Author : Cristina Bazavan

bereeu, in patria berii

eu, in patria berii

saptamina trecuta, timp de 2 zile am fost in patria berii (belgia); ma rog si a ciocolatei, dar am degustat din plin din …prima categorie.

ca sa ma mai scot putin, nu mi-am consumat tot timpul cu paharul de bere in fatza. o parte importanta a celei de-a doua zi am ascultat cercetatori din toata lumea (in nutritie si medicina) care mi-au explicat beneficiile berii.

da, stiu, acum toti barbatii striga “ura!!” si, eventual, isi trimit nevestele sa se informeze cu cele de mai jos, ca sa aiba scuze pentru iesitul cu baietii.

inainte de vestile bune aflate de la domni care predau la Cambridge sau alte facultati sofisticate, o veste nashpa: de la bere faceti burta! e demonstrat stiintific. (si practic)

pentru ca este produsa din grine de tot felul, berea este la fel de sanatoasa ca vinul (ba chiar mai sanatoasa in unele cazuri)

consumul moderat de bere (1 pahar pe zi pentru doamne, 2 pahare pe zi pentru domni) preintimpina bolile cardiace, are aceeasi valoare ca o aspirina.

(bine acum nu calculati ca daca beti 4 pahare de bere ati luat 2 aspirine, pentru ca daca beti mai mult, nu mai e “medicament” e daunator pentru sanatate. si da, faceti burta mare!)

berea contine silicon. nu din ala de-si pun duduile pe unde isi doresc sa iasa in evidenta, ci din cel din tabelul lui Mendeleev (adica siliciu, dupa cum m-a corectat Oana). siliconul siliciu ajuta la intretinerea cartilagiilor si, pentru virsta a III-a, este foarte util in tratarea osteoporozei. un pahar de bere (pt doamne), doua pahare de bere (pt domni) fac viata mai usoara in asemenea cazuri.

consumul moderat de bere poate influenta reducerea colesterolului, obezitatii, dar si a riscului pentru boli precum Parkinson, dementza.

berea fara alcool stimuleaza lactatia in cazul femeilor care tocmai au nascut. aceeasi bere fara alcool este un hidratant foarte puternic si este folosita in cazul sportivilor care se deshidrateaza (alergatorii la maraton, cei care participa la competitii de box sau de culturism etc)
*
cu o alimentatie sanatoasa si un consum moderat de bere NU TE INGRASI!
asta a fost vestea cea mai socanta pentru mine. si pentru ca era spusa de o doamna italianca specialista recunoscuta la nivel mondial in nutritie (Dr. Iacoviello), cred foarte tare in asta.

inca un lucru smart invatat: e mult mai eficient pentru sanatate sa bei un pahar de bere in fiecare zi, timp de 5 zile din saptamina, decit sa bei aceeasi cantitate intr-o singura zi.

consumul moderat inseamna un pahar de alcool/ zi pentru femei; 2 pahare de alcool/zi pt barbati. 5 zile/ saptamina.

ce am aflat despre cum se prepara berea si care-s cele mai rafinate soiuri de bere din lume, in episodul urmator.
tot atunci unde sa va duceti in Bruxelles ca sa degustati cele mai tari sortimente de bere din lume:)

*

am fost in Bruxelles la invitatia Asociatiei Berarii Romaniei la forumul Beer & Health: From myths to science.

P.S. hai sa va dau speranta si cu “burta”.

Is beer consumption responsible for the beer belly? – Prof. Astrup

Among laymen beer consumption is considered to be responsible for causing a belly, one of the essential components of metabolic syndrome. However, there is no scientific evidence to support that moderate beer consumption produces abdominal fatness. The well established risk factors for “beer belly” are male gender, age, smoking, physical inactivity, mental stress, impaired sleep, high intake of trans fat, and the use of certain drugs.

2771
110921_MG_0045psUn interviu cu Helene Grimaud

Un interviu cu Helene Grimaud

Am inceput sa iubesc muzica clasica prin anul doi de facultate. A-nceput c-o inregistrare de pe site-ul Radio3Net a Concertului nr.2 de Rahmaninov, cu London Symphony Orchestra si Vladimir Ashkenazy la pian.

Nu era prima data cind ascultam muzica clasica. Mi-o amintesc din copilarie pe mama facind curat duminicile pe Simfonia nr. 9 a lui Beethoven. „Ma umple de energie“, spunea.

Acum, insa, o faceam constient.
Stateam zilnic lipita de boxe. Scormoneam dupa noi nuante cu fiecare reascultare. Pe concertul asta am plins. Am ris. Am uitat sa respir.

***
Citiva ani mai tirziu, cautind si alte interpretari pentru concertul lui Rahmaninov si-am gasit-o pe Helene Grimaud pe Youtube. A fost hipnotizant intr-un fel in care nu-mi imaginasem vreodata. Ascultam, priveam si-ntelegeam de ce muzica clasica te poate face sa te desprinzi de toate.

Ce adoram cel mai tare era felul pasional in care Helene Grimaud se apropia de pian. Emotia dusa la extrem, aproape pina la epuizare. In acelasi timp, controlul rece, asumarea acelui abandon pina la punctul fragilitatii.

In Festivalul Enescu de acum doi ani am ascultat-o cu Rahmaninov live, dintr-o loja a Salii Palatului. De la emotie, imi amortisera palmele.

