Daca ati inceput sa va preocupati de continutul sacului lui Mos Craciun si aveti prieteni care au de toate si nu stiti ce sa le luati, iata doua sugestii
AvoSeedo – este un aparat care face ca avocado-ul sa reziste mai mult.
Avocado e un aliment care a ajuns foarte prezent in dieta multora, e demonstrat stiintific ca e mai mult decat benefic pentru sanatate si in Ro se importa muuult avocado.
Acest dispozitiv face ca frunctul de avocado sa fie mai multa vreme proaspat pentru ca se comporta ca o jumatate de avocado si impiedica contactul cu oxigenul care ii reduce din proprietati.
AvoSeedo costa 14 dolari, poate fi spalat cu masinile automate si ar putea fi un dar dragut pentru un vegan sau un vegetarian. il gasiti aici
Sosete imprimate cu tinutele Rihannei
Eu cred ca Rihanna e mama kitsch-ului si ca face programat toate minunile odioase din haine stiind ca este o turma de fete care o va urma.
Pentru ele (generic eu le numesc “caprioare”) iata niste sosete care fac parte din colectia Icon Look. Sunt doua pachete disponibile Award Show si Music Video, dupa locul unde au fost purtate tinutele imprimate pe sosete.
In cutia cu Award Show se afla o reproducere – pe sosete, cum altfel – a tinutei pe care Rihanna a purtat-o la Met Gala in editia China.
O cutie costa 48 de dolari iar pentru fetele care au purtat slapi cu blana toata vara o sa fie … cadoul absolut.
Oricum Rihanna flausata la picioarele tale trebuie sa fie … o senzatie. Le puteti cumpara deaici
Recent am descoperit lucrarile lui Soey Milk, o tanara artista din Coreea, ce foloseste o tehnica de desen aparte. Aceasta combina pictura in ulei cu colaj din hartie pentru un efect uimitor, aproape real.
Atentia ei la detalii si nuante, in special la trasaturile faciale, este ceea ce te atrage imediat. Chipurile personajelor din tablouri sunt foarte asemanatoare cu naturaletea fetelor, chiar daca sunt inconjurate de campuri de flori abstracte, picaturi trasate la intamplare si mostre de vopsea. Combinatia dintre cele doua materiale creeaza capodopere frumoase care te fascineaza cu usurinta, lasandu-ti impresia ca sunt chipuri adevarate, nu pictate.
Artista Bunnie Reiss se bucura sa transforme vechiul in nou si isi petrece viata in calitate de colectionar de obiecte vintage, cu povesti interesante. Bunnie “Bonnie” Reiss s-a nascut in Maryland, dar a crescut cu cerul albastru din Colorado.
Proiectul actual al lui Reiss este sa transforme colectia de manusi din piele in opere de arta luminoase, folosind simetria si imaginile cosmice pentru a conecta atat trecutul cat si prezentul. Manusile din colectia Cosmic Animal Gloves nu sunt referinte evidente la chipurile animalelor, ci gesturi subtile despre forma ochilor, urechilor si nasurilor.
Pe langa pictura obiectelor mici, Reiss creeaza si instalatii de mari dimensiuni si pictura murala. Ultima ei lucrare este o pictura murala de 3500 de metri patrati, realizata in partea de Est a orasului Milwaukee pentru galeria in aer liber Black Cat Alley.
Artistul si designerul Thomas Dambo este specializat in construirea de instalatii prietenoase cu natura, din materiale reciclabile sau mai putin daunatoare mediului.
Unul dintre proiectele interactive ale lui Dambo este Happy City Birds, o serie continua care se afla la intersectia dintre arta stradala si dezvoltarea comunitatii. Artistul danez construieste case pentru pasari in centrele urbane, montandu-le pe peretii cladirilor, grupate pe stalpi inalti sau pozitionate pe crengile copacilor.
Din 2006, Dambo si echipa lui au construit peste 3.500 de case pentru pasari din lemn reciclat si vopsit, in diferite forme si culori. Desi un procent mare din lucrarile sale sunt concentrate in Arken, mai multe dintre casutele colorate sunt raspandite prin Copenhaga, Aarhus, Odense, Horsens, Beirut si Berlin.
E o exprimare sablon in Romania, la fel ca aceea cu ”s-a dus la ingeri” sau cea cu ”dumnezeu avea nevoie sus de el pentru…” si treceti aici orice servicii – de la gatit la prestat distractii artistice.
Oamenii ar trebui sa fie mai responsabili cu ceea ce spun in spatiul liber despre moarte. Mai intelepti. Ca sa nu provoace spaime si frici inutile.
Si nu ma refer doar la cei de la tv, desi de la ei pleaca aceste exprimari si sunt validate si pentru cei care vorbesc in spatiu public al social media.
Moartea e o certitudine, de cand ne nastem stim ca o sa murim. De ce privim viata ca pe o lupta cu moartea in loc sa o privim ca pe o calatorie spre ceva ce oricum stim ca vine?
De ce preferam incrancenarea unei ”lupte” cu presiunea de a iesi castigator (dezvoltata intens intr-o epoca concurentiala) si dezvoltam astfel frici, spaime?
Viata traita relaxat ne ajuta sa ne bucuram mai mult de ce ni se intampla. Sa valorificam mai mult fiecare clipa. Moartea e o certitudine. O putem amana cu medicina moderna, dar va fi acolo undeva in viata noastra.
Contrastul in design creeaza momente uimitoare. Un exemplu minunat este atunci cand amesteci ceva nou cu ceva vechi. Piramida de la Muzeul Luvru din Paris, realizata de catre I.M. Pei, este un exemplu perfect de contrast arhitectural. Nu toate proiectele trebuie să fie destul de stricte, asa cum reiese din aceasta interventie minunata a pavilionului de la Berrington Hall din Hereforshire, Anglia.
Asa cum este descris pe site-ul sau, Berrington Hall este un conac neo-clasic cu interioare fine, amplasat intr-un peisaj mirific, cu gradini, un parc si un lac, o oaza de liniste si relaxare. Echipa inventiva de artisti de la Studio Morison a amplasat un ananas gigant, roz, in forma de origami, inalt de 8 metri, chiar in gradina acestui conac. Fundatia de metal si structura de lemn sunt invelite intr-o “cochilie” roz, a carei carcasa pare sa fie pliata in forma. Pare amuzant pentru ca simti ca este atat de nepotrivit fata de mediul inconjurator, insa faptul ca este asezat intr-o gradina este foarte potrivit. Ananasul se cultiva in pamant, culoarea roz aminteste de o paleta de culori din perioada georgiana, iar forma origami este foarte asemanatoare unei flori.
