Cartier a iesit pentru aceasta iarna cu o reclama pe care nu o inteleg. Ei au de vindut un ceas – pentru barbati – pe numele lui Tank Anglaise, iar reclama arata un pui de tigru.
inteleg ca pe facebook, felinele domestice sau salbatice au mare succes, si ca in general orice mitza pufoasa atrage femeile, dar ceasul asta e pentru barbati…
am vazut reclama in deschiderea (e spread-ul de deschidere) revistei Monocle si m-am uitat mult la ea. pur si simplu nu inteleg de ce au pus un pui de tigru.
– Ce vrei sa fii cind o sa fii mare?, l-am intrebat pe Luca, nepotul de 4 ani si jumatate al antrenorului Dumitru Dorobantu.
– Spiderman.
– Bine si eu ce sa ma fac cind sa fiu mare? Vreau si eu un super erou. Cat woman, ai auzit de cat woman?
-Nu.
– Sa ma fac Ileana Cosinzeana. Stii de Greuceanu si de Harap Alb?
– Nu.
– Sa ma fac printesa?
– Nu. Printesele sunt absurde!
– De ce?
– Stau toata ziua in turnul lor si nu fac nimic.
***
Am fost astazi la un atrenament de box la Dinamo. imi trebuie pentru un articol sa stiu numele tehnic al loviturilor din box, asa ca iau lectii constiincioasa de la cei mai buni.
In sala se antrena Razvan Andreiana, campion european, multiplu campion national, care se pregateste pentru o competitie in Dubai.
“Cel mai greu lucru nu e sa iau pumni, ci sa slabesc”, mi-a zis Razvan. In lumea mea e fix invers.
Are de slabit trei kilograme, dar la programul lui de antrenament e greu – trebuie sa manince pentru ca sa poata face efort, dar maninca putin ca sa slabeasca.
Razvan a vrut sa se lase de box cind a ratat calificarea la Olimpiada – a fost nedreptatit de un arbitru, dar s-a regrupat, are un contract in Germania si s-a intors in ring. La antrenamentul de astazi, dupa 3 reprize in care “a dat” si “a luat”, a cerut sa “primeasca”: si-a exersat blocajul, asa ca unul dintre cei 2 sparing partner-i a intrat in ring si l-a executat in serii lungi.
Apoi a lucrat la sac si la sfirsit, singur in ring, a facut “box cu umbra”. si-a cerut singur programul acesta, ceea ce mi se pare foarte frumos pentru ca nu s-a menajat deloc, si-a luat foarte in serios, cu bun simt si determinare, antrenamentul.
Cu ajutorul lui, domnul Dorobantu mi-a aratat ca box-ul nu e despre pumni, ci despre cit de bine esti asezat in mintea si in trupul tau. Catre sfirsitul antrenamentului, cind incepusem sa identific in avalansa de lovituri uppercut-urile , croseele sau directele, ba chiar puteam sa recunosc un “pivot”, le-am zis ca box-ul seamana putin cu dansul.
“Am avut un elev care era foarte bun in brate, dar era rigid in picioare si-am vrut sa-l duc la dans”, mi-a spus domnul Dorobantu.
Am plecat de la Dinamo cu gindul ca daca as avea un baiat l-as da la box, nu neaparat sa faca performanta ci ca sa-si dezvolte agilitatea, motricitatea, sa stie sa-si coordoneze corpul. Si sa se aseze bine in realitate.
Uite ca Luca, la cei 4 ani si jumatate ai lui, o parte petrecuta printre sportivii care se antreneaza in ringul de box, stie ca printesele sunt absurde.
P.S.bine, daca as avea un baiat l-as da si la dans, ca sa stie sa vrajeasca fetele. Ele o sa se creada intotdeauna printese.
nu se poate sa nu vi se intimplat vreodata ca uitindu-va la un film care folosea efecte speciale sa spuneti “ce tare ar fi sa se intimple asta si in viata”.
e un domn – cu un dram de nebunie frumoasa – care a vrut sa refaca in realitate o secventa din filmul UP.
a luat o casa reala – locuibila- si-a ridicat-o in aer cu sute de baloane.
domnul se numeste jonathan trappe si-a facut experimentul lui nebunesc, dar copilaresc, fix in week end-ul care s-a incheiat
domnul trappe are in plan sa traverseze atlanticul cu asemenea baloane de care va agata o barca (poate e nevoie sa aterizeze fortat) , iar evenimentul cu casa zburatoare de saptamina trecuta a fost pentru stringere de fonduri pentru proiectul lui transatlantic.
