Author : Cristina Bazavan

Mallory Morrison2doar suflet … sub apa

doar suflet … sub apa

azi noapte am vazut o bucurie de film, the legend of 1900 al lui Giuseppe Tornatore, cu un domn care toata viata lui nu pleaca de pe un vapor. nu calca niciodata pe tarm. (am sa ma intorc curind la el ca sa va conving sa-l vedeti, dar inca-l mai rumeg si mai vreau sa-l mai vad macar o data).

m-am culcat si m-am trezit cu gindul la film, la mare si cu dorinta de a vedea filmul cu marea alaturi. dupa care am descoperit din intimplare aceasta fotografa din Los Angeles, Mallory Morrison, care arata – cu proiectul ei foto – cum corpul uman isi pierde din greutate cind e sub apa.

ca si cum acolo ar ramine doar sufletul.

 

 

 

Mai multe foto de mallory morrison 

2658
condCONCURS: ce stii despre ingredientele afrodisiace din gastronomia orientala?

CONCURS: ce stii despre ingredientele afrodisiace din gastronomia orientala?

ultima data cind am scris despre interesul meu asupra gastronimiei orientale – si mai ales in directia ingredientelor afrodisiace – au fost comentarii cu ridicari din sprincene, ba chiar si unele cu exprimari sub centura pe care – desigur – ca le-am facut sa se intilneasca cu tasta “delete”.

astazi ma intorc la alimente care fac si altceva decit sa te hraneasca, toate din gastronomia orientala pentru ca am un concurs tres simpa:)

***

mincam ca sa acumulam o forma de energie. daca alimentele pe care le folosim pentru hrana noastra zilnica au grija si de mintea, dar si de libidoul nostru, energia care ne pune in miscare, care ne face sa fim ceea ce suntem si sa ne transformam gindurile in actiuni, energia aceasta e mai puternica.

Concurs: spuneti condimente din gastronomia orientala care contin proprietati afrodiziace si care creeaza o experienta culinara aparte.

facem un top al condimentelor orientale afrodisiace, iar dintre participanti, prin tragere la sorti, sapte dintre ei cistiga dupa cum urmeaza:

1 cistigator – o invitatie la masa impreuna cu 3 prieteni la Califatul Iancului,

alti 6 citigatori – amintiri cu iz oriental (tricou, chipiu, brau, zaharnita, ceasca de cafea,  support de ou fiert)

aveti timp de cercetare si experimentare, plus comentare aici, pina vineri 26 iulie ora 12.oo succes,

 

***

incep eu: susanul este un condiment afrodisiac (il foloseau si sultanii in multe mincaruri ca sa reziste la asalturile multelor cadine:)  )

l-am folosit in pasta de susan din Falafelul SIMPA creat de mine pentru Calif, dar el poate fi – asa cum am experimentat zilele trecute – baza pentru o inghetata.

inghetata de susan e putin amaruie si aspra la gust, dar e senzationala.

***

zilele viitoare am sa va povestesc de ce am acceptat sa intru in jocul de a crea un preparat pentru Calif, unul dintre locurile in care – desi e un fast food – toate ingredientele se prepara “in house”. stiu, nu va vine sa credeti, dar va explic pe larg curind.

peste 200 de persoane au mincat de la Calif din Iancului Falafelul S!mpa. va multumesc ca ati avut incredere in gusturile mele culinare. acesta e falafelul S!MPA

 

taorminaEnescu la Cinema. Grand Cinema Digiplex

Enescu la Cinema. Grand Cinema Digiplex

acum citeva zile am fost sa vad transmisia live a spectatolului Rigoletto din teatrul de vara de la Taormina. Erau in sala dirijori, sefi de orchestre, oameni pasionati de opera, dar si corporatisti simpatici proaspat iesiti de la program.

urma sa le vorbesc despre cum gust eu filmele dupa sonor (pt ca le aud pe geam de la cinemaul de la parter) si despre bucuria mea de a vedea spectacole de teatru sau de balet de pe marile scene ale lumii, in transmisii directe, fara sa mai fie nevoie sa ma dau peste cap pentru un bilet de avion, cazare hotel si bilet la spectacol. in orasul meu, la cinema.

imi pregatisem un speech despre prejudecatile noastre legate de transmisiile live  ale unor spectacole pe care obisnuiam sa le vedem la fata locului: despre cum emotia e la fel, despre cum te minunezi ca publicul din sala de cinematograf aplauda la final ca si cum ar avea artistii in fata.

numai ca s-a schimbat putin desfasuratorul si am vorbit dupa primul act. iar primul act din Rigoletto a schimbat total lucrurile

***

la finalul actului intii, personajul principal feminin, Gilda – fata bufonului regelui – indragostita de un duce cinta o arie minunata, dar incredibil de grea din punct de vedere tehnic.

in reprezentatia pe care am vazut-o noi, interpreta Gildei a fost incredibila, a cintat ca si cum despartirea de duce i-a rupt in bucati milimetrice fiecare parte din corp si in timp ce-si spunea partitura  cu “nume drag ce-ntiia data face inima sa-mi bata”, au inceput sa-i curga lacrimile.

habar n-am daca era de la efort, de la caldura (spectacolul era in aer liber) sau de la mesajul pe care-l avea de transmis, dar lacrima aceea care curgea aproape neagra – cu tot cu make-up- a dat un dramatism aparte intregului moment.