Studio Morison a vrut “Look! Look! Look!” pentru a reflecta viata sociala decadenta a georgienilor si cum ar fi folosit gradinile lor.
Este cu siguranta o idee simpatica si distractiva, care aduce un zambet pe fata oricarei persoane ce viziteaza acest spatiu.
In fiecare an magazinele Douglas au o campanie umanitara care ar putea linistit sa se cheme dar din dar se face Rai, se numeste insa Beauty Made to Give si este nu numai despre frumusetea pe care o obtinem prin produsele de make-up, ci si despre frumusetea de a darui si de a fi atent la nevoile celor din jur.
In fiecare an de sarbatori, cei de la Douglas aleg unul dintre produsele lor cele mai spectaculoase si decid ca o parte din banii rezultati din vanzarea lui se duc spre o campanie umanitara.
Anul acesta produsul vedeta care e pus in campanie este o paleta de machiaj cat o trusa de mare make-up artist, iar banii merg la Hospice Casa Sperantei in tratamentele pentru copilasii care se afla in centru.
Nu cred ca mai e cineva care nu stie cu ce se ocupa Hospice Casa Sperantei (am scris de multe ori despre ei, sunt chiar un donator recurent), dar mai scriu o data: copiii cu boli incurabile beneficiaza de tratament paleativ in aceste centre speciale, iar grija pe care o au asistentii din centru e orientata si spre membrii familiei (sunt organizate actiuni foarte bine gandite pentru a integra copilasul bolnav in familie si in societate, sunt consiliati parintii etc)
Despre paleta magica pe numele ei Rising Star avem urmatoarele detalii.
Cele 5 aripi inferioare ale paletei contin cate 5 armonii diferite de farduri de pleoape pentru obtinerea unor lookuri diferite, de la nude la smoky intens. Pe aripile superioare ale paletei sunt situate celelalte produse necesare completarii lookului. Pentru fata sunt 4 nuante de corector, 3 bronzere, 4 farduri de obraz si un luminator, iar pentru buze exista o multitudine de nuante de ruj. Nu am uitat de sprancene, in paleta existand 3 culori pentru sculptarea si conturarea acestora. La final, Rising Star Palette ascunde un truc magic – prin rotirea partii superioare sunt dezvaluite alte 6 nuante de ruj, 3 accesorii de machiaj, 1 mascara si 1 creion dermatograf. Pretul paletei este de 125 lei.
Daca vreti sa faceti un cadou dublu de sarbatorile acestea, aceasta paleta de make up ar putea fi o bucurie pentru destinatar, dar ar insemna si o atentie si un zambet in plus pe fata unui copilas bolnavior, dar si pe fetele parintilor lui.
”Cantec lin” e o poveste scrisa ca un thriller despre o femeie care se angajeaza ca bona la o familie instarita din Franta.
Din primele pagini afli ca bona i-a omorit pe copiii de care ar fi trebuit sa aiba grija si de aici incolo totul e ca intr-un roman de Agatha Christie in cautarea cititorului de a intelege de ce a facut bona acest gest.
Cantec lin e o carte care e foarte foarte bine scrisa, intr-un stil minimalist, cu fraze scurte, fara multe adjective realist si cititorul parcurge pas cu pas emotiile bonei, dar si ale mamei copiilor – o avocata careia i s-a bulversat viata dupa aparitia copiilor.
Ce e cu adevarat spectaculos la aceasta carte este felul in care reuseste sa faca o radiografie a stratificarii societatii, a felului cum reda raporturile de putere intre clasele sociale, dar mai ales frustrarile celor care trebuie sa se supuna.
*
Anul acesta a fost unul in care a fost multa lumina pe personajele bona, slujnica, fata in casa – Povestea Cameristei a minunatei Margaret Atwood a fost ecranizata si realizarea exceptionala a facut ca istoria de acolo sa ajunga la foarte multi oameni. Alias Grace – o poveste scrisa de aceeasi minunata doamna Margaret Atwood – a fost ecranizata de Netflix si eroina de acolo e tot o fata in casa.
*
Cantec Lin a aparut la Editura Pandora, iar eu mi-am promis ca am sa mai caut si alte scrieri ale, deja multi premiatei, doamne Leila Slimani.
Pentru mine, lectura acestei carti a fost organica; am trait o experienta pe care n-am mai intalnit-o la o carte. Am citit jumatate intr-o seara (cartea are 180 de pagini si se citeste f usor) si, ca sa scap de tensiunea pe care mi-o aducea tehnica de scriere a doamnei Slimani, de la un punct incolo, eram mai atenta la structura narativa, la ce proceduri tehnice foloseste autoarea. In noaptea respectiva am visat ca eram luata prizoniera de un personaj ca bona din carte:))
N-am mai continuat sa o citesc pret de o saptamana, ba chiar am mutat cartea in alta camera ca sa nu ma mai bantuie, dar cand am dus-o la bun sfarsit, am devenit super fanul doamnei Leila Slimani care a fost in vizita la Bucuresti. Pacat ca, la vremea respectiva, nu citisem cartea domniei sale.
La cea de-a 57-a editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia, pavilionul Australiei prezinta o expozitie solo a lui Tracey Moffatt (1960, Brisbane).
Intitulat “Orizontul meu” (“My Horizont”) si avand-o pe Natalie King drept curator, expozitia prezinta doua serii de fotografii la scara larga si doua videoclipuri ale artistei, renumita pentru operele sale care combina realitatea cu fictiunea in creatii personale, atent studiate, adesea inspirate din imagini din filme, in special cele ale epocii clasice a Hollywood-ului, cinematograful suprarealist si neorealismul italian.
Prima serie fotografica, intitulata “Rememorarea corpului” (“Body Remembers”), cuprinde zece fotografii portret, in stilul sepia, de moda veche, in care o femeie (insusi Tracey Moffatt) viziteaza o casa veche inconjurata de ruine. Pozele descriu scene asemanatoare viselor care evoca imaginile misterioase ale lui Magritte si ale lui Buñuel si ne dau indoieli subtile, lasandu-ne sa ne intrebam daca aceasta este casa in care a trait candva femeia sau este doar o viziune a viitorului? Insa, artista nu ne da un raspuns, depinde de noi si de imaginatia noastră de a gasi unul, daca este cazul.
Comparativ cu primul, “Passage”, cel de-al doilea set de fotografii, este la fel de misterios, dar viu colorat. Moffatt descrie aici un grup de personaje – o mama, un copil, un politist si o figura subtire cu palarie, pe care o numeste “intermediarul” – care, la randul sau, interactioneaza unul cu celalalt in douasprezece scene inspirate intr-o oarecare masura de estetica filmului noir al anilor ’40.
