena mea de viata si ma preocup sa “nu ma fure viata” si sa raman aici pe linia smereniei si a faptelor bune fara emfaza, dar constante.

Zilele trecute imi faceam cumparaturile pentru Pasti si am constientizat ca, platind cu Cardul Galben de la Raiffeisen, odata cu rasfatul meu alimentar am facut si o fapta buna.

Am mai scris si anul trecut despre acest card care mi se pare o mare bucurie in portofelele noastre si un super gest de educatie civica la care participam constant.
Va reamintesc ca pentru fiecare tranzactie la POS sau online facuta de clienti cu Cardul Galben de debit in lei, indiferent de suma, Raiffeisen Bank doneaza in contul Asociatiei Daruieste Viata.

Va invit din inima sa va faceti acest card, deveniti un purtator de fapte bune cu mare impact. De fapt, aveti un prieten fidel prin Raiffeisen care doneaza si, astfel, impreuna, ajutati – si ajutam – ca Daruieste Viata sa continue constructia campusului medical din vecinatatea spitalului inaugurat anul trecut.
E bine sa stiti ca cei care opteaza pentru acest tip de card beneficiaza de Pachetul Zero Simplu

Aveti ZERO costuri la tot ce este inclus in pachet:
 un cont curent si un card de debit in Lei
 aplicatia de mobile banking, Smart Mobile
 plati INSTANT si incasari in Lei pana la 49,999 Lei
 retrageri cash de la bancomantele ORICAREI banci din Romania
cont de economii in Lei
In plus, aveti ZERO costuri la beneficiile suplimentare:
 aplicatia de cashback-uri si discounturi la comercianti, Smart Market
 schimb valutar la curs BNR Lei <-> Euro din Smart Mobile – valabil in intervalul Smart Hour (L-V, 10:00 – 11:00, in limita a max. 1.500 Euro/ zi, echivalent Lei)
 facilitatea de economisire automata la plata cu cardul, Saving Box din Smart Mobile

Va recomand din inima sa va faceti acest card ca parte din educatia noastra civica si sustinerea comunitatii.
Eu sunt donator Daruieste Viata de la inceputul initiativei minunatelor doamne ambitioase, dar sunt parte si din comunitatea Raiffeisen Bank Romania de foarte multi ani. Si mi se pare ca am facut alegeri corecte, cand oamenii in care cred si de care ma alatur se intalnesc in proiecte.
Raiffeisen Bank a sustinut Daruieste Viata cu o contributie de 1 milion de euro in 2024, cand a lansat in premiera in Romania si Cardul Galben Care Face Bine, si cum spuneam mai sus banca doneaza in continuare cu fiecare tranzactie a clientilor cu acest card simpatic si vesel.

Ca sa ma intorc la cercetarile cu care am inceput acest articol, va mai spun ca oamenii sunt „programati” pentru conexiune. Iar faptele bune intaresc legaturile sociale si dau un sens vietii. Acest sentiment are efecte directe asupra sanatatii mentale si fizice.
Zilele trecute am aflat ca acum in spitalul nou e o statie radio unde un bun prieten (cu care am lucrat niste ani) este DJ-ul statiei locale din spital si ii invata pe copii lucruri simpatice, schimbandu-le pentru cateva ore energia, dandu-le ceva bucurie.
Iar vestea asta mi-a adus mult confort si bucurie pentru ca e frumos cand ne adunam, fara sa stim, mai multi cu aceleasi valori.
Poate luati in calcul sa va faceti si dvs un Card Galben de Bine, sa fim in gasca 😊. Multumesc

Imi pare rau ca a murit Papa Francisc.
Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar stiu ca Papa Francisc era un om bun ca structura si avea o intelegere profunda a vietii. Cred ca a fost un lider important nu doar al religiilor ci al lumii, pentru gandirea sa asezata, structurata si constiinta faptului ca trebuie sa faca bine prin fapte si prin atitudine.

Mi-ar placea ca liderii nostri, cei putini pe care ii avem pe bune (nu cei care detin functii vremelnice), sa aiba structura Sa morala.

Uitati cateva exemple de bunatate, curaj si lidership
De-a lungul pontificatului sau (din 2013 pana in prezent) Papa Francisc a luat mai multe decizii care au surprins atat credinciosii, cat si liderii religiosi sau politici. Iata cateva dintre cele mai neasteptate si controversate decizii:

Deschiderea fata de comunitatea LGBTQ+. Papa Francisc a spus inca de la inceputul pontificatului: „Cine sunt eu sa judec?” – referindu-se la homosexualii care cauta sincer pe Dumnezeu.
A sustinut apoi ideea parteneriatelor civile pentru cuplurile de acelasi sex (2020). A incurajat respectul si incluziunea, chiar daca nu a modificat doctrina privind casatoria.
A permis binecuvantarea cuplurilor de acelasi sex (decembrie 2023), preotilor permitandu-li-se sa binecuvanteze cupluri de acelasi sex, fara a se intelege ca aproba un „mariaj religios”. A fost un pas extrem de controversat, dar si considerat curajos de unii.

Numirea de femei in pozitii de conducere in Vatican, cum ar fi subsecretar in Sinodul Episcopilor – o pozitie care implica drept de vot, o premiera absoluta. A militat pentru roluri mai active ale femeilor in Biserica, fara a deschide insa discutia despre preotia feminina.

