pe 6 septembrie la Istanbul, brazilianca Isabeli Fontana, unul dintre cele mai celebre top modele din lume, va prezenta modelele colectiei MANGO, toamna iarna 2011.
iata o demonstratie a versatilitatii lui Isabeli.
am avut onoarea de a fi invitata la acest show, asa ca am sa o vad pe Isabeli foarte de aproape… si va arat si fotografii cu noua colectie Mango. pe 6 septembrie.
uitati-va cu atentie la fotografia asta…
la fiecare detaliu..
*
*
*
*
si-abia apoi cititi explicatia foto
*
*
*
Navy SEAL Jon Tumilson lay in a coffin, draped in an American flag, in front of a tearful audience mourning his death in Afghanistan. Soon an old friend appeared, and like a fellow soldier on a battlefield, his loyal dog refused to leave him behind.
Tumilson’s Labrador retriever, Hawkeye.
Via Mr P
cind spunem animal print ne gindim la “leopard”.
doi artisti australieni Me & Oli vad insa lucrurile putin diferit… iar print-urile lor se anunta un trend care va fi preluat de multi designeri
“Me” – vine de la artista Lalita Lu, un designer de materiale din Sidney…
cind faceam experimentul Economisesti cumparind cu cardul, am fost la un pas sa-mi cumpar online o bluzita de la new look; un brand britanic de haine…
dupa care am aflat ca vin in romania din toamna asta si mi-am zis ca mai bine cumpar ceva care e mai “inaccesibil”.
*
miine se lanseaza in AFI Cotroceni primul magazin New Look din cele peste 20 in plan in Romania.
astazi ar trebui sa ajung la o vizionare in avanpremiera a colectiei lor, dar nu stiu inca daca o sa ma impac cu caldura care imi face viata grea in ultimele zile si am sa ies din casa.
daca ajung, va spun miine ce au in colectie ( apropo primii 700 de vizitatori de miine primesc vouchere de discount cadou); in avanpremiera insa iata ce aveam eu pe lista scurta de cumparaturi de la ei, pe perioada experimentului.
nu mai stiu preturile exacte; erau oricum pina in 30 de lire toate, rochia la reducere era – stiu sigur – 9 lire.
*
si nu, n-am fost platita pentru acest post, nu am primit niciun cadou… stiu brand-ul din anglia si ma bucur ca a venit si in RO.
erotism in arta desigur:)
azi am descoperit-o pe kelly thompson, fotograf de moda si ilustratoare.
plus seria ei de desene prin care incearca sa arate ca geek girls sunt hot… la urma urmei tot ce ni se pare sexy e in mintea noastra… cu ceva proiectii externe:)
sexy nonsalant.
toata lumea da sfaturi peste sfaturi legate de frumusetea noastra… revistele si site-urile se intrec in cele mai tari trucuri de frumusete si cele mai cele sfaturi…
daaaaaaar, in caldura asta ingrozitoare in care nici mustele n-au energie sa zboare, m-a lovit un gind:
care e cel mai prost sfat intru infrumusetare pe care l-ai primit?
*
sper sa nu se supere companiile de produse cosmetice, pur si simplu m-am gindit ca am primit fiecare sfaturi proaste dar despre astea nu scrie nimeni, desi ar fi de invatat din ele…
Cind a fost preselectia din Bucuresti, am avut acces exclusiv in culisele productiei XFactor Antena 1 si, pentru ca am tot fost plecata, abia acum am gasit ragazul sa scriu.
*
Cea mai mare surpriza, pentru mine, a fost Adrian Sina. Il stiam din trupa Akcent, mi-l imaginam un domn politicos si cumintel… in banca lui. Il ajuta chipul sa-ti imaginezi ca e dragalas, pe genul romantic… asa ca banuiam ca el o “omul bun” din juriu, iar Mihai Morar e “omul rau”.
Ba pardon! Adrian Sina e ucigator… le explica participantilor politicos ( macar cu asta am avt dreptate, e politicos) unde si ce gresesc (cu mega argumente profesionale), dar o facea scurt, ferm, fara sa lase loc de replicat. Ca un jucator de tenis bine antrenat care a vazut locul liber in terenul tau si bombardeaza cu un forehand acolo.
