Author : Cristina Bazavan

florence3Synchronicity

Synchronicity

mai stiti povestea cu sinaia, cind citeam o carte si a aparut linga mine fiul unuia dintre oamenii mentionati in carte, desi nu-l mai intilnisem vreodata?

ei bine, mai am ceva simpa… nu atit de spectaculos, dar…

azi noapte ma uitam pe startorialist si erau citeva fotografii cu oameni – personaj din Florenta. m-am gindit ca Florenta e un oras pe care ar trebui sa-l vizitez pentru ca pare a avea oameni cu povesti, plus ca e plin de arta ( a fost capitala Renasterii)

de dimineata am primit un mail in care eram anuntata de programul vizitei mele de saptamina viitoare la una din fabricile Philips. stiam ca merg la Bologna, iar pe program e trecuta…. o zi in Florenta.

i love Philips, nu mai e un secret pentru nimeni am scris de zeci de ori despre asta , imi  plac foarte mult excursiile “stiintifice” – care implica accesul la cercetatori/ inovatori si povestile lor (sa vedeti cite o sa va povestesc:) ), dar acum mi se pare aceasta vizita din categoria synchronicity.

am citit cindva ca “o minune e o intimplare cu un timing perfect”…

perfect timing in aceasta dimineata:)

1587
pair_of_wolves_Wallpaper_1cqhfDespre lupi, pinguini, papagali si monogamie

Despre lupi, pinguini, papagali si monogamie


Intotdeauna m-au fascinat lupii. Cand eram mica ma uitam la Teleenciclopedia si mi-am facut o impresie foarte buna despre aceste animale. (Apropo, aceasta emisiune a inceput sa fie difuzata de TVR in data de 22 mai 1965 si o puteti urmari si in prezent, in fiecare sambata.) La acea vreme asociam loialitatea cu lupii. Poate pentru ca ii vedeam cum merg in haita, ca niste buni prieteni.

Cand am mai crescut am inceput sa achizitionez obiecte vestimentare imprimate cu capete de lup. Si acum am un Tshirt cam ,,patinat’’ de vreme, cu un cap de lup cu luna pe fundal, un cliseu:)

Iar de curand am citit ca lupii sunt una dintre putinele specii monogame. Da, lupii. Si mai exista trei specii monogame: pinguinii, papagalii si porumbeii.

Pentru cine isi doreste un tricou sau un costum de baie cu cap de lup gasiti aici –
wearehandsome.com

Si fiti pe faza atunci cand va difuza HBO Romania o noua serie din True Blood. Exista un personaj om-lup in serial cu care veti empatiza din prima.
Pe curand!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

7385
Anonimul2011la anonimul anul acesta…

la anonimul anul acesta…

intre 8 si 14 august la Sf Gheorghe, ala din Delta, nu din munti, vedem urmatoarele filme:)

GROMOZEKA, regia Vladimir Kott, Rusia, 2011
Competitia Oficiala, Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2011

THE HOUSE/ CASA, regia Zuzana Liova, Slovacia- Cehia, 2011
Forum, Berlinale 2011

THE JOURNALS OF MUSAN/ JURNALUL LUI MUSAN, regia Jung-bum Park, Coreea de Sud, 2010
Tiger Award, Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2011

MAJORITY/ MAJORITATE, regia Seren Yüce, Turcia, 2010
Trofeul Luigi de Laurentiis, Venetia 2010

OUTBOUND/ PERIFERIC, regia Bogdan George Apetri, Romania, 2010
Premiul Boccalino d’Oro pentru Cea mai buna interpretare- Ana Ularu, Festivalul International de Film de la Locarno, 2010

SHELTER/ ADAPOSTUL, regia Dragomir Sholev, Bulgaria, 2010
Marele Premiu, Festivalul International de Film de la Sofia, 2011

WASTED YOUTH/ TINERETE IROSITA, regia Argyris Papadimitropoulos, Jan Vogel, Grecia, 2011
Competitia Oficiala, Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2011

partea cea mai simpa la festivalul asta e ca premiul e dat suta la suta de public. testul suprem: un regizor pleaca acasa cu 3000 de euro doar daca a impresionat cel mai mult publicul. si au fost ani in care n-a cistigat filmul romanesc din competitie:)

1599
20110622AlbumEmbed2-custom1o intimplare frumoasa pe blogul NY TIMES

o intimplare frumoasa pe blogul NY TIMES

marti, pe blogul de fotografii al New York Times. un redactor a aratat citeva fotografii dintr-un album de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, rugind cititorii sa identifice fotograful. la mai putin de patru ore distanta, avea raspunsul.

nu mi-e clar daca e vorba de puterea internetului sau a NY TIMES, dar imi place tare intimplarea:)

Tuesday morning, Lens andEinesTages, a Spiegel Online site (loosely translated as Once Upon a Time), simultaneously published posts asking readers to help us find out who had created this chilling, fascinating and unidentified document. (“Mysteries of a Nazi Photo Album” on Lens; “Das Rätsel des Nazi-Fotoalbums,” by Marc Pitzke, on EinesTages.)

