e o tendinta interesanta pe copertele revistelor din lumea intreaga in lunile acestea.
as numi-o “tratarea speciala a culorii, cu influente din picturi”
iata
elle brazilia
monet spania
the room
harper’s bazaar
ador cit de destept e pus titlul de pe coperta, linga ochiul lui penelope. genial!
zink
trebuie sa recunosc, ma iertati voi cei pasionati profund de moda, ca pentru mine Anna Dello Russo era pina astazi o doamna gen Donatella Versace, putin nebuna in ale modei.
am primit filmuletul acesta in care Anna (fost director de mda Vogue Italia, actual consultant de fashion Vogue Japonia) anunta colaborarea ei cu H&M pentru o linie de accesorii si, dupa ce i-am vazut casa, dar am si auzit-o rostind “pentru mine moda e ca semiotica, e un alt limbaj” , mi-a devenit f f draga.
uitati-va putin la film sa vedeti cum e casa ei si cit respect are pentru obiectele vestimentare.
Nu aveti idee cat de bine imi pare ca a venit caldura! Sa pot sa ma bucur de un frappé rece la o terasa cocheta fara sa ma fi imbracat in prealabil in straturi de jachete; sa ma uit la cerul senin si sa nu ma ingrijorez prea tare atunci cand acesta imi mai trimite cate o ploaie calda de mai-august. Pot sa scriu un eseu destul de lung pe aceasta tema, dar cum de la o vreme imi place sa scurtez povestile, voi trece in revista propunerile mele pentru acest weekend:
Readers Cafe de pe Iancu de Hunedoara isi redeschide oficial terasa, chiar incepand din aceasta vineri. Iar prietenii de la Gargantua au scos canapelele cu vedere spre parc inca de acum doua saptamani.
Sambata, 5 si duminica, 6 mai, V for Vintage ne asteapta la Sala Dalles cu comori de pe cele mai chic site- uri vintage, cu o selectie de designeri romani via Molecule-F si cu alte bunatati, totul in spiritul hip orange Aperol Spritz. Sa treceti si pe la coltul Iubirrre, pentru ca prietenele mele care salveaza zilnic vieti de caini, pisici & cai va asteapta cu haine si accesorii care odata vandute, vor hrani multe patrupede minunate, in asteptarea unor stapani iubitori.
Salonul de proiecte (din Calea Mosilor 62-68, et.2) ne asteapta pana in 10 iunie cu un dublu vernisaj al artistilor romani Daniel Knorr si Sorin Popescu. Despre Piggy Bank si Coate Goale cititi mai mult pe site- ul spatiului de expunere, o prelungire desteapta si mai centrala a unuia dintre muzeele mele preferate, MNAC.
In rest, va doresc un weekend cald, cu multi prieteni in jur, cu carti proaspete si tot ce se mai afla pe lista voastra de dorinte.
Pe curand!
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
aceasta este o fotografie a intrarii de la celebrul Piccolo Teatro di Milano. celebru pentru ca a gazduit de-a lungul timpului creatii ale lui Peter Brook, Patrice Chereau, Eimuntas Nekrosius, Lev Dodin, Ingmar Bergman sau Robert Wilson. celebru pentru ca a montat intr-o forma creativa unele dintre cele mai cunoscute texte din lume.
zilele trecute cind am fost la Milano am trecut pe linga intrarea asta (nici nu e greu pentru ca e foarte central) si uitindu-ma la intrare (punind cap la cap cu ceea ce se intimpla atunci in Milano – Fuorisalone – tirgul de mobila si design), am realizat de ce noi suntem la 100 de ani distanta de italieni in arta creativa.
la intrarea din Piccolo Teatro scria: avem cafenea cu internet free, avem biblioteca cu arhivele teatrului italian din ultimii 100 de ani. era deci nu doar loc pentru a vedea spectacole, ci si pentru a studia radacinile spectacolelor, intr-o forma accesibila tinerilor.
in Milano, erau sute de instalatii de design, iar studentii la arte, design sau orice alta scoala care are la baza creativitatea traiau pentru citeva zile intr-o efervescenta plina de inspiratie. nivelul informational pentru ei era setat cu 100 de ani mai sus decit este setat pentru studentii nostri.