In 2019, la Sinodul Amazonian, a sustinut ideea hirotonirii barbatilor casatoriti in zonele izolate, din lipsa preotilor – idee care a starnit tensiuni in Biserica.

Chiar de la inceput, Papa Francisc a refuzat Papamobilul blindat, pantofii rosii traditionali, locuirea in Palatul Apostolic – a ales o camera simpla in Casa Sf. Marta
Papa Francisc a creat comisii speciale pentru protejarea minorilor, a excomunicat sau demis episcopi si cardinali acuzati de acoperirea abuzurilor sexuale, adoptat legi interne in Vatican pentru investigarea mai rapida a abuzurilor

Papa Francisc a fost in Romania intre 31 mai si 2 iunie 2019, intr-o vizita istorica, marcand a doua vizita a unui Papa in tara noastra, dupa cea a Sfantului Ioan Paul al II-lea in 1999. Papa Francisc a venit sub motto-ul„Sa mergem impreuna!”
A fost la Bucuresti, la Sumuleu Ciuc la pelerinajul maghiarilor catolici, la Iasi, la Blaj unde s-a intalnit si cu comunitatea rroma cand Papa si-a cerut iertare pentru discriminarea istorica fata de romi.

Scriu asta ca sa va aduceti aminte si sa va inspire curajul si bunatatea acestui om, si sa nu mai fim atat de aprigi in judecati si etichete si nici inversunati pe cei care nu cred/nu fac aceleasi alegeri ca noi.

E Saptamana Patimilor si e un prilej sa facem curatenie si in sufletul nostrum si sa ne resetam pentru ganduri si fapte bune.
In vremuri ca acestea, cand si stirile din jurul meu imi creeaa multa anxietate, ca sa-mi gasesc o liniste si un echilibru fac o lista cu lucrurile bune din viata meau pentru care sunt recunoascatoare si care imi aduc mult confort.
Nu va spun ce trec eu pe lista, mi s-ar parea ca ma laud in unele aspect, dar va arat cateva dintre implicatiile psihologice ale unei liste cu lucruri bune si frumoase din viata noastra. Mai ales ca ne obisnuim cu ele si le luam de-a gata, si odata cu vremea si obisnuita, ajungem sa credem ca ni se cuvin 😊

A pune pe o lista lucrurile pozitive din viata ta poate parea un exercitiu simplu, dar are beneficii psihologice serioase.

Iti schimba focusul mental. Mintea noastra are tendinta sa se concentreze pe ce lipseste sau ce merge prost (care e de fapt un mecanism de supravietuire pentru ca a trebuit tot timpul sa ne gandim la ce e rau si sa anticipam solutiile ca sa avem un parcurs mai usor). O lista cu lucruri pozitive iti „reseteaza” perspectiva si iti aminteste ca nu totul e negru.

Imbunatateste starea de spirit. Recunoasterea lucrurilor bune – oricat de mici – stimuleaza secretia de dopamina si serotonina, „hormonii fericirii”.

Iti antreneaza creierul pentru recunostinta. Ca un muschi, recunostinta se poate antrena. Cu cat faci mai des exercitii de genul acesta, cu atat mai natural iti va veni sa vezi partea buna a lucrurilor. (am mai povestit ca eu, la culcare, ma gandesc la toate intamplarile de peste zi si le multumesc tuturor celor care au fost, intr-un fel, in contact cu mine, apoi ma gandesc pentru ce sun recunoscatoare. Pe mine ma ajuta sa cobor ritmul interior si sa ma pregatesc de somn).

Iti da claritate si motivatie. Cand vezi ce e deja bine in viata ta, capeti incredere sa mergi mai departe. Te ajuta sa-ti dai seama ce merita pastrat, ce te face fericita si unde sa investesti energie.

Reduce anxietatea si stresul. Gandurile negative pot crea spirale de stres. O lista pozitiva te poate ancora in prezent si te ajuta sa iesi din „modul catastrofa”.

Eu sunt o persoana care functioneaza pe structura si, daca va ajuta, sau va pune in ordine gandurile, iata cam cum imi gandesc eu lista cu lucrurile frumoase din viata mea.

Oamenii care inseamna ceva pentru mine, care ma inspira, care ma ajuta, care ma fac sa fiu un om mai bun.

Lucruri marunte care imi plac, ce imi face ziua mai buna, chiar si putin – de la mirosul cafelei dimineata, parfumul cu care ma dau, o lumanarica parfumata, o mancare pe care o pregatesc,

Momente in care m-am simtit vie, care mi-au facut sangele sa trepidee prin corp si inima sa se incalzeasca de bine (aici uneori pun calatoriile in zone exceptionale si intalniri – fie si pt un interviu- cu oameni exceptionali cunoscuti la nivel global).

La final pun si ce imi place la mine, ce am reusit si n-am crezut initial ca e posibil, dar ma gandesc si la oameni care au facut lucruri extraordinare cu vointa lor, impotriva asteptarilor oricui.