Daca eu as fi fost in locul concurentilor, ma interesam dinainte care sunt melodiile preferate ale lui Sina si invatam bine una dintre ele, poate asa aveam o sansa mica mica sa-l fac sa zimbeasca. (ma rog, poate sa fie un pont bun pentru cei care sunt in competitie…pt ca el ramine in juriu forever si vai de sufletul concurentilor)
L-am vazut si in culise. Nu stia cine sunt, deci eram “safe”. Tot serios. Se plimba la pas pe un culoar unde erau cabinele juratilor si ale prezentatorilor, foarte concentrat. Si mi-am promis ca o sa numar de cite ori zimbeste in tot show-ul… Poate facem pariuri pe cite zimbete adunam, mai ales ca am primit un rucsacel plin cu lucruri tres simpa cu logo-ul XFactor Antena 1 si vreau sa-l dau premiu cind incepe show-ul la tv.
*
Pe Paula Seling si pe Mihai Morar ii stiu de foarte multi ani. Ma asteptam sa se vada din nou perfectionismul Paulei, dar si latura ei foarte sensibila. O sa le vedeti din plin pe amindoua.
Insa abia in show-ul asta o sa-l vedeti pe Mihai mai aproape de ce e el – acasa, pentru ca Mihai e mult mai citit si mai sensibil decit lasa sa se vada la Radio Zu. (cind eram colegi la radio, ne intreceam in lecturi saptaminale si, desi citesc f repede si eficient, ma intrecea deseori.)
Preferatii mei, Razvan si Dani erau semi cuminti; adica Dani era pasnic, iar Razvan filma in locul operatorilor spre distractia tuturor. Partea asta cu distractia si echipa uriasa din spate n-o sa o puteti vedea la televizor, dar era un spirit de gasca foarte fain in culise. Atit de fain incit, desi imi propusesem sa stau doar o ora, am plecat dupa 3! (iar la iesire, m-am mai oprit un sfert de ora de vorba cu producatorul care ii “arunca in groapa cu lei pe concurenti” – la propriu: le numara secundele si le spune “intra!”. In tensiunea si emotiile de acolo, in cele 5 secunde in care sunt numarati concurentii inainte de a intra in scena, se vede cel mai bine caracterul lor. Dar despre asta va povestesc cind incepe showul la tv.)
*
La inregistrarile la care am asistat au fost citeva faze care m-au facut sa pling.
Unui tinar care facea parte dintr-un grup, Mihai i-a cerut sa se desparta de colegul si prietenul de trupa, anuntindu-l ca are votul lui, dar doar in varianta solo. Tinarul s-a gindit in timp ce colegul lui facea pasi mici pe scena, ca un leu intr-o cusca, si-a spus “DA”. Paula a votat NU , justificind ca nu vrea sa strice prietenia dintre cei doi. Ce-a votat domnul Sina… o sa vedeti in show.
Dar era atit de multa tensiune in sala in secundele alea si mie mi s-a parut atit de nedrept ca Mihai l-a pus sa aleaga muzica sau prietenia, desi avea dreptate; doar unul din cei doi cinta pe bune.
—
M-au mai facut sa pling doua surori. N-am vazut live niciodata asa ceva, desi am jelit cu suspine la filmulete similare pe youtube. Le vazusem si pe hol cind intrasem (garderoba de la sala palatului era “livingul” concurentilor si ma strecurasem printre ei curioasa), dar nu as fi zis niciodata ca pot cinta dumnezeieste. Pareau – sa ma ierte – niste soricei de biblioteca. Dar cind au inceput sa cinte erau ca niste vase comunicante prin care curge aur lichid: straluceau, isi preluau pe nesimtite una alteia versul, aveau niste voci care se completau perfect…
Si-am stiut din primele 10 secunde ca juriul nu o sa le intrerupa. Filmarea aia va fi un mega viral, cind va incepe show-ul, iar aplauzele salii – uralele ei – o sa va dea multi multi fiori. (asta e cu adevarat frumos la genul asta de show-uri: cind se transmite emotie pura, toata lumea recunoaste starea si se bucura din suflet)
—
Si m-a mai emotionat un bunic care, la pauza de prinz, n-a iesit din sala. Tot publicul era afara la fumat, respirat aer curat, mincat, baut cafea, iar in sala de spectacol erau doar femeile de serviciu si un domn imbracat in alb care vorbea la telefon “Sa vezi ce frumoasa e pe scena, cu lumini! Da, merge mai departe.” Dupa ce-a inchis, mi-a explicat ca e pentru prima data in Bucuresti, pentru nepoata care tocmai trecuse de preselectie, dar ca nu iese din sala pentru ca ii e frica sa nu se rataceasca. Avea “70 si un pic de ani”.
