NEW YORK (AP) _ John Updike’s publisher says the author has died.
*
humanitas fiction tocmai ce a scos prima carte din tetralogia Rabbit, Intoarcerea lui Rabbit.
*
pentru cine nu s-a intilnit macar cu “Vrajitoarele din Eastwick” (cartea, da – filmul e bonus track- si are si o continuare recenta The Widows of Eastwick), “Centaurul” (aparuta in Colectia Cotidianul) sau “Teroristul” (aparuta la Humanitas), iata un interviu cu updike
Tabu de februarie are multa dragoste:)
Dosarul vorbeste despre lucrurile nebunesti pe care le fac oamenii indragostiti.
Nebunesti – vazute din afara, caci pentru ei sunt foarte firesti. Sper sa va placa normalitatea povestilor lor, care e data – din nou – de scriitura; urmareste linia evenimentelor, fara nicio exagerare, fara nicio adaugire. Simplu, clar, direct.
Daca ati auzi ca un domn a creat o vitrina de magazin cu hainele iubitei de care s-a despartit, ca a fost luat de politie si vitrina a avut o viata de doar 30 de minute, ati zimbi ironici. Sunt extrem de curioasa care va fi reactia voastra dupa ce veti citi dosarul care include si povestea acestei vitrine si a autorului ei.
*
E primul dosar coordonat de Cristi Lupsa si veti vedea mai multe povesti decit de obicei, mai multe unghiuri din care sa va uitati la “iubire”. Arata ca un caleidoscop: il rasucesti un pic si ai o noua figura din pietricele colorate.
Au lucrat la acest dosar Ani Sandu, Miruna Culger, Ioana Ulmeanu, Catalina Bolozan si, un special guest star, Oana Roman. Fotografiile ii apartin, ca de obicei, lui Cosmin Bumbutz.
Oana m-a surprins foarte tare. A scris o opinie cu garda foarte jos, foarte frumoasa, foarte sincera si foarte emotionanta; despre ea si gesturile din iubire pe care altii i le-au judecat.
Ioana si Catalina au pus cite ceva foarte personal in acest dosar, iar Ani si Miruna ne-au dat doua povesti spectaculoase care te fac sa spui: waaaaaaaaaaaaaaaaw, ce oameni!
(am iubit-o tare pe Ani – pe care o ascultati de obicei la stirile Radio 21 – pentru cum a scris povestea care se numeste Hainele iubitei. E ultima poveste sosita in dosar si daca nu s-ar fi intilnit cu Cristi cu citeva zile inainte de inchiderea numarului, n-ati fi citit-o luna asta. A fost un noroc, dar si un tur de forta pentru amindoi, caci au dus-o la capat in doar 3 zile)
Iar Bumbutz are citeva fotografii acolo intr-un foarte mare fel. Imi place mult fotografia care ilustreaza acest post: vorbeste despre familie, despre sarbatori, despre tata si fiu, fara sa-i aiba in cadru. Mi-nu-na-ta. (stiu Cosmin, nu vrei sa te mai laud :P)
Stirea ca noua noastra coperta e Romanita Iovan a facut ocolul presei mondene si al site-urilor de birfe & fashion. Se rostogoleste ca un bulgar si probabil, pina marti cind revista ca fi la chioscuri, vor mai aparea comentarii.
Iata citeva info din culisele acestui cover story.
*
Am avut o alta coperta pentru februarie pe care am facut-o pe 30 decembrie.
Dupa ce Lavinia Gliga a stat de vorba cu Romanita (pe care ne-o doream o coperta viitoare) si i-a spus ca e insarcinata, ne-am schimbat planurile. Noul shooting a fost facut pe 12 ianuarie.
Am avut noroc ca Lavinia a facut interviul cu Romanita. Nu stiu daca altcineva ar fi dezvoltat o relatie de familiaritate cu Romanita ca sa i se faca marturisirea in cauza, dar stiu sigur ca, din echipa noastra, doar ea sau Cristi Lupsa ar fi putut sa o scrie in formula narativa.
Asa ca marti veti putea citi un subiect de tabloid – viata tumultuoasa a unui designer – scris cu o structura care plaseaza informatiile la un nivel up market, ducindu-le departe de zona tabloida. Pentru cei care o cunosc pe Romanita, textul va produce reactia “exact asa e ea!”, pentru ceilalti va fi o privire de aproape prin casa si viata ei.