***
noi n-avem arhive pentru teatru, de exemplu, ca sa poata fi studiate de oricine, oricind, in timp ce bea o cafea.
n-avem librarii/biblioteci specializate cu texte, dvd-uri si CD-uri cu toate piesele de teatru facute de TVR, cu toata spectacolele montate vreodata la Opera, cu toate filmele facute in perioada comunista.
stiti cum arata magazinul atasat de Scala (din Milano, desigur)?! plin de suveniruri, dar si de DVD-uri cu cele mai rare inregistrari.
noi cultivam prea putin breslele si nu le creem cadrul de dezvoltare informationala. abia in ultimii ani au inceput sa apara tirguri de design (AUTOR care se desfasoara peste o saptamina -pentru designerii de bijuterii – e un exemplu) si-ar trebui incurajate aceste manifestari. pentru ca ele pot fi surse de inspiratie pentru alti designeri, pentru ca ele pot fi scoala pentru incepatori, pentru ca ar trebui sa incepem sa cultivam traditia creativa.
as vota si miine pe politicianul care ar sustine legea prin care sa se faca o arhiva publica in care sa fie inregistrarile tuturor spectacolelor (teatru, dans, opera) si tuturor filmelor facute vreodata in romania. o arhiva la care sa ai acces ca la biblioteca, via abonament. o arhiva care sa fie updata anual, prin lege teatrele, tvr-ul, opera, CND fiind obligate sa -si inregistreze spectacolele si sa le trimita.
sau… ce-ar fi sa facem noi demersurile sa existe o lege pentru crearea unei biblioteci publice cu spectacolele romanesti din toate timpurile?! (numai ca nu stiu cum, care e procedura)
Allen Fuqua e un tinar cinefil pasionat de calatorii si-a reusit sa capteze interesul intregii lumi cu proiectul pe care-l numeste MovieMimic – recreaza secventele din filme, merge in locul filmarii si se fotografiaza el.
mi se pare minunat proiectul lui si aproape ca-mi vine sa-l invit in romania, sa ne promoveze si noua filmele, mai ales ca stim si locurile (uneori casele ) in care s-au filmat productiile romanesti multi premiate:)
iata citeva dintre fotografiile lui (am vrut sa postez doar 3, dar cind intri pe site nu te poti abtine sa nu parcurgi tot ca sa vezi pe unde a mai fost si ce a mai identificat din filme)
Movie: Drive
Actor: Ryan Gosling
Location: MacArthur Park, Los Angeles, CA
Photographer: Kevin Thomas
Movie: Lost in Translation
Actress: Scarlett Johansson
Location: Jōgan-ji Temple, Tokyo, Japan (成願寺, 東京都, 日本)
Photographer: Leslie Kyan
Movie: 28 Days Later
Actor: Cillian Murphy
Location: Westminster Bridge, London, United Kingdom
Photographer: Helen Miras
Movie: Love Actually
Actor: Liam Neeson
Location: South Bank, London, United Kingdom
Photographer: Allen Fuqua
Movie: Before Sunset
Actor: Ethan Hawke
Location: Paris, France
Photographer: Jazz Gabriel
Movie: Inception
Actor: Leonardo DiCaprio
Location: Pont de Bir-Hakeim, Paris, France
Photographer: Jazz Gabriel
Movie: Casanova
Actor: Heath Ledger
Location: Venice, Italy (Venezia, Italia)
Photographer: Allen Fuqua
Y&R Brazilia a avut ideea geniala de a promova noul sistem audio 3D de la LG cu o campanie in care reinterpreteaza afise celebre de filme, acum vazute “din spate”
nu stiu cum reactionati voi, dar eu ma tot uit la cele trei afise si zimbesc: e o idee simpla, dar ge-ni-a-la!
Christian Marclay este mentionat in Time 100 – cei mai influenceri oameni ai planetei.
nu stiu daca v-ati intilnit pina acum cu creatiile lui, dar daca nu, minunati-va:
Marclay este cinefil, fotograf, artist care face instalatii multimedia si a surprins intreaga lume cu o instalatie prezentanta anul trecut la Bienala de la Venetia (unde a si luat marele premiu): un film de 24 de ore, realizat din secvente din filme in care apare un ceas care indica ora.
altfel spus, in timp real, secventele din film arata ora, peste 70 de ani de cinematografie in sute de secvente de film, un omagiu minunat adus actorilor, regizorilor si lumii filmului.
iata o secventa de 3 minute care parcurge 12.04 – 12.07, de dragul conceptului lui Marclay ar trebui vazut fix la ora 12.04
Doamna Gigi – sau cum poti afla istoria televiziunii romane in cabina de machiaj
“Tu o sa fii baiatul cu ochii albastri, e foarte simplu de ales. Asta, mic si timid”, transeaza ferm Doamna Gigi disputa intre solista unei trupe foarte la moda si asistenta de machiaj.
“Dar si colegii mei au ochii deschisi la culoare”, se apara tinara cu personalitatea deloc asemanatoare celui in pielea caruia trebuie sa intre, ca invitat special in emisiunea “Te cunosc de undeva”.