site-ul lui e aici, in caz ca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe acest nebun simpatic
trebuie ca va amintiti proiectul minunat in care am fost implicata in primavara, in care alaturi de Ana Wagner am creat un obiect de decor pentru o cina sofisticata: Peroni Collaborazioni.
ei bine, a venit vremea altora sa se bucure de experienta minunata, pentru ca proiectul continua. de data aceasta cu crearea unor echipamente si accesorii pentru petrecerile after ski.
echipele sunt:
1. Nadia Popescu și Irina Markovits (www.stylediary.ro)
2. Mihai Dan Zarug și Claudiu Enescu (www.mauvert.com)
3. Kinga Varga și Ana Morodan (www.highstreetcardigans.com)
tema : obiecte vestimentare menite sa transforme costumatia de pe pirtie intr-o tinuta speciala, eleganta, potrivita cu petrecerile after ski.
o sa putem vedea creatiile lor pe 8 decembrie , deci ma gindesc ca sunt cam in vrie acum cu creatia:)
ce fac si care e stadiul proiectului lor puteti vedea pe Peroniro.tumblr.com si pe pagina de Facebook Peroni Nastro Azzurro.
enjoy
***
eu astept cu nerabdare sa vad ce face echipa Kingai pentru ca tricotajele ei sunt turnate pe tema:)
am fost si simbata asta (24 nov) in casa X Factor (cum a fost simbata trecuta, in 17 nov la repetitii si in casa X Factor puteti citi aici)
– La ce te uiti?, a intrebat Ioan Man asezindu-se pe canapeaua din livingul casei X Factor unde Tudor Todut urmarea de citeva minute reluarea de la Next TopModel.
– E o fata care pozeaza in apa cu un barbat…
– Sunt dezbracati de tot?
– Are sinii goi, dar ceva perle si desene in dreptul sfircurilor; el e gol, ea il tine in brate.
Todut il imbratiseaza cu dreapta pe Man care sta in stinga lui: “uite asa”…
– Suna cam porno, ride Man.
– Pai tu de ce crezi ca ma uit eu la Next Top Model?!
Simbata a fost o zi atipica pentru concurentii de la X Factor: au plecat mai tirziu la repetitii (ora 10 in loc de 9), dar pentru ca s-au obisnuit sa se trezeasca devreme, citiva dintre ei au coborit in living cu mult inainte de plecare.
Pe canapea linga Todut e Elena de la Red care are pe obraji urmele lacrimilor generate de o stire care a fost putin mai devreme despre un pusti caruia ii place scoala, dar e atit de sarac incit nu se stie daca va putea ajunge la iarna la cursuri.
Acum se uita cu totii la aventurile in Grecia ale fetelor lui Bote, in timp ce rind pe rind vin si ceilalti concurenti. Prima e Ioana Anuta, apoi Dragos Udila.
Cum coboara din dormitor, Udila evalueaza rapid situatia, ride infundat de discutiile colegilor, apoi il ia de brat pe Man.
– Hai sa maninci.
Udila si Todut sunt atenti mereu sa-l ajute pe Man, iar gesturile lor camaradesti – si pe scena, la repetitii , dar si in casa – au generat o complicitate barbateasca care trece dincolo de dificientele de vedere ale lui Man: baietii l-au integrat in lumea lor, eliminind-o discret pe Ioana, sora lui Man, cea care-l ajuta sa se orienteze.
La televizor, una dintre fetele din Next Top Model gafeaza – in loc de curtezana, spune “curteziana” – , iar Ioana Anunta izbucneste in ris.
Cind o intreb daca s-a gindit vreodata ca in timpul show-ului in care ea cinta, un spectator poate reactiona acasa la fel, Ioana riposteaza:
– Dar asta e un show mai de divertisment decit al nostru.
– Da, dar exista spectatori care vor tine mai degraba minte ce rochie porti decit ce ai cintat, oricit de bine ti-ai facut treaba. Te-ai gindit la asta? Simtiti ca si pe voi va judeca lumea cind se uita la televizor?
E un subiect delicat mai ales pentru Elena pentru ca fetele de la Red au primit critici pentru look-ul lor, asa ca reactioneaza imediat.
– Despre noi au comentat ca suntem grase. Nimeni n-a remarcat ca facem eforturi sa aratam mai bine. Eu am slabit in aceste saptamini, dar putini au rabdare sa vada evolutia noastra, sa astepte transformarea noastra.
Stie in kilograme si centrimetri cit a slabit si e un gen de furie in tonul ei care vine din neputinta de a schimba rapid perceptia publicului, intr-o vreme in care aprecierea se face mai intii dupa forma/ ambalaj si abia apoi, dar doar de catre putini, dupa fond/ continut.