Expozitia are, de asemenea, doua videoclipuri, fiecare cate doua minute.
Acum cateva saptamani Absolut a anuntat noua sa campanie de imagine A Better Tomorrow – un mesaj manifest dedicata incurajarii artistilor tineri care, prin munca lor, pot schimba lumea in mai bine.
Am scris si eu la momentul acestei lansari despre campanie si despre ceva ce mie mi s-a parut surprinzator, cooptarea lui Emmanuel Lubezki in aceasta campanie in calitate de regizor.
Intre timp am mai cercetat putin si … iata-ma cu cateva informatii destinate mai ales celor care iubesc filmele.
Lubezki este unul dintre cei mai respectati DOP din toate timpurile, are 8 nominalizari la Oscar si trei statuete castigate in ani consecutivi, un record neegalat de nimeni din domeniul sau.
Dar, desi a lucrat pentru filme ca Birman, Revenant, Gravity (cele 3 Oscaruri ale sale sunt pentru aceste titluri) si desi e DOP-ul pe care-l prefera regizori ca Mike Nichols, Tim Burton, Michael Mann, Joel si Ethan Coen si e un frecvent colaborator al legendarilor Terrence Malick, Alfonso Cuarón si Alejandro González Iñárritu, Emmanuel Libezki nu e chiar genul de persoana care isi doreste atentie.
Locuieste la Los Angeles cu sotia si cele doua fiice ale sale, are 53 de ani si e dintre oamenii din spatele camerelor pe care-l opreste lumea pe strada sa acorde autografe.
Alfonso Cuaron radea acum 2 ani de el spunand ca, odata cu cel de-al 3-lea Oscar al lui, traieste si cel mai mare cosmar: e in atentia lumii la nivel global.
Dupa al treilea Oscar, in camera verde, imediat dupa ce a primit statueta, un reporter l-a intrebat daca se va duce vreodata spre regie. A spus atunci ”Poate. Dar numai daca sunt sigur ca pot face lucrurile intr-un fel pe care nimeni altcineva nu le face”
Pentru ca ceea ce stiu americanii, dar mai putin noi (care nu avem cultura de a vorbi mult despre oamenii care se ocupa de partea tehnica in cinematografie), este ca Emmanuel Lubezki nu face decat proiectele in care crede 100%. Daca accepta el un film, inseamna ca poate sa faca ceva unic si mai inseamna o carte de vizita foarte buna pentru viitorii investitori in film. (s-a implicat de-a lungul timpului in productii independente pentru care s-a strans ban cu ban, dar si in productii uriase ca Revenant, criteriile fiind unele artistice. De la care de altfel n-a facut rabat, l-a tinut ore in sir in frig pe DiCaprio pentru cele mai bune cadre).
Deci de ce e Emmanuel Lubezki parte din proiectul Absolut – A Better Tomorrow?
Pentru ca e un proiect care seamana cu el, un proiect care vorbeste despre o lume in care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime, iar companiile sunt oneste si transparente.
In plus cred ca e foarte frumoasa extensia campaniei care pune lumina pe ideea ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si ne provoaca pe fiecare dintre noi cei care avem spatiul si locul potrivite sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.
De aceea, va prezint aici trei artisti pe care va recomand din inima sa-i urmariti.
Vanda Stefanescu, balerina si coregrafa, care a inceput sa dezvolte programe educative pentru copii, dar si pentru adulti, intru o mai buna intelegere a lumii dansului. A dansat pentru companii celebre din Germania sau Spania, dar si pentru importanti coregrafi romani. Acum creeaza pentru a-si spune povestile in felul ei si o face magic.
Lilian Caraus, coregraf din Moldova de dincolo de Prut a carui activitate e cunoscuta in mediile de specialitate in Romania si in multe alte tari europene. Acum cativa ani, Lilian a creat un dans in care imbina proiectiile multi media cu coregrafiile live, un proiect care a aparut pe piata cu mult inaintea altora la nivel international. Are o trupa de dansatori magici, sunt profesionisti si super disciplinati si sigur veti auzi din ce in ce mai mult de ei.
Corina Gramosteanu, scenograf si creator de costume cu lucrari in teatrul, opera si dansul romanesc (Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Gigi Caciuleanu, Andrei Serban) dar si pe marile scene de opera din lume alaturi de Silviu Purcarete si Helmut Stürmer. Cu putin noroc, in curand veti putea vedea la Bucuresti o parte din spectaculoasele costume pe care le-a creat pentru spectacole de opera din strainatate.
Promit sa scriu mai pe larg saptamanile viitoare despre fiecare dintre ei.
Pana atunci, iata cateva fotografii rare cu Emmanuel Lubezki din timpul filmarilor noul spot de imagine Absolut, dar si spotul propriu zis.
Urmand un stil estetic similar cu perucile ornamentale din perioada baroca si rococo, artista Asya Kozina creeaza peruci care aduc un omagiu uneia dintre cele mai scandaloase tendinte de stil din istorie. Artista a inceput sa experimenteze aceste creatii din hartie inca din 2015, in atelierul din Saint Petersburg, Rusia.
Compozitiile sunt inspirate din trecut, dar reprezinta si prezentul, prin integrarea simbolurilor tehnologiei moderne intr-unul din cele mai generoase stiluri istorice. Peruca baroca a fost initial un simbol social sofisticat al luxului. In perioada rococo, aceste peruci contineau fructe sculptate, flori si pasari. Ca sa se pastreze elementele de stil istoric, artista nu a utilizat doar simboluri moderne.
Asya Kozina proiecteaza ornamente complicate ale capului cu un puzzle de forme de hartie taiate cu precizie, ce mentin o varietate de texturi.
Aceasta serie este o combinatie de luxul vechi si nou, unde zgarie-norii se ridica in partea de sus a unei coafuri sofisticata, iar avionul este decorat cu flori si cu pene de strut. Combinatiile de elemente sugereaza caracterul multicultural al vietii moderne.
Daca iubiti filmele vazute in cinematograf si serile rafinate in familie, saptamana aceasta puteti avea parte de o experienta unica.
Acum mersul la cinematograf e parte dintr-un ritual care include o masa rafinata, o discutie sofisticata si o intalnire cu oameni foarte speciali.
Un super chef care a lucrat in restaurant cu 2 stele Michelin – Andrea Di Gangi– face un show culinar live pentru voi la Cinema City – VIP Lounge, la Park Lake, joi pe 23 noiembrie. Atunci vor rula filmele Crima din Orient Express sau Mame bune si nebune 2.