Sunt tentata sa va dau citeva din cheile care fac ca textul sa reflecte atit de mult din personalitatea Romanitei (ca tehnica de scris), dar stiu ca instinctul de cititor va functiona perfect si prefer sa citesc reactii nealterate de nicio alta parere.
Stiu insa ca multi dintre colegii nostri de la tabloide au acum necazuri. Nu stiu cum sa citeze din interviu.
*
Shootingul a fost realizat de Gabriel Hennessey la Opera Romana. Stylingul ii apartine lui Catalin Enache. Make-up Dana Argesan.
Fotografia care ilustreaza acest post nu e niciun pic prelucrata. A fost primul cadru care s-a tras.
Mi-a plct mult o secventa de la realizarea acestei fotografii: ne uitam la computerul lui Gabi urmarind luminile si atmosfera, iar Romanita a ramas in cadru nemiscata, in pozitia agreata cu fotograful, mai bine de 5 min, chiar daca noi faceam altceva.
Shootingul a durat 7 ore. Romanita venea dupa o noapte in care Albert se trezise de multe ori cerind lapte. Ne-a povestit cum i-a pregatit laptele pe la 4 dimineata. Am ris de Albert si de cum spune doar Da si Nu.
Fotografiile care apar in revista au retusuri minimale. Am recunoscut cu totii ca arata incredibil.
*
Miine noi posturi despre culisele altor subiecte din Tabu de februarie
citesc de citeva ore bune blogul lui md – mihai dinu, creierasul muzical de la gold fm, fost creieras muzical de la rfi (radioul care a dat cei mai cool oameni de presa din generatia mea)
*
recunosc cite un muzicant si am cite o speranta “ok, stiu si eu cite ceva, nu sunt foarte ignoranta”
descopar reactii similare la concerte pe care le-am vzt si eu si el (dezamagiri sau incintari) si prind curaj “hai ca am si eu un pic de gust, or macar bun simt”
dar intre secventele astea scurte sunt descrieri – multe, foarte multe – atit de pertinete, matematice, clare, simple, concise, incit ma enerveaza ca poate sa puna in cuvinte ce senzatii iti da muzica (“io fac bani din cuvinte, cum de nu pot io si poate el?!”); etichete super bine lipite de albume.
zeci de muzici si de nume de care n-am auzit in viata mea. (bine, nici de Killers n-am auzit pina azi pe la prinz.).
si-un detaliu simpa tare pentru mine: cum a ajuns In a manner of speaking in difuzare la delta rfi.
*
cintecul nouvelle vague inca ma mai salveaza in momentele in care stau cu ochii in computer si zic: cum naiba scriu ce am de scris/zis?
l-am ascultat prima data (la delta rfi) intr-o vreme in care tocmai o luam de la capat. cu job, cu viata, cu tot.
de fiecare data cind il ascult, am senzatia de “ok, o iau de la zero. pot sa experimentez si sa ma bucur de orice ca si cum ar fi prima data. doar sa am curaj.”
*
pt adriana.
*
imi pare rau.
CNC a decis ca filmul Milk ( azi cu 8 nominalizari la oscar) este “interzis minorilor”.
asa se intimpla cind in comisie sunt oameni care nu-s deschisi la minte.
vestea nashpa e ca genul asta de oameni sunt lasati in continuare sa ia decizii, vestea buna e ca, la ce penurie e prin cinematografe, tinerii isi vor descarca filmul de pe net si-l vor vedea oricum.
CNC a incurajat pirateria. Si-i face reclama filmului:)
Milk nu e printre preferatele mele. mi se pare pe alocuri patetic si m-a enervat. sean penn e insa f bun (are si nominalizare la oscar)
fiica adoptiva a actorului Peter Falk ( domnul Colombo) se cearta cu sotia acestuia pe tema cine sa-l gazduiasca pe ultima suta de metri din viata. o fac la tribunal, pentru ca sunt interese financiare mari.
colombo are alzheimer.
procesul mama-fiica a inceput azi.
*
in masina pe drumul catre casa, vorbeam cu ana si noemi despre Alzheimer. nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns la asta, dar le-am povestit de cartea “Losing My Mind: An Intimate Look at Life with Alzheimer’s”, un jurnal al unui domn -Tom DeBaggio – care la 57 de ani a fost diagnosticat cu alzheimer si a scris tot ceea ce simtea pina cind, la propriu, si-a pierdut mintile.
cind am ajuns acasa, aveam pe mail stirea cu colombo.
sumbre coincidente.