***

daca as fi fost la Taormina, in locul asta minunat, probabil ca as fi gustat spectacolul cu tot cu aroma de mare, caci linga e un port. dar nicaieri in alta parte, decit intr-o sala de cinematograf (care sa aiba sunet la calitate maxima) n-as fi putut vedea lacrima aceea.

puterea prim planului e de neinlocuit.

dupa lacrima aceea mi-am schimbat discursul. pentru ca despre asta este a vedea o transmisie live de la un mare spectacol: pe ecranul cinematografului, in conditii de confort maxim, dar si cu un sonor exceptional, vezi DETALIILE pe care altfel, ca spectator in sala, in rinduri indepartate, nu le-ai fi vazut.

***

Din septembrie, in perioada festivalului Enescu Grand Cinema Digiplex transmite unele dintre cele mai importante spectacole din festival, in salile de cinematograf. daca n-ati mai prins bilete la spectacolele mari si vreti sa va bucurati, luati-va acum bilete la Grand Cinema Digiplex.

Daca sunteti incurcati de atmosfera rigida de la Ateneu sau Sala Palatului, mergeti la cinematograf si vedeti live aceleasi spectacole.

***

in pauza primului act mi-am cumparat popcorn. da, stiu ca dupa unii opera + popcorn inseamna o asociere monstruoasa, dar pentru mine e mai important sa ma simt bine si sa vad un spectacol care sa ma emotioneze.

iar faptul ca de anul acesta, in premiera la Grand Cinema Digiplex poti vedea spectacolele de la Enescu (tot acolo puteti vedea Balshoi Theatre!!!) mi se pare una dintre cele mai minunate forme de melange cultural.

daca tinerii nu ajung la Ateneu, sa ducem muzica clasica in cinematografe. 🙂

2089
jacob wagnerdeasupra norilor

deasupra norilor

imi plac norii si cerul in general. de asta am si incercat toate sporturile care au legatura cu a zbura, pluti, a fi aproape de nori. poate de asta mi-a placut mult secventa din Imaginarium of Doctor Parnassus cind diavolul pleaca mergind pe norisori. am visat de multe ori de la fereastra avionului sa pot sa fac asta si mi s-a parut dragut ca si domnul Gilliam a avut aceasta fantezie.

 

de fiecare data cind descopar vreun artist care are vreo pasiune pentru nori mi se pare ca e un club select al oamenilor care cauta neatirnarea.

tocmai l-am descoperit pe Jacob Wagner specializat in fotografie pentru reclame, in special masini, care  – pentru ca se plimba mult cu avionul – a facut o serie de fotografii cu norii deasupra marilor si oceanelor.

 

 

Il puteti gasi pe Jacob si fotografiile lui cu nori, aici

1973
bonham carter elisabeth carterHelena Bonham Carter in rolul lui Elisabeth Taylor

Helena Bonham Carter in rolul lui Elisabeth Taylor

am de citeva zile pe desktop aceasta fotografie cu Helena Bonham Carter in ipostaza de Elisabeth Taylor pentru un film de 90 de min realizat de BBC.

fotografia era dintr-un articol in presa britanica despre cum Helena si-a pus amprenta si de data asta asupra productiei cu personalitatea ei puternica. cind au cerut sa o machieze mai mult si sa-i modifice chipul cu proteze ca sa semene si mai tare cu Elisabeth Taylor , Helena a protestat: “pe bune? chiar se asteapta lumea sa seman cu ea? oricum nu o sa seman foarte mult, n-ai cum sa semeni cu ea la chip, hai sa ne concentram pe actorie!” si-a refuzat sa mai faca orice proba de make-up.

uitati-va la fotografii, arata impecabil. o iubesc pentru atitudinea ei minunata , desi stiu ca e un cosmar pentru orice producator.

Dominic West e cel care-l joaca pe Richard Burton.

 

2391
arta pentru viatafoloseste-ti arta pentru o fapta buna. poti sa fii ajutat financiar pentru asta.

foloseste-ti arta pentru o fapta buna. poti sa fii ajutat financiar pentru asta.

va mai aminti de proiectul Arta pentru viata de anul trecut?

in esenta era vorba de granturi pentru proiecte culturale care sa se desfasoare in spitale si care sa aduca, fie si pentru o clipa, o bucurie celor care se lupta cu trupurile si mintile lor ca sa invinga boli cumplite.

au fost 5 proiecte cistigatoare si, desi toate sunt minunate si au fost eficiente, mie cel mai mult imi place proiectul care arata cit de mult face risul intr-o terapie. cit de important e sa poti sa faci pe cineva sa rida intr-un moment in care e in cumpana.

revin la proiectul acesta pentru ca se fac din nou inscrieri pentru finantari de fapte bune.

asa ca, daca aveti activitati artistice cu care ati putea bucura copii sau adulti in spitale, aplicati.