***
In urma cu citeva zile am intervievat-o.

***

Pina la momentul interviului cu Helene Grimaud trecusera 6 ani de cind eram fana. Cumparasem toate inregistrarile pe care la gasisem in Romania, printre care si o integrala Warner Classics a concertelor ei preferate. Asa am descoperit Concertul nr. 1 de Brahms cu care a venit la aceasta editie a Festivalului Enescu.

Nu era extraordinar doar faptul ca o ascultam pentru a doua oara live, dupa ce invatasem pe de rost concertul de pe inregistrare – Festivalul George Enescu e un regal, de fiecare data -, ci si ca aveam sansa sa stau citeva minute cu ea.

La interviu a venit in jeansi si-n adidasi. Purtind putin machiaj si cu parul desprins, aproape salbatic. Era manierata si calda intr-o sala micuta de la etajul 5 al hotelului Hilton unde era cazata. Ochii, de un albastru metalic, erau insa, cei care intimidau. Nu puteai vedea nimic in si dincolo de ei si asta iti dadea, cu fiecare privire, o senzatie de infinit, de imaterial care te tintuia.

Si daca am ramas cu ceva puternic dupa interviul asta, a fost tocmai privirea. Si felul in care a raspuns la o intrebare care n-a ramas in interviul final. „Cind cintati, exista pasaje pe care le traiti intens si respirati intr-un fel nepamintean de fiecare data cind se-ntimpla asta. Ce simtiti atunci?“. „Nu sint constienta de asta“.

Ii multumesc domnului Daniel Ivan.
*
Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie pentru Adevarul, Dilema Veche.

1783
happy-childrenun vot poate schimba viata unui copil

un vot poate schimba viata unui copil

de foarte multe ori am condamnat campaniile pe Facebook cu clauze pentru flori, furnici, oameni, delfini sau cine stie ce politici. mi se parea (inca mai cred asta) ca e o prostie sa dai like la o cauza si sa simti ca ai facut o fapta buna, cind de fapt tot ce ai facut a fost sa-ti linistesti tu sufletul, amagindu-te…

astazi am un exemplu contrar: cu un singur vot- al tau- se poate schimba viata unui copil. de fapt viata a 16 copii. toti cu autism.

ei fac parte dintr-un proiect care, daca are voturile noastre, poate cistiga finantare si fiecare dintre acesti copii poate fi reintegrat in sistemul scolar (30 de cadre didactice din scoli si gradinite vor fi implicate in proiect).
eu stiu de el de la ana maria ciobanu, care a scris pentru tabu, unele dintre cele mai frumoase povesti pe care le-am publicat si am incredere deplina in ea.

cum procedati?

Daruiti 2 minute din viata voastra pentru a va crea un cont si a vota, la sectiunea Bucuresti, proiectul Copiii cu Autism merg la scoala.Sigur, confirmarea emailului poate fi enervanta, dar inseamna atat de mult.


momentan proiectul se afla pe locul 9, el trebuie sa adune cit mai multe voturi pina la 30 septembrie. primele 10 proiecte primesc finantare intr-un proiect de grant-uri Raifeissen

hai votati. e pentru prima data cind noi doar “facem click” si altcineva plateste. mai exact da o finantare: Raifeissen.
VA ROG.

2087
camels-national-geographic-640x512my webstock2011- bloggerii-s precum camilele

my webstock2011- bloggerii-s precum camilele

Cred ca in momentul acesta, oamenii care lucreaza in online sunt ca niste camile. Cum prind ceva, iau si-l depoziteaza in cocoasa, pentru vremuri mai grele (sunt freelanceri si nu stiu niciodata ce va fi miine); in plus merg prin nisipuri miscatoare in cautare de izvor al fericirii – monetizarea muncii lor – dar de multe ori se intilnesc doar cu Fata Morgana.

Bloggerii sunt(em) ca aceste camile din fotografia de la National Geographic. Cind a fost publicata prima data s-a facut si un concurs ”care sunt camilele din poza: petele albe, mici, de la baza picioarelor negre, sau petele negre mari”.

Raspunsul corect este petele mici. Ceea ce vedem in primul moment si foarte prezent este umbra camilelor prin desert.

Cred ca in mass media, dar mai ales in internet, suntem asemeni acestor camile: noi – ca persoane – suntem niste pete foarte foarte mici, dar umbra noastra – munca noastra, faptele noastre – e mult mai mare si mai prezenta. Ea e de fapt ceea ce se vede.

Si, ca la camile, in umbra asta –cocoasa sau orice alt defect – o sa fie marit, expus si mai mult privirilor.
Asa ca depinde de noi, cit de corecti, onesti si buni suntem pentru ca desenele pe care le lasam in urma noastra sa fie frumoase; cum mai depinde de noi si de partenerii cu care facem business in online cit de bine va merge mediul acesta in viitor.

Pentru ca daca noi nu ne facem treaba bine, nu vom avea rezultate. daca nu vom avea rezultate se va spune despre mediu 2.0 ca nu e unul potrivit, nu e eficient, nu e rentabil etc.

*
despre asta am vorbit astazi la Webstock 2011.

fashionable dogs 2De ce sa mergeti la V for Vintage in acest weekend

De ce sa mergeti la V for Vintage in acest weekend

Poate ca multi dintre voi stiti ca V for Vintage este unul dintre cele mai asteptate evenimente ale anului, in Bucuresti. In fiecare toamna si primavara targul are o alta tema pe care toti expozantii – site-uri cu haine si accesorii vintage, dar si designerii romani de pe molecule-F – o respecta intocmai.