Pe mine ma deranjeaza mult barfa. Mi se pare foarte toxic un comportament in care barfesti ce fac altii, si de fiecare data cand am construit branduri media (print sau online) in “caietul de sarcini” a fost scris si respectat ca nu vom acoperi jurnalistic barfe – cine cu cine, unde s-au petrecut vacante, ce cumparaturi s-au facut …si alte subiecte inutile. Mereu spun: are ceva profesional important de comunicat, scriem; nu are, nu ne intereseaza viata privata.
Acum fac literalmente urticarie din cauza nivelului la care a coborat comunicarea publica si, zilele astea, cea politica in contextul electoral… totul e o barfa, nicidecum subiecte profesionale, planuri de dezvoltare. Totul e un limbaj oribil cu zvonuri vulgare… inclusiv de la premier!!!!!!!!
De asta vreau sa va arat “barfa” dintr-o alta perspectiva si decideti dvs ce faceti in vietile dvs private si in conversatiile pe care le aveti.

Termenul de „barfa” ca practica sociala este vechi de cand lumea, dar documentarea sa in istorie depinde de cultura, limba si context.

In Grecia Antica, filozofi ca Platon si Aristotel discutau despre importanta si pericolele vorbirii (logos), inclusiv despre raspandirea zvonurilor si vorbele goale.
In Roma Antica, barfa era o unealta de influenta politica. Suetonius, in „Vietile Cezarilor”, mentioneaza multe zvonuri si anecdote scandaloase – o forma timpurie de barfa scrisa.
Mai tarziu, istoria mentioneaa ca barfa era adesea sanctionata in comunitati mici, mai ales in randul femeilor. In Anglia, de exemplu, exista pedeapsa numita „scold’s bridle” – o masca de fier pusa femeilor considerate certarete sau barfitoare.
Odata cu aparitia tiparului si a gazetelor, barfa a capatat o platforma mai ampla. Jurnalele de secol 18-19, cum ar fi cele din Franta si Anglia, publicau rubrici de cancan despre curtea regala si elitele vremii.
Cuvantul „gossip” in limba engleza apare in sensul actual in jurul secolului 16-17. In limba romana, „barfa” provine probabil din onomatopee si este atestata relativ tarziu, dar practica in sine exista din vremuri imemoriale.

Exista studii si statistici despre ce barfeste lumea cel mai des. Sociologii si psihologii au cercetat acest subiect pentru a intelege functiile sociale ale barfei, iar concluzia generala e ca barfa nu e doar negativa, ci si un mod prin care oamenii creeaza relatii, stabilesc norme sociale si gestioneaza informatii. Bine, in epoca noastra intelegerea profunda a mecanismelor barfei ajuta comunicatorii sa capteze atentia si, de multe ori, sa manipuleze.

Ce barfeste lumea cel mai des (pe baza studiilor psihosociale)?

Viata personala a altora este cel mai frecvent subiect de barfa, indiferent de cultura.
Relatii amoroase (cine cu cine e, divorturi, aventuri). Probleme de familie. Prietenii destramate sau toxice
Comportamentul la locul de munca unde barfa functioneaza adesea ca „moneda sociala” in birou.
Cine a fost promovat sau concediat. Cine nu-si face treaba / e preferat de sef. Zvonuri despre schimbari in firma
Stilul de viata / imaginea personala. Ce si-a cumparat cineva (masini, haine, gadgeturi), cum arata cineva – greutate, operatii estetice etc, postari controversatepe retele sociale.
Surprinzator, dar abia pe locul 4 (in ordinea frecventei), avem barfele despre oameni faimosi / celebritati / influenceri. Viata lor personala (divorturi, scandaluri, schimbari de look). Cine a spus ce, cine a dat unfollow cui. Multi oameni barfeau in trecut in piata satului, azi o fac pe Instagram sau TikTok.
Motivul 5, statistic, de barfa tine de conflicte si tradari. Cine „a zis ceva urat” despre altcineva, cine a tradat increderea cuiva, certuri si neintelegeri.
Asta e o categorie cu care, din pacate, noi ne intalnim acum foarte des in campania electorala, in loc ca discutiile sa fie pe fapte si idei de constructie a unui viitor mai bun.

Un studiu din 2019, publicat in Social Psychological and Personality Science, a aratat ca 65% din conversatiile informale includ elemente de barfa; doar 15-20% din barfe sunt cu adevarat negative; restul sunt neutre sau chiar pozitive. Acelasi studiu arata ca femeile si barbatii barfesc la fel de mult, dar despre lucruri diferite. Femeile- mai mult despre relatii, emotii; Barbatii – mai mult despre statut, competitie.

Barfele au fost o sursa uriasa de inspiratie pentru literatura — de la clasici pana la romanele moderne, multe povesti s-au nascut din zvonuri, scandaluri sau mici „soapte” sociale. Unele barfe chiar au devenit literatura de succes, cu un exemplu care are multa notorietate, dar si parte glam – Truman Capote – (care a ajuns si mini serie tv si a fost analizata in multe alte carti, am scris aici de una dintre ele).