…de oameni care traiesc (sau nu) in acelasi timp cu mine… despre ce ati visat sau doriti sa visati…de la visatori care vor sa-si vada visul realitate…pe o scena.
OFER POSIBILITATEA TRAIRII LOR INTR-UN SPECTACOL DE TEATRU APARTE.
PS. CINE CREDE CA VISUL SAU POATE FI IMPARTIT?
CINE ARE CURAJUL SA-SI TRANSFORME POVESTEA INTR-O REALITATE IMEDIATA…SA-MI TRIMITA VISUL.
Data limita a trimiterii textelor: 31.01.2009
PREMIERA PROIECT: 1.03.2009
LOCUL: Teatrul Dramatic Fani Tardini – GALATI
*
un prieten m-a rugat sa-i anunt proiectul. daca aveti vise de impartasit, va rog, trimiteti-le la eugene_fate@yahoo.com
Daca noi am spune o rugaciune cu citeva zeci de mii de oameni alaturi, am fi patetici. Ei sunt emotionanti.
Daca noi am celebra un nou presedinte, ne-am balacari. Ei isi aduna toti presedintii in viata si –si string miinile diplomatic.
Daca noi ar trebui sa facem un spectacol ca sa celebram un presedinte, am comenta cu referiri la Cintarea Romaniei si la comunism. Ei cinta, spun poezii si au audienta maxima; in toata lumea.
*
Cind am vzt ceremonia de depunere a juramintului noului presedinte american, am avut un gind: uite de asta americanii fac filme care misca muntii din oameni, in timp ce noi (si europenii in general) transformam totul in teze filosofice.
*
in timp ce conduceau familia Bush catre elicopterul care-i muta din Casa Alba, Barack si Michelle Obama se tineau de mina, tinereste, sportiv chiar. Laura Bush isi tinea sotul de brat, strins, undeva cu mult deasupra cotului, locul unde stringerea ar fi fost naturala.
Mi-a plct detaliul asta care le definea, involuntar, personalitatile. Dar tot nu-mi place Obama: e mult prea vedeta si prea show off ca sa mai si para convingator si plin de substanta.
Porn is not No. 1.
I’ve actually been puzzled by the decrease in visits to the Adult Entertainment category over the last two years. Visits to porn sites have dropped from 16.9% of all site visits in the U.S. in October 2005 to 11.9% as of last week, a 33% decline. Currently, for web users over the age of 25, Adult Entertainment still ranks high in popularity, coming in second, after search engines.
dintr-un articol din time
si un alt articol: Why Facebook Is the Future.
De câteva zile, agenţiile de presă au anunţat că filmul “Road to Perdition” nu mai există, fiind considerat nerealizat vreodată şi retrăgându-i-se dreptul de difuzare pe orice canal sau suport. Munca lui Paul Newman şi a lui Tom Hanks, nominalizările la Oscar, ba chiar şi statueta câştigată de directorul de imagine Conrad L. Hall au fost anulate, iar premiul i se va retrage câştigătorului.
( din Jurnalul National, de saptamina trecuta. mi-am reamintit de asta intr-o discutie lunga la ceai cu razvan)
joi, 15 ian, la festivalul pe care el l-a creat.
Robert Redford. 72 de ani.
televizorul merge in timp ce citesc lucruri pe net.
i-am auzit pe adrian nastase si pe elena udrea vorbind vorbe cu domn gidea la antena 3.
am intins mina dupa telecomanda sa-i aduc la tacere pina-ncepe Badea si-am vzt ca linga calculator e o carte pe a carei coperta scrie:
“political language is designed to make lies sound truthful and murder respectable, and to give an appearance of solidity to pure wind”
textul asta e scris in 1946. de domn orwell
*
revin curind cu bilantul proiectului dar pentru andrei si cu chestii mai relaxate, nu politice or culturale, pentru ca asa ii sta bine unei dudui care lucreaza la revista de femei:)
in Germania, Degete mici a batut Man in the dark. adica Filip Florian s-a vindut mai bine decit Paul Auster. detalii aici
la vremea lansarii ei, m-am indragostit cartea asta. nu era cu fraze prin care sa urle autorul : sunt destept, sunt cel mai destept, stiu o multime de neologisme. nu era nici cu amintiri din experienta iubirilor adolescentine, cum sunt cele mai multe dintre cartile scriitorilor tineri. avea o lume a ei, creata in detaliu, in cuvinte simple si cu multe intelesuri.
inca o mai iubesc si mor de drag cind vad ca e apreciata si afara.