Anul acesta va exista un ,,new entry’’ la targ, la al carui stand merita sa mergeti: GIA ( Group Initiative for Animals) a facut ordine in dulapurile fashionistelor prietene care au renuntat fara urma de regret la cele mai frumoase tinute pentru ca pisicile si cateii din adaposturile pastorite de aceasta organizatie sa aiba o iarna mai usoara.

Cand ajungeti la acest stand, ganditi-va ca tot ce cumparati de aici se va cuantifica in hrana si tot ce mai au nevoie aceste fapturi minunate. Si va trebui sa mentionez doua nume importante, pentru ca acest butic mobil nu ar fi existat fara ele: Laura Calin, organizatoarea targului si Dana Tocu, unul dintre cei mai minunati oameni pe care i-am cunoscut, cea care se afla in spatele unui alt proiect minunat, deja celebra carte Iubirrre.

V for Vintage se tine si anul acesta la Sala Dalles, sambata, 24 si duminica, 25 septembrie, de la 12:00 si pana la 8 seara. Tema: Rock & Roll. Ca tema de inspiratie vestimentara va recomand sa revedeti pana atunci Rebel without a cause, cu Nathalie Wood si James Dean.
Ne vedem la V for Vintage, va astept in lounge-ul de la etaj, cu un cocktail Campari pregatit de mine:)

2135
Razvan_si_Daniorgoliu

orgoliu

cu cit inaintezi in virsta, iti propui sa fii modest, cu bun simt, sa n-ai orgolii. iti spui ca asta e parte din ceea ce inseamna un om educat, ca autocontrolul e o forma de evolutie pe calea cea buna in viata.

numai ca uneori, oricit de mult te-ai mustrului ca sa respecti ce ti-ai propus, orgoliul tau o ia inainte si iese la suprafata. si-ti vine sa rizi de el. si de tine.

*
mi s-a intimplat astazi cind m-am aflat in vizita la filmarile de la XFactor.

asa cum stiu apropiatii mei, fostii mei colegi, ba chiar si cititorii acestui blog, sunt o foarte mare fana a emisiunii Neata cu Razvan si Dani, mai exact o mare fana a celor doi prezentatori… am mai scris despre fascinatia mea pentru prietenia dintre ei.

desigur ca astazi i-am intilnit si am fost tare tare bucuroasa.

iar orgoliul meu (al nabii sa fie el daca poate sta cuminte, desi il cert mereu) a tresaltat cind am realizat ca Razvan stia ce scriu pe blog si cind am constatat ca Dani nu facea misto de mine cind a zis ca ma asculta la radio (sigur, el era copil pe atunci, iar eu abia ce intrasem la facultate).

pe drum catre lansarea de carte (va fi in mai putin de o ora la momentul la care scriu aceste rinduri) m-am gindit cum e viata asta, cit e de relativa si cit de putine lucruri stim despre ceilalti.

cu cit de mare drag ma uit eu la baietii astia si nu mi-am imaginat niciodata ca si ei au auzit cindva de mine.

da, stiu, e o chestiune de orgoliu, dar mi-a facut ziua frumoasa si o sa zimbesc multa vreme amintindu-mi de asta.

dar am sa ma revansez in fata voastra, curind. cu un story despre ei ca sa intelegeti de ce-mi plac mie asa de tare.

*
later edit: daca exista un arbitru pentru echilibrarea orgoliului, atunci tocmai ce si-a ascutit spada asupra mea. la sfirsitul lansarii de carte o tinara domnisoara de la RRA mi-a solicitat un mic interviu. m-a rugat sa reiau o parte din lucrurile pe care le spusesem despre cartea lui Alex Leo Serban, precum si despre de ce cred ca viitorii copii vor citi in special pe device-uri electronice. am vorbit frumos si politicos ( cu vocea mea cea mai simpa) pret de 5 min si l-a sfirsit m-a intrebat: Cu cine am stat de vorba?

eu am facut ochii mari, uimita ca cere interviu dar nu stie cui, iar ea mi-a spus “mi-a placut ce ai spus in conferinta, de asta te-am intrebat si acum. o sa ma uit pe hirtie sa vad cum te cheama.”

1712
Inna-imaginea-Pepsi-in-Romaniarefresh your world

refresh your world

daca ai avea putere si bani, ce-ai schimba la lumea din jurul tau?

daca ai avea putere si bani, ai vrea sa schimbi lumea din jurul tau?

daca ai avea putere si bani, te-ai gindi si la ceilalti?

*

ne vaitam in fiecare zi ca lumea din jurul nostru nu arata asa cum ne-am dori dar ne asteptam ca altii sa faca schimbarile; sa se ocupe de spatiul nostru verde, de “decorul” din jurul nostru, ba chiar si de zimbetele celor de pe linga noi.

m-am gindit de multe ori la urmatoarea chestiune: investim in casele noastre multi bani, le decoram ca sa ne simtim bine, aducem cea mai rafinata tehnologie si cele mai utile facilitati. ne facem oaza noastra de liniste si de bucurie in interiorul peretilor casei noastre. si ne e bine acolo.

dar daca am largi oaza, daca am investi in lumea de linga noi la fel de mult (macar emotional, pentru ca uneori e nevoie si de altceva decit de bani), matematic exista posibilitatea ca oazele sa se uneasca si sa transforme , la o scara mai mare, lumea.

*
avem o multime de scuze pentru ce nu facem asta. cele mai multe se refera la timp si la bani. altfel, spunem noi, am avea idei.

acum e momentul sa va expuneti ideile. Pepsi lanseaza de astazi unul dintre cele mai mari proiecte de educatie si implicare urbana din Romania, cu un premiu de 20.000 de euro!