*
La ora la care scriu aceste rinduri, stiu rezultatele galei 3 si ma bucur ca fetele de la Red au fost salvate de Cheloo. Cum ma bucur ca Tudor Todut n-a mai ajuns la duel.
Stiu ca publicul judeca dupa criteriile sale (habar n-am de ce a ajuns Todut la duel saptamina trecuta, cum nu inteleg de ce naiba nu a fost votat Raduly saptamina asta), dar dincolo de toate criteriile, vreau sa va spun ca Todut e un copil foarte bun. Are un grad mare de empatie si un bun simt teribil.
Simbata la repetitii, cind l-a vazut pe celalalt Tudor (Turcu) ca sta singur in gradena, departe de colegii lui, si nu reactioneaza la niciuna dintre glumele care se rosteau – trecea printr-o faza mai delicata, pentru ca presiunea si oboseala incep sa-si spuna cuvintul – s-a dus si s-a asezat linga el si-a inceput sa-i povesteasca de-ale baietilor ca sa-i distraga atentia de la problemele la care se gindea.
Cum ma bucur, oricit de ciudat ar suna, ca a plins Iulia Manolache – inseamna ca producatorii au gasit o cale prin care sa o faca sa coboare garda.
Iulia este o fata foarte ambitioasa, cu un mental foarte foarte puternic, are o putere de concentrare teribila si o vointa la fel ( in gala 2 a cintat cu talpa piciorului bandajata – se taiase in geamul scenei dupa primul cintec), iar parte din evolutia ei a fost si exercitiul acesta de a se confrunta in public cu propriile emotii. I-ati vazut ambitia si hotarirea si de data aceasta, dar i-ati mai vazut si sinceritatea de dincolo de performance-ul din concurs.
*
Imi pare rau ca a iesit Raduly – are o voce foarte buna si, asa cum l-am vazut in cele doua zile in care am fost linga ei, e un om foarte onest; primeste direct in plex orice vorba si o ia foarte in serios.
Din pacate astea sunt regulile jocului si pina la final vor iesi toti, mai mult sau mai putin tristi, cu exceptia cistigatorului.
.
Unul dintre subiectele despre care imi place sa vorbesc la conferinte este ETICA.
Multi imi spun ca intr-o lume in care daca lucrurile nu functioneaza pe principiul “ba pe-a ma-tii”, sigur apare replica “dar si alalaltul a facut asta” ca scuza pentru abaterile zilnice, e o utopie sa te gindesti ca ETICA mai conteaza. dar mie imi place sa merg in fata oamenilor si sa spun codul meu de valori, codul meu de onoare – profesional – pe care-l respect de ani de zile si care nu m-a impiedicat sa avansez in cariera, ba din contra. si sper de fiecare data ca macar un spectator va pleca acasa gindindu-se “se poate si asa”.
(sunt atit de nebuna dupa unii, incit sunt gata sa pierd bani din campanii, dar nu-mi doresc sa ma alatur unor nume care stiu ca nu au principii morale sau care au incalcat in fata mea etica profesionala. e o pierdere pe termen scurt, caci pe termen lung – pentru mine – ies cistigatoare)
*
pe 5 decembrie impreuna cu o gasca simpatica (Cristi Manafu, Alex Negrea, Cristi China) merg la Cluj la Social Media Summit, un eveniment de traditie al revistei Biz. Marta Usurelu m-a rugat sa vorbesc despre ETICA, asa ca am zimbit larg cind am aflat vestea.
Ne intilnim acolo cu trei dintre bloggerii mei preferati – Groparu (fratele meu cu diactritice:) ), Adi Hadean si Gaben.
In aceasta editie de Social Media Summit, pe langa sesiunile de prezentari va fi si un workshop special dedicat Facebook sustinut de Alex Negrea.
*
cum despre Groparu si Hadean am mai scris, iar Manafu, Chinezu si Alex Negrea sunt faimosi :), as vrea sa va povestesc putin despre Gaben – Gabi Oana.
ne-am cunoscut acum citeva saptamini cind am mers la invitatia HP la concertul privat No Doubt de la Paris – in gasca a mai fost si Bogdan Serban de la Radio Guerrilla – ocazie cu care Gaben mi-a dat, indirect, o lectie de profesionalism.
ca sa marcheze cititorilor lui deplasarea la Paris facuse un concurs prin care cistigatorul urma sa vada totul “prin ochii lui Gaben”: purta un tricou cu chipul cistigatorului si s-a fotografiat – tag-uindu-l – in toate locurile si momentele importante ale vizitei noastre. o forma creativa si simpatica de a-si implica cititorii in activitatea lui.
o lectie pentru mine despre cum sa iesi din obisnuita si sa fii mai interactiv cu comunitatea ta, dar si un semnal de alarma: pentru ca e din provincie, Gaben nu are expunerea comunitatii de la bucuresti, desi e mai creativ si mai talentat decit multi cei aflati pe listele agentiilor centrale. mi-am promis atunci ca, la prima ocazie, am sa scriu despre el.