pentru mine proiectul asta nu e despre boala sau arta, e despre cum sa faci bine prin ce stii tu mai bine sa faci – un act artistic. si care e menirea cea mai frumoasa a artei alta decit a face bine celor care beneficiaza de ea?!

proiectul e sustinut de grupul farmaceutic francez Servier si e in parteneriat cu 3 spitale mari din tara.

 grant-urile sunt de 3000 de euro per proiect, inscrierile sunt pina la 8 august. detalii aici.

stiu ca aveti proiecte frumoase, stiu ca vreti sa bucurati oamenii cu ele, iata o cale simpla si cu efecte mult mai mari decit ati planificat cind v-ati facut proiectul. aplicati pentru o fapta buna.

multumesc ca o sa faceti fapta buna.

iata imagini de anul trecut

de la cluj

si de la Craiova

2374
ovidiu basteadespre niste cicatrici care n-ar fi trebuit sa se vindece :)

despre niste cicatrici care n-ar fi trebuit sa se vindece :)

un medic se uita la ceva ce ar putea fi o radiografie pe film, dar e o analiza complicata a unui RMN sofisticat. se incrunta. cere CD-ul pe care e, la rezolutie si mai mare, imaginea pe care o are in fata.

o analizeaza mult incruntindu-se. compara cu o alta radiografie. da telefoane si cheama alti medici.

asteptare.

ceilalti medici vin, se uita, se incrunta. incep intrebarile pe un ton inchizitor: “ce-ai facut? ce-ai mincat? ce ai luat?”

raspunsurile sunt simple “nimic. ca de obicei. nimic”

cel mai batrin dintre ei intreaba, cu acelasi ton grav: “ai fost la biserica?”

***

intr-un mod straniu, unele cicatrici din interiorul corpului uman (nu e vorba de o metafora) se vindeca singure, desi in teorie lucrurile astea par imposibile. si chiar si cei mai mari medici in fata unor asemenea evidente se intorc la credinta.

***

“ai fost la biserica?”

“”nu chiar. ca turist, da. doar ca mi-am schimbat viata si fac doar ce-mi place. cu oamenii care-mi plac.”

 

Foto Ovidiu Bastea.

1637
ioana nemesVineri, sambata, duminica

Vineri, sambata, duminica

text de Noemi Revnic

Dragii mei care raman in Bucuresti, iata ce avem in acest weekend.

“Poiana urbana”, un nou proiect The Institute, cu o serie de concerte la Piata Universitatii si cu un program pe care il puteti urmari aici

O expozitie de neratat, pana in 4 august, “Ioana Nemes: Sometimes we shouldn’t pretend everything is OK”. La doi ani de la disparitia artistei, o retrospectiva din seria Monthly Evaluations (2003-2011). La Salonul de proiecte

Camera de oaspeti de la MNAC din cadrul expozitiei Mircea Cantor ne asteapta cu o selectie de lucrari ale artistului Ion Grigorescu, pana in luna august.

Iar prietenele mele minunate si altruiste de la Asociatia Red Panda ii asteapta pe toti posesorii de catei la HamFest, sambata si duminica, 20, 21 iulie, incepand cu ora 16:00. Unde? In spatial imens de la Planeta HamHam din Bulevardul Barbu Vacarescu 162-164. Spatii de joaca, cursuri si ateliere creative pentru copii si adulti, consultatii veterinare gratuite si spectacolul de teatru “Pet Conference” al companiei Replika. Intrarea este libera si ne vom vedea acolo, cu siguranta. Aici gasiti toate detaliile

Un weekend frumos va doresc si nu uitati sa va hidratati si sa nu abuzati de soare prea mult!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1745
pui renati vazut vreodata un pui de ren?

ati vazut vreodata un pui de ren?

daca ati trecut pe la Universitate in decembrie sigur i-ati intilnit pe renii lui Mos Craciun, Toto si Luna.

Toto cel cuminte si semet si Luna cea timida, rusinoasa.

Ei bine Luna a nascut azi noapte un pui de ren, iar doamna care e matusa lor, ca nu pot zice mama lor:), care e ruda cu Mos Craciun si are grija de ei, Adela Ivanescu mi-a trimis fotografii cu noul membru al familiei.

O sa fie veselie mare la Universitate de Craciun.

***

Renii sunt intr-o ferma din sectorul 2, impreuna cu multe alte animale, foarte bine ingrijite. Am sa revin cu detalii daca se poate vizita copilul renitzei Luna.

 

 

In dimineata asta a fost un mic Craciun pt mine. nu primesti in fiecare zi pe mail fotografii cu un puiutz de ren nascut in noaptea precedenta. Multumesc ca v-ati gindit si la mine sa ma bucurati cu aceste fotografii.