Refresh your world – trimite proiectul tau , DA UN REFRESH VIETII URBANE – si vei fi premiat!

sunt onorata sa fac parte din juriul, alaturi de Cabral si Mihai Dobrovolschi, care va desemna cistigatorul acestui proiect.

mergi pe pagina de FB a proiectului si afla mai multe.

acum nu mai ai nicio scuza pentru care sa spui: stii, eu as fi putut sa fac lumea mai buna.

astept cu nerabdare sa vad ideile voastre pentru proiectul Pepsi Refresh your world si promit sa fiu un jurat cu inima mare care se va bucura pentru orice idee pentru o lume urbana mai frumoasa, mai buna si cu mai multe zimbete.

3804
Litera din scrisoarea misterioasalansare ebook Alex Leo Serban

lansare ebook Alex Leo Serban

hai cu mine miine la lansarea cartii lui Alex Leo Serban Litera din scrisoarea misterioasa.

e o lansare speciala care cred ca i-ar fi placut si lui als. e ebook si deschide colectia de ebook-uri a editurii polirom.
als a fost mereu cu un pas inaintea vremurilor, chiar daca era dandy si-avea parfum de golden age; a fost intotdeauna un model pentru cei mai tineri, iar faptul ca o carte de-a lui deschide o serie de ebook-uri a uneia dintre cele mai mari edituri din romania mi se pare foarte potrivit.

s-ar enerva daca ar citi ce am scris aici, ar pufai si-ar spune ” bazavanee”, amenintator -ironic- graseiat-delicat.
dar chiar cred in lucrurile astea si mi-ar placea sa fiti alaturi de mine, miine seara la lansarea cartii lui.

*

Editura Polirom, in parteneriat cu Libraria Elefant.ro, va invita joi, 22 septembrie, incepind cu ora 18.00, la un dublu eveniment: lansarea editiei electronice a microromanului Litera din scrisoarea misterioasa de Alex. Leo Serban si lansarea proiectului e-BOOKs, recent initiat de editura si realizat in parteneriat cu Elefant.ro. Lansarea va fi urmata de o dezbatere.

Vor disparea cartile, cum preconizeaza unii entuziasti ai tehnologiei? Sint gadgeturile doar o moda trecatoare, cum sustin unii mai conservatori? Despre e-BOOK. Fara entuziasm sau minie este tema dialogului la care au acceptat sa participe: jurnalistul si scriitorul Costi Rogozanu, Victor Kapra – consultant de online si social media, jurnalist specializat in IT, Cristina Bazavan – jurnalist si unul dintre cei mai importanti bloggeri autohtoni, bloggerul Dragos C. Butuzea, Virginia Costeschi – director editorial Elefant.ro, Vlad Puescu – digital project manager Elefant.ro, si Oana Boca – director de imagine Polirom.

Editarea, mai intii in format eletronic, a singurei carti de proza semnate de cel care a fost cel mai important reprezentant al actualei generatii de critici de cinema, regretatul Alex. Leo Serban, constituie o premiera pe piata de carte autohtona. Ramas in manuscris dupa moartea prematura a autorului, Litera din scrisoarea misterioasa este una dintre cele mai asteptate carti ale acestei toamne. Editia digitala a cartii va fi urmata de editia print.
La evenimentul de lansare a editiei digitale a cartii lui Alex. Leo Serban va participa si Antoaneta Ralian, excelenta traducatoare a volumului si cea care semneaza cuvintul inainte.

Miine de la ora 18.00 Books Coffee Club – Piata Romana nr. 9 (latura catre ASE, linga Libraria CLB).
Cei prezenti la eveniment vor avea ocazia sa citeasca e-BOOK-uri, pe dispozitive de lectura puse la dispozite de elefant.ro.

hai si voi, o sa am emotii ingrozitoare, macar sa fie si ceva cunoscuti in sala. veniti?
multumesc

2315
Razvan si Dani  X Factordespre X Factor si succes

despre X Factor si succes

uitandu-ma la primele 2 editii de X Factor (am deja un preferat:) ), mi-am adus aminte de o pilda despre succes pe care mi-a spus-o Vlad Ivanov.

“un actor e bun atunci cind poate face cit mai aproape de perfectiune ce are de facut de cit mai multe ori. si tu poti sa interpretezi ceva o data si sa iti iasa minunat, dar important e sa stii sa pastrezi starea aceea si sa poti sa o redai mereu. pentru asta faci scoala. asta e diferenta intre un profesionist si un amator.”

il vazusem pe Vlad la filmarea de la Principii de viata unde in 17 duble se coordonase perfect ca sa para surprins de fiecare data cind calca pe o jucarie care piuia. ma fascinase disciplina cu care isi aseza inaintea fiecarui “MOTOR!” jucaria in acelasi loc si cum ii iese smekeria, la milimetru, de fiecare data, iar explicatia lui – cea de mai sus – a fost pe un ton care parea ca zice “daca nu mi-ar iesi, ar fi gresit; e normal ca imi iese”.

*
m-am uitat la copiii de la X Factor; unii au fost minunati, se simtea cum emotiile ii ajuta si-i imping catre public, pur si simplu. si n-am putut sa nu ma intreb: citi dintre ei vor putea sa faca asta cu consecventa, sa reintre in aceasta stare, sa aiba energia care sa treaca la public, DE FIECARE DATA?

succesul , in muzica (arta) ca si-n viata, nu e despre a da o lovitura, ci despre a constientiza calea cu care poti sa dai your best de fiecare data.

