iata toate fotografiile din calendarul Campari…
Calendar Campari – fotografii Dimitri Daniloff, star Milla Jovovich
Milla Jovovich in Calendarul Campari 2012
ce-ai face in 2012 daca ar fi sfirsitul lumii? de ce sa nu ne uitam la orice sfirsit ca la un nou inceput?
“it’s the end of the world,baby” e titlul calendarului Campari pentru 2012, iar Milla Jovovich e eroina care vine sa salveze lumea.
am intilnit-o in urma cu ora ( public interviul cu ea miine) si , da.. e la fel de frumoasa si in realitate… fara photoshop adica.
citeva vorbe din interviu, acum ca sa va trezesc curiozitatea.
– colectioneaza carti, in special de arta, si le are asezate pe categorii: rafturi de carti despre arhitectura, despre moda, fotografie etc…
are atit de multe ca pe unele le tine in cutii pe jos, in camera
cea mai recenta achizie e o carte despre brandul Pucci cu ajutorul careia a invatat-o pe fetita sa materialele, iar apoi si-au ales diferite tipuri de materiale pentru hainutele papusilor, si da… ea croieste hainute pentru toate papusile fetitei. (despre pasiunea pentru moda si pentru haine am povestit mai multe, dar … mai fac cadou dintre declaratii, o sa vedeti voi cui in curind:) )
– am intrebat-o daca nu a existat si vreun dezavantaj ca este atit de frumoasa si mi-a raspuns incurcata ” nu. sunt sanatoasa, copilul meu e sanatos, sotul meu e sanatos, fac ceea ce-mi place. nu am niciun dezavantaj”
eu ma gindeam insa sa intimplarile ca aceasta de astazi cind are intilniri cu jurnalisti, conferinta de presa, eveniment -> toate adunate in aceeasi zi, dupa ce ieri a venit din Los Angeles unde filmeaza.
stiu ca cei mai multi dintre voi o cunosc din filmele de actiune ” Hollywood-ul ma place tragind cu pistolul”, a ris ea, dar am o lista de filme indie in care a jucat si pe care ni le-a recomandat 🙂 (miine pe blog)
acum insa povestea fotografiei mele preferate: desertul- infatiseaza luna martie si, pentru mine, e o trimitere la Salvator Dali. pentru fotograful Dimitri Daniloff este insa o solutie la a arata dinamicitatea unor roci.
si da, daca vine sfirsitul lumii, nu e mai bine ca, in loc sa te vaiti, sa te bucuri de ce ai si sa traiesti pina la ultima clipa cu bucurie, viata pe care o ai?
Milla a facut trimitere in interviu la vorbele lui Steve Jobs “daca te trezesti si te uiti in oglinda nefericit, mai multe zile la rind, e momentul pentru o schimbare.”
miine va spun povestea contului de twitter @MillaJovovich, unde scrie chiar ea…
***
Astazi este ziua lui Roy Lichtenstein
Da, Roy Lichtenstein s-a nascut in data de 27 octombrie 1923 ( a murit in 29 septembrie 1997). Cand spui Pop Art te gandesti automat la Lichtenstein si la Andy Warhol. Ambii s-au nascut pe pamant american, in familii de emigranti.
La fel ca si Warhol, Lichtenstein a scos arta din zona de plictiseala si a folosit din plin culorile si benzile desenate. Umorul din desenele sale, tehnica noua abordata de acesta i-au adus faima atat in timpul vietii, cat si ulterior. In ultimii ani lucrarile sale s-au vandut de la 5 milioane de dolari, atingand cote de 50 de milioane la licitatiile de arta.
Inainte de a fi recunoscut ca artist, Lichtenstein a lucrat ca profesor si decorator de vitrine. O mare parte din viata si-a petrecut-o in Cleveland, dar cand a ajuns la maturitatea financiara de rigoare s-a mutat la New York, petrecandu-si vacantele la casa de pe plaja din Southampton.
Poate stiati deja ca fiii lui Lichtenstein nu i-au mostenit talentul la desen. Unul dintre ei, David Hoyt Lichtenstein este compozitor. Mitchell Wilson Lichtenstein, gay declarat si militant pentru drepturile comunitatii LGBT este actor, regizor, scriitor si producator. A jucat in filmul The wedding banquet al lui Ang Lee si in alte productii independente.
Revenind la Roy Lichtenstein, ii puteti admira lucrarile la Tate Museum din Londra, la Museum of Modern Art din New York sau la Muzeul din Pasadena.
Cand aveti timp, urmariti interviurile lui Roy Lichtenstein & Andy Warhol de pe link-ul de mai jos.
http://boingboing.net/2008/11/03/interview-with-roy-l.html
Pe curand,
papapapa,
noemi
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Milla Jovovich – vreti sa o intrebati ceva?
miine dimineata la ora 10.30 (ora italiei), 11.30 ora romaniei, fac interviu cu Milla Jovovich (al cincilea element, ioana d’arc, cei 3 muschetari).