Gaben e un tip foarte fain (ca sa vorbesc pe limba lui), cu un simt al umorului teribil si-si spune glumele pe un tot atit de serios incit am cazut de multe ori in capcana – si eu, si Bogdan – crezind ca ceea ce spune e “pe bune”. la fel e si blogul lui.
***
deci, daca sunteti in Cluj pe 5 decembrie va asteptam la SMS CLUJ, evenimentul are loc la City Plaza Hotel, participarea se face pe baza de inscriere aici. primesti pe mail invitatie, dupa ce te-ai inscris.
sunt sigura ca va fi o intilnire memorabila.
*
sponsorii evenimentului sunt Staropramen, Danone si Johnnie Walker
editiile de decembrie ale revistelor sunt cele mai cu motz, cele mai cele. se investesc bugete mari (se si recupereaza din investitie pentru ca sunt incasari mari din publicitate in luna decembrie), de asta imi place sa caut editiile de decembrie ale marilor publicatii.
tocmai am vazut Vogue Spania cu Kate Moss pe coperta si cu un pictorial in care “vinde” valorile spaniole. un pictorial de Mario Testino.
enjoy it:)
Cum nu sunt in tara, asta a fost prima gala live din sezonul 2 X Factor pe care n-am vazut-o din studio si , ca la un drog, mi-am luat portia de X Factor via sms-uri (aseara, multumesc Elena Prodan 🙂 ) si internet (de dimineata).
Am fost insa simbata la repetitii si stiam o parte importanta din show (scriu dupa amiaza despre culisele repetitiilor pentru gala 3), dar nu stiam surprizele si nici cum va vota publicul.
si nu aveam de unde sa stiu look-ul Deliei.
nu stiu daca asta a fost ideea, dar mie mi-a amintit de o minunatie de film a lui Luc Besson, Metroul, cu Isabelle Adjani si Christophe Lambert. e un film care a avut premiera la mijlocul anilor 80 cind multi dintre concurentii de la X factor nici nu se nascusera.
daca nu l-ati vazut, detalii aici. poate va faceti cindva timp sa-l vedeti – e o poveste de dragoste cind ea e bogata si el rebel (chiar golan – traieste la metrou, ii fura ei actele), dar incearca fiecare sa intre in lumea celuilalt ca intr-un West Side Story pe malurile Senei 🙂
altfel, ma bucur mult ca n-a intrat din nou la duel Todutz si imi pare rau pentru Raduly, dar despre asta scriu mai spre dupa amiaza.
inca un pic despre X Factor.
daca-mi place ceva la X Factor, indiferent de cine e in sezonul respectiv, e ideea de a te uita la caracterul/personalitatea unui om pe parcursul unei transformari: niste oameni care n-au treaba cu camerele de luat vederi ajung sa fie vedete daca au talent la muzici, doar ca pe drumul asta – pentru ca stau mai tot timpul sub camerele de luat vederi si in stres – le vezi caracterul.
in Vocea Romaniei concurentii sunt “pervertiti” deja: stiu cum e cu camera de luat vederi, stiu sa se controleze, pentru ca, multi dintre ei, cinta de multa vreme in Ro.
*
de exemplu, de dimineata, la Neata cu Razvan si Dani a fost un moment in care ati putut sa vedeti ego-ul concurentilor.
l-au adus in casa X factor pe Giga Hagi care a vorbit, pe limba lui, simplu si direct, despre succes “fara munca, ambitie si sacrificiu nu se poate. mai intii faceti bine si dupa aia vin si banii”. minunat Hagi care, comentind infringerea Stelei de aseara, a mai spus ceva foarte frumos care poate fi translatat si pentru competitia lor “cind cineva e mai bun decit tine, ii stringi mina si ii recunosti victoria”
(mi-ar placea sa vad asta , din inima, si la eliminarile concurentilor, tot asa cum sper ca au tinut minte partea cu “se uita infringerea asta, dupa o analiza serioasa ca sa vezi de ce ai fost infrint, o iei de la capat” caci si asta se potriveste si pentru ei.)
dar ceea ce e cu adevarat simpatic si vorbeste despre CARACTER si EGO e ceea ce nu s-a rostit in filmarea respectiva. pe toata durata interviului Hagi nu s-a uitat in monitorul de control sau in televizorul care era in camera; a fost prezent in poveste, in locul de acolo, curat si sincer.