*
preferatul meu de la X Factor se numeste Andrei Leonte. are charisma, si-a ales un cintec bun, a transmis emotii.

a transmis acel ceva special – diferit de oricare alt concurent – pentru ca la o zi de la show are cele mai multe vizionari pe youtube, aproape 10.000.

daca nu l-ati vazut in show-ul tv il puteti vedea aici.

mi-a placut atit de mult de el, incit imi vine sa-i spun: iti rup picioarele daca nu-ti iese la fel si data viitoare!

*
X Factor se difuzeaza la Antena 1 in fiecare simbata si duminica de la ora 20.20; filmul Principii de viata intra in cinematografe luna viitoare.

6436
balon7am zburat cu balonul Orange

am zburat cu balonul Orange

in aer te simti liber, dar vulnerabil.

fie ca zbori cu avionul sau cu balonul, fie ca sari cu parasuta sau te dai cu parapanta , in esenta, fenomenul e acelasi: pentru ca esti la foarte mare distanta de pamint, reperele tale pentru miscare – punctele fixe – isi pierd puterea. si ti se pare ca n-ai viteza.

daca nu e un ecran pe aproape, nu ai cum sa stii nici ce directie ai.

dar in aer esti liber.

(spun eu care am incercat toate variantele de zbor de mai sus)

*

azi am zburat cu balonul si ce mi-a placut cel mai mult era ca… nu stiam unde o sa zburam. pilotul nostru putea asigura imponderabilitatea, dar deplasarea o faceau curentii de aer dupa cum le era voia.

eram in aer, la mai bine de 100 de metri inaltime – suficient cit sa vedem orice era jos, insuficient sa supravietuim daca ne-am fi aruncat.
eram liberi, dar eram vulnerabili. si depindeam in totalitate de natura.

*

pe drumul catre casa mi-am dat seama ca zborul asta cu balonul, pe linga adrenalina si tandretea lui – literalmente aerul te mingiie si e liniste si vezi lumea la pas mic – e o lectie de viata.

daca am merge prin viata cum merg pilotii cu baloanele, ne-ar fi mai bine.

n-ar trebui decit sa le dam din cind in cind corpului si mintii noastre combustibil (sa inlocuim aerul cald cu carti, filme, muzica, sport etc) si sa ne lasam in bataia curentilor, sa plutim pur si simplu.

*
curentii de aer ne duceau inspre sud, si cum soarele abia rasarea (era o lumina calda si buna, desi era ceata), in fata noastra era umbra propriului nostru balon.

mi-a placut iluzia unui alt partener de zbor… umbra noastra.

*

dupa aterizare, Nea Mihai – pilotul celui de-al doilea balon Orange care a zburat astazi – vorbea cu cineva la telefon “gata, am aterizat. am avut viteza cam 28 km/h, erau niste curenti de aer, dar totul e bine.”

tot pe drumul catre casa m-am gindit ca si asta e ca-n viata: important e sa stii sa cazi si sa te lupti cu curentii care ti-ar putea face rau.

*

eu in aer ma simt ca acasa; oricit de vulnerabila as fi la zeci uneori mii de metri de pamint, gindul libertatii si tandretea intilnirii cu aerul ma fac sa zimbesc de fiecare data.

cred ca unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le poti face cuiva la o zi de nastere e fie un salt cu parasuta, fie un zbor cu balonul. e fata in fata cu sine si cu natura, intr-un moment tandru dar plin de adrenalina.
*
puteti zbura si voi cu balonul Orange in campania Vezi Romania de sus. uita-te care e cel mai apropiat oras de tine, in care vine balonul Orange, completeaza talonul care te inscrie pentru tragerea la sorti si, daca esti printre cei 92 de norocosi, zbori si tu.

si daca zbori, ceea ce-ti doresc foarte tare, transmite-le salutari domnilor John si Mihai, pilotii.

spune-le ca salutarile vin de la o Contesa de Milcovatzu; stiu dinsii despre ce e vorba:)))

Toate fotografiile ii apartin lui Razvan Pascu, filmarea lui Costin Cocioaba, ambii innobilati drept Conti de Milcovatzu , astazi in urma zborului cu balonul Orange.

cum a fost ceremonia in care am primit titlurile nobiliare va arat in curind:) implica foc, pamint si … ceva alcool.

astazi, am invatat o noua urare ATERIZARI FERICITE!, e valabila desigur pentru pilotii de orice categorie, dar ziceti voi ca nu e valabila si-n viata pentru toate cazaturile noastre?!

4270
pahar1paharul

paharul

cind mi-a adus apa – “cu lime”, cum cerusem – imediat cum ne-am suit in avion, mi s-a parut ciudat ca are lime, acolo, la un bar de avion.

am primit apa intr-un pahar incolor, de sticla, impreuna cu un alt pahar – cu vinul meu preferat, un pinot gris – si cu alune proaspat prajite. (adica calde, prajite chiar atunci).

mai tirziu, cind mi-am comandat cina, am mai cerut un pahar de apa.

“cu lime, ca de obicei?”, mi-a zimbit stewardesa.

mi-a desfacut masa din minerul fotoliului pat, mi-a asezat pe ea o fata de masa impecabila, apoi tacimuri fine, mincarea si bauturile.
iar noul pahar cu apa nu mai era incolor, era culoarea prunei.


chiar daca era acelasi model, avea o culoare speciala, ca sa schimbe atmosfera si sa fie festiv, pentru cina.

mi-a placut mult mult detaliu asta cu paharul. poate chiar mai mult decit minunata sampanie Laurent Perrier cu care am fost intimpinata, cind am urcat in avion.