*
X Factor incepe la Antena 1 in septembrie si mi-au promis ca ma mai primesc in culise, asa ca va mai povestesc.
am locuit 10 ani intr-o casa. abia cind a dormit o fata la mine, dupa multa vreme de stat acolo, mi-am dat seama ca am baia mica. a intrat in baie si, cind a inchis usa, m-am gindit “oare are loc?”. eu tineam mereu usile deschise.
*
un domn cu care am facut un interviu astazi.
ieri am gasit la carturesti Visul unei nopti de iarna, piesa lui Tudor Musatescu cu Rodica Mandache si Florin Piersic.
m-am uitat azi noapte cu o mare bucurie la piesa.
am marele noroc sa o stiu pe doamna Mandache si sa ne fi intilnit (nu atit de) des (pe cit ar trebui) in ultimii ani. stiu povesti minunate despre teatru de la dinsa, unele chiar despre spectacolul asta.
stiu povesti despre spectacolele in care joaca acum (chiar vineri am vazut-o alaturi de Marius Manole in Marea iubire a lui Sebastian, la Godot… si-am avut placerea si onoarea, impreuna cu Ana si Raluca, sa o conducem acasa si sa mai povestim povesti despre teatru), dar niciodata nu am vazut-o pe doamna Mandache ca in piesa asta. Ca in “Doruletz”, cum se numeste personajul sau. ( niciun gest, nicio privire, nicio inflexiune a vocii )
asa ca am furat de pe ecran, cu printscreen, citeva imagini din piesa:)
anul trecut, mi-a povestit despre cum a schimbat-o piesa asta. am cautat prin arhive si-am gasit fragmentul de text.
Crede ca intâlnirea cu inteligenta lui Florin Piersic in „Visul unei nopti de iarna” a modelat-o ca actrita.
„Florin Piersic nu e ca restul oamenilor. De actori nici nu mai vorbesc. E din alt aluat. I-a placut atât de tare rolul meu incât venea si repeta pentru mine, nu pentru el. Regizorul era un coleg de-al meu, Dan Necsulea. La prima repetitie, ne-am dus la National, eu, Florin, regizorul si am deschis textul. Citeam si imi placea de mine, stiam ce grozava sunt si ce talentata. Si Florin a zis: «Uite despre ce e vorba. Rodica e o actrita foarte colorata, ca si mine de altfel. Acum noi trebuie sa ne chinuim sa-i scoatem tot ce ne-a aratat aici ca sa ajungem la ea. Ala-i rolul.» Pesemne ca alta actrita ar fi spus «vezi-ti de treaba». Astea sunt caderi de sus, dar eu reactionam bine si-am lucrat minunat cu el.“
La aniversarea a 50 de ani de cariera ai lui Florin Piersic, s-a spus ca i-a facut cea mai frumoasa urare. Intre multele amintiri si snoave de pe platourile de filmare povestite de partenerele lui de de-a lungului timpului, Rodica Mandache i-a urat „Sa nu fii singur”.
*
alte doua lucruri minunate pe care mi le-a spus doamna Mandache
„E la fel de greu de suportat o lauda ca si o injuratura. E aceeasi carare. Nu e usor de primit. Dar asta nu inseamna ca nu le depozitezi undeva, unde te intâlnesti cu ele si le scoti din când in când. Si pe unele, si pe celelalte.”