Before lunchtime in New York, Harriet Scharnberg had written from Hamburg, Germany, to say:

The photographs, at least a lot of them, were taken by the photographer Franz Krieger (1914-1993). Krieger worked as a photojournalist in Salzburg, Austria. In the summer of 1941, he went to Minsk as a member of the Reichs-Autozug Deutschland. In Minsk, he took pictures of Soviet prisoners of war and he also visited the Jewish ghetto and photographed the poor people there. On his way back to Berlin, he took the pictures of Hitler meeting [Adm. Miklos] Horthy in Marienburg.

Ms. Scharnberg explained in a subsequent e-mail that she is writing her Ph.D. dissertation at Martin Luther University in Halle-Wittenberg on German propaganda photographs depicting Jews. This is her specialty as a historian, she said. She has worked in the photo archives of the Neuengammeconcentration camp memorial and at the Hamburg Institute for Social Research.

In the course of trying to learn more about photos of the Minsk ghetto, Ms. Scharnberg said, she came across the 2008 book, “The Salzburg Press Photographer Franz Krieger (1914-1993): Photojournalism in the Shadow of Nazi Propaganda and War,” by Peter F. Kramml.

“Of course, the pictures came to my mind immediately when I saw them and read the descriptions today at Spiegel Online and The New York Times Lens,” she said. We received her communiqué 3 hours 45 minutes after publishing the post.

http://lens.blogs.nytimes.com/2011/06/22/world-war-ii-mystery-solved-in-a-few-hours/

1527
fetitaDiana Iacob, o fetita ca Ilie Nastase

Diana Iacob, o fetita ca Ilie Nastase

Diana Iacob are 10 ani, locuieste la Iasi si saptamina trecuta si-a mutat toata familia la Bucuresti pentru ca ea si-a dorit foarte mult sa fie copil de mingi la BCR Open Ladies.

la finala, de unde e fotografia, a fost la fileu, iar Alex mi-a atras atentia asupra pasiunii ei pentru tenis.

“reuseste mereu sa-si convinga familia sa vina dupa ea la turnee. joaca foarte bine si e foarte ambitioasa. a fost si anul trecut si a fost atit de motivata de ce a vazut incit dupa aia a cistigat citeva meciuri grele”, mi-a zis Alex iar eu mi-am adus aminte de o poveste pe care mi-a spus-o Ilie Nastase, pe vremea cind imi era sef la Europa FM.

pe vremea cind statea linga terenurile Progresul, cea mai mare bucurie a lui Ilie Nastase era sa fie copil de mingi la tenis. era mic, nu avea inaltimea nici cit fileul si i se parea ca jucatorii au o forta supraomeneasca de pot sa trimita mingea peste el.
“genul de emotie si de bucurie de a fi copil de mingi la o finala nu se compara cu nimik, nici cu o finala jucata”, mi-a zis atunci cu emotie domnul care a fost primul No 1 in clasamantul ATP (in 73)

si m-am gindit la asta mica, Diana, care e foarte ambitioasa, vrea sa fie ca Federer, joaca tenis de la 4 ani jumatate (face si balet). tineti-i minte numele, peste citiva ani, o sa-i tinem pumnii in finalele de Grand Slam.

Intr-un turneu FRT, anul trecut, stiind ca poate castiga, dar nereusind sa conduca, a plans tot meciul. De fapt, dl Sever Dron spune ca daca Diana ar juca un meci cu Federer si ar pierde, si atunci ar fi suparata.

Cristian Iacob, tatal Dianei.

*foto Sorin Rusi

*
altfel, mi-a placut mult la finala BCR Open Ladies. organizarea impecabila, totul arata de clasa A si ma bucur ca de la anul va fi in categoria WTP, cu premii 220.000 dolari.
plus f smart ideea de a face o transformare glossy pentru jucatoarele noastre pentru imaginile care au promovat turneul.
a fost executata foarte frumos si, in sfirsit, le vedem pe jucatoare ca pe niste FEMEI.