Dar mai sunt carti foarte cunoscute care au la baza zvonuri si barfe ale epocii. Cred ca daca elevilor li s-ar prezenta intregul context al epocii, inclusiv barfele, li s-ar parea mai atractive unele lecturi din programa scolara.
De exemplu, “Madame Bovary” de Gustave Flaubert este un roman inspirat de o poveste reala: o femeie din Franta rurala care ducea o viata dubla si a fost judecata pentru adulter. La vremea respectiva, romanul a starnit un uragan de barfe si scandaluri morale. Flaubert a fost chiar judecat pentru obscenitate — ceea ce a dus la si mai multa faima.
“Anna Karenina” de Lev Tolstoi are o poveste inspirata partial de cazuri reale de femei nobile din Rusia care au fost barfite intens pentru relatiile lor extraconjugale. Tolstoi a transformat barfele despre “femei cazute” in psihologie profunda si tragedie universala.
Romanul “La rascruce de vanturi” de Emily Brontë este inspirat partial de zvonuri despre familii izolate in Yorkshire si povesti de dragoste intunecate auzite de autoare in copilarie. Mult din tensiunea romanului vine din barfa, scandaluri si ura dintre familii.
“The Great Gatsby” de F. Scott Fitzgerald este plin de barfele epocii. Practic, intreaga actiune e alimentata de speculatii sociale si curiozitatea toxica a oamenilor bogati.
Romanul e literalmente construit pe zvonuri despre identitatea lui Gatsby, zventurile din trecut ale lui Daisy si Tom si intrigile mondene din New Yorkul anilor ’20.
Cumva asemanator, Truman Capote si-a construit cariera punand in articole si carti barfele pe care le afla in societate, certandu-se rau cu femeile mondene ale anilor 30 pentru ca le-a expus cele mai grave secrete.
Mai aproape de noi avem categoria literaturii usoare, pentru adolescenti, “Gossip Girl” de Cecily von Ziegesar, literalmente barfa devenita literatura. Seria de romane YA (si ulterior serialul) e construita in jurul unui blog anonim care face publice toate secretele elitei newyorkeze. E un exemplu clar de barfa transformata in produs cultural de succes.
Si pentru un zambet special, un bonus romanesc: “Enigma Otiliei” – George Calinescu, un roman plin de mici barfe sociale despre mosteniri, relatii, intentii ascunse, personajele se analizeaza si comenteaza intre ele exact cum ar face-o niste vecini de bloc sau rude la o masa festiva. Am inceput cu acest exemplu, cand vorbim de literatura romana, pentru ca el – ca si constructie e bazat pe barfele personajelor, din ce barfesc sau invidiaza personajele se construieste actiunea.

De altfel, literatura romana e plina de romane care s-au inspirat, intr-un fel sau altul, din barfe, zvonuri sau scandaluri reale – fie din lumea mondena a vremii, fie din cercuri politice sau chiar din viata scriitorilor insisi.

Uneori barfa a fost scanteia initiala, alteori a fost prelucrata artistic intr-o critica sociala cu subintelesuri.
Tot domnul Camil Petrescu e in fruntea listei cu „Patul lui Procust” care e inspirat partial din zvonuri si povesti reale despre elitele intelectuale ale Bucurestiului interbelic. Personajul doamnei T. e bazat (se pare) pe o femeie reala care a circulat prin cercurile scriitorului – iar romanul a fost considerat „transparent” de cunoscuti.
„Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” – tot Camil Petrescu – se zvonea ca e inspirat din propriile trairi ale autorului si dintr-o poveste de dragoste care l-a marcat. Cititorii contemporani au barfit ca romanul este prea personal si ca Stefan Gheorghidiu = Camil Petrescu. Practic, barfa a fost atat in roman, cat si in jurul romanului.

In literatura noastra mai avem „Ciocoii vechi si noi” de Nicolae Filimon, un roman care a pornit din lumea boierimii si parvenitilor din Bucurestiul secolului XIX, unde barfa era arma sociala. Personajul Dinu Paturica este inspirat din personaje reale – un soi de colaj de arivisti ai vremii, iar unii boieri s-au simtit vizati si l-au exclus pe Filimon din cercurile lor.

In aceeasi categorie e si Craii de Curte Veche de Mateiu Caragiale si cam tot ce a scris Ion Luca Caragiale, cu De-ale Carnavalului, O scrisoare pierduta, cele mai reprezentative pentru barfele epocii. La fel si . „Chirita in provincie” de Vasile Alecsandri, o comedie savuroasa care ironizeaza burghezia parvenita din Moldova. Personajele sunt inspirate din realitate, iar la vremea aparitiei piesa a fost un deliciu monden – lumea incerca sa ghiceasca: „Cine e Chirita in viata reala?”

Daca vreti sa cititi ceva serios despre psihologia barfei – adica de ce barfim, ce functii are, cum influenteaza grupurile si de ce uneori e chiar esentiala in societate, puteti citi “Grooming, Gossip, and the Evolution of Language” – Robin Dunbar, o carte fundamentala din antropologie si psihologie evolutionista (Dunbar zice ca barfa a inlocuit „grooming-ul” social la oameni (adica spalatul reciproc la maimute) ca metoda de a mentine legaturile sociale), dar putem citit si superba carte a dlui H.-R. Patapievici “Omul recent” (are pasaje despre lumea „care se uita la ce face vecinul” – adica barfa ca simptom cultural.)