Doamna Gigi e de neclintit in decizie si se intoarce la scaunul unde se afla CRBL cu o peruca in mina. In fata lui, pe masuta care are in capat oglinda cu rama de becuri, sunt flacoane, pensule, culori, creme, dar si dosare care au pe fiecare pagina A4 asezate ordonat 7-8 mustati si perciuni, in nuante diferite. Linga ele troneaza biblia zilei: fotografiile cu personajele din desfasurator. 15 chipuri: opt concurenti in emisiune, trei invitati speciali, plus patru membri ai trupei care insoteste unul dintre concurenti. In program sunt travestiuri care necesita latex pe fata, peruci care sa imbatrineasca sau “masti” care sa transforme parul cel mai bogat intr-o chelie lucioasa. E aproape 10 dimineata, la 12 incepe filmarea, asa ca nu e timp de discutii.
Doamna Gigi lucreaza de mai bine de 30 de ani in televiziune. A invatat ce inseamna live-ul, presiunea filmarilor, dar si dispozitia schimbatoare a artistilor. Dem Radulescu, Toma Caragiu, Margareta Pislaru, Gina Patrichi i-au spus Georgetei Popovici, cu drag, “Gigi”, iar cind anii au inceput sa i se simta pe la timple, generatia noua – Mihai Bendeac (care sper ca va fi recunoscut curind drept noul Dem Radulescu), Serban Pavlu, Maria Buza, Mirela Zeta, Dan Helciug, Delia, CRBL – a adaugat un gratios si politicos ‘doamna’ prenumelui, transformindu-l in nume.
***
Georgeta Popovici are o amintire amuzanta despre prima intilnire cu machiajul profesionist. Parintii erau prieteni cu Ion Toma, unul dintre cei mai mari machiori de televiziune – cel care a facut emisiunea vedeta a TVR-ului comunist “Cu masca, fara masca”.
In adolescenta, Georgeta Popovici l-a rugat sa o machieze pentru o petrecere si nea Tomita i-a conturat frumos ochii cu un creion negru. Georgetei i-a placut atit de tare, incit nu s-a spalat cind s-a intors de la petrecere, ba chiar, dimineata, a luat o carioca neagra si-a intarit urmele lasate de creionul maestrului.
Daca i-ar fi spus cineva atunci ca ii va machia pe cei mai mari artisti ai Romaniei, ca acestia ii vor povesti secrete nestiute nici de familiile lor si ca va trai inconjurata de flacoane mai ceva ca un chimist, ar fi ris.
Georgeta voia sa fie profesoara de italiana. A dat la facultate, dar – conform ritualului vremurilor comuniste – putinele locuri au fost impartite strategic de catre securitate, partid si alti prieteni ai sistemului, asa ca a picat.
A chemat-o insa nea Tomita la TVR, sa invete o meserie.
***
“Puteti sa incepeti. Delia va fi gata pina e rindul ei”, ii spune Doamna Gigi unuia dintre asistentii de regie. Tinarul ezita uitindu-se la barbatul din fotografie – cu chipul ridat si schimonosit – ale carui trasaturi vor trebui plantate pe fata delicata a Deliei.
“Cinci sunt gata, al saselea e terminat imediat, invitatii sunt si ei gata. La Delia am pus deja latex-ul, va fi gata in timp”, incheie ferm Doamna Gigi.
Stapinirea sa de sine vine din multe experiente similare: a facut transformari pentru ”Cu masca, fara masca”, pentru “Ploaia de stele” a TVR-ului, dar si pentru emisiunile de satira politica “Mondenii” sau “In puii mei”. Si-a lucrat si-n ritmul show-urilor glamour live – a creat toate machiajele concept pentru celebrele prezentari de moda de la inceputul anilor 2000 ale lui Janine.
Au trecut mai putin de doua ore de cind au inceput machiajele in cabina de la “Te cunosc de undeva”, iar rezultatele sunt spectaculoase: in jur sunt rock staruri internationale si vedete ale muzicii pop care umplu stadioane in toata lumea.
“Eu spun mereu ca nu suntem Dumnezeu; facem ce putem, cu ce avem. Nu e vorba doar de trasaturile celui pe care-l transformam. Uneori o lumina pusa special poate sa faca minuni, o camera de filmare asezata intr-un unghi avantajos schimba totul. Nu e doar ceea ce iese din cabina de machiaj”, muta Doamna Gigi cu modestie atentia asupra intregii echipe.
Stie insa ca meseria ei poate influenta intr-o secunda dispozitia artistului. Vedeta e in fata oglinzii, fara niciun fel de masca, vulnerabila si dornica sa placa publicului. Uneori e atit de speriata de rolul pe care trebuie sa-l faca, incit isi doreste ca fardurile sa acopere si nesiguranta unui anume gest artistic. In momente ca astea, Doamna Gigi le vede caracterul.