*
peste o luna va fi lansata si in America. astept cronicile din The New Yorker 🙂
Va urez sa aveti o zi frumoasa astazi si LA MULTI ANI! ma bucur sa aflu ca sunteti si dumneavostra Capricorn, si eu sunt unul 🙂
*
SANATATE SI PUTERE DE MUNCA!RAMANETI ASA CUM SUNTETI,PENTRU CA SUNTETI MINUNAT….LA MULTI ANI!
*
Astazi voi fi purtatoarea de cuvant a inca patru persoane care nu au cont pe facebook, dar care, auzind ca va tot scriu, au dorit sa va transmita, in mod special, cele mai bune ganduri. Este vorba despre patronii publicatiei specializate in constructii la care colaborez, Fereastra, Valeriu Marinciu, Vasile Deaconu si Ilie Agachi si despre colega … mea tot de acolo, Dora Mirita! Oricum, daca ar fi sa mai adaug toti simpatizantii numai pe care-i cunosc s-ar strange o lista de vreo zece pagini. Unii dintre ei n-au nici macar acces la internet, dar suntem multi oricum, asta era ideea si, dupa trecerea partidului in opozitie, am devenit si mai multi!
Un sincer si calduros la multi ani pentru maine, multa sanatate, fericire si cat mai multe realizari, pentru ca de realizarile dvs. chiar suntem legati si noi, romanii!
*
Umit posted Happy Birthday by Stevie Wonder .
Umit says: “H.E. Calin Popescu Tariceanu La Multi Ani…. Salutari Din Ankara/Turcia Umit Sepitci”
*
azi, pe pagina de facebook a lui Calin Popescu Tariceanu.
mi-a spus ca vrea sa scoata cartea asta si in romaneste cind am fct interviul pt tabu.
stiam de la razvan penescu de ea, razvan ma si ajutase sa fac interviul si mai stiam ca si el isi dorea sa o publice pe liternet.
a doua zi dupa interviu a vnt in redactie irina de la griffon / agentia editurii curtea veche.
s-a dovedit a fi fan gigi caciuleanu. am scris un mail la comun (dl caciuleanu si editura) si peste ceva vreme mi-au zis ca e gata, au facut dealul.
cartea e acum pe piata. iar pe coperta patru, razvan povesteste despre cum l-a descoperit el pe dl caciuleanu.
am avt o tresarire ieri cind am gasit-o in raft, sus in mansarda de la carturesti.
*
happy.
*
de dl caciuleanu imi aduc aminte aproape in fiecare dimineata cind ma intreb: cum va fi astazi?
“sunt zile in care timpul se dilata si poti sa faci foarte multe lucruri, si zile in care timpul e chircit, strins, iar seara vine in viteza”. imi aduc aminte cum gesticula cind a spus asta, unde a pus mina pe masa dupa ce-a marcat viteza si cit de lunga a fost pauza pina la urmatoarea mea intrebare. si de fiecare data zimbesc.
*
cam pe aici m-am indragostit de dl Caciuleanu.
In librarii, standurile de carti pentru copii din categoria enciclopedii, “corpul uman”, “1001 intrebari importante” sunt de trei ori mai mari decit cele cu povesti.
Pare ca le bagam in cap stiinta cu forta (“ia-o si pe asta”, “ba citeste-o si pe asta”, “nu nu si asta e importanta”) si nu ii mai lasam sa viseze, sa-si imagineze istorii.
In schimb regretam cind apropiatii nu sunt interesati decit de informatia bruta, de efectul faptelor si nu de istoria lor, cind n-au rafinamentul observatiei lucrurilor din jurul lor.
Ne stricam la cap inca de mici. Si-i stricam si pe altii.
“Nu-i asa ca e destept copilul meu? Uite a citit si enciclopedia asta; intreaba-l, sa vezi cite stie”.