E un eseu filozofic si cultural despre transformarile omului modern in societatea de consum, cu accente critice asupra culturii occidentale, valorilor contemporane si mentalitatilor romanesti.
Dl Patapievici vorbeste despre barfa ca simptom al unui vid interior si critica omul contemporan care nu mai are idealuri mari, ci se ocupa de „viata altora”. Barfa apare ca un semn al vidului personal: cand nu ai constructie interioara, te hranesti cu zvonuri despre ceilalti. „Privirea romanului se lipeste de altul, ca un parazit de trupul cald al unei alte fiinte.”
Dl Patapievici mai mentioneaza si omul „de bloc” si cultura micii invidii descriind o cultura urbana sufocanta: vecinii stau la geam, spioneaza, barfesc, comenteaza. Dansul spune ca barfa devine o forma de control social, dar si o expresie a fricii fata de diferenta sau succes. (eu imi permit sa completez ca ar putea fi si o consecinta a comunismului si a turnatoriei securistice pentru avantaje personale in sistem cand barfa nu a mai fost „socializare”, ci un instrument de supraveghere reciproca).
Insa domnul Patapievici vorbeste super analitic (si elegant) despre mediocritatea agresiva, pe care eu o simt foarte mult acum in campania electorala, dar si in social media. Aici barfa apare ca forma de agresiune pasiva: oamenii care nu realizeaza nimic devin vigilenti la greselile altora, iar barfa devine un mod de a-i trage in jos pe cei care ies din rand: „Cine se crede ala?”

De ce scriu toate astea?
Cred ca astazi simtim tot mai mult ca barfa e modul in care omul gol pe dinauntru isi umple viata cu viata altora. E semnul ca nu mai avem modele, ci doar comparatii. Iar aplicarea acestor barfe in limbajul politic ma inspamanta pentru ca arata ce politicieni lipsiti de continut avem, ca esenta umana.
In plus, faptul ca noi – cetatenii – ne uitam ca la un spectacol de circ, savurand barfa politica, fara sa o condamnam, arata multe despre nivelul nostru (de educatie, de obisnuinta cu asemenea limbaj etc).

Cum n-am putut dormi, azi noapte am ascultat cartea asta… „Surreal: The Extraordinary Life of Gala Dalí” (n-am putut dormi si am zis sa folosesc util timpul)
Cartea e despre spectaculoasa nevasta a lui Salvator Dali, Gala, cea care era numita Mama Suprarealismului, rusoaica mutata la Paris, care fusese iubita lui Paul Éluard si Max Ernst.
Avea super ambitie si o geniala minte de marketing si vanzari, era super ambitioasa, foarte indrazneata si sfidatoare, si avea gusturi ff bune la tot ce tine de arta si cultura.
Super personaj. Eu nu ma pricep la pictura si expozitii in general, acolo e specialist colegul Eduard, dar imi place sa citesc/ascult despre vietile oamenilor destepti cu conexiuni si la lumea artei.
Cartea s-a lansat pe 1 aprilie in SUA, eu am profitat de creditele de la Audible… si de incapacitatea de a dormi.
Cateva detalii poate totusi nu cititi cartea- nu stiu daca se va traduce la noi, iar doamna Gala chiar a fost un personaj special.

Gala Dalí, pe numele ei real Elena Ivanovna Diakonova (1894–1982), a fost o personalitate enigmatica, manipulatoare, usor aroganta si foarte hotarata, dar si influenta, cunoscuta in special ca muza, sotia si managerul artistului suprarealist Salvador Dalí.
S-a nascut in Kazan, Rusia, si a emigrat in Europa de Vest in tinerete. A fost initial casatorita cu poetul francez Paul Éluard, fsoi a facut acand parte din cercul avangardist al suprarealismului, prieteni pe care ii va exploata mai tarziu ca sa le vanda lucrarile lui Dali sau sa-I invite la vernisaje pentru stiri frumoase de PR.
L-a cunoscut pe Salvador Dalí in 1929, iar cei doi s-au casatorit in 1934. Desi mai in varsta decat artistul, Gala a avut o influenta puternica asupra lui, devenind muza si managerul sau.
Salvador Dalí suferea de anxietati severe si nesiguranta, iar Gala i-a oferit stabilitate si incredere. I-a dat o directie comerciala, transformandu-l in brand si l-a motivat sa fie mai indraznet in promovarea artei sale.

L-a ajutat sa-si construiasca imaginea si succesul international. A fost subiectul multor lucrari ale lui Dalí, cum ar fi Galatea sferelor si Madonna of Port Lligat. A preluat gestionarea finantelor si a contractelor lui Dalí, fiind considerata creierul din spatele succesului sau comercial. Partea frumoasa este ca, pentru anii 30 cand nu li se dadea prea mult credit femeilor, Dali a recunoscut intotdeauna cat de mult l-a ajutat Gala.
A avut o viata extravaganta si a fost adesea criticata pentru relatiile sale extraconjugale si cheltuielile excesive. A murit in 1982 si este ingropata la Castelul Púbol din Spania, unde Dalí i-a construit un mausoleu.

Cartea evidentiaza modul in care Gala a fost mai mult decat o muza pentru Salvador Dalí; ea a fost o colaboratoare activa si o forta motrice in dezvoltarea suprarealismului, dar vorbeste si despre cat de manipulatoare era si cum a folosit relatiile sale pentru a-l ajuta sa castige comenzi importante si sa intre in contact cu colectionari de arta influenti.