la fel si citiva, foarte putini, concurenti; ceilalti au tras cu ochiul sa vada cind sunt filmati ca sa zimbeasca si sa dea bine in camera.
pentru privitorii votanti a fost un exercitiu bun ca sa stie care concurent e sincer si n-are ego, care concurent s-a bucurat de intilnirea propriu zisa – cu un super sportiv si un super caracter (chiar si Razvan era usor emotionat la inceputul intilnirii, ceea ce arata ca oricit de vedeta esti, daca ai aluat bun, stii sa apreciezi o intilnire de asemenea valoare.) dar a fost si o ocazie sa-i vada pe cei care se iubesc mai tare pe ei decit intilnirile si amintirile care li se ofera in aceasta scoala misto care e X Factor.
vedeti inregistrarea momentului aici.
sunt o mare fana a experimentarii senzatiilor si a exploatarii simturilor pe care ni le atrofiem din comoditate.
de asta am fost la lectii de limbaj mimico gestual la British Council. ma dusesem sa invat cum sa ma folosesc de orice altceva decit cuvintele din care traiesc ca jurnalist, dar viata m-a invatat ca lectiile mi-au fost utile si pentru a-mi face prieteni simpatici.
de asta am fost la lectii de body language: am invatat ce spun oamenii cind nu asculti ce vorbesc si ma folosesc mult in interviurile mele de aceste mici detalii care spun lucruri nerostite. (un exemplu e in interviul cu Milla Jovovic)
*
zilele viitoare British Council are din nou Discovery Week – o saptamina in care poti invata putin limbaj mimico si citit pe buze, putin Braille, dar inainte de toate astea poti simti dincolo de orice cuvint , reportaj sau campanie, cum e sa traiesti intr-o lume minoritara, a celor cu dizabilitati.
e un exercitiu frumos pentru ca, spun din experienta, te aseaza in propria matca, te face sa fii cu picioarele pe pamint si sa-ti dai seama ca multe dintre problemele pe care le ai tin mai degraba de ego si de razboaiele din mintea ta, nu de ceea ce e in exterior.
*
programul din Discovery Week spune asa: luni de la ora 17.00 publicul larg este asteptat la British Council pentru cursuri de Braille, limbaj mimico-gestual si citit pe buze.
17:00 – 18:00 Învaţă să vorbeşti prin semne: curs de limbaj mimicogestual (sala Glasgow)
18:00 – 19:00 Cum să citeşti pe buze (sala Belfast)
19:00 – 20:00 Atelier de Braille (sala Cardiff)
Incepand de marti, 27 noiembrie, pana vineri, 30 noiembrie, biblioteca @British va gazdui o serie de expozitii si activitati menite sa incurajeze interactiunea si sa creeze contexte favorabile persoanelor cu deficiente senzoriale.
Veti putea participa la proiectii si concursuri tematice, sa cunoasteti lumea unui nevazator printr-o expozitie de fotografie, sa va testati indemanarea printr-un joc de sah pentru nevazatori sau sa va creati o felicitare in Braille pentru cei dragi.
*
intrarea e libera. ne vedem acolo. abia astept sa fac o felicitare in Braille.
A car stops beside a house in the middle of a newly built road in Wenling, Zhejiang province, China, November 22, 2012. An elderly couple refused to sign an agreement to allow their house to be demolished. They say that compensation offered is not enough to cover rebuilding costs, according to local media. Their house is the only building left standing on a road which is paved through their village. REUTERS/China Daily
*
text de Noemi Revnic
Recunosc ca nu mi-a placut iarna decat in copilarie, cand Campina era fermecatoare sub nameti iar finalul toamnei ma gasea in marea de frunze din curtea casei parintesti, adunand nucile maturate de vant.
M-am obisnuit cu iernile din Bucuresti iar remediile cele mai bune au devenit cafenelele, librariile si muzeele. Ca tot am mentionat libariile, Carturesti aniverseaza astazi 12 ani de existenta. Nu stiu cum au trecut acesti ani, dar imi amintesc si astazi de prima librarie a lor, deschisa la mansarda unui complex indraznet din zona Stefan Cel Mare, a fost wow! Da, prima librarie cu “carte, ceai, muzica, dichis” si-a propus sa dea astazi petreceri in toata tara, iar programul va fi prelungit, ca sa ajunga cat mai multi cititori clienti. Pentru cei din Bucuresti, mergeti la Carturestii din Edgar Quinet numarul 9 sau la Carturestii din Verona si veti fi intampinati cu ceai, muzica buna, biscuiti si reduceri pentru cartile cumparate. La multi ani, Carturesti!