2714
toma coconeaToma Coconea mai are 159 km sa termine X Alps

Toma Coconea mai are 159 km sa termine X Alps

n-a avut noroc anul asta. l-a incurcat vremea si-a fost ceva acolo dincolo de puterea lui care l-a impiedicat sa urce in clasament

Muller n-a parut uman ( a terminat cursa Salzburg Monaco in 7 zile jumate), Iar Toma Coconea – care in ultimele 2 editii ale cursei zeilor RedBull X Alps a terminat pe locul 2 de fiecare data – e inca in cursa, pe locul 10.

mai are 159 de km la momentul la care scriu si sunt inaintea lui inca 4 persoane in cursa, iar alti 5 au terminat-o deja.

in acest moment nu mai e despre premiu, e despre caracter. nu mai e despre a cistiga in fata celorlalti si despre a cistiga in fata ta.

daca aveti timp sa va uitati la cursa in live tracking.  e ultima zi. si Toma Coconea dupa 10 zile prin munti, dupa ce a parcurs peste 1000 de km in zbor sau in alergare/catarare, alearga. are un ritm de 7 km la ora. si n-o sa se opreasca pina la ultima secunda din competitie.

indiferent de locul pe care-l ocupa in clasament.

***

mi-ar placea sa am puterea lui de a lupta pina in ultima secunda. stiu ca daca el poate, oricare dintre noi putem.

de asta ma uit cu drag la el si sper sa-mi gasesc puterea si curajul sa-i seman; nu in sport, in mental.

2250
aventura heinekenun blogger cistigator la Legendary Travelers Wanted

un blogger cistigator la Legendary Travelers Wanted

cind Heineken a anuntat competitia Legendary Travelers Wanted a fost o avalansa de inscrieri de oameni din toate colturile tarii. toate profesiile, toate categoriile de virsta.

dintre toti a cistigat un blogger, Bogdan Dascalescu, ceea ce mi se pare foarte dragutz. ma rog el n-a fost ales pentru ca e blogger, asta e bonus track, el a trebuit sa treaca prin niste probe care i-au testat pasiunea pentru calatorii, adaptabilitatea, spiritul umorului, ba pe alocuri si caracterul. aici povestea selectiei vazuta din perspectiva lui.

o sa plece intr-o calatorie ca acelea din seriile Dropped (un baiat din madrid a fost lasat in… alaska:)) ) si sunt f f f invidioasa pentru aventura lui.

ce mi se pare cu adevarat simpatic este ca in competitia asta, acum o sa cistige numai bloggeri:)

stiti ca mai e o competitie pentru un space training – m-am interesat, e in afara tarii, intr-un super loc, dar n-am voie sa va spun inca – care e destinata exclusiv bloggerilor.

am scris aici cum puteti participa la concurs, eu m-as cam grabi sa ma inscriu daca as fi in locul vostru.

1640
fericitaspinzuratoarea

spinzuratoarea

ne petrecem mult timp visind spre fericire. chiar si cind nu dormim, sau mai ales atunci.

unii dintre noi isi cauta fericirea in interiorul unui sistem (cu toate regulile devenite standarde de viata), altii cred ca ar fi fericiti tocmai daca n-ar face parte din niciun sistem. iar unii incearca sa impace calea de mijloc – subordonati sistemului si regulilor lui sperind ca o sa le incalce de cite ori vor dori.

in oricare dintre situatii, 3 litere fac diferenta actiunilor si a drumului pe care-l vom urma: E, I, T.  si nici macar nu formeaza singure un cuvint.

dar atunci cind dispar formeaza o balanta care masoara tristetea.

ati jucat vreodata spinzuratoarea?

later edit: asezate altfel literele eliminate pot forma un cuvint: “TIE”. poate e despre a da. celuilalt, in discurs direct, adica TIE.

 

3290
eu philipso frumusica speciala pentru rochiile noastre sofisticate

o frumusica speciala pentru rochiile noastre sofisticate

acum ceva vreme am testat, intr-un proiect in care se promovau tendintele viitorului in domeniu, o statie de calcat de la Philips care mi se parea SF: practic tu nu faceai decit sa plimbi fierul de calcat pe material, nu mai verificai etichetele ca sa schimbi temperatura de la un material la altul, nu te mai interesa la cite grade ar trebui calcat, si… daca uitai fierul de calcat pe masa nu se intimpla nimic.

astazi am aflat ca statia aceea de calcat a fost imbunatatita, ca a aparut o noua versiune mai desteapta, mai frumoasa.

PerfectCare Silence este dotată cu talpă SteamGlide, talpa premium din gama Philips care a fost proiectată cu un înveliş de ceramică de calitate superioară pentru alunecare facilă pe materiale.
Astfel, poţi termina extrem de repede de călcat. Cu o putere de 2400 W şi o presiune a aburului de până la 6,5 bari, staţia de călcat te ajută să netezeşti orice fel de cute. Rezervorul de apă are 1,5 l, iar timpul de încălzire este de două minute. În plus, aburul sub presiune pătrunde adânc în materiale astfel încât călcatul este rapid şi uşor chiar şi pe materialele dificile.

si-atunci si acum mi se pare foarte tare sa ai un aparat de calcat care nu necesita setari de temperatura si sa poti calca si bumbac si matase la rind, fara griji, si fara batai de cap.

stiti ca de obicei la spalarea/calcarea acasa a hainelor de matase acestea isi pierd luciul, nu mai par ca noi si, orice femeie care a dat citeva sute de euro pe o rochie de matase stie exact ce spun, tot ce ai de facut este sa duci haina la curatatorie pentru ca ai sentimentul acut ca acasa o sa o strici.