„Dupa fiecare rol extraordinar sa nu-ti inchipui ca esti placat undeva pe un piedestal si de acolo te ia toata lumea. Nu. Succesul tine cât tine rolul ala. Atât. Si daca intr-o zi ti se umfla maseaua, nu mai tine nici cât rolul ala.”
*
daca-si doreste cineva sa vada piesa, va dau cu drag DVD-ul, lasati la comentarii un semn:)
De 2 zile e pe facebook o aplicatie (via Catavencii) “dezbrac-o/ imbrac-o pe Elena Udrea” si toti cei care ma invita sa ma joc cu aplicatia asta primesc un frumos unfollow de la mine…
*
Inteleg ratiunile comerciale pentru care a fost facuta aplicatia = trafic ( ne jucam cu o figura publica, cu sex appeal, intr-un context care implica sexualitatea)
Inteleg ratiunile politice = suntem cu tunurile pe ei, sa-i bombardam cit mai mult ca poate mor. ( e fix din aceeasi categorie cu “chilotii elenei udrea” stire dezbatuta pe larg la tv cind de fapt i se vedea dublura de la fusta si era, oricum, irelevant.)
Ce nu inteleg e de ce oameni educati pot promova porcaria asta. Pentru ca dincolo de toate ratiunile mai mult sau mai putin ascunse, prin campania asta odioasa noi aratam ca n-am depasit anii comunismului. Ca vrem femei imbracate ca un sac, cu cit mai urite, cu atit mai bine.
In plus ne arata cum suntem noi, ca popor: gregari, vulgari, grobieni. (sau o parte -mare – dintre noi, ca sa nu protestati imediat, fara sa mai vedeti inima problemei)
(am mai scris despre asta si in urma cu citeva saptamini)
A trecut vremea in care Elena Udrea se imbraca precum o duduie, cu decolteuri profunde si fustite scurte; acum se imbraca decent – uneori chiar f frumos – si e treaba ei citi bani da pe haine, atit timp cit nu putem face dovada ca a furat banii pe care i-a folosit in achizitiile vestimentare.
*
Am intilnit-o pe Elena Udrea o singura data – in 2008, cind am facut pentru Tabu un interviu amplu despre copilaria sa. l-am scos din arhive si l-am postat aici.
N-am votat echipa din care face parte Elena Udrea, ba chiar cind a fost numita ministru a fost prima data cind m-am gindit serios sa plec din tara, dar ceea ce se intimpla acum in presa nu face altceva decit sa-mi creasca simpatia pentru ea.
Grav e ca, pe termen lung, viitoarele femei din politica sau spatiul public vor invata ca daca te imbraci in pinza de sac e cel mai bine. Insipid, incolor, fara nicio personalitate. Ca doamna Sulfina Barbu (sa ma ierte, ca am adus-o in discutie)
Ma enerveaza teribil ca tot ce gasim de criticat sunt hainele si facem campanii din asta, in loc sa analizam pe bune ce fac oamenii astia… sa dovedim daca fura, daca nu si-au facut treaba. Dar nu cu vorbarie, sa facem investigatii jurnalistice serioase, nu dat cu presupusul…
*
Ne uitam cu mare bucurie la cum sunt imbracate ale femei publice din lume ( Kate Middleton are site-uri pe care i se dezbat tinutele si care impulsioneaza teribil vinzarile brandurilor pe care le poarta, multe dintre femeile politice ale lumii se imbraca impecabil), de ce oare nu putem sa apreciem si cind ai nostri/ ale noastre se imbraca decent?!
(acest post nu este deschis comentariilor pentru ca stiu ca ambele tabere “udrea” – si cea pro, si cea contra – sunt fanatice si nu tocmai politicoase. )
de fiecare data cind trec pe strada arthur verona, imi amintesc de san francisco.
e o strada in san francisco (poate cel mai open minded dintre orasele americane ) care e plina de graffiti. strada asta e atit de celebra incit apare in ghidurile turistice linga cartierul gay (in San Francisco Harvey Milk a creat prima comunitate gay publica din America… Gus Van Sant a pus pe ecran povestea cu Sean Penn in rolul principal
in fiecare an, intr-o perioada bine stabilita, vin pe aceasta straduta, care e mai ingusta decit Verona noastra, copiii rebeli care au ceva de spus: isi pun mesajul pe pereti si-si spun povestea lumii. iar turisti din toate colturile lumii vin si citesc mesajele.
cind am fost eu acolo erau si aceste graffiti
desenele de pe peretii stradutei, care se numeste Clarion Alley, se schimba la 6 luni.