Prietenii de la Club Electroputere Craiova & Bucuresti ne asteapta in spatiul din Strada Biserica Enei 16 (Caminul Artei) cu “Turul Romaniei in 7 zile”, intre 23 noiembrie si 10 ianuarie. Expozitia reprezinta etapa finala a proiectului TR7Z, desfasurat in perioada 4 – 10 septembrie, un proiect atelier mobil de creatie alternativa la care au participat atat artisti, cat si persoane implicate in contextul artistic contemporan. Traseul a fost gandit cu scopul de a valorifica teritoriul Romaniei dintr-o varietate de perspective care sa permita dezvoltarea unor subiecte de lucru legate de urbanism, economie, arhitectura, dezvoltare regionala, peisaj, cultura populara iar eu abia astept sa vad rezultatul.
Saptamana trecuta am fost la Milano, la lansarea Calendarului Campari 2013 ce o are ca protagonista pe superba Penelope Cruz (despre care pot sa va spun ca arata la fel de naturala si de frumoasa si in realitate). In prima zi la Milano am avut ocazia sa vizitez Galleria Campari, aflata in incinta sediului Campari, cu o bogata colectie de afise realizate de unii dintre cei mai mari artisti italieni, din 1860 si pana in prezent. Va recomand cu caldura aceasta vizita atunci cand ajungeti in acest oras interesant, mai multe detalii despre orele de vizitare gasiti aici.
Pot sa va spun ca ghidul este genial. Si da, am aflat ca primele cocktails au fost inventate de romani, in urma cu 4,000 de ani, din vin amestecat cu miere. Surpriza cea mare a fost sa vad un afis cu Greta Garbo, schitata absolut fabulos, si cu un pahar de Campari tinut elegant.
Va doresc un final de noiembrie frumos, cu carti si cocktails si putina arta.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
sunt mioapa. adica nu vad la distanta.
undeva pe drumul bucuresti- sibiu si retur de marti si miercuri, mi-am pierdut ochelarii si viata mea s-a complicat brusc. cum la sfirsitul saptaminii plec pt doua zile la Londra, m-am si vazut ratacindu-ma pe Heathrow in disperarea de a gasi poarta de la care pleaca avionul meu.
am sunat la opticris la mall vitan explicindu-le problema mea si nevoia de a avea ochelari (nu mai am nici reteta) pina duminica dimineata, au zis ca ma ajuta si iata-ma la ei in magazin.
o domnisoara a stat cu mine mai mult de o jumatate de ora sa-mi aleg rame (mi-am luat doua perechi ca sa nu mai fie panica in eventualitatea pierderii), apoi mi-a facut consultatia si cind sa platesc mi-a zis “mai bine dati un avans si, pentru ca e black friday miine si s-ar putea sa avem reduceri, platiti miine cind ii ridicati.”
mi se pare super client service si e frumos sa va povestesc.
*
dupa aia, ca asa sunt femeile, mi-am cumparat si o rochie si un hanorac, de la alte magazine.
super oameni buni la Opticris la Mall Vitan. miine o sa va spun si cum o cheama pe domnisoara care a stat cu mine, cu maxima rabdare, sa-mi gasesc ce-mi place.
happy.
Adrian Tibu mi-a prezentat astazi in Sibiu un loc care pare decorat de Sanziana Pop (domnisoara simpa care a avut in grija decorarea casei mele si pe care o gasiti pe Visuell.ro)
mesele erau din masini de cusut – la fel e si biroul meu de acasa
iar scarile interioare erau “preparate” sa arate ca niste valize – si eu am valize acasa , ascund cartile in ele ca sa nu mai par intelectuala.:)
sper ca puteti vedea ceva din aceasta foto
locul se numeste Pardon (puteti vedea mai multe foto pe site-ul lor) si e linga sala Thalia.
acum citeva zile va povesteam ca parcursul nostru in viata seamana cu o votca tare, oricit ar parea de ciudat.
pentru ca, la fel ca la procedeul de preparare a votcii, si oamenii trec printr-un procedeu de rafinare prin “focurile” incercarilor la care-i pune viata.
ziceam atunci ca oamenii buni sunt cei distilati inteligent , adica e la fel ca la procedeul tehnologic pentru bauturi cind alcoolul e distilat de mai multe ori, iar rezultatul e o bautura de o puritate si o finete extraordinare.
pentru ca in romania s-a lansat recent votca Tazovsky – de 7 ori distilata, va imaginati cit de pura este – am facut un concurs cu premiul un “intelligent kit” Tazovsky care include o sticla de Tazovsky Vodka, carte de cocktail-uri, un shaker, un set de pahare de cocktail-uri.