ei bine, statia asta de calcat rezolva problema si matasea isi pastreaza luciul.

nu credeam ca va veni si la noi pentru ca mi se pare tehnologie SF, cum spuneam, dar sora mai desteapta si mai frumoasa a statiei de calcat pe care am testat-o eu, pe nume Philips PerfectCare Silence GC9550 e si in magazinele noastre. costa 1634 lei si credeti-ma ca isi merita orice leutz.

o sa economisiti imens din banii pentru curatatorii si nici nu o sa va ocupe mult timp calcatul pentru ca e foarte silentioasa si puteti face orice altceva in acelasi timp (sa va uitati la film de exemplu), mai ales ca nu e nevoie sa setati temperaturile pentru calcare in functie de materiale. practic rezulta ca o sa calcati de doua ori mai rapid decat cu un fier de calcat obisnuit si o sa si fie fun.

sa-mi spuneti daca va intilniti cu frumusica asta, sunt curioasa daca o sa va placa la fel de mult ca si mie.”

1399
impresii de aiurea phillipe starckcu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

cu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

Conceptia mea despre viata poate fi ilustrata prin imaginea unui om cu o lanterna care paseste in noapte prin bezna totala. Nu exista decit ceea ce e luminat de lanterna. O multime de lucruri ajung in bataia luminii, dar, de indata ce nu mai sunt luminate, inceteaza sa mai existe. Exact asta este si viata mea.

Acesta este unul dintre motivele pentru care muncesc exagerat de mult. Caci muncesc prea mult, produc prea mult, si asta cu pretul vietii. Voi muri fara sa fi avut o viata, deoarece imi voi fi petrecut-o incercind cu disperare sa dovedesc ca traiesc. Exista marele risc sa nu reusesc.

Ar trebui, poate, sa iau o pauza? N-am nici dispozitia, nici curajul pentru asta. Uneori, mi se parea ca daca m-as fi oprit din munca, as putea, cine stie, sa supravietuiesc. E o intrebare deschisa.
Mi-as asuma oare acest risc?

Philippe Stark , Impresii de aiurea, o carte aparuta la Editura Publica.

o carte care e ca si cum ai aprinde lanterna de care spune Stark si ai lumina cotloanele din mintea lui. ar putea fi interesant sa vezi ce e acolo – unde nu e mereu lumina si nici voiosie – pentru ca e unul dintre oamenii care au schimbat lumea. a creat obiecte ale caror forme au reinventat functionalitatea si minimalismul. uneori si ideea de frumusete.

2597
levantica1“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”

“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”

“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”, mi-a zis in urma cu citeva minute o batrina linga Coltea.

ma uitam la cum au renovat curtea si incercam sa vad daca peretii bisericii au beneficiat si ei de imbunatatiri. n-am inteles din prima ce a zis.

“poftim?”, am crezut ca-mi cere bani sau ca vrea sa-mi vinda ceva pentru ca avea levantica in mina.

“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”, a zis din nou si mi-a zimbit.

“da, e adevarat. dar tot oamenii le inchid.”

si in timp ce ridicam din umeri pentru ca ma gindeam care ar putea fi explicatia de ce bisericile isi incuie portile cind ele ar trebui sa fie, pentru unii, casa in orice moment si vizualizam zecile de cersetori din zona care, probabil, ar dormi noaptea la adapostul icoanelor, batrina mi-a intins buchetul cu levantica.

“saru mina, cit costa?”

“nimic.”

si oricit am incercat sa o conving sa-i dau bani, nu a vrut.

***
levantica miroase incredibil si arata ireal. e cea din fotografie.

1374
carte samprasPete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

Pete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

am citit ieri cartea Pete Sampras, in mintea unui campion. la fragmentele de mai jos am plins.

 

Tim (Gullikson, primul antrenor important al lui Sampras ) a murit pe 3 martie 1996. Pentru prima data in viata mea, pierdeam pe cineva care era ca un membru al familiei; nici macar nu mai fusesem la o inmormintare pina atunci. Tom Gullikson (nota mea, fratele lui Tim, amindoi fosti jucatori de tenis, Tom antrenor nejucator al achipei de Cupa Davis) m-a rugat sa spun citeva cuvinte la slujba, dar l-am refuzat. I-am spus lui Tom:

– Nu stiu cum ma voi simti la inmormintare. Nu vreau sa-mi cedeze din nou nervii in public si nu vreau ca aceasta sluba sa graviteze in jurul meu, asa ca, momentan nu.

Dar am participat la inmormintare, inconjurat de atitia oameni comuni si dragi si am stiut ca trebuie sa spun ceva. Asa era firesc.

Am spus o poveste despre cit de departe mergea Tim atunci cind era vorba despre pasiunile si lucrurile care-l interesau. Citea mereu carti care aveau un substrat spiritual si autodidact; citea despre post, Tao, Zen si altele asemenea…

(… povestea e in carte. si e f emotionanta, dar si amuzanta.)