*
calatoria cu British Airways la First Class e rafinamentul detaliilor, confortul absolut, fara sa fie nimic ostenativ sau agresiv. “The Ultimate Indulgence”.

*

saptamina aceasta am fost intr-un press trip la invitatia British Airways, in Caraibe. am mai fost cu BA si in alte excursii, sunt clienta BA si in afara press trip-urilor, dar pina acum am calatorit fie la Club World, fie la Traveler. la intoarcerea din Caraibe, pentru ca tot Club World era ocupat de echipa de cricket a statului St Lucia, multumita lui Emil Delibashev – directorul comercial BA pentru Balcani – am fost upgradati la First BA, supremul in materie de calatorie cu BA. ( doar Concorde era mai sus, dar avioanele Concorde nu mai zboara)

1861
magazinul cu obiecte antice, multe din colectia dayanbutic arheologic mai special

butic arheologic mai special

Un butic arheologic mai special

Yaffo este un oras mic si cochet incorporat marelui Tel Aviv. Daca ajungeti aici merita sa va rezervati o zi pentru a vizita muzeul si galeriile in care au dormit soldatii lui Napoleon dupa retragerea din Egipt, pentru bazarul colorat – Shuk Hapishpishim ( adica piata de purici), pentru patiseria Aboulafia ( o familie veche care de peste o suta de ani a lasat mostenire din tata in fiu arta prepararii celor mai bune bourekas si alte minuni), pentru restaurantele mici si buticurile de designer.

Dar neaparat trebuie sa va plimbati pe strazile inguste, cu nume de zodii in care se afla unele dintre cele mai elegante si mai bine cotate galerii de arta din tara.

Pe strada Mazal Dagim ( Zodia Pestilor), intre un butic cu postere si carti postale vintage si o galerie cu bijuterii se afla un magazin cu antichitati cu un nume care spune totul: Archaeological Center. Am petrecut aici o ora, admirand vasele antice, bijuteriile si alte splendori care au o vechime de peste 2,000 de ani.

Preturile variaza, intre 50 si 10,000 de dolari, dar exista piese de o valoare ametitoare.
Daca ajungeti aici, cereti sa vedeti piese aduse de familia celebrului general si om politic israelian Moshe Dayan. Acesta a fost arheolog amator si multe din descoperirile sale se afla in prezent la Muzeul de Istorie din Ierusalim. Copiii lui Dayan sunt personaje destul de controversate: Yael Dayan este scriitoare si a fost Ministrul invatamantului pentru o vreme, Assi este regizor, premiat cu un Urs de Aur la Berlin iar Udi Dayan este sculptor. Acestia si nepotii lui Dayan sunt de-ai casei in acest loc minunat, asa ca se poate sa va intalniti cu unul dintre membrii celebrei familii in timpul vizitei voastre.

Pe curand!

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1429
caraibeginduri despre siguranta (din caraibe)

ginduri despre siguranta (din caraibe)

e 7 dimineata in caraibe, in resortul in care stau e liniste maxima pentru ca doar angajatii care curata piscina sau pregatesc micul dejun sunt treziti.

ieri, cind am lenevit mult la una dintre cele 5 piscine ale locului, m-am gindit mult la liniste si am zimbit la fel de mult. aveam muzica (jamaicana) in urechi si veneam dupa o zi in care mersesem cu o barca cu viteza in jurul insulei, intr-un zgomot puternic si niste zguduieli serioase.

e un paradox aici: in aer, cu avioanele minunate, ne speriem la orice mica miscare, orice mica unduire, in timp ce pe barca in ocean nu ni se mai pare la fel de periculos. (desi adincimea marii/oceanului e suficient de mare ca sa ne creeze probleme).

*
si mai am un gind care m-a urmarit aici, in caraibe. (cind stai la soare, in zgomot de valuri de mare, gindurile sunt hopa tropa prin capsor).

Leonard Miron, in avionul care ne ducea la Londra mi-a povestit despre pregatirea stewardzilor British Airways: dau un examen inainte de fiecare cursa si daca nu raspund corect la intrebari, nu pleaca in cursa respectiva; par (si sunt) simpatici si eleganti, gata sa te serveasca cu mincare fina si bauturi asemenea, dar stiu nu doar sa acorde primul ajutor in caz de orice, ci si sa descarcereze; tot asa cum sunt trainuiti sa fie si pompieri.

Leo e steward la British Airways, ocazie cu care am aflat ca Regina Angliei merge cu BA, sta pe primele locuri de la Business, in spate are 2 oameni din suita sa, dar in restul cabinei pot sta orice alti calatori. asa ca daca aveti (sau am) noroc, am putea calatori cu Regina Angliei in avion!

am super povesti despre avioane si despre oamenii care fac diferenta de la un zbor la altul (la urma urmei toate liniile aeriene zboara cu acelasi tip de avioane, oamenii care le conduc si cei care stau alaturi de tine in calatorie, fac diferenta), dar va povestesc zilele viitoare pentru ca …. mai am ceva plaja de facut:)

(in viitoarele povesti va spun lucruri simpatice legate de Penelope Cruz, Take That si alte nume mari…:) )

altfel am fost uimita sa descopar ca British Airways are trei ! curse zilnice de pe Gatwick catre Caraibe si toate sunt full.

***

si da, facem intilnirea cu Leo zilele viitoare ca sa ne mai linistim de frica de avioane… cine vrea sa vina, tre sa lase un coment.