Milla este imaginea noului calendar Campari 2012. miine va arat si fotografiile din calendar, dar… m-am gindit ca poate vreti sa o intrebati ceva.
aleg 2 intrebari din cele pe care le voi gasi la comentarii, aici, si le aflati raspunsurile miine.
deci, ce vreti sa o intrebati pe Milla Jovovich?
povesti despre a imparti
cind Grant’s mi-a cerut sa spun ceva nestiut despre mine, pentru o campanie in care cei care isi spun povestile sunt super premiati (detalii aici), primul lucru pe care l-am spus a fost: ok, eu spun o poveste, dar imi spuneti si voi o poveste nestiuta.
si mi-am ales o tinta inalta, World Ambasador Grant’s Luco Ducroq de la care am aflat cum s-a casatorit si cu cine imparte cele mai bune whisky-uri pe care le intilneste in lume…
iata un interviu in exclusivitate…. il las in engleza pentru a putea fi citit de cit mai mult iubitori de whisky, mai ales ca Luco Ducroq nu da foarte des interviuri si, cu atit mai putin, povesteste “din casa lui”
You probably know that, but most women, including me, think whisky is made especially for men. Can you give me anything to combat my prejudice?
American movies and TV series have had a considerable influence on generations of whisky drinkers. I am grateful they have helped grow Scotch whisky’s popularity but it is true that they have, and to a certain extent, still do convey a rather masculine image of Scotland’s most famous export. This is especially obvious in countries where the US have enjoyed a strong cultural footprint. In the UK, for instance, male whisky drinkers outnumber their female counterparts by 2 to 1.
Having said all that, as a global ambassador, my view of the world is somehow different. I very rarely host men-only whisky events and many women hold key positions in a number of Scottish distilleries. In Russia and in France for example, there is almost an even gender split between whisky drinkers (51% male and 49% female in Russia to be precise).
If you have never tasted whisky before, I would recommend you try to attend a whisky tasting presentation. There is a whisky for everyone and every mood. I am confident you would find one or more that you really like.
As the Global Ambassador for Grant’s , I’m sure that you’ve discovered a lot of emotional stories which connect real people to Grant’s. Do you have one to share? (think to my feminine audience, pleaseJ )
My first visit around a whisky distillery was on the first day when I started working for William Grant & Sons. It was in 2000 but I remember the Tour Guide very well. She was a 19-year-old student who was working there during the summer university break. 11 years later, we are happily married and have a wonderful daughter.
Which is your favorite story behind Grant’s Brand?
Did you know that Grant’s is Scotland’s oldest family-owned blended whisky? It is owned and managed by the fifth generation of the Grant family and as such, there are many family stories I could (or should not!) share with you.
One of my favourite stories is about the early days of the family business. In 1903, William Grant was already a successful distiller when he decided to send his son-in-law, Charles Gordon, to establish his blend in the growing Glaswegian market. Charles was originally a school master but he took on the challenge and after 503 calls, he sold his first case of Grant’s whisky. Over 100 years later, Grant’s whisky is not only Scotland’s oldest family blend but it is also the most successful in terms of sales and it has received more awards than any other blends. The story would probably have a different ending if Charles had given up after 502 attempts.
Why did you want to become the global ambassador for Grant’s? (I’m sure it is a huge honor and validates your professionalism but, beyond that, you have to travel a lot, sometimes this could be annoying and if you didn’t want this “job”, you wouldn’t be here today)
Being the ambassador for such a recognized family-owned whisky is indeed a great honour and as a whisky enthusiast, I thoroughly enjoy going to work in the morning. I play a part in shaping the brand’s future, regular witness the spark in the eyes of someone who has just discovered their favourite whisky, interact with different cultures on a daily basis and best of all, I have access to the world’s rarest, oldest and most sought after whiskies. I would never have had the privilege to taste many of the whiskies I have encountered, had I not been working for William Grant & Sons, and for that alone, I could not think of a better job.
If today you had the most precious whiskey bottle in the world and you have to share it with somebody, who will be?
Surprisingly, I don’t think the most precious whiskies are always the best ones but I always try to keep a small amount of the most astonishing ones (from a flavour perspective). These I share with my father when we meet once or twice a year.
Am fost in casa Paulei Seling la XFactor
Acum ca a trecut episodul in cauza, pot spune ca am fost acolo cind se filma Judge House la Paula Seling. De fapt, puteam spune de atunci pentru ca, juram cu mina pe inima, habar nu aveam cine erau cei selectati. Alesesem sa plec inainte tocmai pentru a putea raspunde senina la avalansele de intrebari “cine a trecut?” – NU STIU.
Sunt insa citeva secvente pe care vreau sa le povestesc si pe care nu le-ati vazut la TV.
*
Inainte de a-i asculta pe concurenti Paula era trista. Se intimpla sa stiu si varianta ei happy si plina de umor, dar acum nu era asa;
– Esti obosita?, am intrebat-o dupa ce l-am ciufulit pe Sami, catelul ei pufos pe care l-ati vazut si in emisiune.