***

cu citeva pagini inainte cind povesteste despre semifinala de Cupa Davis din acelasi an (cu Suedia, desfasurata la Las Vegas, adica acasa… acasa la Agassi , chiar) mai e un fragment altfel despre Tim. la ultimul meci din semifinala, cind nu mai conta rezultatul pentru ca SUA avea deja trei victorii, Tom Gullikson , antrenorul americii, i-a rugat pe suedezi sa-i dea voie si fratelui lui, Tim, sa stea in teren pe locul antrenorului. Pete Sampras isi aminteste insa ceva de dupa finala.

Dupa runda, camera echipei americane era intesata cu amestecul obisnuit de prieteni, membri ai familiei, oficial USTA si ITF, precum si diversi gura casca. La un moment dat m-am uitat spre celalalt capat al camerei si am privit ochii lui Tim. Deja fata lui incepuse sa se goleasca de expresie, iar ochii – cindva de un albastru intens – practic ardeau. Pentru o clipa, ne-am privit reciproc si fiecare a stiut ce gindeste celalalt: acesta ar trebui sa fie momentul nostru. Toti ceilalti sunt in exterior. Este vorba aici despre noi doi si nimic nu poate lua ce am realizat sau increderea pe care o avem unul in altul. N-am uitat niciodata acea clipa sau acea privire. Sunt si astazi cu mine, amintirea mea permanenta despre Tim.


si despre ce a insemnat antrenorul in viata lui

Pina sa se prabuseasca Tim, relatia noastra nu mai avea de-a face cu modul de a para o minge pe iarba sau cum sa treci cu capul sus printr-o finala de Mare Slem. Dar nu m-am gindit cu adevarat la asta decit dupa ce s-a imbolnavit. Treptat, Tim devenise factorul stabil din viata mea – omul cu care vorbeam (in masura in care reuseam sa vorbesc) si caruia ma confesam, asa, in felul meu limitat.

***

Stia sa citeasca bine caracterul oamenilor si temperamentul cuiva si stia ce doream sa aud sau cum sa o spuna. Iar asta reprezinta o parte enorma – repet, enorma – a statutului de antrenor la nivel inalt. Trebuie sa-l intelegi pe jucator, sa te plasezi in zona lui de confort si sa eviti tentatia de a incerca sa-l schimbi sau sa-l faci sa se muleze dorintelor tale – chiar si atunci cind stii ca acele schimbari i-ar fi benefice.

 

e in carte descris momentul in care Sampras afla ca antrenorul lui are cancer la creier, in timpul Australian Open in 1995 si povesteste in detaliu ce e in spatele acestei secvente cu lacrimi care, la vremea respectiva, a facut ocolul lumii: in mijlocul unui set a inceput sa plinga in hohote si-a plins pret de doua ghemuri, in timp ce-si juca punctele.

***
e minunata cartea, Sampras e cu garda jos, dar nu in felul ostentativ amuzant al lui Agassi in biografia lui, ci intr-o forma analitica, asezata, autoironica. si foarte foarte tehnica. descrie loviturile incit poti sa faci schite cu miscarea corpului, centrul de greutate etc.

“Pete Sampras, in mintea unui campion” a aparut in aceasta luna la Editura Publica.

3069
mecanism ceasfor ever?

for ever?

ne petrecem mult timp pentru a obtine lucruri care sa dureze pentru totdeauna. iubiri, prietenii, averi. singuranta. fericire.

de fapt, cind o sa intelegem ca, in economia existentei, singurul lucru care este pentru totdeauna in viata noastra – de la inceputul si pina la sfirsitul ei – e propria noastra persoana, o sa ne relaxam si o sa invatam sa apreciem oamenii/ lucrurile pe care le avem in jurul nostru.

o sa ne bucuram de fiecare secunda alaturi de ei/ele pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, trec. si n-o sa mai punem presiune sa fie ale noastre pentru totdeauna, pentru ca – asta e – nu exista totdeauna.

***

am vazut mai devreme Before the midnight si e acolo o replica (Like sunlight, sunset, we appear, we disappear. We are so important to some, but we are just passing through) care m-a facut sa ma gindesc la cele de mai sus.

si de aici – pentru ca filmul e unul de dragoste, usurel si simpatic – n-a mai fost decit un pas catre un alt gind.

***

acum 100 de ani ceasurile erau cu mecanismele la vedere. mecanice. le intorceai manual si daca nu aveai grija de ele zilnic, se opreau. astazi tot mai putini oameni poarta ceasuri la mina si cele mai multe sunt cu mecanism electric, cu baterie. oricum majoritatea afla cit e ora de la ceasul telefonului.

cam la fel e si cu relatiile (de orice fel) intre oamenii de astazi si de demult. desigur, si atunci, si acum, gindul era si este “pentru totdeauna”, doar ca pe vremuri oamenii erau cu mecanismele la vedere. si erau obisnuiti sa le intretina zilnic, ca sa nu se opreasca.

am zimbit cind m-am gindit apoi la mica mea colectie de ceasuri pandantiv (3 la numar, unul de la 1882) cu mecanismele la vedere.

***

dupa cum se vede, filmul a fost putin cam lung pentru gustul meu. dar e simpatic

 

 

 

2009
murmurOpera, fotografie si alte bunatati culturale

Opera, fotografie si alte bunatati culturale

text de Noemi Revnic

 

Am adunat cateva evenimente si piese vestimentare care se potrivesc perfect acestor ocazii culturale si abia astept sa le impartasesc cu voi.