Stiu ca nu e nevoie de mai mult ca sa va conving sa veniti joi seara la acest super show, dar – pentru ca zilele trecute am avut privilegiul sa vorbesc cu Andrea Di Gangi – m-am gandit sa va prezint cate ceva din viata lui, o poveste care ar putea fi si ea un film, de vazut intr-o duminica seara in familie.
*
Andrea Di Gangi este unul dintre chefii pe care o sa va faca o mare placere sa-l intalniti.
Pentru el mancarea nu e o combinatie de ingrediente, ci o poveste. O calatorie prin viata si prin natura care implica istoria ficarui ingredient, cum au fost ele introduse in alimentatie de-a lungul anilor, cultura si educatia celor care au inceput sa le foloseasca.
S-a nascut intr-un sat de munte din Sicilia, o localitate veche de peste 2000 de ani unde s-a aflat Moara Imperiului Roman, localitate cu radacini adanci pentru bucataria italiana.
Parintii lui au fost apropiat de lume agastronomiei. Bunica lui Andrea a fost bucatareasa unei importante familii de aristocrati italieni, iar tatal lui a fost printre primii italieni care au avut curajul sa faca restaurante italiene in Germania. A deschis primul restaurant in anii 60, pentru ca un alt restaurant pe care l-a deschis in anii 70 sa fie considerant acum un muzeu al gastronomiei italiene.
Cu un asemenea istoric familial, Andrea a vrut sa se faca…. filosof, doar ca a plecat de acasa la 14 ani, la liceu la Palermo, si ca sa faca bani de buzunar s-a angajat intr-un restaurant. A fost remarcat de Maestro Francesco Paolo, un renumit chef din Palermo si, gratie lui, a prins si mai mult drag pentru aceasta meserie.
Talentul, experienta din familie, dar si gandirea lui foarte structurata si anticipativa au facut ca la 18 ani sa conduca unul dintre cele mai importante restaurante din Palermo si sa devina o curiozitate despre care se vorbea mult in lumea chef-ilor italieni.
Pentru ca e un spirit aventurier, pentru ca ii plac experientele, la 19 ani Andrea s-a mutat la Stockholm si a lucrat intr-un restaurant specializat in mancare asiatica, apoi in Germania intr-un restaurant cu doua stele Michelin si, undeva in calatoria sa prin lume, a ajuns in Romania.
S-a indragostit de o tanara din Onesti, s-a casatorit si a ramas aici.
Andrea crede ca in bucatarie cele mai grele lucruri sunt cele simple si este interesat de experienta pe care o ofera clientului. Spune ca la nivel international este un trend care destructureaza mancarea, iar clientului i se ofera ingredientele mixate intr-un anume fel pentru a-si prepara singur un dish.
Ce face el acum prin proiectul restaurantului VIP la Cinema City inseamna o experienta unica pentru cineva care isi doreste o seara speciala ( Andrea e in bucataria din Cinema City Park Lake, alaturi de 2 ajutoare, si pregateste tot ceea ce servesc clientii), dar inseamna si sa sadeasca seminte pentru o cultura gastronomica autentica.
Mergem la film si avem o seara incredibila pentru ca beneficiem de o cina pregatita de un faimos chef, dar si de un film pe care-l vedem in conditii de lux, pe scaune care par nave supersonice, care se transforma in canapele super confortabile si super sofisticate.
Pentru Andrea fiecare client care vine la VIP Cinema City inseamna o persoana careia vrea sa-i creeze amintiri culinare speciale. Are deja clienti care vin special pentru el serile la VIP Cinema City si si-a facut ceva prieteni printre clienti.
*
Acum ca stiti povestea lui Andrea Di Gangi, nu-i asa ca v-am facut curiosi sa-l vedeti intr-un live cooking show?
Joi, 23 noiembrie, gateste si… vorbeste la VIP Cinema City din Park Lake. Stiu ca o sa pregateasca ceva italian foarte foarte bun si ca… o sa ne dea reteta pentru acasa. O sa ne spuna cateva trucuri cum sa facem ca si preparatele noastre sa aiba gust de … stele Michelin.
Am sa fiu si eu joi seara alaturi de Andrea si promit ca-l intreb si despre ceva retete pe care sa le pregatim si noi acasa pentru Craciun:)
Intalnirea mea cu el a fost ca lectie de viata – mi-a povestit despre cum sa aleg ingrediente ca sa nu dauneze sanatatii, despre cum sa fac omleta sau salata de vinete mai gustoase si cum pot sa fac o pizza buna desi n-am cuptor care sa ajunga la 400 de grade si nu o pot face – ca la carte – in 7 minute.
O sa va povesteasca si voua joi seara, am eu grija sa-l intreb.
Vedem multe emisiuni cu chef-i famosi, ravnim sa putem sa gatim si noi ca in filme sau in reviste, joi seara putem trai o experienta demna de un film. Seara va fi intregita de vinurile Avincis, despre care va vom povesti lucruri foarte simpatice… sau ne vor ajuta sa vorbim mai cu spor si mai relaxat:)
Ne vedem la VIP Lounge -Cinema City Park Lake. Puteti cumpara bilete de aici.
Ne emotionam si ne mandrim cand citim despre comunitati din Romania care s-au autogospodarit, au avut idei creative care au ridicat social si economic localitati sau cartiere. Dam share pe facebook si zicem ”uite ca si la noi se poate” ca o dovada mobilizatoare ca si in comunitatea noastra ar putea fi mai bine, daca… ar lua cineva atitudine.
Dar luati atitudine?
Aveti vreo idee despre cum cartierul vostru ar putea fi mai frumos? Oamenii din vecinatatea voastra s–ar putea uni intr-o actiune care sa schimbe cu un milimetru lumea din lurul vostru?
Daca aveti, stiu ca gandul vostru prim este ” pai oricum n-avem bani ca sa facem sa prinda viata ideea”
Doar ca acum aveti!
AFI Europe România și Fundația Comunitară București lansează fondul pentru comunitate „A FI vecin bun” si pun la bataie fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.
Ai putea fi unul dintre cei care schimba putin lumea inspre mai bine in niste zone care sunt incarcate de istorie: cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.
Daca locuiesti in aceste cartiere si ai o idee care sa contribuie la revitalizarea urbana i la revigorarea spiritului de comunitate, daca sunteti ONG sau un grup de initiativa, inscrieti-va ideea pana pe 11 decembrie aici – www.afitechpark.ro/afivecinbun
Daca va intrebati de ce aceste cartiere sunt cele vizate spre ajutorare, raspunsul e simplu si foarte frumos. Cei care construiesc cel mai nou parc de afaceri in Bucuresti – AFI TECH PARK, mai exact compania AFI EUROPE ROMANIA isi doreste sa implice si comunitatea din vecinatate in a transform azona in ceva mai frumos, in a fi mai atenti la nevoile vecinilor.