BCR OPEN Ladies 2011 a fost cistigat Irina Camelia Begu, prima din stinga in poza de mai sus.

2880
mapplethorpecum sa arati minunat fara sa faci efort

cum sa arati minunat fara sa faci efort

colegul meu de la inot, vali bosioc, care se intrece cu domn profesor in patratelele de pe abdomen, a scris pe blog mai devreme despre ce exercitii trebuie sa facem noi acasa. noi femeile.

eu, sincera, vorbind in numele a milioane de femei i-am spus ca ne dorim sa nu facem niciun exercitiu si sa aratam minunat.

asa ca el, ca un antrenor cunoscator in ale sportului, ne-a dat solutia:


( foto robert mapplethorpe )

Pe langa berea la borcan si berea instant la plic, am pregatit si o solutie care te ajuta si te invata cum sa arati bine fara efort.

Pe langa faptul ca trebuie sa consumi multe vitamine, fructe, legume, nebunii din astea, ca sa arati bine fara efort e foarte simplu…
…..

Solutia e simpla si are mai multe variante de rezolvare:

restul la Vali pe blog 🙂

*

noi la ora asta ar fi trebuit sa fim la lectiile de inot, dar cum azi se rezolva ceva la piscinia, pastram spiritul de gasca, via twitter, bloguri, FB.

bine ati venit in gasca noastra:)

P.S. drava vali, venus din millo era pufoasa. avea burtica, pe cuvint! si aia o considerau cea mai frumoasa femeie din lume…:P

foto https://www.artsy.net/artist/robert-mapplethorpe

4897
shoppingcarti:) shopping inteligent

carti:) shopping inteligent

parte din experimentul Cum sa economisesti cheltuind cu cardul, am un buget de investitii strategice de la reduceri (500 euro), am facut ceva cumparaturi vestimentare (si mai perseverez), dar ca sa profit si de reducerile de pe amazon, mi-am facut si aici un wish list.

voi ce ati vrea sa cititi dintre aceste carti?

The Best American Essays of the Century (The Best American Series) – Joyce Carol Oates;

Saint-Exupery: A Biography – Stacy Schiff;

Door Wide Open: A Beat Love Affair in Letters, 1957-1958 – Jack Kerouac

Losing My Mind : An Intimate Look at Life with Alzheimer’s – Thomas DeBaggio

Unto the Sons – Gay Talese

Rosa Lee: A Mother and Her Family in Urban America – Leon Dash



votati si comentati, daca in plus aveti o recomandare de carte (sau film) de pe amazon pe care nu trebuie sa le ratez si e acum o oportunitate de pret, o reducere, nu ezitati sa-mi lasati un link la comentarii. ca de obicei, daca aleg sa cumpar ceva dintre recomandarile voastre, fac cadou un tricou de designer in editie limitata:)

aici poti citi totul despre experimentul meu Cum sa economisesti cumparind cu cardul.

3480
shoppingsfaturi de la stilisti: Ce as cumpara in reduceri

sfaturi de la stilisti: Ce as cumpara in reduceri

stilistii isi spun parerea.
daca tot facem shopping inteligent in cadrul experimentului Cum sa economisesti cumparind cu cardul hai sa aflam de la cei care au drept meserie shoppingul citeva secrete.

prima opinie vine de la Adina Necula, stilist hotcity.ro

Odata cu inceperea sezonului reducerilor, cele mai multe femei pornesc intr-un maraton compulsivo-obsesiv prin magazine, orbite fiind de stickerele imense cu procente in minus lipite pe vitrine si de ideea fixa a incheierii celor mai bune “afaceri” pentru dressing.

Invariabil atunci cand merg la cumparaturi, ma intorc cu o pereche de pantofi. Cei care ma cunosc deja foarte bine, imi inteleg pasiunea pentru incaltaminte si deja nici nu ma mai intreaba de restul achizitiilor. Desigur, fiecare femeie da dovada de anumite excese, fie in ceea ce priveste piesele vestimentare, fie la capitolul accesorii sau bijuterii. Placerea mea vinovata care nu de putine ori m-a determinat sa imi regandesc amplasamentul mobilei in casa sunt pantofii si nu intamplator am inceput cu acest exemplu.