– Nu, dar e o zi grea. Unii dintre ei vor trebui sa plece acasa…
Asa am pornit discutia despre care am scris cu citeva zile in urma, despre responsabilitatea cu care a spus DA sau NU fiecarui concurent si grijile pe care si le-a facut de fiecare data “l-am demoralizat?/ cum va fi cind va ajunge acasa?”
Sami ne-a scos din tristete pentru ca a venit si-a facut tumbe cu un bat si-a fost un bun prilej pentru Paula sa-mi povesteasca ca iese in fiecare dimineata cu el citeva ore bune in parc si alearga amindoi.
Catelul Sami a fost insa si protagonistul unei intimplari care mi-a fost foarte foarte draga.
*
Razvan si Dani aveau de introdus concurentii catre juriu pentru ca, dupa ce acestia isi faceau treaba, sa ii mai ia o tura la intrebari. Sami facea tumbe prin curte, in timp ce Paula ii asculta pe concurenti alaturi de invitatul ei special, un frumusel care a cistigat Eurovisionul, Alexander Rybak, si care arata cam de 18-19 ani, desi dupa cum mi-a aratat pe tableta lui, Sergio Lazarov, era ceva mai maricel (25 ani).
Dupa ce au introdus catre juriu 6 din cele 8 grupuri, Razvan a venit in viteza catre Sergio si i-a povestit ceva… Aproape la fiecare intrare a unui grup inventasera ceva funny , ca atunci cind se descaltasera pentru ca domnisoarele din Xtreme aveau tocuri de 12 cm:), si mi-am dat seama ca e ceva legat de o noua intrare.
Sergio a ris, cum risesera toti membrii echipei la secventa cu descaltatul (“Ce naiba fac? Cum au ajuns desculti?”) si Razvan a plecat amuzat catre Radu, sotul Paulei.
In citeva clipe Razvan avea o discutie foarte serioasa cu Sami, de la egal la egal, sub privirile lui tehnicus de la sonorizare.
(fotografia am facut-o cu telefonul, clandestin:) )
Dupa care lui Sami i s-a pus lesa si Razvan l-a luat sa-l dea urmatorului grup sa-l introduca in scena.
Concurentii au fost putin surprinsi de noul task pe care-l aveau, dar secventa a fost f funny si ati vazut-o in emisiune.
*
Mie mi-a placut mult toata intimplarea din spate pentru ca arata cit de spontani si de creativi erau Razvan si Dani si cum, in citeva secunde, le veneau noi idei folosindu-se de tot ce era in jur.
*
Si mi-a mai placut un moment legat de Razvan si Dani care nu are “racord” in emisiunea trecuta, dar va poate da un indiciu despre cum sa va uitati si la alte lucruri la ei in emisiunile live ( cu asta stiu ca mi-o fur tare, dar ma bazez ca uita ei pina cind ma vor mai intilni sau ca nu mai tin minte cum arat:) )
Intr-una din pauzele de filmare am purtat o conversatie pe tema emotiilor pe care le transmit concurentii…
“Te-ai cam emotionat la unii concurenti din auditii”, i-am spus lui Dani in timp ce el se uita incruntat la mine pentru ca nu stia unde vreau sa ajung…
“M-am amuzat ca purtai ochelari de soare in citeva cadre, desi erai in sala”, am continuat alunecind pe un teritoriu periculos.
“Da si ce e de amuzat in asta?!”, mi-a replicat scurt Razvan, aparindu-si colegul, ca un frate.
“Pai era un semn pentru mine ca, atunci cind erau ochelarii de soare la ochi, ascundeai ceva emotii care nu se doreau a fi vazute.”
Razvan a zimbit impaciutor, nu mai intentiona sa ma “atace”, Dani a pufait si-a trecut mai departe, catre Sergio Lazarov.
Dar in mai putin de un minut, cit a durat conversatia asta, am avut confirmarea ca oricit ar fi ei de (auto)ironici, se emotioneaza pe bune la unele faze, chiar daca vor sa arate sau nu. Si cum sunt plasa de siguranta unul pentru celalalt, din instinct, nu pentru ca ar solicita celalalt.
*
Asa ca de simbata de cind incep Galele live X Factor, fiti cu ochii pe Razvan si Dani. Incep sa aiba un rol mai mare in emisiune, asta inseamna ca vor face multe jumbuslucuri simpatice, dar – pentru ca e live – o sa-i vedem si cum se emotioneaza, pe bune.
Pentru Galele live ma aflu intr-o mare dilema: juratul meu preferat nu detine in echipa lui pe concurentul meu preferat. Dar despre asta mai povestesc:)
*
aaa, si pentru ca vorbeam intr-una din povestirile de la auditii de spiritul de echipa si de atmosfera din spate , ei bine si de data asta am vazut ceva foarte simpatic. Adi Sina nu avea de filmat in ziua respectiva dar a trecut sa salute echipa, sa-i ureze succes Paulei si sa faca cunostinta cu invitatul ei, Alexander Rybak.
culise la un discurs istoric
aseara la 10, Regele Mihai a vizitat Parlamentul. n-a stat mai mult de 10 minute, dar a vrut sa stie amanuntele din sala, pe unde intra, cum sunt scarile etc.
micile detalii ale unui perfectionist.