“Inainte vedetele erau mai modeste, mai timide. Marii actori erau monumente de bun simt. Ileana Stana Ionescu era – si este – fermecatoare, si o actrita incredibila. Astazi toti tinerii se cred ‘Lucii-Sturzi-Bulandrzi’, desi n-au jucat mai nimic. Sunt si exceptii, nu zic, nu. Uite Temisan, il stiu de cind a debutat la Mamaia. Inalt, frumos, cu un sacou care-i parea mare pentru ca se pierdea in el; era timid si avea foarte mult bun simt. M-am dus la el si i-am zis ‘ Tu trebuie sa ai incredere in tine’. Si astazi e la fel de cu bun simt ca atunci”, zimbeste cu gindul la cintaretul care e intr-o camera alaturata pregatindu-se sa intre in rolul de jurat al competitiei.
***
Primul an de munca la TVR a fost fara bani. Georgeta Popovici a invatat meserie si a asteptat sa apara un post liber. Dupa doua saptamini de la angajare, a fost la o filmare la Bran si-a trebuit sa-i faca o cicatrice lui Dem Radulescu. A spus sincera ca n-a mai facut niciodata si un coleg i-a explicat acolo, pe platourile de filmare din Sala Armelor, cum se face; decizindu-i viitorul.
Peste ani a ajutat si ea la luarea unor decizii care au schimbat cariere. Ca atunci cind regizorul George Dogaru i-a aratat rezultatele unui casting pentru un nou show de televiziune. I-a dat fotografii cu citiva tineri si-a intrebat-o care crede ca sunt potriviti pentru transformari, si-a spus parerea si-acum zimbeste cu drag cind isi aminteste: “Ar fi trebuit sa fie doar trei actori in show, doi baieti si o fata, dar pur si simplu au gasit doua fete mult prea talentate – Mirela Zeta si Andreea Gramosteanu – si nu s-au putut hotari. Asa au aparut Mondenii, asa l-am cunoscut pe Misu, Mihai Bendeac.”
Cind Bendeac a chemat-o sa-l urmeze la Antena 1, s- a speriat. Era fidela TVR-ului, voia sa iasa la pensie de acolo, dar n-a putut sa-l refuze: e ca al doilea copil al ei.
***
In civilie, Georgeta Popovici e bunica, are un nepotel si, recunoaste zimbind, ca din cind in cind o mai machiaza si pe nora pentru cite o petrecere. “Daca trebuie sa fiu babysitter pentru ca pleaca ei la o petrecere, ma duc mai devreme, cum sa nu, sa o aranjez.”
Astazi, de la zecile de ore de stat in picioare in fata scaunului de machiaj, Doamna Gigi are probleme cu spatele si, desi medicii i-au recomandat sustinut, nu vrea sa se opereze. “Mi-e frica de anestezie, nici nu pot sa ma gindesc la ea”. Desi s-a pensionat, continua sa lucreze cu aceeasi pasiune ca la inceput. Cum continua sa mearga si la Festivalul de la Mamaia, sa se ocupe de machiajul concurentilor. Se gandeste sa faca o scoala de machiaj de televiziune ca sa lase ceva in urma, sa spuna din multele trucuri pe care le-a invatat.
***
Georgeta Popovici are povesti cit pentru intreaga istorie a televiziunii romane pe care sper sa le spuna cindva intr-o carte, ca sa ramina si ele pentru cei care vor sa invete despre ce e in spatele camerelor de filmat.
Cum mai sper ca in locul celor 30 de secunde in care apare in emisiunea “Te cunosc de undeva” – intr-un reportaj din cabina, difuzat inainte de fiecare jurizare – la editia live, gala finala a emisiunii, concurentii pe care i-a tranformat in staruri in 10 editi – o vor invita sa-si primeasca aplauzele.
Pentru ca fara munca ei si a asistentei sale, spectatorii nu ar fi fost uimiti de cit de mult poate sa semene Jorge cu Elvis, Iulia Jianu cu Cher, Maria Buza cu Amy Winehouse, CRBL cu Vanilla Ice, Delia cu Boy George, Helciug cu Ozzy Osbourne, Lora cu Gwen Stefani si Iulian Vasile cu Prince.
Mi-ar placea sa vina pe scena, in toata nebunia aia a live-ului, cu tricoul ei negru – care in mod miraculos n-are urme de fond de ten – si pantalonii tigaret, sa o vada spectatorii cit e de mica si cum parul cu bucle argintii ii trasforma chipul intr-o bunicuta simpatica, oricit de autoritara i-ar fi vocea.
Mi-ar placea sa primeasca multe aplauze. Pentru ca le merita.