M-am uitat la ceremonia Oscarurilor 2025, o productie minunata, o desfasurare impresionanta de forte, ca in fiecare an.
Dar mai mult ca oricare din ultimii ani, mi s-a parut un omagiu pentru excelenta si pentru perfectiunea detaliilor. Poate si pentru ca filmele din acest an au fost niste productii spectaculoase care au necesitat atentie minutioasa in fiecare aspect.
Eu am fost la ceremonia asta, am vazut-o de la fata locului in 2001, am mai povestit ca n-am vrut prima pentru rezultatele de la lansarea Europa FM pentru care muncisem un an din greu, ci am vrut sa ma duc al ceremonia Oscarurilor, sa am o amintire de neuitat.am amintiri incredibile si o bucurie foarte mare ca stiu detalii in nuanta a acestei ceremonii. Sunt emotiile mele si imi aduc si astazi bucurie…

Dar pentru ca stiu foarte bine munca din spatele unor productii cinematografice, si romanesti si straine, pentru ca stiu atentia la detalii si perfectionismul tuturor oamenilor de pe platou, m-am gandit in seara asta ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne dam sansa la excelenta; in viata noastra, in munca noastra, in mintea noastra.

Stiu ca astazi avem tot felul de trainer care ne indeamna sa ne traim visurile si sa think big, dar eu cred ca de noi si de puterea noastra interoara depinde succesul nostru. Poate si de putin noroc si sa avem contextul potrivit, dar nu cred ca sunt definitorii, mai importante sunt ambitia, determinarea si dorinta de a ne face treaba cat mai aproape de perfectiune.

Eu sunt fascinate de mindsetul oamenilor care lucreaza in film: au puterea si forta sa faca realitate din lumile pe care si le imagineaza. Pot face orase in desert, pot sa zboare pe avioane sa se arunce in gol… si e foarte multa logistica in spate, si multi oameni care muncesc minutios.
Am avut bucuria sa fiu aproape de oamenii din spatele filmelor straine de la noi: stiu atentia lor la detalii si perfectionismul, si credinta “gasesc o solutie, nu exista nu se poate” cu care literalmente muta muntiia
Mi-ar placea sa ne dam fiecare dintre noi sansa sa traim cu o asemenea intensitate

In contextul tot mai multor stiri despre sanatatea mintala afectata de tehnologie si stress-ul cotidian, incepem sa ne intrebam ce putem face pentru a avea grija de creierul nostru, astfel incat sa evitam atacurile cerebrale, dementa sau alte boli ale creierului.
Si eu sunt una dintre persoanale care se intereseaza constant de cercetarile din domeniu, dar si care simte ca mintea ii e asaltata de informatii si afectata de stress.
Am citit recent ca Centrul McCance pentru sanatatea creierului din cadrul Massachusetts General Hospital a creat impreuna cu Harvard un chestionar de evaluare a sanatatii creierului pe care il putem face fiecare de acasa.
Chestionarul va pune cateva intrebari despre sanatate, dar si una care m-a socat putin “ ai probleme in a gasi un scop in viata?”…. Nu dezbat asta… va lasa aici link la chestionar si va invit sa-l faceti, e important pentru dvs sa stiti cum stati… razultatul maxim este 21 de puncte, de la 15 in sus aveti un scor bun, un creier sanatos.

Rezultatele studiului facut de cei care au stabilit acest chestionar au variat in functie de grupa de varsta, cu scaderi mai dramatice in randul persoanelor mai tinere de 50 de ani, comparativ cu cele de 59 de ani si peste. Dar beneficiile au fost inca evidente pentru persoanele in varsta de 60 de ani: un scor mai mare cu cinci puncte a fost legat de un risc cu 33% mai mic de accident vascular cerebral. Un studiu ulterior a constatat ca scorurile mai mari au fost, de asemenea, asociate cu un risc mai scazut de depresie in timp.

De asemenea, as vrea sa las si cateva lucruri pe care le putem face pentru sanatatea creierului

Alimentatie sanatoasa
Consuma alimente bogate in antioxidanti, omega-3 si vitamine:
Peste gras (somon, sardine, macrou) – bogat in omega-3
Fructe de padure – contin antioxidanti care protejeaza celulele creierului
Nuci si seminte – imbunatatesc memoria si concentrarea
Legume cu frunze verzi (spanac, kale) – pline de vitamine esentiale
Ciocolata neagra – contine flavonoide care ajuta la functia cognitiva

Exercitii fizice regulate
Activitatea fizica imbunatateste circulatia sangelui catre creier si stimuleaza productia de neurotransmitatori esentiali. Mersul pe jos, yoga, inotul sau alergarea pot ajuta la prevenirea declinului cognitiv.
Somn de calitate
Creierul are nevoie de 7-9 ore de somn pe noapte pentru a consolida memoria si a elimina toxinele acumulate peste zi. Evita ecranele inainte de culcare si mentine un program regulat de somn.
Antrenament mental
Stimularea cognitiva ajuta la mentinerea unui creier activ:
Citeste carti, invata lucruri noi
Joaca jocuri de logica (sah, sudoku, puzzle-uri)
Invata o limba straina sau un instrument muzical
Am mai scris aici despre exercitii mentale propuse pentru antrenarea concentrarii sportivilor, dar si persoanelor obisnuite.