*
dintre fotografiile publicate astazi imi plac doua foarte mult, ambele ii apartin lui Cristian Sutu si ambele au in comun cuvintul “iubire”
uitati-va la privirea Regelui catre Principesa.
*
uitati-va la privirea Regelui catre sala, a Principesei catre Rege si a Principelui catre Principesa.
*
a fost o zi frumoasa astazi in Parlament.
Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
multi zic despre noi ca nu mai avem respect pentru istorie.
zic ca ne intereseaza doar stirile tabloide si habar nu avem de adevaratele valori.
zic ca n-avem implicare sociala pentru ca nu ne pasa…
dar nu ne observa pentru ca nu reactionam cu totii, simultan.
*
Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
simplu: miine, 25 octombrie, cind Regele implineste 90 de ani, pe Facebook sau twitter sau blog. cu o singura fotografie si un “La Multi Ani, Majestate”, fara nimic altceva.
o urare care prin simplitatea ei, dar si prin puterea data de numarul mare de mesaje, le va arata celor din jur ca generatiei noastre ii pasa. si-si stie istoria. si o respecta.
multumesc.
Scrisoare de la Cluj
Ruxandra Predescu a fost unul dintre bloggerii oficiali, membru intr-un juriu special, la Festivalul International al Filmului de Comedie de la Cluj care s-a incheiat simbata seara.
Ar fi trebuit sa fiu si eu acolo, dar am ramas in Bucuresti cu alte proiecte. Ruxa care e tres tres s!mpa s-a gindit sa imparta cu miine din povestile ei de la Cluj si mi-a scris o scrisoare, pe care o gasiti mai jos:)
**
Dragă Cristina,
Îţi scriu rândurile asta în avionul ce mă aduce acasă de la Cluj (deci sunt în aer!), răgaz şi prilej pentru a-ţi povesti cum a fost, fiindcă ştiu că ar fi trebuit să fii şi tu la Festivalul Internaţional al Filmului de Comedie.
În primul rând, ţi-ar fi plăcut Clujul, fiindcă e un oraş mai aerisit decât Capitala noastră, cu multe clădiri vechi pe care transilvănenii au ştiu să le pună în valoare. Drept e, cele trei cinematografe în care a avut loc Festivalul erau toate în centru, şi tot aşa şi cafeneaua oficială, Klausenburger. Ţi-ar fi plăcut teribil muzica şi atmosfera de acolo fiindcă era… ei bine, în lipsa altui cuvânt mai bun, boemă.
Apoi ţi-ar mai fi plăcut Camino, restaurantul în care îl găseşti pe Hădean. Adi Hădean, şi unde, dincolo de „salăţi”, ai fi adorat humusul cu seminţe de pin (ştiu că eşti fan!) dar şi bruschetele sau muşchiul fraged de porc, tavalit prin tot soiul de mirodenii înainte şi în tipul coacerii.
Desigur, nu pot să nu-ţi spun de degustarea de deserturi, taman ţie, o împătimită a ciocolatei! Ciocolata n-am putut aduce, dar am pentru tine nişte crizanteme vesele. Vezi poza 🙂
Dincolo de toate aceste alinturi, au fost filmele din cadrul Festivlului care, apropo, a avut ca temă, anul acesta, comedy-drama, un amestec de râsu’-plânsu’ cum place la români. Ţi-ar fi plăcut teribil Gobbel, scurt metrajul pe care noi, juriul, l-am declarat câştigător la unison, şi tinerii regizori prezenţi acolo, ba chiar ai fi putut să-l revezi şi pe Manole în Grand Hotel Italia, film pe care eu nu apucasem să-l văd la Anonimul, astă vară. Săracul Manole cu păturica trasă până sub bărbie! M-a amuzat tare!
Totuşi, cel mai mult, la acest Festival, m-a bucurat şi îmbogăţit prezenţa doamnei Draga Olteanu Matei, despre care sigur nu ştiai că a scris scenariul de la Cucoana Chiriţa, nu? Şi că nu e doar o fabuloasă actriţă dar e şi un om foarte frumos – îţi mai povestesc eu când vin acasă, fiindcă acum (deja!) ne pregătim de aterizare. Vezi, e scurt drumul de la Cluj la Bucureşti, ar trebui să mergem mai des acolo!
Cu drag,
Ruxandra
PS Pentru că ştiu că ai o afinitate cu MasterCard, îţi trimit alăturat o fotografie făcută chiar acum, în avion. Mi-a plăcut la nebunie ideea!
*
comentariul meu: Draga Ruxa, stii ca te invidiez pentru ciocolata pe care ai mincat-o de la Hadean si pentru intilnirea cu doamna Draga Olteanu Matei. Dar iti multumesc tare pentru rinduri si ii urez cu tot dragul La Multi Ani, doamnei Draga Olteanu Matei; urare pe care stiu ca ai rostit-o si tu astazi cu toate gindurile bune catre dinsa.