va rugam sa-mi spuneti care sunt atributele unui om distilat inteligent. am ales-o pe Irina cistigatoare care a spus “smerenie, altruism si cumpatare. pare portretul unui schimnic, dar sunt doar cateva dintre atributele esentiale, in opinia mea, pentru orice om”
felicitari Irina. multumesc frumos tuturor celor care au participat la concurs.
si lor, dar si voua celor care ati citit aceste rinduri va doresc o viata “distilata inteligent”, iar asta inseamna nu neaparat sa treceti prin multe incercari, ci sa fiti preocupati de propria voastra rafinare – intelectuala, spirituala.
ce faceti diseara?
vreti sa asistati la unul dintre cele mai interesante concursuri destinate celor care prepara bauturi pe baza de cafea?
diseara de la ora 20.00 la palatul ghika are loc etapa finala Barmaniada a concursului de Cafea si mixologie.
puteti asista la o competitie super antrenanta (bauturile se prepara contra cronometru, participantii trebuie sa creeze o bautura noua) si…. bonus pentru cititorii s!mpa puteti bea o bautura pe baza de cafea facuta special pentru voi.
atentie! mergeti la Palatul Ghika spuneti la bar cuvintul “simpa” si veti primi o bautura pe baza de cafea gratis.
sa faceti foto cu delicatesele de acolo sa-mi trmiteti si mie pt ca sunt la Sibiu:)
have fun. ora 20.00, Palatul Ghica, Barmaniada – cafea si mixologie. o sa fiti uimiti cite bauturi pe baza de cafea se pot crea.
e un articol genial in New York Times despre cum HipHop-ul a influentat moda – ma refer la haine si nu la cele pe care le iei de prin mall-uri (adica hanorace si pantaloni care aduc a trening) , haine de brand facute de designeri cu carte de vizita importanta.
New York Times crede ca designerii care au acum 20 si ceva de ani, care au crescut cu muzica aceasta, vin cu propriile influente in moda si cum cei mai talentanti dintre ei sunt vinati de marile case de moda care cauta mereu ceva nou sau si-au creat propriile comunitati in online, asa ajung sa aiba putere iar hip hop-ul sa influenteze in couture (exagerez putin la asta cu couture) . puteti citi articolul integral aici
***
sunt o ignoranta in ceea ce priveste muzica hip hop.
mi s-a apris un mic felinar pe strada care lumineaza cam cit o luminare pe terminate, dupa ce am scris un text in care apreciam indemnul lui Cheloo catre niste copilasi de la X factor sa puna mina pe carte, iar o parte din fanii lui mi-au lasat indicatii ce sa ascult.
dar imi dau seama ca undeva , in ultimii ani, poate copiind de afara, poate acumulind emotii pe cont propriu, e o generatie intreaga care incepe sa se exprime in muzica aceasta mai degraba vorbita decit cintata.
si am un cintec in calculator al lui Maximilian, pe care sper sa-l cunosc cindva, cintec care m-a emotionat foarte tare cind l-am auzit prima data (nu e public inca, va fi pe noul album, de asta nu va dau detalii despre el). mi-ar placea sa-i scriu povestea lui Maximilian.
***
dupa articolul din NY Times am cautat sa vad unde se duce hip hop-ul in arta, ca forma de exprimare si m-am oprit la ceva simpatic.
fotograful american Mike Schreiber a muncit 11 ani la un proiect in care a adunat portrete ale celor mai mari performeri de hip hop. mie nu-mi spun nimic oamenii din foto, dar imi plac cadrele si, mai ales, imi place perseverenta fotografului.
gasiti o selectie frumoasa de fotografii pe blogul metropolitan museum, aici un cadru care-mi place tare pentru ca e la limita intre doua lumi: fashion si hip hop, asa ca se potriveste cu articolul din NYTimes de la care am plecat.
doamna din foto e Mia
mi-am cumparat la inceputul saptaminii aceasta minunata pereche de pantaloni de la fetele care au creat brandul 109.
imi plac asa de mult incit i-am tot imbracat zilele astea, ceea ce s-a intimplat si astazi, cind am mers la Zilele Biz unde am avut de povestit despre marketingul cultural.
cind am plecat de la zilele biz, un domn trecut de 50 de ani pe care l-am intilnit pe strada m-a certat:
– lumea nu are cu ce sa se imbrace si tu poti pantaloni din care s-ar fi putut face doua perechi?
pantalonii sunt , intradevar, foarte largi in partea de jos, dar asta e farmecul lor.