3866
balon-orangecum sa te plimbi cu balonul de-asupra RO?

cum sa te plimbi cu balonul de-asupra RO?

am o fascinatie pentru cer si pentru “aer”.

n-are legatura cu nemurirea, raiul sau mai stiu eu ce altceva filosofic. are legatura cu Antoine de Saint Exupery si o scrisoare pe care i-a scris-o sotiei sale, Consuelo.

am citit scrisoarea aceasta intr-o carte de memorii a lui Consuelo si mi s-a parut atit de speciala relatia lui Exupery cu aerul incit… am decis sa sar cu parasuta.

Exupery a fost pilot si aerul pentru el era cind dusman, cind prieten (in functie de curentii care-l ajutau sau nu la zbor), dar in oricare dintre situatii era un simbol al libertatii lui.

*
acum 2 ani am sarit cu parasuta. e incredibila senzatia de plutire. cobori cu 100 km/h citeva secunde dupa care, cind se deschide parasuta, esti ca un fulg pe care-l mingiie aerul.
nu exista cuvinte ca sa poata fi descrisa senzatia (sau nu sunt eu suficient de talentata pentru asta)

acum am sa ma plimb cu balonul, deasupra bucurestilor. si sunt sigura ca am sa retraiesc o parte din senzatie.

*

partea frumoasa este ca si tu te poti plimba cu balonul si poti trai niste senzatii incredibile, fara sa depui niciun efort. trebuie doar sa mergi la magazinele orange sau la distribuitorii Orange si sa completezi (pe toate liniile si mai ales cu tot numele) un formular prin care te inscrii la tragerea la sorti pentru un zbor deasupra bucurestiului.
sunt 96 de zboruri puse in joc si m-as bucura f f tare sa fie unul dintre voi printre cistigatori. dar ca la orice competitie, ca sa poti sa cistigi, trebuie sa participi, asa ca va rog tare tare completati formularele. nu o sa regretati. detalii aici.
verificati si lista oraselor unde e excursia cu balonul, aici.

daca-mi e permisa comparatia, un zbor de genul asta are ceva erotic in el: o parte de adrenalina – vezi lumea de sus -, dar si o parte de tandrete – aerul trece pe linga tine si pur si simplu pare o mingiiere pe pielea ta.

cred ca ar trebui sa incercati macar o data.

*
la invitatia Orange Romania, duminica ma plimb cu balonul; experienta mea vi-o povestesc dupa aceea.

2202
p3caraibe: viata in (10) ilustrate

caraibe: viata in (10) ilustrate

viata in caraibe, cum ziceam si zilele trecute, e ca intr-o ilustrata.

iata zece fotografii facute de Ruxandra Bitu.

bonus track vasul pe care s-a filmat primul film din seria Piratii din Caraibe

*
Ma aflu in Caraibe, la invitatia British Airways care are in aceasta perioada (pina in martie 2012) oferte speciale pentru destinatiile exotice. puteti afla detalii de aici

2820
_DRD9010cum sa te imprietenesti cu timpul

cum sa te imprietenesti cu timpul

“maxima generozitate in arta implica mult egosim: ca sa faci ceva pentru ceilalti, trebuie sa te pregatesti pe tine, sa-ti acorzi timp tie”

nu cred ca sunt foarte multi artisti care ar recunoaste asta, dar cred ca e foarte adevarat.

a spus-o Ducu Darie intr-un interviu acordat lui Cezar Paul Badescu zilele trecute.

*

pentru mine Ducu Darie e cel mai bun exemplu ca poti sa traiesti bine merci cu numele tatalui tau celebru. sa-ti gasesti un drum si sa respiri linistit fara prea multe orgolii sau suspine cu gindul ca n-o sa fii niciodata ca el.

“am avut norocul ca n-am avut bona” , zice Ducu in acelasi interviu motivindu-si alegerea de a ramine conectat la lumea teatrului. “de la 3 ani am crescut in teatrul de comedie”.

*
am avut norocul sa lucrez cu Ducu Darie pentru un dosar tabu de acum ceva ani care se numea “celebritatea in pielea goala” si in care vorbeam despre fata mai putin vazuta a celebritatii. mi-a raspuns atunci la orice intrebare, oricit de intima ar fi fost ea, ba chiar a acceptat sa pozeze nud, asezat pe un scaun in biroul lui.

mi-am spus atunci ca marele lui secret este ca nu se ia in serios, are relaxarea de a lua lucrurile asa cum vin si a le face fata unul cite unul. dar de-abia acum cu acest interviu mi-am dat seama ca adevaratul lui secret tine de relatia cu timpul. “sa nu faci o obsesie pentru timp”.

uitati de 8 minute din viata voastra si vedeti acest interviu; s-ar putea sa descoperiti un secret care va va face viata mai frumoasa in relatia cu timpul vostru.

dar nu i-am zis niciodata lui Ducu Darie cit de tare mi se pare mie curajul lui de a face fata mitului Lucia Sturza Bulandra si de a tine teatrul Bulandra la un nivel care ar face-o mindra si pe doamna care i-a dat numele.

de fapt cred ca definitia lui Ducu Darie este tocmai asta: melanjul dintre curaj, relaxare si munca multa ca sa parcurga un drum ascendent si-n viata (regizor fata in fata cu numele celebrului lui tata, Iurie Darie), dar si-n profesie (director de teatru fata in fata cu prestigiul unuia dintre cele mai bune teatre din tara). plus o imprietenire cu timpul.

Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark

1764
Pina_1296054596_2011Pina: rugaminte

Pina: rugaminte

saptamina aceasta in cinematografele din bucuresti, dar si din cluj, constanta si brasov, in 3D, filmul PINA.

am scris de multe ori despre el, sunt sigura ca stiti deja ca este o experienta minunata pe care trebuie sa o incercati; o poveste nu doar despre o coregrafa care a schimbat viata oamenilor cu care a lucrat, ci si o poveste despre efortul pe care-l faci pentru a te perfectiona – nu doar in arta, in orice meserie ai avea.

dupa cum iara stiti, nu sunt in tara, pentru ca daca as fi fost aproape ca as fi batut la usa fiecaruia ca sa mearga sa vada acest film, dar…. pentru ca sunt departe si nu stiu cum merge filmul in cinematografe, vreau sa va rog ceva.

daca ati vazut Pina lasati un comentariu pe pagina voastra de Facebook si tag-uiti-ma. sau comentati aici. sau comentati oriunde, pentru ca lumea sa vada mesajul vostru si sa incerce si ei aceasta experienta minunata.

daca filmul acesta va avea un numar decent de spectatori in sala de cinematograf va fi inca un semn ca nu suntem o generatie tabloid. si ne vom putea mindri cu asta.

324909_10150306258452710_690752709_7700444_1136331924_oParadisul

Paradisul

ieri, in cea de-a doua zi in St Lucia ( caraibe) m-am gindit mult de ce locul asta seamana cu paradisul.

mai intii ca orice ati vedea in fotografii e de zeci de ori mai putin impresionant decit e realitatea.
mi se pare ca daca facem poze, pentru ca e atit de frumos locul, pare o ilustrata photoshopata, ba chiar kitschoasa.

( e un paradox asta: prea multa frumusete traita live iti taie respiratia, surprinsa in poze – de amatori – e kitsch. pentru mine e kitsch, nu stiu cum e pt altii)

asa ca prima teorie legata de ce e locul asta paradisul e: pentru ca nu ai nevoie sa-l fotografiezi, trebuie sa-l pastrezi in minte.

*
a doua teorie (aproape ca o darima pe prima, dar asta-i viata) e asa: sunt multe locuri cu ape la fel de albastre, cu liniste si soare, cu piscine sofisticate si cu lux de cit de multe stele poate gindi mintea oameneasca, dar locul asta are… cerul.

sunt cei mai impresionati nori pe care i-am vazut vreodata: unii pufosi de parca poti sa sari acum pe ei, altii in forme care amintesc de animale, altii pur si simplu ca niste rotocoale de fum de tigara – fini ca niste fire de casmir.

dar sunt dispusi atit de dramatic si atit de spectaculos, incit cred ca ei fac diferenta.

iata citeva exemple de ieri:

(utima fotografie e facuta de Ruxandra Bitu. va mai arat curind fotografii de la ea)

*
cea mai emotionanta faza a zilei de ieri, pentru mine, a fost o replica la lui Peter – cunoscut drept capitan Typhoon – un localnic care organizeaza plimbari cu barca in jurul insulei.
povestea despre taifunul Thomas care a lovit insula anul trecut in octombrie si, cum treceam cu barca lui pe linga partea lovita profund de uragan ne-a aratat locul unde fusese casa unei familii. o luase uraganul si toti cei 6 membrii ai familiei murisera. la marginea dealului, catre mare, erau palmieri tineri.

– pe ei nu i-a luat uraganul?
– ba da, dar palmierii cresc repede la loc. numai oamenii merg jos (si-a aratat catre apa) si nu se mai intorc.

n-avea nimic dramatic sau ostentativ in voce. asta era realitatea, asa e viata lui; din cind in cind apa mai ia citiva oameni care nu se mai intorc.

si m-am gindit ca si din Paradis pleaca oameni.
*
Ma aflu in Caraibe, la invitatia British Airways care are in aceasta perioada (pina in martie 2012) oferte speciale pentru destinatiile exotice. puteti afla detalii de aici

3338
guvnorsteatru britanic, live de acasa

teatru britanic, live de acasa

dupa cum stiti eu am mers in vara asta la Londra ca sa vad 2 spectacole de teatru ( ambele dupa texte de Shakespeare – Furtuna  cu Ralph Fiennes in rolul lui Prospero si Richard al III-le cu Kevin Spacey).

stiu ca la vremea respectiva multi m-au invidiat. dar uite ca si voi puteti avea o experienta asemanatoare, de acasa, dintr-o sala de cinematograf.

The Light Cinema prezinta  Sluga la doi stapani (One Man, Two Guvnors)
Adaptare de Richard Bean dupa Carlo Goldoni

Joi, 15 septembrie 2011,21:00
Durata: 3h

am mai fost la spectacole de la The Light Cinema si trebuie sa va spun ca e o super senzatie. la sfirsitul spectacolului iti vine sa aplauzi, dar stii ca esti intr-o sala de cinematograf, actorii sunt departe si nu te aud… dar pentru ca spectacolul e bun (sper sa fie si acesta, eu am vazut Frankenstein), am trecut peste acest “obstacol” si-am aplaudat ecranul…

pentru ca dincolo, la mii de km erau actorii britanici care jucasera minunat si pe care-i vazusem mai bine decit unii dintre spectatorii din sala: se filmase cu 12 camere, vedeam fiecare sclipire din ochii fiecarui personaj.

asa ca daca vreti sa incercati teatrul britanic nu e nevoie sa mergeti pina la Londra. The Light Cinema. joi. ora 21:00. show-ul e facut in asa fel incit aveti si making of si o excusie prin culise, in prima jumatate de ora, pina incepe spectacolul.

De neratat.

1784