Tintin pe coperta Time
cind Spielberg a facut Minority Report, revista Time a facut o coperta cu el si un reportaj despre inovatiile pe care le arata in film si care ar putea fi peste 25 de ani de actualitate. au trecut mai putin de 10 ani si aproape toate tehnologiile de acolo ne sunt la indemina.
editia din aceasta saptamina a revistei Time il are pe coperta pe Tintin, pentru ca Spieleberg l-a adus pe marele ecran in 3D. povestea imprietenirii dintre regizor si jurnalistul cu parul roscat din benzile desenate e delicioasa.
*
The Boy from Brussels Tintin didn’t start out as pan-European, let alone global. He started out as Belgian. Hergé was the pen name of one Georges Remi, who was born in 1907, the son of a worker in a candy factory in Brussels. He grew up a Catholic and an ardent Boy Scout.
He began publishing Tintin’s adventures in a Brussels newspaper, and they were an instant hit: at the end of Tintin’s first adventure, a trip to the Soviet Union, the newspaper threw a welcome-back party at the train station. Thousands of fans showed up and mobbed the hapless Tintin stand-in, a local Boy Scout with his hair gelled up into Tintin’s trademark ginger quiff. It rapidly became clear that Tintin was destined to escape from his humble beginnings as easily as he shed handcuffs in the comic books.
Tintin’s story would eventually be translated into 60 languages (he is Dingding in Chinese and Tincjo in Esperanto). He has been adapted for the radio, the stage, TV and the movies, though never on a grand scale. There are Tintin stamps and a 10-euro Tintin coin. The first comic strip to enter the modern-art collection at the Centre Pompidou in Paris was Tintin. A bronze statue of Tintin and Snowy stands in a square in Brussels.
*
restul povestii, despre cum s-a imprietenit Speilberg cu Tintin in coverstory-ul Time.
Tintin-ul lui Speilberg intra pe ecrane in Romania de vineri:)
paradox
cei mai frumosi oameni se trezesc dimineata, se uita in oglinda, isi vad cearcanele si zic ca sunt uriti.
cei mai destepti oameni incearca sa rezolve probleme importante, uneori nu gasesc rezolvarea si spun ca sunt prosti.
cei mai prosti oameni habar nu au ca sunt prosti.
seminar content Blogoree
la invitatia lui Bobby Voicu am fost astazi la primul seminar Blogoree pentru 2011, legat de continul pe care-l producem pe blogurile noastre.
participantii la seminar erau proprietari de bloguri (sau autori) de maximum un an vechime in online si miza pe care mi-am propus-o pentru seminarul acesta a fost ca toti sa constientizeze ce scriu, pentru cine scriu si cum pot sa-si faca informatia personalizata pentru formatul blogului lor.
fiind seminar, mi-am dorit ca fiecare dintre participanti sa plece de acolo cu citeva raspunsuri personalizate pentru blogul lui.
***
n-am voie sa va povestesc foarte mult din ce am facut (trebuie sa participati la seminariile Blogoree, sa fiti inscrisi in forumul Blogoree, ca sa aveti acces la toata informatia; asta e regula celor care organizeaza aceste seminarii), dar in mare lucrurile au stat cam asa.
fiecare participant si-a definit publicul tinta, cititorii lui, ce vrea sa transmita cu blogul lui (l-am mai ajutat eu sa-si puna diagnosticul cind avea probleme)
apoi a inceput sa se gindeasca la subiecte noi pentru blogul lui, in descrierea agreata, dar si colegii de seminar au facut propuneri.
terenul fiind pregatit, am executat un exercitiu foarte dragutz: le-am dat ca tema “Ceremonia Oscarurilor” si i-am rugat sa faca propuneri de subiecte pentru blogurile lor.
***
– pentru un blog de travel, titulara a propus : locatii din filme, ce iti trebuie pentru o excursie la LA pentru ceremonia Oscarurilor, turul caselor actorilor nominalizati (si a mai avut subiecte)
– pentru un blog de public speaking – cele mai tari discursuri de la oscaruri de-a lungul timpului; cine scrie speech-urile cistigatorilor
– pentru un blog de gadget-uri – aplicatii si site-uri care au info speciale legate de oscaruri, ce gadget-uri au actorii nominalizati, ce gadgeturi apar in filmele nominalizate (si-a fost o lista foarte lunga pentru ca proprietara blog-ului era f creativa)
– pentru un blog de lifestyle – oaza de liniste si bucurie, cum le denumisem noi (aveam 3 bloguri in categoria asta) – un interviu cu un sofer de limuzina, dintre cei de la oscar (sau un story despre cum sunt alesi soferii de limuzina)
*
absolut toti participantii au avut cel putin un exemplu f f bun, f specializat pentru blogul lor. ceea ce m-a ajutat in sustinerea teoriei “nu avem nicio scuza sa spunem: nu am ce sa scriu”, e nevoie insa de reporting, research, sa-ti cunosti bine definitia blogului tau si ce vrei sa le comunici oamenilor care te citesc, ca sa poti sa livrezi un continut unic/diferit de al celorlalti.