P.S. Cu putin noroc, daca nu plec din tara, pe 26 mai cind e gala “Te cunosc de undeva”, am sa fiu in sala. Sa aplaud intreaga echipa.
foto: Antena 1/ In puii mei; Te cunosc de undeva
tanti Elena a trecut de multa vreme de jumatate de secol de viata. e sotie de “cowboy”, traieste la Herghelie de cind se stie si, chiar daca locul casei s-a schimbat dintr-un oras in altul, mereu au fost caii si sotul, Nicu, cowboy-ul.
in dimineata asta am facut piine de casa amindoua. mi-a pus toate ingredientele pe masa si m-a lasat pe mine sa framint piinea. intre timp mi-a oprit televizorul mic de pe frigiderul ei vechi “lasa stirile, piinea se framinta cu dragoste in liniste, ca sa creasca mare”.
pe cind framintam si ma supraveghea indeaproape, am vorbit despre cai. daca ii place sa calareasca, daca are un preferat din herghelie, cu care cal imi recomanda sa ma joc mai mult.
dupa ce-am intrebat “care dintre ei e armasar naravas?” s-a lasat linistea. n-a mai zis nimic.
dupa o vreme mi-a adus o copaie in care sa punem piinea la dospit, un stergar cu care sa o acopar, s-a uitat la ce am produs si, cind s-a asezat inapoi pe scaunul de unde ma supraveghea a zis:
“si oamenii si caii sunt la fel. o iubire mare o recunosti in doua feluri – cind te intilnesti prima data sau cind ai pierdut-o. am auzit replica asta ieri intr-un film.”
a oftat si, pentru ca terminasem de framintat, mi-a dat inapoi drumul la televizor.
Pe canapeaua din camera Hotelului Intercontinental unde e cazata, Jacqueline Bisset si fotograful Petrica Tanase, de la Adevarul, zapeaza printre instantaneele sedintei foto.
“Kill this one!”, ride Bisset si-i cere sa stearga o fotografie mai putin reusita. Poarta o camasa alba si niste pantaloni tigareta negri. Arata ca desprinsa din Jardin des Tuileries, cu alura pariziana a unei doamne rafinate, desi e de origine britanica si locuieste in Los Angeles.
Perfectionista, Jacqueline Bisset a cerut sa facem fotografiile inainte de interviul pe care il programasem, cu ocazia venirii la Bucuresti, unde a fost invitata de onoare la Gala UNITER.
Petrica se inclina usor, in blugi si sta relaxat, cu piciorul drept tras sub el. Sunt concentrati si privesc in ecranul mic al aparatului de fotografiat, capetele aproape li se ating.
“You like this one?”, il priveste Bisset, “OK, we’ll keep it. You’re the boss!”.
De la distanta, scena are o caldura aproape ireala: Jacqueline Bisset, una dintre cele mai frumoase actrite ale lumii, ne-a primit in apartamentul ei si alege fotografiile zimbind, cot la cot cu Petrica, cu tact si onestitate.
Aceeasi onestitate cu care isi asuma exercitiul expunerii publice si al feminitatii, dupa peste 40 de ani de cariera:
Înainte de Gala UNITER, vorbeam cu directorul hotelului Intercontinental. L- am întrebat: „Cu ce să mă îmbrac? Să mă îmbrac pentru audienţă, pentru oamenii de teatru sau pentru marele public?” A răspuns: „Pentru public!” „Chiar dacă acea versiune a mea nu e atât de aproape de mine?” Mi-a spus: „Fii naturală, dar indiferent ce decizi, vei fi privită ca o divă de publicul din România”. M-am gândit: O, Dumnezeule! Sunt orice altceva decât o divă în viaţa personală! Până la urmă, sfârşesc întotdeauna în rochia care mă face să nu arăt prea grasă! La asta se reduce totul pentru o femeie!
Dupa ce interviul se incheie si coborim in strada, Petrica exclama: “E extraordinara! Incepuse sa-mi bata inima un pic mai tare cind mi-am dat seama ca sunt atit de aproape de ea.”
Foto Petrica Tanase
imi faceam curat in telefon si am descoperit ca am multe fotografii din excursia Renault Twizy de acum 3 saptamini.
daca n-ati plecat nicaieri in aceasta mini vacanta, iata o escala de 2 minute pe o insula minunata.
imi imaginam ca e mai kitsch-oasa, ca e foarte galagioasa (ce-i drept nu eram in sezon-ul discotecilor) si ca e urbana.
dar are multa istorie, e foarte verde si foarte cocheta. si linistita.
toate fotografiile sunt facute din mers, in timp ce eram in masinuta electrica Twizy. asta e doar una dintre reactiile celor pe linga care treceam:)
\
Twizy arata asa
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
pentru editia 2012 Women on web, l-am rugat pe Cristi Manafu sa-mi dea el tema pentru speech. am fost prezenta la toate editiile, mi se pare ca am spus tot ce stiam sa spun si, daca tot persevereaza Cristi si Georgiana Gheorghe sa ma invite, macar sa ma chinuie complet – cu tema .