Complexul care e construieste este un parc de business de 56.000 mp., un adevărat complex urban orientat către companiile de IT&C, cu spații verzi ample și o mulțime de facilități high-tech, specifice tuturor proiectelor AFI.
Aplicațiile din fondul „A FI vecin bun” pot fi proiecte care ajută locuri din zonele vizate să arate mai bine, să devină mai funcționale și să creeze mai multe facilități pentru comunitățile care locuiesc acolo. Mai mult, sunt binevenite propunerile de proiecte care stimulează și susțin viața socială a zonei într-un mod incluziv, cum ar fi: animarea spațiului public și aducerea comunității împreună în cartiere. Alte idei de proiecte pot fi cele care generează o creștere a calității vieții din comunitatea locală sau cele care implică în implementare cât mai mulți membri ai comunității din zonă.
Procesul de selecție se va realiza in doua etape:
Inscrieri si jurizare preliminara:
Proiectele se pot înscrie în perioada 8 noiembrie – 11 decembrie 2017
Top 5 proiecte si alegerea castigatorilor:
Cele mai bune cinci echipe vor fi invitate sa aplice proiectul insoțit de detalii complete, in perioada 17 ianuarie – 9 februarie 2018. Selectia proiectelor castigatoare va avea loc dupa notarea lor si interviuri cu membrii juriului, desfasurate in intervalul 12 – 28 februarie 2018.
Ulterior, castigatorii vor avea la dispozitie noua luni pentru implementarea proiectului.
Imi place mult acest proiect care implica comunitatea, de aceea m-am si alaturat lui. Ce voi face eu?? Dintre proiectele inscrise unul va beneficia de ajutor meu ca sa facem o prezentare cat mai atractiva pentru a convinge juriu sa acorde finantarea.
Va doresc succes, inspiratie si ganduri bune si frumoase pentru vecinii vostri din cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.
Abia astept sa ne intalnim sa facem o super prezentare impreuna.
Oficial s-a instalat vremea rece, iar parul tau necesita o ingrijire mai atenta. Frigul si vantul afecteaza rezistenta firului de par si il deshidrateaza, devenind uscat la atingere, fara luciu si elasticitate. Ca sa-ti recapeti stralucirea si vitalitatea parului, ai nevoie de o masca hidratanta si regeneranta. Eu obisnuiesc sa aplic o masca pentru par din ingrediente naturale, ce are efect vizibil imediat. Parul devine moale si stralucitor.
Pentru aceasta masca pentru par deteriorat si uscat ai nevoie de 30 ml ulei de masline, o jumatate de avocado, o jumatate de banana, un galbenus de ou, o lingura de miere si 30 ml de ulei de migdale.
Toate ingredientele le amesteci intr-un bol si aplici compozitia pe toata lungimea parului, insistand la varfuri. Poti sa folosesti o casca sa acoperi parul uleios si lasi masca sa actioneze 30 – 40 de minute. Apoi clatesti bine si speli parul cu samponul obisnuit.
Dupa aplicarea acestei masti, parul devine matasos, stralucitor si capata un aspect sanatos. Pentru rezultate bune, fa-ti un obicei din a aplica aceasta masca cel putin o data la doua saptamani.
Anul acesta, artista Anne Imhof a transformat Pavilionul Germaniei de la Bienala de Arta de la Venetia intr-o scena ostila pentru expozitia “Faust”. Intrarea din fata a cladirii a fost blocata cu garduri anti-revolta si este pazita de o pereche de caini Doberman. Inauntru, o podea de sticla se clatina si se intinde ca un piedestal ce porneste imediat de langa pereti.
In diferite momente ale zilei, grupuri de tineri actori imbracati in intregime in haine negre ocupa spatiul din cadrul Pavilionului si se deplaseaza fara emotie printre vizitatori, pe fundalul unei muzici “metalice” – se tarasc sub podeaua de sticla si se imbratiseaza bizar.
Fara indoiala cel mai aglomerat pavilion, “Faust” a primit prestigiosul premiu “Golden Lion” de anul acesta. A fost descris de juriu drept “o expozitie puternica si rascolitoare, care pune intrebari arzatoare despre timpul nostru”.
In vremurile acestea in care suntem tot mai multi cei care ne concentram mai des pe mindfulness, pe meditatie si, in general, pe constientizarea gandurilor din mintea noastra cred ca e timpul sa vorbim si despre lucruri mai adanci si mai complicate pentru sanatatea noastra.
Sa vorbim despre o boala despre care ne temem sa vorbim. Pentru ca persoanele care sufera de aceasta boala o duc cu sine toata viata, pentru ca ii vedem pe acesti bolnavi doar in episoadele grave si atunci ajung uneori la stiri in contexte care sunt periculoase sau rusinoase.
Pe 10 octombrie a fost Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale si au aparut la nivel international si mai multe articole despre cum functioneaza mintea noastra, cercetari despre lucruri nestiute inca despre mecanismele noastre de a accesa parti din creier si efectele functionarii incorecte ale acestor mecanisme.
Printre ele am gasit cateva articole despre schizofrenie si am fost surprinsa sa descopar ca e o boala care se instaleaza intre 15 si 35 de ani in special la barbati si ca atinge un numar foarte mare de oameni. La nivel global, aproximativ 1% din populatie sufera de schizofrenie si 3,7 milioane de pacienti sunt diagnosticati in Europa.
Ganditi-va de cate ori ati vazut la stiri informatii despre un aşa-zis ”nebun” care se afla intr-o situatie rusinoasa pe strada sau care a provocat alte incidente. Noi, ceilalti – care nu suntem afectati de aceasta boala cronica – nu-i ajutam deloc pe cei bolnavi. Nici societatea nu-i ajuta si asta e doar o alta forma prin care aratam ca suntem needucati si neinformati.
De asta scriu astazi acest articol, daca cititi pana la capat si aflati cateva lucruri in plus cum sa reactionati in fata unei astfel de persoane, cum sa-i sprijiniti moral rudele, cum sa ii indemnati pentru tratamente specifice, inseamna ca am facut inca un pas mic dar important in ceea ce inseamna educatia noastra, atentia si dezvoltarea empatiei.