*
am mai vorbit despre sezonalitatea informatiilor, despre informatiile de actualitate, despre cum poti sa-ti planifici in avans niste subiecte pentru ca ele tin de un calendar (Craciun, Paste, valentine’s…) si cu cit te gindesti in avans la ele, ai mai multe sanse sa scrii ceva diferit, sa descoperi un unghi inedit.
*
mi-am dorit mult de la seminarul acesta ca participantii sa inteleaga ca exista un mecanism al pregatirii pentru o stire pe care o pui pe blog si sa-si doreasca sa aiba lucruri diferite, noi, daca se poate unice…
si sa inceapa sa aiba curaj sa produca singuri content cautind surse, dind telefoane, iesind in strada etc
*
le-am dat o tema pentru acasa, care are drept premiu o carte pentru cel care scrie cel mai bun articol.
aaa, si-am mai dat un premiu, o ciocolata, celui mai votat (de ei) text despre Telefonul Copilului – tema cu care se inscrisesera in concurs; a fost felul meu de a le atrage atentia ca “scriem pentru audienta si ne place aprecierea publica, oricit ne-am ascunde de asta. daca am vrea sa scriem doar pt noi, am scrie pe o hirtie si-am citi-o in baie.”
ce am uitat sa le spun, dar o citeasca si ei aici, sunt sigura, e ca “cititorul o sa -ti acorde atentie dupa ce a vazut ca primeste multa atentie din partea ta”. asta e traseul corect: mai intii dai si dupa aia primesti. sau ceri.
*
dupa ce isi fac lectiile, pun link-uri la articolele lor, dar trebuie sa munceasca putin pentru asta:)
Monoloage interioare
Exista momente in viata in care nu stii pe ce drum sa o apuci si, practic, nu-ti ramane decat sa stai tu cu tine.
De cateva zile imi dau intalnire cu mine sa vad ce mai fac si cum ma descurc, imi povestesc lucruri si caut un raspuns la intrebarile mele. Cel mai tare e ca descopar aceleasi povesti si m-am cam saturat.
Acum am inceput sa caut o solutie pentru a ma tolera. In prima faza am inceput sa ma plang(din nou), m-am ascultat, mi-am plans de mila.. si de cateva zile imi vine sa ma iau la misto…si mi se pare fascinant ce senzatie pot sa am si cat de mult ma ajuta sa fac asta, cel putin acum.
Imi dau seama de foarte multe lucruri si de faptul ca pot sa imi infrunt pornirile rautacioase la adresa mea si ca astfel ma motivez sa-mi plac.
Astept cu nerabdare ziua in care sa ma pot uita in oglinda si sa-mi spun cu tot sufletul ca m-am indragostit de mine, insa pana atunci, cred ca trebuie sa ma opresc sa ma raportez la altii, sa ma expun exact asa cum sunt si sa ma accept cu tot ceea ce fac pentru mine, bun sau rau…
Si cel mai important, sa invat ca in viata nu exista probleme ci doar solutii si decizii.. Insa pana atunci va trebui sa-mi mai suport monoloagele interioare…
*
Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC
in spatele interviului cu ASR, Principesa Margareta
Inainte de ultimul draft pe care l-am editat pentru interviul cu Alteta Sa Regala Principesa Margareta voiam sa las lucrurile sa curga altfel.
***
„Nu vreau sa tin discursuri, să dau lectii nimanui. Numai prin exemplul personal putem sa mergem inainte. Si oamenii vor intelege.“, spusese spre finalul interviului Alteta Sa Reagala.
Mi-as fi dorit ca fraza asta sa fie chiar finalul textului din ziar. Ultimele cuvinte pe care le puteai citi. Pentru ca in ele se ascundea cheia unei marturisiri grele, sincere si, de aceea, frumoase pe care Alteta Sa Regala Principesa Margareta si-o asumase.
Mi-am dat seama apoi ca vorbele aveau mai multa valoare la locul lor, acolo unde erau si in timp real (in timpul interviului).
Ca un contrapunct nobil, nu ca un aratator infipt in ochiul publicului.
***
Cind am intrebat-o pe Alteta Sa Regala Principesa Margareta: Care e un mesaj pe care tineti sa-l transmiteti mereu? , a existat un moment de liniste. Simteam ca am provocat.
Era o intrebare al carei raspuns putea genera o reactie de aparare. Traim in vremuri in care atacurile catre Rege si Casa Regala si paranoia sociala sunt o presiune in plus pentru membrii Casei Regale.
In schimb, a urmat asta: „Nu vreau sa tin discursuri, să dau lectii nimanui. Numai prin exemplul personal putem sa mergem inainte. Si oamenii vor intelege.“
Ca un contrapunct nobil, nu ca un aratator infipt in ochiul publicului.