Inainte de o reordonare a garderobei pentru a vedea ce piese lipsesc sau trebuiesc inlocuite (un pas absolut necesar pe care va recomand sa il faceti ori de cate ori mergeti la shopping), va puteti directiona fara regrete o parte din buget inspre o pereche de pantofi de foarte buna calitate, in nuante neutre (pentru a-i putea valorifica in mai multe asocieri stilistice) sau inspre o geanta plic din piele moale de marime medie care sa poata fi purtata atat in timpul zilei cat si la un cocktail sau eveniment monden (eu prefer intotdeauna nuantele de gri, bej, ocru, burgundy, negru sau caut o culoare de plic pe care nu o am deja in dressing si care poate fi usor de adaptat tonurile care predomina in garderoba mea).

Nu sfatuiesc pe nimeni ca in perioada de reduceri sa cumpere piese vestimentare la care au visat in primele luni ale sezonului, dar pe care nu si le-au putut permite. Cel mai probabil ca linia, croiul sau nuanta sa nu se mai regaseasca in tendinte peste doua sezoane, iar piesa cu pricina sa isi rezerve un loc resemnat in coltul cel mai intunecat al dulapului pe o perioada nedeterminata.

Important este ca atunci cand decideti sa mergeti la cumparaturi sa puneti la punct o lista cu lucrurile de care aveti neaparata nevoie si o alta cu obiecte care pot sta linistite in stand-by. Atentia in primul rand trebuie sa fie concentrata in jurul pieselor de baza (tricouri, camasi, fuste, sacouri) care sa completeze garderoba deja existenta. Nu trebuie musai sa va limitati la alb, negru sau bej. Cu putina atentie, puteti regasi in magazine si cateva culori foarte apropiate de cele in voga pentru sezonul viitor, care poti fi asociate de minune unui fond neutru.

Iata in ce consider eu ca merita sa investiti in plin sezon de sales (este lista pe care o urmez indeaproape ori de cate ori merg la un heavy-shopping de acest gen):

1. Topuri, maiouri, tricouri – niciodata nu puteti avea prea multe topuri sau tricouri, iar inlocuirea acestora periodic este absolut necesara (aveti grija la scamosarea materialului, la aspectul cusaturilor, al tivului sau la pierderea din stralucire a culorii in urma spalarilor repetate). In plus, topurile reprezinta cea mai versatila si la indemana modalitate de completare a garderobei, apeland la costuri minime si mentinand un raport bun al calitatii. Cautati topuri din bumbac, cu un croi simplu, fara imprimeuri, aplicatii de volane, fronseuri sau alte zorzoane.

2. Camasi – o investitie sigura si perfect directionata o reprezinta camasile. Cu maneci scurte, ¾ sau lungi, camasile pot fi adaptate atat unei tinute business, cat si uneia smart-casual (in combinatie cu o pereche de jeansi perfect croiti, o esarfa sau o vesta, cardigan sau bolero). In principiu, ar trebui sa aveti in vedere 2-3 camasi albe, apoi inca una cu dungi foarte fine verticale si 1-2 variante colorate. In sezonul de reduceri aveti toate sansele sa descoperiti camasi din matase superbe sau din voal, pe care le puteti purta si toamna pe sub un sacou sau blazer.

3. O rochie dreapta de lungime medie – nu trebuie sa fie neaparat “little black dress”, insa musai trebuie sa aiba un croi impecabil si atunci cand o purtati sa va simtiti ca si cum v-ati fi nascut in ea. Poate fi din lana, crepe sau stofa. Totul este sa poata fi purtata atat pe sub un sacou sau un blazer cat si de sine statatoare accesorizata in functie de ocazie. Evitati tighelele, fundele, volanele, pietrele cusute, paietele, margelele etc.

4. Jeansi – optati pentru modele clasice de jeansi, fara tighele sau interventii pe suprafata denimului si ganditi-va la o cromatica adaptata sezonului urmator. Asta inseamna o pereche de jeansi bleumarin, albastru deschis sau grej pentru timpul zilei si o pereche mai inchisi la culoare pentru perioadele ploioase sau pentru seara.

5. Esarfe – completati-va colectia de esarfe cu unele de dimensiuni diferite, in nuante calde, din matase, bumbac, vascoza sau casmir. Investitia intr-o esarfa de matase se justifica din plin si este una pe termen lung. Calculati costul per purtare si veti vedea ce suma infima revine pentru un efect maxim.

In final, va mai spun un singur lucru: evitati pe cat posibil sa mergeti la cumparaturi cu grupul de prietene. Sansele de a va depasi bugetul sau de a va distrage atentia vor fi mai mari si nu intotdeauna o a doua sau a o treia opinie este de bun augur atunci cand vine vorba de propriul dressing.