*
Azi, dupa o tura prin librarii si o vizita la o prietena, mama de copil de 8 ani.
nu-i mare brinza, dar e textul care m-a emotionat cu vreo citeva zile inainte de 2009. si m-am gindit la tine, citindu-l. mi-am reamintit de el in timp ce rasfoiam posturile tale de vacanta. sper sa-ti placa. mie mi-a picat ca o digresiune voita, la momentul potrivit. treci repede peste intro, spre final se intensifica treaba ;))
pup meanwhile, ma duc la frecat podelele,
a.
*
de la anaceadesteapta, azi pe la prinz, via email.
*
e doua juma d dimine, ana tocmai ce a plecat d la mine.
am avut de recuperat lucruri pierdute in zilele de vacanta, in ideea textului pe care mi l-a trimis.
*
“MA INTREBI CE FAC? IATA O POZA FACUTA IN TIMP CE ITI SCRIU DE LA CABANA DIN MUNTI, CU POZELE BAIETIOR MEI SI CEASUL DIN PERETE…DACA SE VEDE IN UMBRA timpul care trece”
*
acum citeva minute, Andrei Serban intr-un mail care incheie un lung sir de intrebari/ raspunsuri/ comentarii pe tema articolului Regii mor in picioare, despre zilele de premiera ale piesei Lear de la Bulandra.
un motiv ca sa lansez o intrebare pe care o aveam in minte de multicel: cum v-a fost intilnirea cu textul acesta in Tabu?
(ce spune regizorul, dupa ce veti fi comentat voi)
Acolo unde e link, e o invitatie: s-ar putea sa va placa sa vedeti/cititi.
Am vzt:
1. Good night and good luck (era la tv si-am vrut sa revad monologul cu “daca televiziunea doar va distra lumea, atunci va ramine o cutie cu fire si lampi”)
2- 3 -4. How to Lose Friends & Alienate People, Read & burn out, Women – ca sa-mi spal creierii dupa lecturile grele.
5-6. Breath al lui Kim ki duk (cam bullshit, dar nu-l vazusem cind concura cu Mungiu la Cannes) si Dream – la sugestia lu’ domn Afrim – tot al lui Kim Ki Duk (much, much better)
7. First person – Rick Rosner si Chris Langan (doua episoade din documentarele-interviuri mai vechi ale lui Errol Morris pentru ca mi le-a reamintit domnu’ Gladwell cu cartea sa.)
8. Stories of lost souls (7 povestiri cu distributii si regizori diferiti; Cate Blanchet mi-nu-nat d isterica intr-una din ele)
9. The city of Sylvia (n-as fi vzt niciodata filmu’ asta daca in aeroport, R n-ar fi fost confundat cu actorul din rolul principal, iar el plin de incredere nu ar fi dat autograf -“with love, Xavier”)
10. Milk (Sean Penn ia Oscarul, din nou; doar ora – 5 dimine – m-a oprit sa dau clasicul sms “toti baietii misto joaca in echipa voastra?!”)
11. Revolutionary Road (filmul care a reusit performanta vacantei: sa–mi alunge insomnia; la a treia incercare am ajuns la genericul final, pacat ca l-am vzt la sf vacantei, as fi dormit mai mult)
Am citit:
1. Joan Didion – The year of magical thinking (m-a impresionat tare, a dus la o serie de alte lecturi despre care am sa scriu separat si am cautat-o pe Adriana Marina: “hai sa facem cumva sa fie tradusa si la noi”. multzu Lavi, Cristi)
2. Malcom Gladwell – Outliers (care m-a cam enervat si o sa ma manifest curind aici)
3. Paul Auster – True tales of American life (povesti reale scrise de oameni obisnuiti si editate de Auster)
4. Zadie Smith – The book of other people (23 de scriitori si exercitiile lor d proza scurta pe tema data, editate de Zadie – o concurenta la antologia Granta); m-a distrat Hornby si al lui J Johnson, nu s-a luat deloc in serios – de unde si postul meu cu “Popescu”;
5. Julian Barnes – Nothing to be Frightened of (cadoul d Craciun d la Mimo, direct la tinta. Multzu.)
6. Ian McEwan – The Daydreamer (prima carte pentru copii a dlui McEwan)
Am baut: mult, de multe feluri, in doua tari, dupa doua obiceiuri si fusuri orare.
M-am plimbat pe strazi pina mi-a inghetat nasul, mi-am revazut prieteni vechi, am facut pariuri si cadouri, am stat cit am putut de mult departe de net, de calculator si de televizor. Am lichelit.
gata, i’m back home.