Si, judecind dupa reactiile de pe Facebook ale celor care au citit interviul, a fost un puternic exemplu.
foto Petrica Tanase
*
Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie pentru Adevarul, Dilema veche
concurs: vrei sa-l intilnesti pe Tintin?
unul dintre cele mai populare personaje de benzi desenate ale secolului trecut, TIN TIN, vine pe ecrane intr-un film 3D.
s-ar putea ca personajul TinTin sa nu va spuna mare lucru daca aveti putin peste 20 de ani, dar el este un tinar reporter (cu o freza ciudata si-un prieten catel) care are foarte mult curaj… e un personaj din acela cu care te identifici si daca ai 10 ani si daca ai 30.
tocmai de aceea, sunt bucuroasa sa fac un concurs cu premiu 2 bilete pentru vineri 28 octombrie la premiera Aventurile lui Tintin (in regia lui Speilberg!!), in 3D!
spuneti-mi ce l-ati intreba pe Tintin daca l-ati intilni astazi. aleg cea mai simpa intrebare si o premiez cu biletele… la o proiectie in format IMAX, la Cinema City, care va avea loc in 26 octombrie, la ora 18.45:)
succes! puteti raspunde pina diseara la ora 24.00
Harvey Keitel pentru spitalul de copii din Iasi
Harvey Keitel (Pulp Fiction, The Piano, Reservoir Dogs, Taxi Driver) a fost aseara unul dintre invitatii speciali ai Galei de strigere de fonduri a Fundatiei Scheherazade pentru renovarea spitalului de copii “Sfanta Maria” din Iasi.
Keitel care filmeaza la Bucuresti cu Gerard Depardieu in Ipu – Convicted to live pina martea viitoare, dar si-a facut timp sa raspunda invitatiei ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, la resedinta caruia a avut loc evenimentul.
pentru mine, vestea asta e un pretext sa va mai spun o data ca daca dati un sms la 879, donati 2 euro pentru renovarea singurul spital de urgente copii din Moldova, Sfinta Maria din Iasi.
cum sa spunem La multi ani Majestate!
ma gindesc de citeva zile ce sa facem (ma bazez intotdeauna si pe voi) de ziua Majestatii Sale, Regele Mihai.
cum sa-i spunem “La multi ani, Majestate!” intr-o forma care sa marcheze respectul nostru, dar si intelegerea personalitatii Majestatii Sale.
in seara asta mi-am dat seama care ar putea fi o cale… sa vizitam o expozitie care e publica de miine la Pelisor (sinaia), o expozitie cu fotografii inedite cu Majestatea sa, unele niciodata facute publice pina acum.
stiti de ce? raspunsul o sa-l aflati pe larg miine de la Alteta sa Regala, Principesa Margareta, intr-un interviu pe care l-a acordat Anei Maria Onisei pentru Adevarul de week end. (e un interviu minunat si cu niste fotografii speciale si-l promovez in avans ca sa va cumparati ziarul, pentru ca trebuie pastrat in varianta tiparita).
dar un pic din raspuns il pun aici, in avanpremiera:
Care e un mesaj pe care ţineţi să-l transmiteţi mereu?
Cum trăim, cum suntem. Cred că asta e cel mai important. Nu vreau să ţin discursuri, să dau lecţii nimănui. Numai prin exemplul personal putem să mergem înainte. Şi oamenii vor înţelege.
de asta cred ca trebuie sa vedeti expozitia de la Pelisor, pentru ca e un exemplu personal.
si-ati putea lasa un mesaj in cartea de onoare a Pelisorului catre Majestatea Sa. sub forma de “la multi ani”
iata citeva fotografii de la vernisajul de astazi, in prezenta Altetei Sale Regale, Principele Nicolae
expozitia este deschisa de miine pina la sfirsitul lui ianuarie 2012. dar ca sa va conving sa mergeti cit mai curind, mai adaug o fotografie cu Sinaia, de astazi.
multumiri speciale pentru Ioana Enache de la Asociatia Redescopera Sinaia pentru fotografii si accesul privat la acest eveniment.
Tarom, British Airways ajutam o campioana? multumesc
Draga Tarom, Draga British Airways…v-am cunoscut oamenii din echipe, stiu ca sunteti simpatici si puteti ajuta.
sunt sigura ca daca ii dati biletele Andreei vor fi multi bloggeri care vor scrie despre voi, ba chiar isi vor pune si un banner cu insemnele voastre.
va rog ajutati-o pe Andreea, e f f putin pentru voi, dar pentru copilul acesta (si parintii lui care cred ca au scris minunat scrisoarea de mai jos) poate insemna foarte mult.
si pe linga normalitatea gestului de a merge la competitia la care si-a cistigat dreptul de participare cu performantele ei, ar fi si un minunat mesaj ca atunci cind e vorba de valoare ne putem unii fortele ca sa sprijinim victoriile.
va multumesc frumos.
cb
P.S. dragi bloggeri, v-as fi recunoscatoare daca ati comenta in cazul in care doriti sa o sprijiniti pe Andreea cu un banner pt sponsor. multumesc.
“Rusinea de a fi Campion European
E ora 7:00 dimineata. Ma trezesc mananc si plec la gradinita sau scoala dupa caz. Particip la lectii, raspund, iau note. Mari, de obicei, 9 sau 10. Se face ora 1. Imi iau ghiozdanul si ma indrept catre club. Mananc, iar apoi, incep antrenamentul. Urmatoarele 5 ore voi incerca sa imi ating barierele si chiar sa le depasesc. La ora sapte seara vine tati, ma ia cu masina si ma aduce acasa. Imi fac un dus, mananc, si ma apuc de teme. As vrea sa vad un desen dar nu mai am timp. Sunt obosita. Poate maine . Un maine care vine rar. Cateodata poate chiar prea rar.