– asa e moda, nu e mai bine ca aveti la ce sa va uitati, ceva diferit decit blugii si pantalonii terni din jur?, am incercat eu sa ma apar.
domnul foarte serios a continuat ( nu l-am mai vazut in viata mea, tin sa precizez):
– moda, moda, dar tie iti place asa ceva?
– da. si uite ca v-am atras atentia, ca m-ati remarcat dintre toti cei care trec pe linga dvs
– da, dar asa?!, si-a aratat plin de dezaprobare catre minunatii mei pantaloni.
umorul absurd e peste tot
🙂
fotografia este din catalogul 109
Silva reincepe interviurile minunate cu oameni speciali pe care le pune pe canalul sau de youtube. un proiect care e facut sa ramina in spatiul virtual, sa lase urme pentru viitor: marturii ale unor oameni frumosi care au facut lucruri de la care ai de invatat oricind.
primul interviu din seria noua este cu Irina Margareta Nistor. profit de acest prilej ca sa va povestesc citeva lucruri mai putin cunoscute despre Irina Margareta Nistor.
zice in interviu ca are o pasiune mare pentru avioane, ceea ce nu spune este ca incearca sa-i bucure pe toti cei pe care-i cunoaste invitindu-i la calatorii private cu avionul. mi s-a intimplat si mie, la festivalul Anonimul.
spune putin in interviu despre perioada pentru care o cunoaste o lume intreaga : cea in care traducea filme pe care le vedeam la video.
ce nu a avut timp sa spuna in interviul respectiv este ca le traducea simultan cu desfasurarea actiunii, live adica, pentru ca nu exista sistem de montaj. daca se intrerupea , trebuia sa o ia de la capat.
toata partea aceasta a traducerilor de pe vremea comunistilor va fi intr-un film documentar din care veti fi uimiti sa descoperiti ca nu are o colectie de casete video acasa, ca domnul care o angajase sa traduca filmele nu ii dadea si ei un exemplar din fiecare film tradus, ba din contra, platea fiecare caseta pe care o voia. mai pastreaza doua casete.
si ceva foarte simpatic, Irina Margareta Nistor isi noteaza intr-un carnetel toate filmele pe care le vede, are peste 3000 de filme pe care le-a vazut.
dar dincolo de toate astea e Irina Margareta Nistor care vrea sa bucure lumea: are intotdeauna un cadou pentru cineva, o vorba buna, o ciocolata cind ti-e rau, o vorba buna mereu.
descoperiti putin putin din Irina Margareta Nistor in cele trei minute ale acestui interviu si uitati-va cu atentie la ea: din ce trec anii, arata mai bine, mai senina, mai luminoasa, mai frumoasa. semn de om implinit si impacat cu sine.
acest interviu face parte din campania “Momente insufletite de Silva Dark”.
luni si marti am facut parte dintr-o comisie (alaturi de Mihaela Perianu, Mihai Popa Radu si Sorin Psatta) care a desemnat cei 5 viitori bursanti Cosmote. e vorba de burse de merit, burse de excelenta.
dupa doua zile de intilniri cu 25 de elevi exceptionali pot spune ca mai avem motive sa credem intr-o lume mai buna: avem tineri geniali care sunt net superiori generatiei noastre.
sa ma explic: am intilnit tineri cu remarcabile rezultate academice – recorduri la olimpiade internationale, stagii la Natiunile Unite, premii internationale in activitatea lor profesionala , dar care aveau in CV 2-3 pagini in care mentionau doar actiunile de voluntariat, implicarile extrascolare.
toti studenti in romania. in mare majoritate dorind sa ramina in tara noastra.
sigur ca ii vedeti rar la tv pentru ca ei apar la stiri cu medaliile de la Olimpiada si gata. nu le tinem minte numele, nu se pozeaza in reviste deochiate, nu au iubiti/ e care sa-i duca pe primele pagini ale tabloidelor.
nici nu-i intereseaza asta.
dar eu i-am vazut, am stat de vorba cu ei, m-au intimidat cu inteligenta lor, unii si cu verticalitatea si cit de bine sunt asezati in pamint la virsta lor.
scriu despre ei acum ca sa va arat inca un motiv ca sa credem intr-o lume mai buna – generatia asta de copii destepti – si sa va indemn sa scrieti si voi motive sa credem intr-o lume mai buna pe platforma Coca Cola. motivul vostru ar putea ajunge intr-un spot national. avem nevoie sa le spunem oamenilor ca exista si lucruri frumoase in aceasta tara, asa poate incepem cu totii sa o apreciem mai mult.
poti sa scrii motivele pentru care crezi intr-o lume mai buna pe http://motivesacredem.ro/. mai sunt doar doua zile in care poti sa spui motivele tale.