Mai intai avem Institutul Francez din Bucuresti, cu prima editie a Festivalului International de Arta Lirica de la Aix-en-Provence, cu sprijinul canalului Arte. Institutul Francez din Bucuresti retransmite operele Rigoletto si Elektra la sala mea preferata de cinema, Elvira Popesco, in 13 iulie, respective 20 iulie, incepand cu ora 21:00. Operele vor fi subtitrate in franceza si in engleza si aici aveti si programele 

Intrarea este libera, in limita locurilor din sala si aici gasiti si evenimentul creat pe pagina de Facebook a Institutului Francez. 


Fundatia Calea Victoriei a pregatit niste cursuri interesante de vara, in perioada 15 iulie-2 august. Iar mai jos sunt si link-urile pe care gasiti toate detaliile.

Scoala de vara: Imagine personala si stil vestimentar cu Irina Markovits.

Marti, 16 iulie, de la ora 21:00, Noul Cinematograf al Regizorului Roman de la MTR va difuza filmul “Zero” a l lui Pawel Borowski, sub auspiciile Festivalului Anonimul. Filmul a fost votat de publicul de la Sfantu Gheorghe castigator al Trofeului Anonimul in anul 2010.

Iar daca ajungeti cumva la Paris pana in data de 15 iulie, va recomand expozitia de fotografie Dana & Stephane Maitec. Aici gasiti toate detaliile.

Am gasit pe site-ul MURMUR al designerului roman Andreea Badala cateva piese care se potrivesc in orice moment al zilei

 Iar Andreea Raicu a mai lansat o colectie, “Moments”, in colaborare cu PNK Casual. Este vorba despre piese asortate cu diferite momente importante din viata noastra: pentru balul de absolvire, un interviu de job, club, prima intalnire, nunta. Aici puteti admira si cumpara toate piesele Moments.  shop.andreearaicu.ro.

Si mai am pentru voi un site foarte bine pus la punct si foarte activ in retelele de socializare: http://societecerebrossa.com, cu bratari adorabile.

 

Un weekend minunat va doresc si pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1804
catscel mai greu obstacol pentru a face performanta:increderea in fortele proprii

cel mai greu obstacol pentru a face performanta:increderea in fortele proprii

Astazi vreau sa fac fac cunostinta cu o campioana de la care aveti mult de invatat. O cheama Gabriela Constantin, are 32 de ani si joaca tenis de masa cum niciunul dintre noi n-ar putea. Povestea ei, dupa cele citeva intrebari la care a raspuns mai jos.

Câte antrenamente faci într-o săptămână?

14 ore de antrenament. 6 zile pe saptamana; 2 ore in timpul saptamanii si in week-end cate 3 ore.

 Cum se desfășoară o zi de antrenament?

O zi de antrenament se desfasoara facand exercitii pentru mobilitate, forta, antrenamente si dupa antrenamente fac meciuri punand in aplicare ceea ce am facut la antrenamente,

 Care sunt pasiunile tale?

Pasiunile mele sunt: sportul: tenis de masa; sa ma plimb, sa ascult muzica, sa lucrez pe calculator si sa ajut pe cei din juru meu…

Care crezi ca este cel mai greu obstacol pe care trebuie sa îl treacă un sportiv ca să poată face performanță?

Sa aiba incredere in fortele proprii.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta din cariera de sportiv?

Cand am devenit campioana nationala.

De ce ai ales sportul pe care îl practici? Când te-ai apucat de acest sport?

In primul rand acest sport l-am ales pentru ca am vazut la o fata tot cu probleme la maini care juca tenis de masa, m-a incurajat si pe mine sa incerc a face acest sport.  Am incercat si am reusit, dar mi-a placut de la inceput de cand am vazut-o pe Maria ca joaca. Maria este o sportiva din Iasi cu probleme la maini, ea mi-a pus paleta in mana si ii multumesc.  In al doilea rand am ales acest sport pentru ca mi se potriveste si ma ajuta foarte mult, imi da incredere in mine,  ma ajuta atat fizic cat si psihic.

De acest sport m-am apucat acum 14 ani.

Care este cel mai mare vis al tău, ca și sportiv? De ce?

       Cel mai mare vis al meu este sa particip la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro pentru a obtine o medalie.

 

Cine te-a susținut cel mai mult în cariera ta de sportiv și te-a motivat să mergi mai departe?

M-au sustinut: D.na Sally (Presedinta Comitetului National Paralimpic), dl. Florin Milciu (Secretar General al CNP), d.na Olimpia Purendrea, d.na Otilia Badescu, d.na Adita…

Motivatia: Pasiunea fata de acest sport, ambitia si sustinerea celor din jur.

 

Care este sportivul pe care îl admiri?

Natalia Partyka din Polonia.

 

 Ce sfaturi le-ai da sportivilor cu dizabilități care se află la început de drum?

Sa aiba incredere in ei ca vor reusi, vointa si rabdare.