Gestionarea stresului

Stresul cronic poate afecta negativ creierul. Tehnici precum meditatia, respiratia profunda si timpul petrecut in natura reduc nivelul de cortizol si imbunatatesc functiile cognitive

Socializare
Relatiile sociale puternice reduc riscul de dementa si depresie. Petrece timp cu prietenii si familia, participa la activitati de grup si mentine o retea sociala activa.
Hidratare si evitarea toxinelor
Creierul are nevoie de apa pentru a functiona optim. Bea suficienta apa zilnic si evita alcoolul si fumatul, care pot afecta memoria si concentrarea.

Vreau de cateva zile sa scriu despite campania influencerilor fara fond (si campania e fara fond/substanta, dar si protagonistii) cu hashtagul “am mintit”, dar am avut multa treaba (cu interviuri frumoase internationale si locale, sa mergeti pe urban.ro ca e simpa! )
In esenta oamenii astia spun ca au mintit cand au zis ca sunt fericiti, dar ce sa vezi au postat pe veselie pentru ca aveau o postare contractuala de pus pe canalele lor sau le-a cerut publicul pentru ca nu mai postasera de multa vreme.

Dragii mei, sa va dau o veste trista: sunt mii de oameni in fiecare zi care merg la munca desi nu au o dispozitie buna, sau au probleme acasa, pentru ca au contract de munca, un contract cu promisiuni sa livreze ceva (e valabil si daca e sa fii actor, contabil, manager, sportiv de mare performanta sau muncitor la uzina). Asta e viata si e parte din responsabilitatea noastra sa facem lucrurile pe care am promis/ne-am asumat ca le vom face.
Problema voastra nu e ca ati mintit asa, ci ca mintiti pentru ca nu aveti ce sa puneti in spatiu public care sa fie atractiv, pentru ca nu aveti o viata si nu faceti ceva adevarat relevant…. Nu aveti o profesie si o directie. Niste poze sunto directive si profesie cand esti model profesionist sau fotograf…
De ce nu se vaita Smiley, Inna, Chirila, Marius Manole, Selly chiar… ca nu au ce sa puna pe canalele lor din social media? Poate pentru ca ei fac cu adevarat ceva, au o profesie, o pasiune, au activitate reala.
Campania asta, initiata de cabotina sefa a social media din Romania, dra Morodan ( care incepuse sa se expuna frumos acum 10 -15 ani si care n-a avut masura pentru ca nu are nici cultura/educatie si-acum e un furt continuu si o minciuna perpetum mobile, toata un filtru si un photoshop si in imagini si in idei), mi-a adus aminte de discutia pe care am purtat-o cu Nick Bilton, domnul care a facut documentarul Fake Famous pe care-l gasiti pe HBO/Max. (aici interviul )

El a luat 3 neica nimeni, doi baieti si o fata, si a inceput sa creeze continut fake cu ei ca sa transmita ca au un trai de lux, apoi le-a platit multe vizualizari si promo-uri, urmarind reactiile. Doara fata dupa un an a devenit cat de cat comerciala, in sensul ca a inceput sa primeasca cadouri de la branduri. Un baiat a renuntat dupa 6 luni, nesuportand sa fie in spatiul public altceva decat e (s-a intors la meseria lui de baza, era designer) si celalalt baiat a mai stat in experiment pana la sfarsit, dar dupa premiera documentarului s-a retras din orice activitate publica pentru ca intrase in depresie.

E greu sa faci fata expunerii si judecatii oamenilor, dar cand vrei sa iti croiesti o cariera din aceasta expunere trebuie sa inveti sa faci fata tuturor situatiilor.

Da, vin si accidente pe drum si va fi greu, nimic de performanta, cu rezultate frumoase, nu se obtine usor… nici in social media. Si e nevoie de disciplina si seriozitate.
Si nu poti sa o tii intr-o minciuna, sa construiesti o cariera din minciuni si sarlatanii, si apoi sa fac campanii de constientizarea a sufletului urmaritorilor care sa sufere ca tu minti si ca nu ai un job care sa fie sanatos mental.
Alegeti o meserie sanatoasa.
Nu mai mintii, du-te la terapie si … pregateste-te pentru viata de dupa social media cu o meserie. Pentru ca nu exista posibilitatea sa traiesti pana la adanci batraneti din celebritatea in online, in chiloti sau fara…

Si viata in anonimat fara o meserie e cumplita, cu depresii si necazuri, cu evadari in substante interzise sau alcool, suplimente pentru celebritatea aparenta castigate.

Uitati-va la mari actori, la mari sportivi, la mari cantareti… ei au o meserie si tot le-a fost greu cand au trecut de valul celebritatii.
Uitati-va la marile modele ale lumii, care au devenit celebre global inainte de social media pentru frumusetea lor – de la Cindy Crawford la Kate Moss; la 50 si un pic de ani sunt departe de lumina reflectoarelor si traiesc din ce au acumulat sau din proiecte care nu mai implica celebritatea.

Pregatiti-va pentru viata de dupa momentul vostru de celebritate online, obtinut cinstit sau prin minciuni: invatati o meserie, mergeti la psiholog. Nimic nu dureaza la nesfarsit si totul e si mai volatil cand constructia e fake.

Campania cu am mintit nu e despre a fi vulnerabil(a), nu e nici macar despre adevar (caci exemplele alese sunt ca sa stoarca lacrimi publicului, sa faca audienta), campania cu am mintit e despre disperare: incep sa dispara celebritatea si contractele – deci si banii, apar disperarea, depresia. Campania “am mintit” e o ultima gura de aer inainte de scufundarea in abis.
Faceti-va un bine si mergeti la psiholog, munca asta in online lasa urme grele in suflet si in minte, apoi pregatiti-va cu o meserie pentru viata fara celebritatea online.