Dupa ce cititi ce e mai jos, amintiti-va ca in saptamana 30 oct – 4 noiembrie la Radio Guerrilla puteti asculta marturisiri ale pacientilor cu schizofrenie si ale rudelor lor. E o ocazie rara, unica de a intelege lumea din jurul acestei boli si va recomand din inima sa ascultati saptamana aceasta matinalul de la Radio Guerrilla.
E important pentru fiecare dintre noi sa fim constienti ce inseamna, ce simt pacientii si cum putem ajuta. Si mai ales, sa intelegem ca schizofrenia este o afectiune cu care se poate trai normal cu doua conditii: vizite regulate la medic si urmarea cu strictete a tratamentului.
Ma gandeam ca schizofrenia e o boala a batranetii, ca dementa, dar ea este o boala – ale carei cauze nu sunt inca cunoscute – care se instaleaza in tinerete cand omul este in putere si cu mintea foarte activa.
Cum se manifesta schizofrenia?
Schizofrenia afecteaza modul in care o persoana gandeste, simte si actioneaza. De aceea, cand se afla intr-un episod acut, persoanele cu schizofrenie nu pot face diferenta intre real si imaginar. Exista 4 categorii de simptome prezente la pacientul cu schizofrenie, nu toate insemnand, insa ca pacientul este pierdut sau traieste puternice halucinații:
Idei delirante, halucinatii si tulburări de miscare
Aplatizare emoționala sau absenta manifestarilor emotionale, avolitie (lipsa motivației), diminuarea ritmului si fluxului vorbirii spontane; poate reflecta saracirea gandirii, diminuarea sau lipsa capacitatii de a simti placere, deficit de atentie, retragere sociala
Simptome afective- anxietatea (teama); care apare secundar halucinatiilor si/sau ideilor delirante. Pacientii pot avea si alte simptome afective (dispozitie depresiva) dar sunt de o intensitate scazuta si apar consecutiv episodului psihotic. (gasiti mai multe detalii pe schizofrenia.ro)
Se poate vindeca sau tine sub control aceasta boala?
Schizofrenia necesită tratament pe intreaga durata a vieţii pacientului.
In acest moment, nu exista medicament sau metoda prin care se poate vindeca total schizofrenia. Variantele actuale de tratament permit pacientului sa isi tina boala sub control si sa ii ofere astfel acestuia ocazia de a avea o viata normala, respectiv sa fie independent si sa isi poata desfasura activitatile zilnice. Este important insa ca tratamentul sa fie urmat cu regularitate. Tratamentul este atat medicamentos, cat si psihologic.
Cum puteti ajuta?
Orice modificare vizibila, nenaturala, a modului de a gandi si a comportamentului unei persoane reprezinta un motiv de ingrijorare. Atunci cand o persoana, mai ales de varsta relativ tanara, devine mai izolata, mai putin comunicativa, dezvolta un comportament mai “ciudat” si greu de inteles de catre cei din jur, atat persoana respectiva cat si familia acesteia trebuie sa ceara ajutorul si sfatul medicului. Daca aceste modificari sunt insotite de tulburari ale perceptiei, un consult psihiatric este indicat, aceste manifestari facand parte din tabloul unui episod psihotic.
Fiti empatici si nu puneti etichete, recomandati lecturi pe tema si incercati sa nu judecati persoana afectata sau rudele acesteia.
Primul contact cu medicul psihiatru, primul consult de psihiatrie sau prima internare la psihiatrie poate fi un eveniment stresant. ”In cazul pacientilor aflati la primul episod psihotic, atat acestia cat si familiile lor trec printr-o perioada extrem de dificila, in care le este foarte greu sa inteleaga si, mai ales, sa accepte situatia in care se afla un membru apropiat al familiei.”, ne spune Dr. Sorin Pletea, Șef al Secţiei Clinice de Psihiatrie numărul 14 din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, Bucureşti.
Compania farmaceutica Janssen Romania, in parteneriat cu Asociatia Aripi si Centrul pentru Inovare in Domeniul Medical- Inomedica au pornit aceasta campanie de informare despre schizofrenie, o afectiune care afecteaza 1% din populatia lumii, o boala cronica, pe care pacientul o poarta cu el toata viata.
Daca aveti pe cineva pe aproape care sufera de aceasta afectiune va rog sa îi spuneti sa asculte in aceasta saptamana matinalul Radio Guerrilla unde vor auzi conversatii cu pacienti, o dovadă a faptului ca un pacient diagnosticat cu schizofrenie se poate integra in societate daca ia tratamentul si este merge regulat la şedinţele de psihoterapie. E o initiativa unica si are mai multe mesaje dincolo de informare, e si despre incurajare, despre integrare si despre acceptare.
PACIENTII CU SCHIZOFRENIE POT DUCE O VIATA NORMALA ATATA TIMP CAT NU SUNT SINGURI SI BENEFICIAZA DE TRATAMENTUL POTRIVIT.
Pentru prezentarea de la Bienala de Arta 2017 din Venetia, artistul Xavier Veilhan subliniaza arta muzicii cu un spatiu dedicat interpretilor, tehnicienilor, programatorilor si producatorilor de sunet. In pavilionul francez, Veilhan a realizat “studio venezia” – un spatiu care incurajeaza colaborarea compozitorilor din intreaga lume pentru a face muzica pe toata durata expozitiei.
Publicul este invitat la acest proces, un moment rezervat in mod obisnuit doar artistilor. Pentru a respecta dorinta lui Veilhan de a impartasi aceasta experienta care este de obicei privata, publicul din toate colturile lumii poate accesa inregistrarile digitalizate pe o platforma online senzoriala numita “echoes of the studio” (ecouri ale studioului).
Prin cuvantul “studio”, care desemneaza un loc ce gazduieste muzicieni si artisti (indiferent de nationalitate), Xavier Veilhan se bazeaza pe acest spatiu plin de talente si pune accentul pe munca in echipa: muzicieni, tehnicieni si producatori se intalnesc zilnic in cadrul Bienalei si imbina o intalnire unica si surprinzatoare.
Spatiul in sine este o reinventare a arhitecturii pavilionului francez, proiectat in 1912 de catre inginerul venetian Faust Finzi. Compuse ca un peisaj grafic de forme, elementele precum pardoselile, plafoanele si zidurile formeaza un tablou functional din lemn si tesatura, care se dubleaza ca un studio de inregistrare complet operational. Numeroase instrumente sunt integrate in acest spatiu, oferind muzicienilor instrumentele necesare pentru a compune si a experimenta.