*

Gabita , cum i se spune Gabrielei Constantin are o malformatie din nastere, are palmele  direct din umeri, nu are bratze aproape deloc. cel mai des motin al aparitiei acestei malformatii este un medicament pe care femeile gravide il primeau in anii 60-70, si mii de copii din lumea intreaga au aceasta problema.

Interviu – intilnirea cu ea – are un scop. Sper sa fie o motivatie pentru parintii copiilor cu dizabilitati sa-i duca la un sport. sunt sigura ca le vor schimba viata in bine; in orice om se afla un spirit de competitie si faptul ca vezi ca iti poti depasi propriile limite iti da aripi oricine ai fi, orice problema ai avea, oricum ar fi trupul sau mintea ta.

Dar nu e doar pentru parintii cu copii cu dizabilitati: e si pentru fiecare dintre noi – care in standardele medicale nu avem dizabilitati – si care ne gasim zilnic o multime de obstacole ca sa nu mergem – cu forta si entuziasm maxime – mai departe prin viata.

Gabita se pregateste pentru Jocurile Paralimpice de la Rio si sper din suflet ca va ajunge acolo. Spre deosebire de anii precedenti, de la olimpiada de la Londra, Comitetul National Paralimpic  este sprijinit de Olympus – da, brandul care are iaurturi si brinzeturi minunate – prin campania Sustinem adevaratii invingatori, care ajuta si financiar, dar si la nivelul informatiei pentru ca promoveaza mult competitiile paralimpice locale, sportivii cu dizabilitatie.

stiu ca v-am mai spus, dar e bine sa repet pentru ca fiecare om care afla si-i este de ajutor, inseamna un om ceva mai fericit. tot compania Olympus are ambalaje in alfabetul Braille pentru laptele de consum OLY, iar persoanele cu deficiente de vedere pot avea acees usor la alimentele de baza ceea ce le da foarte multa incredere si independenta.

un detaliu mic care face diferenta.

2263
Kim CatrralPortret al artistului. Nu la tinerete…Kim Catrall in teatru la Londra

Portret al artistului. Nu la tinerete…Kim Catrall in teatru la Londra

text de Sorana Savu

Kim Cattrall e invitata verii la Old Vic, unde Kevin Spacey si-a propus sa cucereasca publicul si criticii in fiecare an, cu metoda, cu instinct artistic si fler extraordinar pentru marketing cultural. Abstinenta canadiana joaca o alcoolica sudista atit de convingator incat un comentator londonez, familiar cu stupoarea post-betie si amneziile mahmurelii o aplauda in The Telegraph. Toata lumea o aplauda, de fapt, pentru un motiv sau altul.
 Piesa lui Tennesee Williams e grea si pentru interpreti si pentru spectatori – e intensa si miloasa, reuseste sa-ti trezeasca amintiri in cheie catastrofica pentru orice esec ai fi avut de-a lungul vietii si fiori de usurare ca l-ai scuturat, ca l-ai lasat in urma, ca ai invatat ceva din el si ai putut, in final, sa-l uiti.
Cattrall o joaca detasat pe Alessandra del Lago – si aici pe de o parte simti nevoia sa multumesti universului ca traiesti azi si nu cu cateva decenii in urma; iar pe de alta parte simti nevoia sa multumesti si unor persoane cum e Kim, capabile sa demonstreze si in afara scenei ca tineretea e o faza si nu un dat, de care trebuie sa te agati ca o disperata si fara de care viata se incheie.
Culmea, desi e o meditatie foarte cruda asupra timpului, “Dulcea pasare a tineretii” e si un interogatoriu brutal asupra modului in care fiecare dintre noi alege sa-si foloseasca timpul. Il folosesti, te ajuta in cele din urma. Il irosesti, te macina pe dinauntru si e capabil sa te omoare inainte sa fi implinit 30 de ani si sa-ti fi dat ultima suflare.
Femeia in varsta, folosita de playboy-ul tanar, cu mintea intunecata de bautura si de mania grandorii, zdrobita de iluzia esecului e fragila, patetica, derizorie aproape pe intreaga durata a piesei. Alessandra e stridenta si ridicola de asa maniera incat isi demoleaza rapid si eficient propria legenda in micul oras sudist unde descinde. E pe punctul sa primeasca lovitura finala de la agentul ei, prin telefon si o asteptam sa cada, invinsa si golita de orice urma de demnitate cand descopera ca, de fapt, drama ei a avut succes, iar penibilul revenirii a fost, de fapt, pe placul publicului. Avem atunci, pentru cateva clipe  imaginea divei mature, care si-a regasit brusc forta si care transforma fara sa clipeasca suspinele in suieraturi veninoase.
Daca ar fi un rol masculin, rolul Alessandrei del Lago ar fi unul dintre acele roluri perfecte pentru Kevin Spacey – nu departe de cel din The Usual Suspects sau de American Beauty. Asa, e o ocazie excelenta pentru Kim Cattrall sa arate ca in biografia ei artistica nu e totul numai despre sex.
Puteti sa o vedeti pe Kim Cattrall la Old Vic pana la sfarsitul lui august sau, in toamna, pe Vanessa Redgrave si James Earl Jones in “Mult zgomot pentru nimic”. Biletele le gasiti online la ambassadortickets.co.uk
 *

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
1811