Cristi mi-a propus “Viata in online” – cum sa traiesti frumos pe Internet.
iata 10 dintre regulile mele de trait frumos (bune maniere) nu doar in online, ci si in viata. (am vorbit intr-o conferinta Biz la Iasi despre regulile mele de etica, am sa le postez zilele viitoare si pe acelea)
***
1. sa ai un set de reguli (scrise pe ceva) la care sa te intorci din cind in cind
stiu ca daca ai un cadru foarte bine stabilit poti sa fii mai creativ, sa te diferentiezi mai bine, asa ca imi plac regulile.
mai stiu ca omul e ca mercurul – cum gaseste o spartura, cum incearca sa se strecoare pe acolo – si, pentru ca mi-e teama sa nu ma ia valul, mi-am facut un set de reguli si de etica, dar si de maniere pentru on line
2. sa renunti la ego
e cea mai importanta regula si e o lupta continua, pentru toata viata. pentru ca oricind apare tentatia “de a te da mare” intr-un context oricit de mic.
regula asta inseamna sa nu vrei sa fii tot timpul cel mai bun in perceptia celorlalti, ci sa fii mai bun decit ai fost ieri cu performantele tale.
sa nu intri in polemici cu cei carora le place sa aiba ultimul cuvint.
sunt cititori care – gratie job-ului pe care l-am avut la o revista pentru femei – isi imagineaza ca stau toata ziua pe tocuri, ca sunt o mimoza de dorobanti si ca port o geanta scumpa pe mina asezata in pozitie erecta. as pierde foarte mult timp daca as sta sa le schimb parerea, dar si chiar daca as schimba-o, cu ce m-ar ajuta pe mine?
mi-a luat ceva vreme sa nu mai vreau sa ma mai bat cu ei (cu argumentele din istoricul meu profesional) si sa-mi dau seama ca e mai important sa merg mai departe pe drumul meu si sa fac ce cred ca e bine. daca nu se vor convinge pe parcurs cine sunt cu adevarat, nu conteaza oricum, pentru ca nu vor vrea sa fie in comunitatea mea. dar a fost un efort sa-mi domolesc ego-ul ca sa nu mai vreau sa dau replici si sa ma apar.
3. sa nu crezi ca ti se cuvine
e un derivat din ego. pentru mine e reversul: sa ai umilinta, smerenia de a primi orice lucru/serviciu / favor/ gest ca si cum nu ti s-ar fi cuvenit (de la ghiseu, chiosc, autoritate publica sau om pe care-l intilnesti pentru prima data). ca sa poti sa multumesti din suflet, cu bucurie. asa ti se va intoarce multumirea si zimbetul, si bucuria.
4. sa nu te crezi Dumnezeu
cind incepi sa ai audienta ( e valabil si pentru tv, si pentru radio, si pentru online), incepi sa crezi ca ti se cuvin multe lucruri. lumea iti da like, deci te place, adica te iubeste. ai multimi de oameni care te iubesc si incepi sa crezi ca esti si un mic Dumnezeu. dupa mine e cea mai mare greseala pe care o simt acum in online-ul romanesc. oameni care au dat peste putina audienta, au fost invitati la citeva evenimente si acum cred ca sunt mici Dumnezei, cu sau fara tocuri. a toate cunoscatori. si ca li se cuvin multe.
5. sa-ti pastrezi curiozitatea proaspata
te ajuta sa fii activ, sa te bucuri de ce ai si chiar sa descoperi lucruri. e un exercitiu aproape la fel de greu ca acela care cere sa renunti la ego, pentru ca atunci cind esti pe un teritoriu cunoscut, simti nevoia unei relaxari si ratezi multe lucruri.
6. sa fii onest, dar sa critici cu eleganta
pentru mine cele mai grele articole de scris sunt cele in care vreau sa critic pe cineva care a incalcat regulile pe care le consider de bun simt. imi ia cel mai mult timp, nu pentru ca e greu sa scrii “ai gresit”, ci pentru ca e mai dificil sa gasesti o cale eleganta prin care sa pui la punct pe cineva care ti-a incalcat teritoriul, fara sa-l executi cu cuvinte neortodoxe.
7. sa nu birfesti/ invidiezi
aceasta este o regula pe care am invatat sa o repect usor: cind cineva incepe sa discute despre altcineva la modul urit, anunt ca sunt prietena cu persoana in cauza si ca as prefera sa se incheie conversatia. sunt extrem de putini cei care mai persevereaza, dar stiu sa am un ton ferm si o privire… pe care prietenii o numesc dominant amenintatoare.
cu invidia e si mai simplu, pentru ca tine de propria persoana: in loc sa-l invidiezi pe celalalt pentru progresul lui, de orice fel ar fi, e mai bine sa te preocupe progresul tau si sa incerci sa fii putin mai bun decit ieri, in interiorul performantelor tale.
cred ca birfa si invidia sunt marile probleme nu doar ale online-ului , ci ale intregii societati romanesti.