Sfaturile Adinei Necula fac parte din experimentul “Cum sa economisesti cumparind cu cardul”

3576
Slide15Alb. Anil. Akkus

Alb. Anil. Akkus

lucrurile simple sunt cele mai frumoase. (uneori si cel mai greu de obtinut)

fotografii de Anil Akkus.

1672
shoppingonline shopping: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta.

online shopping: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta.

odata incheiata prima saptamina din experimentul meu Cum sa economisesti cumparind cu cardul, am trecut sa fac citeva cumparaturi.

sondasem piata, aveam si parerile voastre si… am trecut la treaba

pe locul 1 era bluza gri.

n-am mai gasit masura mea 🙁 a cazut si odata cu ea am invatat si prima lectie: cind vezi ceva care-ti place, care are pretul corect si este mega redus, nu astepta prea mult. lumea e mare, internetul permite accesul pentru milioane de femei la acelasi site si sigur se mai gaseste cineva care vrea acelasi obiect ca si tine.

asta a fost prima dovada ca e bun un card de credit, pentru ca daca nu ai banii pe loc, poti sa cheltuiesti din ce urmeaza sa ai la sfirsitul lunii.

(eu aveam cardul, dar am asteptat prea mult)

ca sa nu sufar foarte tare, am descarcat toate fotografiile posibile cu aceasta bluza si ma voi duce la croitoreasa sa-mi faca una cit mai aproape de asta:)

pe locul 2 sandalele marc jacobs

pe astea am reusit sa mi le comand si sunt pe drum catre mine:)

pe locul 3 fusta kinga varga

rezolvat, me happy.
*

am de facut un cadou, un tricou desenat de Agnes Keszeg pentru Sorina cea care mi-a recomandat fusta Kinga Varga.

revin curind cu alte idei de cumparaturi pentru care sa votati, dar si cu sfaturi de la stilisti.
iar daca vreti si voi sa cistigati un tricou de designer (editie limitata, sunt fix 20!) recomandati-mi ceva de cumparat de la reduceri (saptamina asta ne indepartam de haine, ne uitam la accesorii si la alte obiecte… simpa)

toate aceste cumparaturi fac parte dintr-un experiment in care incerc sa demonstrez ca poti fi CardMaster-ul MasterCard-ului tau, ca poti cheltui inteligent, economisind.

6623
YoYoMa_LilBuckHip Hop vs Balet

Hip Hop vs Balet

se ia un hip hop-er – Lil Buck, se aseaza linga un violoncelist celebru – Yo Yo Ma, se aduce o partitura creata (la inceputul secolului trecut) pentru o faimoasa balerina – Ana Pavlova …

si se lasa spiritul liber…

iata o demonstratie foarte foarte frumoase despre cum se pot intilni diferitele cai de exprimare artistica . dintr-un proiect care doreste sa promoveze reintoarcerea artelor in cursurile primare la scoala.

dansul de mai jos este creatia lui Lil Buck, filmarea este a regizorului Spike Jonze

2712
Slide21Etica. (nu ma mai intrebati de Tabu)

Etica. (nu ma mai intrebati de Tabu)

Ma enerveaza cumplit cind mi se pune un Tabu in fata si lumea ma intreaba “asa si ce parere ai?” cu un ton din acela insinuos, pregatit pentru birfe.
Ma enerveaza cumplit cind mi se trimit mesaje cu lucruri pe care le face Tabu si care pt unii par naspa.

Iar in ultimele zile a fost o avalansa de asemenea intimplari, asa ca vreau sa scriu ceva aici pentru toata lumea.

*

Nu o sa comentez nimik despre ce face Tabu. Nu mi se pare etic. Si sunt jignita cind credeti ca as putea comenta ceva.

Stiti cum e?
E ca atunci cind ai trait cu cineva timp de 6 ani (atit am lucrat eu la tabu) si dupa aia te invita lumea sa-l birfesti… mi se pare foarte urit.

Stiu ca nu sunt Maica Teresa, ca am orgoliile mele si ca, pentru ca lucrurile se fac acum in alt fel acolo (nu stiu daca mai bine sau mai rau, pur si simplu in alt fel, pentru ca sunt facute de altii), probabil ca daca as citi as avea de circotit. Dar refuz sa citesc orice legat de revista Tabu.