*
azi am fost pe Arthur Verona
si m-am gindit sa scriu povestea strazii Clarion pentru ca ar putea fi punct de inspiratie ca Verona noastra sa devina si ea o atractie turistica.
Domnul Lucian este chef-ul de la Gargantua ( restaurantul simpatic din Gradina Icoanei). L-am cunoscut aseara, cand a venit la masa mea de pe terasa si s-a prezentat. Am inteles ca obisnuieste sa iasa seara din bucatarie si sa stea de vorba cu clientii, intr-un stil care te duce cu gandul la filmele cu bucatari bonomi. La un moment dat se vorbea despre cartofii dulci, care sunt cam ignorati in bucatariile noastre si ale restaurantelor in care mergem in Romania. Iar domnul Lucian a inceput sa ne povesteasca despre niste deserturi senzationale cu cartofi dulci.
Incercam sa-mi imaginez cartoful taiat in doua, cald, cu topping de inghetata de vanilie, frisca si fructe de padure. La un moment dat domnul Lucian s-a retras cu aceeasi eleganta cu care isi facuse intrarea iar dupa vreo 15 minute a reaparut cu un platou pe care trona minunatul desert. Nu va pot descrie surpriza. Cat despre gust, oh, la, la!
Domnul Lucian mi-a promis ca in septembrie ma asteapta cu galuste cu prune. Asa ca aveti grija ce va doriti cand mergeti la Gargantua si va intalniti cu le chef Lucian, pentru ca o sa va ia in serios.
Viva la Cake as putea spune, iar acesta este imprimeul unui tricou descoperit intamplator pe acest site.
Il puteti comanda online, o reprezinta pe Marie Antoinette, cu acest slogan care ii decoreaza celebra peruca.
‘’Viata e facuta din surprize’’, cum mi-a spus domnul Lucian.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Toata viata ne urmaresc transformarile.
Mai intii ne “transformam” pentru ca incepem sa crestem si corpul nostru micutz isi cauta forma finala. Cind devenim adulti, incepem alte transformari; unele la vedere, altele nu.
Uneori incercam sa ne slefuim pe dinauntru si incepem sa devenim constienti de milioanele de transformari care nu sunt la vedere; alteori ne folosim de tot ce ne-a dat moda, make-up-ul, ba chiar chirurgia plastica.
Suntem obsedati de transformari, de parca nu ne putem impaca pe noi cu noi.
Chiar si cind iubim incercam sa ne transformam – ca sa placem si mai mult celui/celei care e obiectul atentiei si dragostei noastre. Ba chiar incercam sa-i transformam si pe ei (iubitii/iubitele) in ceva ce noi credem ca le-ar fi mai bine cind, de fapt, e pentru ca ni se pare ca ne va fi mai bine noua.
*
W magazine are pentru editia de septembrie un pictorial despre transformari.
Top modele asa cum arata ele fara niciun make-up, dar si transformate in personaje fashion.
Cind te uiti la ele parca vine ispita la ureche si te intreaba “tu ce ai vrea sa fii? Sau…cum ai vrea sa fii?”
*
Astazi e ziua de nastere a unui tinar minunat, Edi Enache (despre care cred ca va ajunge un mare artist – fotograf/multimedia) si tot ce vreau sa-i urez e asa: Sa rezisti ispitei si sa nu te schimbi. La multi ani.
pentru promovarea noii colectii de pantofi Louboutin, designerul a ales sa faca “replici” dupa picturi din Renastere.
arata minunat… sunt realizate de fotograful Peter Lippman
*
fotografiile acestea mi-au adus aminte de prezentarea unei colectii de accesorii Kristina Dragomir (acum 2 ani cred), cu fotografii realizate de Dan Samoila.