8. sa nu traiesti ca o capusa online
sunt unii care isi fac imagine prin comentariile la posturile cu audienta/ de pe blog sau facebook. chiar cu link. o forma de a trai ca o capusa. ce ai facut tu, au facut – sau urmeaza sa faca – si ei, expus la modul ostentativ . ca sa-si expuna numele acolo unde e o posibila audienta. nu le accept pe blog ( sunt fericita ca a fost inventata tasta delete), ma enerveaza teribil pe facebook, dar stiu ca pe termen lung sunt o mare pierdere pentru cei care o fac.
9. sa nu te preocupe sa FII CEVA, ci sa FACI CEVA.
10. sa-ti aduci aminte mereu ca razboaiele cele mai mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.
ultimele doua reguli, nu cred ca au nevoie de alte explicatii.
****
chiar cred ca pentru a trai frumos (in online, sau nu) e important sa ai un set de valori (scrise) la care sa te intorci din cind in cind, sa vezi ce mai respecti sau care sa-ti fie reper cind ai dubii cum sa reactionezi/ sau nu poti sa te temperezi. sa nu spui :”lasa, stiu eu sa reactionez”, pentru ca viata te pune in multe situatii si te provoaca de multe ori sa o iei pe drumuri ciudate; iar atunci esti nervos, stresat, ai o imagine deformata despre tine etc si se poate intimpla sa uiti care erau principiile tale, valorile tale.
Valorile sunt ca amprentele: NU SEMANAM CU CEILALTI, DAR URMELE PE CARE LE LASAM IN JUR NE DEFINESC SI NE IDENTIFICA .
Women on web, 27 aprilie 2012.
timp de o luna am incercat sa construiesc un moodboard al lucrurilor, starilor si intimplarilor care ma inspira pe mine. i-am avut alaturi pe Adi Hadean si Cristian China Birta, intr-o competitie care a inclus bloggeri din 11 tari.
acum e rindul tau.
daca vrei sa cistigi o excursie in Italia pentru doua persoane, oferita de Intesa Sanpaolo Bank, inscrie pe platforma Live Inspire fotografii cu lucrurile care te inspira.
ai voie maxim 10 fotografii, competitia incepe pe 1 mai si dureaza 3 luni.
*
la mine inspiratia vine dupa ce se produce un melanj dintre research, disciplina, sa stii sa astepti, sa stii sa asculti, sa stii sa te bucuri. va doresc sa fiti inspirati si sa cistigati.
*
inspiratia e ca bucuria, o stare de spirit pe care trebuie sa o simti cu toti porii.
sunt zile in care stiu sigur ca am cea mai frumoasa meserie din lume, iar azi a fost una dintre ele.
mi-am inceput ziua in culise la Te cunosc de undeva, emisiunea de la Antena 1, si m-am distrat f f tare. era asa o energie buna acolo, concurentii se ajutau intre ei si se distrau foarte tare; am revazut-o si pe Sofia Sunda – pestisorul de aur de la X Factor – si-acum pusa pe cocolit concurentii: adusese placinta facuta de mama ei. am cunoscut si o doamna f f speciala care este o parte din istoria televiziunii in romania si abia astept sa scriu despre dinsa in week end (meeeeeeega povesti am cu dinsa)
a fost f f fain si -am plecat cu un gind: daca Lora, Delia si Jorge s-ar fi nascut in Anglia sau America, ar fi fost super super staruri de musical. daca Maria Buza s-ar fi nascut in America, ar fi fost una dintre cele mai mari vedete ale lumii.
va povestesc despre cum erau ei in concurs peste citeva zile.
***
mi-am continuat ziua la o filmare la care am jucat, nu m-am uitat, pentru o aplicatie a revistei Biz. 5 bloggeri, 5 companii si jocurile copilariei. a fost f funny.
***
cind m-am intors acasa am venit o bucata de drum pe jos si am parcurs Cismigiul; la intrarea dinspre Conservator m-am intilnit cu Alexandru Tomescu – cu vioara in spate se ducea sa repete.
la intrarea dinspre Primarie m-am intilnit cu Betty Facaianu, o minunata doamna care face make-up de teatru si film si cu care am lucrat la multe sedinte foto.
***
acum am de scris despre bun simt si cum sa traiesti fericit in on line – ghid de best practice – pentru prezentarea mea de miine de la Women on Web si e o tema simpatica, asa ca o sa-mi fie drag.