Si, sincer, e o mare problema daca va luati model si credeti in ceva ce face o domnisoara care si-a construit imaginea pe sarlatanie… drumul ala nu e bun, dansa a fost la un pas sa se omoare si sa omoare si pe altii si acum continua tot cu forma fara fond, tot cu idei de ambalat mizeria, pentru ca nu stie sa faca nimic.

Eu sunt o persoana critica, sunt aspra cu mine dar si cu ce care mint, promoveaza forma fara fond, sunt superficiali cu emfaza; in general taxes aspru siatiile acestea.
Dar pentru echilibrul emotiilor mele, mi-am facut o regula personala sa laud in privat si sa semnalez in spatiu public lucrurile care-mi plac.
Si am o obsesie: cei mai multi dintre romani se simt inconfortabil in fara unor complimente si au dificultati in a le primi. Asta nu se intampla de exemplu cand ii dau mesaj cu un compliment unui scriitor strain a carui carte am citit-o, sau unui autor de podcast de peste hotare pe care l-am ascultat.
De asta am inceput sa ma uit mai cu atentie la cum primesc oamenii complimentele si ce spune asta despre ei (am citit si carti pe tema asta, cum altfel)
Am gasit cateva tipare ale comportamentului in fata complimentelor.
In top e modestia culturala – In multe culturi, inclusiv in cea romaneasca, a te lauda sau a accepta complimente fara retinere poate parea aroganta. Suntem educati sa fim modesti, iar asta ne face sa minimizam sau sa refuzam complimentele.

Daca nu credem cu adevarat ca meritam acel compliment, primul instinct este sa-l respingem. In loc sa spunem „Multumesc!”, spunem „Eh, nu e cine stie ce…”, iar asta cred ca arata o sima de sine scazuta,
Uneori, oamenii cred ca un compliment vine cu un interes ascuns sau ca cel care il ofera vrea ceva in schimb, dar de noi – de etica noastra de viata – depinde cat suntem de onesti in vorbele (bune sau rele) pe care le spunem.
Reactia asta de neincredere in fata complimentelor are mai multe laturi; pe de o parte e increderea scazuta, pe de alta este reflexul de a ne vedea defectele in locul calitatilor, iar atunci cand cineva ne lauda, creierul nostru intra in „eroare” si nu stie cum sa proceseze informatia.

Mai avem si situatia ca, pentru unii, complimentele sunt incomode pentru ca atrag atentia asupra lor, iar asta le provoaca anxietate. Unele persoane reactioneaza pe politete si incearca sa mute atentia pe cealalta persoana, iar in momentul in care primeste un compliment raspund cu un compliment inapoi, de parca am fi obligati sa „rasplatim” lauda.
Cum putem invata sa primim complimentele mai bine?
Simplu: zambim si spunem „Multumesc!”, fara sa minimizam, sa negam sau sa contrazicem. Acceptarea complimentelor nu inseamna egoism, ci doar aprecierea sincera a unei remarci frumoase.

Unele tari pun mai mult accent pe dezvoltarea increderii in sine si pe capacitatea de a primi si oferi complimente cu naturalete. Cateva exemple:

In SUA si Canada copiii sunt incurajati inca de mici sa se exprime liber, sa fie increzatori si sa accepte complimente fara retinere. Educatia pune accent pe recunoasterea realizarilor personale, iar laudele sunt oferite frecvent de profesori si parinti. Fraze precum „Good job!” sau „You did great!” sunt extrem de comune.
In tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda) se promoveaza echilibrul intre modestie si incredere in sine. Copiii sunt invatati sa primeasca laude fara a se simti superiori si fara a le respinge, iar educatia se axeaza pe autoacceptare si aprecierea celorlalti intr-un mod autentic.
In Australia si Noua Zeelanda oamenii sunt directi si relaxati, iar complimentele sunt oferite fara retineri, copiii sunt obisnuiti sa raspunda simplu si pozitiv: „Thanks!” sau „Cheers, mate!”.

Cultura franceza pune accent pe politete si pe exprimarea aprecierii, complimentele sunt considerate un semn de eleganta sociala si sunt primite cu gratie iar copiii invata sa raspunda simplu: „Merci !” fara sa le minimizeze.

Daca vreti sa aprofundati subiectul despre complimente, acceptarea lor si impactul acestora, iata ce carti am gasit eu pe tema.

“The Compliment Quotient” – Monica Strobel. O carte care explica de ce complimentele sunt atat de puternice si cum le putem folosi mai eficient in viata de zi cu zi. Ofera sfaturi despre cum sa le primim cu gratie si sa le oferim autentic.
“The Art of the Compliment” – Christie Matheson. O lectura placuta care exploreaza cum sa faci si sa primesti complimente cu naturalete. Include exemple, exercitii si sfaturi despre cum sa iti imbunatatesti comunicarea pozitiva.
“Thanks!: How the New Science of Gratitude Can Make You Happier” – Robert Emmons. Nu este doar despre complimente, ci despre recunostinta in general. Arata cum acceptarea aprecierii si multumirea sincera ne pot imbunatati viata.