*
sigur ca sunt multi care s-au inspirat din tablouri ca sa-si prezinte hainele-accesoriile- sau ce or mai fi avut de prezentat, dar nu pot sa nu ma bucur ca ai nostri, aka Kristina Dragomir, e acolo in trend cu gindirea si executia (ba chiar un pic in avangarda:) )
Dave Gahan (dl Depeche Mode) a intervievat-o pe Frida Giannini (directoarea de creatie Gucci) pentru Interview Magazine
e foarte fain interviul, il puteti aici
GAHAN: What inspires me is usually very visual— and it sounds like inspiration works like that for you, too. Where do you get inspiration from these days?
GIANNINI: Well, you know, inspiration for a designer can come from many different sides and directions, because you can be inspired by a place after a trip, or by an exhibition of art, or from music, as we were mentioning before, or from movies, from films. You can also be influenced by an age, like the ’60s or ’70s. This year, for example, I feel more ’90s, or I want to see something more futuristic. So there’s not a specific rule I would say, because every six months I need to think of something new. It really depends on your mood or your personal life sometimes . . . I can tell you that sometimes I live a very good moment and I’m very joy- ful and optimistic, so I can see more bright colors in my collection. [laughs] Other times I feel so depressed and so sad and I see a lot of darkness. So it really depends. Of course, there are certain rules you have to operate by in terms of markets, and for summer and for winter. But at the end of the day, you are a person and you put a lot of yourself into the clothes. You know, I can never decide what I am going to wear on the day of the show. It depends a lot on which mood I wake up in that day, so I never know. You just never know. I think this is interest- ing for this job, no?
n-am ce premiu sa va dau daca respundeti corect, dar – daca stiti sa identificati ce au in comun aceste coperte – ati putea fi cu un pas mai aproape de un posibil job in massmedia…
pentru ca puteti identifica un trend.
sa zicem ca e un test de aptitudini: ce au in comun aceste coperte?
miercuri un tribunal din NY a bulversat putin afacerile lui Christian Louboutin.
pantofii kui faimosi in lumea intreaga, reconoscibili dupa talpa roshie sunt in pericol:)
Louboutin a pierdut procesul cu casa Yves Saint Laurent asupra dreptului de proprietate a “talpilor de culoare rosie”, cu alte cuvinte si YSL poate produce, asa cum solicitase via tribunal, sa aiba talpi de culoare roshie la pantofi.
iar daca poate YSL vor putea si alte branduri.
🙂
povestea a fost cam asa: eu eram imbracata cu unul dintre tricourile create special pentru experimentul “economisesti cumparind cu cardul” pe care scria “tot ce e pe mine e cumparat de pe internet”.
Marius Manole, care face mereu glume cu mine pentru ca sunt detinatoarea a multor gadgeturi, a decis sa-mi faca o poza in care sa apara: laptopul, tableta, telefonul plus inscriptia de pe tricou. (fotografie pe care am executat-o dupa ce s-a terminat masterclass-ul lui Ceylan, vedeta acestei editii de Anonimul. si pe care o detine Marius, deci nu vi-o pot arata inca)
fetele cucuietele, Ana Onisei si Raluca Andreescu, au rivnit la tricoul meu si, cum sunt fericita posesoare a citorva tricouri, chiar si aici la Sf Gheorghe, le -am cadorisit, contra unei sedinte foto…
daca sunteti la Anonimul si imi spuneti despre un obiect/hainuta pe care ati cumparat-o la reduceri, va dau un tricou:)
in disputele noastre o luam uneori razna…
cam ca in fotografiile acestea din Londra, zilele trecute cind o femeie a fost aruncata de la etaj si prinsa de niste politisti, in timpul disputelor intre tineri si autoritati.
via Mr P din Time Light box
in spatele meu, pe o terasa in Green Village la Anonimul, niste domni simpa joaca wist.
am facut pe paparazzi si i-am surprins intr-o foto
ma rog, ca sa fiu onesta, le-am cerut voie.
in foto: Catalin Catzoiu, Dan Chisu, Gabi Cotabitza
cronicile s!mpa sunt realizate cu sprijinul Vodafone, partener oficial Anonimul 2011