Secventa de mai sus se intampla in fiecare zi de aproape 8 ani. Si se va mai intampla daca voi fi sanatoasa pentru inca multi ani. Nu conteaza. Imi doresc sa fiu cunoscuta in lume. Iar atunci cand castig vreau ca lumea sa auda o data in plus si de tara mea. De Romania . Sa vorbeasca de noi romanii cu admiratie si sa inteleaga ca nu mancam sobolani, caini sau lebede. Sa inteleaga ca noi suntem cel putin la fel de buni ca ei.
Anul asta am avut noroc. Dupa ce am castigat 5 turnee internationale consecutive, invingand pe parcurs fete clasate pe locul 1 in tari precum Rusia , Serbia si Ungaria, am reusit sa conduc echipa Romaniei pe podiumul European. Mai précis pe locul intai. Am fost foarte mandre atat noi fetele cat si antrenorul nostru. Am fost mandre atunci cand steagul nostru a fost cel mai sus, am fost mandre atunci cand ne-a fost cantat (corect) imnul, am fost mandre atunci cand reprezentantii unor tari cu renume precum Franta, Anglia sau Cehia ne-au felicitat cu admiratie si cu invidie. Am fost mandre pentru ca, am inteles din privirile si gesturile lor, atunci si acolo au acceptat ca noi suntem cei mai buni.
Mandria mi s-a diminuat un pic la revenirea in tara . In afara de parinti nu ne-a intampinat nimeni. In afara de un anunt stingher pe un colt de site nu s-a scris multa vreme nimic despre performanta noastra. Dar nu ne-am suparat. Nu. Ne-am gandit ca, poate, castigarea unui titlu European e ceva comun la noi. Se intampla probabil prea frecvent pentru a fi luat in seama. Sau pentru a fi dat ca exemplu. Sau poate ca Bianca ori Tonciu facusera vreun gest extraordinar in perioada aceea ca de exemplu sa se intalneasca cu vreun fotbalist, si asta a tinut toata suflarea cu sufletul la gura.
Acum insa mi-e rusine. Mi-e rusine ca am castigat Europenele. Mi-e rusine ca sunt probabil singura fata neinvinsa in acest an in Europa la categoria mea de varsta. Motivul: au aflat americanii de performantele mele si m-au invitat, pe cheltuiala lor, la unul din cele mai mari turnee internationale ce se desfasoara la ei in tara . Mi-e rusine sa ii refuz pentru ca peste treizeci de tari se lupta timp de un an de zile sa prinda un loc la acest turneu. Iar eu am avut norocul sa fiu invitata pe cheltuiala organizatorului. Asta inseamna ca americanii ma apreciaza si se gandesc ca participarea mea poate ridica valoarea turneului. Din pacate, tati spune ca nu mai avem bani pentru biletele de avion. Asa ca trebuie sa refuz invitatia.
Ma numesc Rosca Andreea, am 12 ani, practic tenisul de performanta, sunt dubla campioana nationala, campioana Europeana si neinvinsa in acest an atat in tara cat si in turneele desfasurate sub egida Tennis Europe la categoria mea de varsta. Si nu CERSESC. Dar ma gandesc ca, daca se va gasi un sponsor care sa ma ajute sa particip la acest turneu, poate voi ajuta si eu ca Romania sa fie vazuta un pic mai bine. S-ar putea sa nu castig turneul dar voi lupta pana la ultima minge ca sa o fac. Oricum, indiferent de ca va fi, sunt mandra ca sunt Romanca indiferent de ce ar face unii dintre colegii mei de tara.
MULTUMESC”
coperti desenate de designeri
pentru aniversarea de 15 ani a revistei Harper’s Bazaar Rusia, 15 designeri au creat cite o schita pentru coperta.
revista iese pe piata cu toate copertile si, da, este un obiect de colectie.
(asta e singura sansa pe care o au revistele in concurenta cu internetul, sa devina un obiect de colectie- sa-ti doresti sa le cumperi pentru valoarea lor artistica… )
iata citeva dintre coperti:
Heads, not hats
Heads, not hats este conceptul noii campanii de comunicare a designerului Kristina Dragomir
sub deviza asta, Kristina a prezentat la Iqonique zilele trecute 12 piese din colectia ei de toamna.
preferata mea este:
dar toate-s frumoase si speciale, iata inca 3 exemple
:
Kristina e o femeie foarte speciala si face lucruri care, de cele mai multe ori, sunt inaintea vremurilor (le vezi peste ceva vreme si prin revistele de afara si te bucuri), dar eu cred ca parte din succesul ei este ca are o filosofie in spatele muncii, content/concept/idee, care se regaseste in tot ce a creat. ca acum : heads, not hats.
am mai scris despre cum Kristina Dragomir a fost inaintea altora (din strainatate) aici