Ca sa ramin la comparatia cu iubitul: nu vreau sa stiu inca cine e noua lui iubita pentru ca stiu ca nu sunt inca total detasata emotional si, chiar daca fata e perfecta/minunata, tot am sa-i gasesc un cusur (poate nu-i sta freza bine:) )

Asa ca va rog mult, respectati-ma; nu ma mai intrebati/ tag-uiti/ provocati sa comentez despre Tabu.

Multumesc.

5147
shoppingce-am mai gasit la online shopping

ce-am mai gasit la online shopping

stiti ca in aceasta perioada fac cumparaturi inteligente, parte din experimentul “Cum sa economisesti cumparind cu cardul”.

ei bine, iata ultimele mele descoperiri:

camasa petite 20 lire

pantaloni petite 20 lire

sandale givenchy 150 euro

cercei Lady Magpie 116 ron

bascheti yamamoto (stiu ca sunt scumputi, dar sunt asa simpaaaa) 232 euro

rochie stella mccartney 232 euro

marea mea decizie pentru aceasta zi e asa: imi ruinez jumatate din buget ca sa-mi iau aceste cizme lanvin de 515 euro? (costau intial 735). sunt foarte curioasa voi ce ati face in locul meu.

in experimentul Economisesti cumparind cu cardul, incerc sa vad daca este eficient sa folosesc un card de credit in perioada reducerilor (sa folosesc bani pe care, teoretic nu-i am inca la dispozitie, dar ei vin odata cu leafa), decit sa folosesc cash sau un card de debit.

cred ca e o chestiune de a nu rata oportunitatile, dar despre asta va povestesc curind cind va spun ce am cumparat din selectia saptaminii trecute.

evanghelia-dupa-ioanhappy – 2 times

happy – 2 times

de dimineata am vazut pe facebook la citeva doamne simpa stirea despre ciprian muresan despre care scrie ny times.

ciprian e un artist foarte conceptual, cu rabdare si disciplina aproape minastireasca, calugareasca. i-am vazut o lucrare la craiova anul trecut, preferata mea din toata expozitia, evanghelia dupa ioan

iata ce scriu americanii despre el:

Modern art gets a reality check too. In a 2011 video we see robed monks in a scriptorium. They aren’t transcribing religious texts, though. They’re drawing copies of art book illustrations: an abstract painting by Malevich, a Mondrian grid, a photograph of Joseph Beuys. All three artists are famous for being utopians; their art has the status of holy writ. Needless to say, Mr. Muresan’s approach to them is not reverential.

The monks, it turns out, aren’t monks; they’re Mr. Muresan’s artist-friends. Most of the images they’re copying are from a catalog of work by the American conceptualist Elaine Sturtevant, who has made a career of recreating art by other artists, specifically male superstars, with the intent of, among other things, puncturing myths of originality and genius. Mr. Muresan pushes her endeavor further with a video of artists making copies of printed reproductions of Ms. Sturtevant’s re-creations, which were themselves derived from printed reproductions of the originals.

ciprian muresan, by nytimes

(foto e cu un detaliu din lucrarea mea preferata – examen, evanghelia dupa ioan, foto by edi enache)

*
sunt de doua ori happy pentru aceasta intimplare: mai intii pentru ca se mai scrie o data de bine de un roman peste hotare, mai apoi ca internetul incepe sa se miste dupa regulile lui: nu e stirea la tv, nu-i nimik ->o promovam fiecare pe net.

me happy.

1709
apaLectii de inot, part 5: respectul

Lectii de inot, part 5: respectul

E trei juma dimineata, la ora 6 ar trebui sa fiu treaza pentru ca ziua de munca va fi lunga si complicata, dar inca nu pot dormi.
Nu stiu daca are legatura cu energizantul sub forma de ciocolata pe care mi l-a dat Claudia sa-l maninc inainte de intrarea in bazin “ N-ai mincat nimic toata ziua? Nu se poate sa intri asa in piscina sa ti se faca rau!”, mi-a zis ea grijulie. (v-am mai zis ca sunt minunati cei de la Body Art Wellness Spa)

*
Lectia nr 5 se va lasa cu multa febra musculara pentru ca am facut multe miscari din picioare “ca broscutzele”. Eu sper sa ajung ratza (deocamdata sunt varza), dar domn profesor ne pune sa exersam ca broscute.

Dar lectia nr 5 n-a constat in zecile mele de incercari de a executa corect miscarile de picioare (n-am reusit sa fac corect nici macar o jumatate de bazin desi am perseverat vreo ora), ci in doua lungimi de bazin facute la pas prin apa, mingiind apa pe dinauntru, ca sa invat sa o controlez.