***
uneori se aliniaza planetele si e o zi perfecta.
ca azi, pentru mine.
daca ar fi sa spuneti numele unei persoane (preferabil, publica) – din ROMANIA – care v-a marcat existenta in vreun fel in ultimii 22 de ani, ce nume ati rosti?
multumesc pentru raspunsuri.
le voi folosi intr-un proiect, deci apreciez orice raspuns scris la comentarii.
astazi Jean Paul Gaultier a implinit 60 de ani si mi se pare ca e un moment potrivit sa va arat o coperta pe care o pastrez in arhivele mele “intru inspiratie”, coperta care a realizat-o el – cu el- cind a fost guest editor pentru Liberation, acum citeva luni.
e o coperta care vorbeste despre creativitatea lui Gaultier, dar si despre spiritul lui liber si tineretea de pe dinauntrul lui.
imi place mult aceasta coperta
Draga mea draga, Kristina Dragomir, si-a lansat o noua colectie de palarii. foarte somptuoase, regale as spune.
n-am fost la lansare pt ca eram la Milano, dar vazind fotografiile cu creatiile m-am gindit ca ar fi putut sta perfect in oricare expo de design din Fiuori salone.
iata citeva exemple
pentru minunatiile acestea de zile de primavara, de fapt pt dupa amiezele cu cocktailuri si evenimente elegante, palariile din colectia The Florist v-ar cam transforma in niste printese.
sa nu ziceti ca nu v-am spus:)
foto Dan Samoila
Poti sa ajungi la Amsterdam din multe motive. Unele dintre ele sunt ilegale oriunde altundeva in Europa. Altele sunt alb cu albastru (dar sunt sigura ca v-ati saturat deja de cat v-am povestit despre cristal si portelan). Altele sunt vii, sunt cu milioanele si nu sunt neaparat oamenii din Amsterdam. Desi si ei sunt foarte interesanti.
Ca sa n-o mai lungesc, am fost in weekend la un eveniment de lucru cu 10 dintre cei mai influenti bloggeri din Romania, iar organizatoarea (pentru ca este o ea, Marta Usurelu), a ales dintre toate zilele anului tocmai cele in care sarbatoarea lalelelor de la Keukenhof era in toi.
La o jumatate de ora de aeroportul Schipol (care in sine mi se pare un templu al creativitatii functionale), Keukenhof este un parc imens, in care in fiecare an, producatorii olandezi de bulbi de lalele, zambile, crini si alte minunate flori de primavara isi aduc si isi expun minunile.
7 milioane de minuni. Palcuri de lalele in cele mai neasteptate culori sau combinatii de culori. Rauri de zambile, albe, piersicii, roz, fuchsia sau purpurii. Narcise de culoarea untului. Bonus, un pavilion dedicat orhideelor spectaculoase si altor plante exotice.
Pentru parada (pe care noi n-am prins-o), oamenii se aseaza de dimineata in jurul parcului, pe ruta pe care defileaza carele de lalele, iar, de la un punct incolo, circulatia se blocheaza cu totul, doar ca nimeni nu sufera prea tare pe tema asta, dimpotriva. Dupa lalele, la Keukenhof e sezonul crinilor – intreaga petrecere vegetala dureaza doua luni, de la sfarsitul lui martie pana la sfarsitul lui mai.
N-am argumente verbale pe masura delirului floral de langa Amsterdam, dar, din fericire, in calatorie am fost cu fotografi pasionati, asa ca argumentele vizuale le gasiti la Cristian Sutu, Alexandru Negrea, Costin Cocioaba, Cristi Dorombach. Cum toti in online avem “personalitati multiple”, ca sa vedeti toate pozele, cautati si pe FB, si pe blogurile lor. Veti avea parte de un festin de culoare.
Partea cea mai buna este ca, acum, spre deosebire de secolele precedente (cand oamenii se omorau pentru bulbii cei rari si fragili), din Amsterdam poti sa te intorci cu un fragment din Keukenhof in valiza. Asa se face ca azi dimineata in zori, dupa numai cinci ore de somn, cautam de loc in gradina pentru cei 120 de bulbi cu care am ajuns acasa. Printre ei, si lalele negre…
In Milano, saptamina trecuta, am ajuns intr-un cartier in care toate balcoanele erau transformate in gradini cu flori. Erau blocuri triste, ca ale noastre – comuniste, dar asa impachetate in flori pareau o bucurie.
M-am gindit ca asta e calea si pentru ca Bucurestiul nostru sa arate mai vesel in zonele in care blocurile cenusii incurca dispozitia celor care le locuiesc. Dar mi-am dat seama ca pentru asta oamenii de acolo, din acele case, vor trebui sa munceasca. Sa le ingrijeasca.
***
Si m-am gindit ca observatia e la fel ca ideea de inspiratie: e despre a fi cu ochii si cu sufletul deschis ca sa primesti ce e in jur, dar e si despre munca.
Inspiratia e ca o floare, daca nu ai grija de ea, moare.
***
timp de o luna realizez un moodboard al inspiratiei cu oameni si intimplari care m-au inspirat , parte din proiectul international LiveInspire la care participa bloggeri din intreaga Europa. ma puteti vota aici 
toate povestile din moodboard pot fi citite aici.
proiectul este creat de Intesa Sanpaolo Bank.