Publicul din intreaga lume poate asculta online melodiile create de artisti prin intermediul platformei creata de agentia BETC din Paris si streaming-ul de muzica Deezer. Interfata oglindeste pavilionul printr-un peisaj grafic de forme. Vizitatorii pot asculta muzica inregistrata la “studio venezia” unde gasesc si o arhiva online ce gazduieste extrase de minute ale inregistrarilor anterioare la studio.
Nu stiu despre voi, dar eu in ciuda unui program cumplit de aglomerat, am vazut cateva filme aduse din Festivalul de film de la Cannes.
Neaparat, dar neaparat sa vedeti The Shape of Water, filmului lui Beniccio del Torro despre care am auzit numai lucruri minunate. A castigat Leul de aur, la Venetia. Vine in cinematografe la sfarsitul lui noiembrie.
Unul dintre filmele pe care le-am vazut a fost Rodin, o productie cat un muzeu despre viata si activitatea sculptorului, film facut la celebrarea a 100 de ani de la moartea lui Auguste Rodin. L-am vazut la Cinema Pro si i-am descoperit acolo pe prietenii mei de la Nespresso.
Stiam ca sunt partenerii Festivalului de film de la Cannes, unde au o multime de activitati care sprijina in mod real zona creativa din cinematografie. Exista, de exemplu, o cafenea pe o plaja, La Plage Nespresso, unde gastronomia cea mai fina e asortata cu cafeaua Nespresso cea mai rafinata si cu unii dintre cei mai eleganti dintre invitatii in festival.
Nu stiam insa ca traditia s-a mutat si la noi, adica reprezentantii din Romania s-au asociat cu festivalul care aduce in Bucuresti filmele de la Cannes.
Un festival ca Les Films de Cannes a Bucharest e greu de tinut (sunt filme rare care sunt scumpe, sunt Sali putine unde pot fi vizionate) si participarea sponsorilor traditionali pentru Cannes nu e doar un semn de incredere pentru echipa lui Cristian Mungiu, ci si o investitie in tinerii care vor sa faca cinema.
La Cinema Pro, uitandu-ma la tinerii din sala, mi-am adus aminte de vremurile in care aveam doar Dakino ca sursa de filme care sa ne ajute sa ne facem o cultura vizuala. Erau in sala atunci, la sfarsitul anilor 90, cam toti marii regizori de astazi. Erau studenti sau se gandeau sa dea la facultatea de film, sau abia ce se lasau inspirati de ideea ”ce frumos ar fi sa fac si eu asa ceva”…
Sigur ca astazi e mai usor pentru ca exista internetul si poti vedea aproape orice.
Dar fara asemenea festivaluri care – cel mai adesea – sunt realizate cu multi bani privati, tinerilor care vor sa faca o meserie legata de film le-ar fi mai greu sa-si faca nu doar o cultura cinematografica, cat mai ales contacte. Sunt super workshopuri, intalniri cu directori de casting, interviuri cu oamenii care au facut filmele si pe care ii poti aborda la sfarsit ca sa afli orice vrei tu.
M-am bucurat ca Nespresso e si aici, sincer. Pentru mine, am scris de multe ori, Nespresso e familie – ma trezesc in fiecare dimineata cu un Nespresso cu diverse arome si gusturi – dar dincolo de afinitatea mea pentru acest brand, faptul ca dupa TIFF (unde au fost parteneri), au decis sa investeasca o parte din bugetul lor ca sa sustina un festival de film care costa mult, ca sa investeasca in arta si in educatia unor tineri mi se pare minunat.
Si tocmai de asta scriu, pentru ca stiu ca e important si pentru ei sa vada ca noi, oamenii acre mergem la cinema, am remarcat ca sprijina industriile creative.
Sper sa-i vad si la anul la TIFF si din nou, la Film de Cannes a Bucarest.
Acum 3 ani scriam despre obiceiul meu ca, la oboseala, sa visez cu ochii deschisi la lucrurile care mi-ar aduce bucurie daca s-ar intampla.
Nu sunt genul care sa isi doreasca bani, case sau masini… Nu sunt cel mai bogat om din lume, nu pot sa-mi iau iahturi sau sa imi iau liber un an de zile si sa plec in jurul lumii prin hoteluri de lux (desi asta cred ca e realizabil si cu bani mai putini), dar am o viata decenta si fac lucrurile care-mi plac.
Eu imi doresc intalniri si experiente. Fapte care sa se transforme in amintiri.
Aseara mi-am dat seama ca, intr-un mod magic, nestiut de legile rationale, lista pe care o facusem acum 3 ani e indeplinita aproape complet… desi erau lucruri super complicate pe ea.
Imi doream sa-l vad pe Kevin Spacey. (Rezolvat. L-am vazut in Richard III-lea la Old Vic in Londra).
Imi doream ca minunatul coregraf sau dansator Akram Khan sa ajunga si la Bucuresti pentru ca si romanii sa-l descopere. L-am vazut in multe orase europene in turneu (sunt un fel de groupie), stiu cat de speciale si emotionante sunt show-urile companiei lor si imi doream atat de tare sa-i vada si romanii ca am zis ca muncesc un an de zile gratis la departamentul comunicare pt compania care-l aduce (s-a intamplat gratie JTI, am muncit doar pentru comunicarea show-ului nu mai mult, JTI au fost generosi cu mine:) ).
Imi mai doream “sa mi se ofere sansa sa o iau de la inceput. in orice. pentru ca sunt minunate inceputurile cu adrenalina lor.”
Si mi s-a intamplat asta de cateva ori in multe proiecte profesionale, ba chiar si in viata in astia trei ani. Desigur, a incepe ceva inseamna ca altceva s–a sfarsit si ma bucur ca am avut relaxarea sa nu pun presiune pe mine pentru niciunul dintre “sfarsituri”.
Imi doream sa o vad pe Juliette Binoche si scriam ”ea poate sa fie si pe o scena si eu in sala, la cativa metri distanta, mi-ar fi de ajuns ca sa-i simt energia”.
Am o relatie speciala cu filmul Blue al lui Kieslowski in care doamna Binoche detine rolul principal. (Multi ani am avut in dormitor afisul matrita al acestui film, un cadou nepretuit de la un prieten care stia cat de mult iubesc acest film.)
Se intampla sa o vad pe doamna Binoche la sfarsitul acestei saptamani!!! Desi m-am straduit sa-mi cumpar bilete prin orase europene pe vremea cand era in turneu cu spectacolul lui Akram Khan de dans (doamna Binoche are curaj si experimenteaza mult), se intampla sa o vad duminica la .. Institutul francez din Bucuresti la o intalnire cu presa si apoi luni in spectacolul care inchide Festivalul National de Teatru!!!
Si acum mi se pare imposibil si magic si…cum vreti, ca Juliette Binoche vine in Romania la sfarsitul acestei saptamani!!!