Pe durata acestor lungimi de bazin m-am conversat cu domn profesor, Laurentiu Ticala. N-am sa spun aici ce am povestit pentru ca era o discutie privata, dar concluzia si in cazul lui, si in cazul meu, era asemanatoare: el nu-si dorea sa fie profesor cind era elev (ii ura pe profesori si-acum e un prof minunat), eu uram sa scriu compuneri/comentarii si-acum traiesc din scris.

Pe durata acestor doua bazine m-am gindit ca profesorii, de orice materie ar fi ei, ar trebui sa invete sa inoate si sa fie pret de o saptamina, la un interval de ani, profesori de inot. Ca sa-si aduca aminte cit de importanta e atentia pe care trebuie sa i-o acorzi fiecarui elev.

Daca toti profesorii ar privi materiile lor ca pe o problema de viata vs moarte, de curaj vs frica, de incredere vs dezarmare asa cum sunt obligati sa priveasca profesorii de inot fiecare lectie a lor, elevii ar merge de drag la scoala.

Lectia nr 5 a fost despre respect: pentru meseria pe care o faci.

2845
milesbun simt

bun simt

Per total nu m-am gandit niciodata la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine.

Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea.

Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut însa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale literaturii universale.

Reusesc sa stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin înca la mine oameni foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu. Am legaturi foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni pe an. Respir in acel loc sacralitate.

Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala. Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei stabilitati.

Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente.

Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta…

Exista si o criza a culturii. Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala.

ZOE DUMITRESCU BUSULENGA (n. 20 august 1920, București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)

din newsletterul editurii For you, via Beatrice Weber

(foto Miles Aldridge)

2612
AlexAxonde ce-l iubesc pe…

de ce-l iubesc pe…

sunt unii oameni care stiu sa spuna lucruri importante cu gratie si tandrete, ca o mingiere.

uite un exemplu:

Patru milioane de francezi se declara singuratici. Am vazut o manifestatie in care sute de tineri si batrini arborau – fiecare, intr-o mare tacere – pancarde pe care scria foarte apasat Je suis seul. Ca unul care nu crede in incomunicabilitate, pot scrie ca a fost cel mai puternic miting de solidaritate din secolul XXI.

Radu Cosasu la rubrica “Cu ochii-n 3, 14”, Dilema, 21-27 iunie.

*

pur si simplu il iubesc pe domnul Radu Cosasu.

(foto by alex axon, unchiul acestui blog… el imi face ordine de cite ori ajung la impas tehnic )

1522
bulbOn/off

On/off

La mijlocul anilor ’90, când eram studentă în California, am trecut într-o iarnă printr-o pană de curent. Iarnă în California înseamnă un pic sub zece grade și ploaie, iar pană de curent înseamnă că au căzut undeva niște stâlpi de la o furtună.

Locuiam în campus, într-un grup de clădiri construite din plăci destul de subțiri de lemn. Încălzite de aer condiționat. Bucătăria era complet electrică – plita, hota, frigiderul, cuptorul. Televizorul – în priză. Radioul, așijderea. Telefonul – la fel. Mobile nu erau pe vremea aia decât vreo zece în tot orașul, pentru că era campus universitar și nici la ei profesorii nu aveau bani să-i întoarcă cu lopata. Eu, evident, nu aveam nici noțiunea, darămite obiectul…

De la colegii care mai trecuseră prin asemenea situații am aflat că, dacă nu e curent, nu se face școală. Safeway-ul de peste drum era închis, cu toți angajații în ușile magazinului, pentru că sistemul de securitate era electric. După cum erau și toate lăzile frigorifice, și toate casele de marcat, și toate ușile automate.

Pe timpul zilei a mai fost cum a mai fost, dar spre seară s-a lăsat frigul. Cu întunericul generalizat, combinația era cam sinistră și de atunci cred că am văzut câteva filme de groază care porneau de la premise asemănătoare.

Fată de la București, obișnuită cu penele de curent, am făcut inițial mișto de reacția exagerată de a închide campusul universitar până la remedierea situației, dar pe parcurs am realizat că în țara noastră multilateral dezvoltată din acea vreme destul de puține lucruri erau electrice, și dintre acelea puține esențiale. În timp ce în California…

Flash forward în Bucureștiul din 2011. Pana de curent m-ar împiedica să termin acest text (dacă scrierea lui îmi ia mai mult de șapte ore, cât durează bateria laptopului). Adio FaceBook, adio Internet, adio mail către Cristina cu textul scris, adio aer condiționat, alarmă, frigider, plită, televizor, încălzire, comunicate de presă trimise spre aprobare la clienți sau către jurnaliști, Twitter, telefoane, comenzi online la taxi sau pentru masa de prânz etc.