*
M-am uitat pe wishlistul respectiv, de acum 3 ani. Mai sunt acolo doua lucruri care sunt… pe cale sa se intample, sper… cele mai realizabile de fapt pentru ca realizarea lor tine de actiuni pe care trebuie sa le fac eu.
Sa tin in brate un Koala si/sau un ursulet panda
Sa imi petrec o vacanta in locul unde s-a filmat Lucia e il Sexo, un sat de pe o insula spaniola pustie, cu case care par create din lut. Insula e numeste Formentera.
In dimineata aceasta am cercetat cum pot ajunge acolo (prin Ibiza se ajunge) si mi-am luat bilete pentru primavara cand va fi cald, dar nu vor fi foarte multi turisti.
*
Wishlisturile noastre sunt un mélange straniu de karma, intamplarile sortii si actiunile pe care le facem.
Intamplarea cu doamna Binoche care vine la Bucuresti m-a facut sa ma gandesc asa: daca intamplarile sortii si-au facut magia in lista mea de dorinte, eu ce mai astept?!
Ceea ce va doresc si voua.
aaa, imi mai doresc sa vina candva la Bucuresti Kevin Spacey cu un spectacol… sa se bucure si romanii de el.
Zilele acestea, am povestit si pe facebook, am un program super incarcat. Imi incep ziua la o ora foarte mica -4-5 dimineata – si o inchei undeva in jurul orei 23, pe parcursul acestor multor ore scriu, fac interviuri (mai multe in aceeasi zi), vad spectacole de teatru din FNT, asist la repetitii pentru un spectacol de teatru care va va impresiona foarte tare la inceputul lui noiembrie, ajut la comunicarea unui film emotionant care va fi lansat tot in noiembrie, activitati care aduc cu ele si intalniri si stabiliri de contracte… si sunt multe alte lucruri pe care le fac in relatia de comunicare pentru artistii pentru care lucrez.
Plus munca pentru blog… cu toate administrativele adiacente.
In fiecare dimineata cand ma uit la to do list, mi se face frica: daca nu duc la capat tot ce trebuie sa fac si incurc niste oameni?!
Seara, in mod magic, constat ca am rezolvat o parte importanta din lucruri (uneori pe toate) si ca am resurse de energie si mai ales de bucurie ca sa fac altele pentru a doua zi.
Pe la inceputul lui octombrie eram atat de obosita ca ma dadeam jos din pat rostogolindu-ma, astazi desi vin dupa multe zile grele, ma trezesc zambind si gasesc resurse de energie sa fac o multime de lucruri. Unde e diferenta?
Cred ca diferenta e in libertatea de a face lucruri creative. De a face exact ceea ce-mi place.
Intr-un mod pe care nu mi-l pot explica, ma bucura foarte tare sa vad laboratorul muncii unui spectacol (teatru, muzica, chiar si film). In plus, desi in timpul unui interviu e un consum foarte mare (esti atent la multe detalii, intensitatea traseului intrebare raspuns e mare, plus ca interviul –uneori cu o persoana cu care n-ai vorbit prea multe – e o conversatie super indiscreta: intrebi lucruri pe care la o conversatie la prima intalnire/vedere nu le-ai rosti) , deci cum ziceam e un consum mare, cumva din energa si adrenalina de acolo, eu ma incarc foarte tare.
Sigur ca nu fac intotdeauna ceea ce-mi place, ca sunt multe lucruri administrative din activitatea mea in online care imi dau batai de cap si un oare care stress, dar…
ABSOLUT m-a invitat sa povestesc care a fost momentul in care am decis sa ma indrept catre industriile creative (eu venind din zona stiintelor exacte), sa visez la o lume mai deschisa, mai buna, o lume in care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, o lume in care toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime.
Am avut norocul sa ma duca viata in directia asta si probabil ca perioada petrecuta la revista Tabu cu provocarile pe care mi le-a adus de a pune in spatiu public lucruri nevorbite, mi-au cizelat putin gandirea inspre libertate.
Dar decizia de a face ce-mi place, de a vorbi despre oamenii creativi care nu sunt foarte expusi publicului a venit … ascultandu-ma. Remarcand ca aceste lucruri imi dau energie si imi aduc bucurie, ca e nepretuita emotia unei intalniri cu un om care e ”iesit din randul lumii” pentru ca gandeste diferit.
Oamenii normali fac lucruri normale, oamenii ”diferiti” – care ies din randul stabilit de gura lumii – schimba lumea. In bine sau in rau, dar asta depinde de fiecare.
Spre norocul meu, habar nu am de unde, felul meu de a fi este spre independenta. Nu-mi pasa ce zice lumea (nici despre mine, nici despre altii), mi se pare o pierdere de vreme sa ascult judecatile categorice ale unora despre oameni, accept autoritatea (ierarhia superioara) doar daca vine de la cineva a carui competenta o recunosc.
Prietenii mei spun ca sunt norocoasa ca m-am nascut cu doza aceasta de a nu-mi pasa de gura lumii, dar eu cred ca fiecare o are pe dinauntru, doar ca nu a invatat sa o acceseze:)
Si daca eu pot trai fericita asta, cred ca mai sunt si alti oameni care o pot face. Poate ca e nevoie de curaj sa iti urmezi calea impotriva a ceea ce cred altii despre drumul tau, dar curajul acesta e in noi. Trebuie doar sa ne ascultam si sa vedem ce ne face cu adevarat placere, care e sursa de energie care ne poate urni in zilele in care nu mai putem de oboseala 🙂
Asa ca, la fel ca in campania pe care o lanseaza ABSOLUT la nivel international in aceste zile va doresc sa aveti un … ‘Tonight’ – momentul Absolut de inspiratie, momentul in care luam actiune, momentul in care schimbam ce va fi “maine”.
E foarte frumoasa campania globala ABSOLUT, cu un spot regizat de mexicanul care a filmat si Revenant, Gravity, BIRDMAN, dar si bucuria de film Children of Men a lui Cuaron, despre o lume mai buna. Emmanuel ‘Chivo’ Lubezki il cheama.
Si eu ca si simpaticii din spatele brandului ABSOLUT, cred ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si imi doresc sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.
Vom lucra deci la asta, in saptamanile viitoare.
Sa va uitati la filmul campaniei Absolut One Night – despre momentul in care realizezi ca poti sa traiesti liber, sa faci ceea ce simti, iar lumea din jurul tau sa devina mai buna doar pentru ca nu mai esti preocupat sa-i judeci pe altii pentru drumul lor. (cover foto e tot din video)