Flash forward către un 2020 mi-e și teamă să fac. Și așa mă simt foarte inconfortabil că toată industria comunicării se năpustește în ultima vreme asupra unor medii care depind de on/off. Că lucrurile pe care le considerăm eterne undeva pe un server sau într-un cloud pot dispărea abrupt dacă se taie curentul. Că oamenii se miră când îmi umplu stiloul cu cerneală. Că n-am o mătură în casă, doar aspiratorul. Că dacă aș ajunge pe “Insula misterioasă” a lui Jules Verne mi-ar lua mult să mă fac în vreun fel utilă societății, pentru că habar n-am să aprind focul cu două pietre sau o lentilă de ochelari.

Când mă mai surprind extaziindu-mă în fața ecranului de IPad sau văd că nu mai am pete de cerneală pe degete, îmi repet periodic – don’t get too comfortable. Nu pentru că aș fi de acord că sfârșitul lumii vine în 2012, ci pentru că, pentru toate lucrurile care ți se dau, pare că sunt altele care ți se iau, pe nesimțite. De unele te poți lipsi fără regrete, de altele… n-ai de unde să știi. Și n-aș vrea să ajung vreodată să mă trezesc că depind cu totul de vreun buton de on/off.

*
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication

1401
TIBET_dalailamaMugur Varzariu fata in fata cu Dalai Lama

Mugur Varzariu fata in fata cu Dalai Lama

The Dalai Lama and India slice of life – Beautiful photography by Romanian iReporter Mugur Vărzariu

CNN producer note
mugur was traveling in India earlier this year, and chronicling his adventures with his trusty Canon, when he had a chance encounter with the Dalai Lama. ‘I was impressed with Dalai Lama, he is the real thing,’ he said. ‘He talked to me three times, when he entered his car and I was taking one last picture he waved at me like I was somebody important. We connected somehow and I was impressed by his energy and his openness.’
– jmsaba, CNN iReport producer

*
habar nu am cine e mugur varzariu, dar ii multumesc frumos ca, gratie lui, CNN a zis ceva de bine si de Romania

2156
teatru herastraumiine seara, hai la teatru: LUDIKA

miine seara, hai la teatru: LUDIKA

cind ai fost ultima data la teatru? cind ti-ai trimis ultima data la teatru parintii? sau vecinii?

multi spun ca un bilet la teatru e prea scump pentru bugetul lor, altii spun ca sunt gata sa plateasca mult mai mult pentru binele actorilor, si sunt unii care vor – pur si simplu- sa ne faca sa iubim teatrul.

si ne dau teatrul cu 1 leu, in cadrul proiectului ludika
spectacolele incep la ora 19 si se joaca in fiecare luni

incepind de miine seara, in teatrul de vara de la herastrau, puteti vedea mici piese de teatru. nu sunt montari fulminante, sunt mici spectacole facute cu drag de protagonistii lor, si sunt ocazii rare de a vedea teatru la un pret accesibil.
*

cum ar fi sa faceti o fapta buna pentru niste vecini care n-au mai fost de ani de zile la teatru? sa le sunati miine la usa, sa le spuneti ca pe la 6 trebuie sa se imbrace, ca-i duceti seara la teatru…
hai… poate fi ceva memorabil…

*
eu stiu de proiectul asta de la andreea burlacu si expresia ei “un proiect in care cred si pentru care voi face tot ce-mi sta in putinta sa-l promovez si sa-l ajut sa creasca mare” m-a bucurat foarte tare.
entuziasmul asta l-am regasit in week end la alex (hoinaru) in promovarea tenisului.

m-am gindit ca generatia asta tinara care vine din spate e foarte misto… pentru ca-i place sa construiasca si se implica in proiecte cu valoare emotionala mare.

sigur o sa-mi spuneti ca nu toata generatia e la fel, probabil ca nu…pentru ca cei pe care-i vedeti la tv nu seamana cu cei pe care-intilnesc eu pe Twitter, Facebook sau bloguri.

dar eu sunt mindra ca-i cunosc pe tinerii astia si ca vor sa faca lucruri asa frumoase.

2450