Zilele acestea am sa scriu mult despre educatie, despre proiecte care investesc in educatie si am sa-mi exprim de fiecare data bucuria ca societatea noastra incepe sa se intoarca inspre punctul esential in dezvoltarea unei persoane. Cu cit sunt mai multe directii din care atentia este concentrata pe educatie, cu atit “educatie” va fi nu doar un cuvint, ci si va avea valorile emotionale si morale ca sa fie o mindrie.
*
Pe vremea mea, in copilarie, prima mea grija era sa-mi fac lectiile.
Am crescut intr-un oras sarac (Alexandria), oras care nu avea nicio activitate culturala sau sociala, oras in care nu vedeai perspective de dezvoltare. Stiai inca de cind te juca cu papusile in fata blocului ca singura ta sansa de dezvoltare e sa pleci de acolo, deci sa inveti bine ca sa “iei la facultate”.
Si invatai.
Pe vremea mea, profesorii aveau capacitatea si abilitatea sa identifice aptitudinile copiilor si sa le urmareasca si dincolo de programa scolara pentru ca si ei stiau ca singura ta sansa in viata, ca elev, copil – viitor adult, era sa “ai carte”, sa poti sa iei un examen la o facultate.
Asta a fost prima mea grija in scoala: sa invat. M-a ajutat profesorul de matematica din scoala generala sa-mi concentrez atentia pe materia pe care o preda, sa particip la olimpiade si sa pot sa dau la facultate fara sa am nevoie de meditatii suplimentare care nu erau foarte accesibile familiei mele.
Pe vremea mea nu-ti trecea prin minte – pentru ca nu vedeai nicaieri exemple de reusita prin furt sau nemunca – sa nu inveti. Educatia era singura ta sansa. Ne adunam in casa unui prieten ca sa ne facem lectiile si abia apoi ne uitam la video (o aparatura rara pe atunci, acum un obiect istoric), fara sa ne supravegheze parintii sa facem asta.
Si desi veneam dintr-o familie modesta – cu tata maistru intr-o fabrica comunista si mama secretara intr-o institutie de stat – nu am avut niciodata grija de a-mi obtine hrana zilnica. In dreptul meu in familie a fost stabilita sarcina: sa inveti.
Astazi lucrurile stau diferit din mai multe puncte de vedere, desi Alexandria e un oras si mai sarac, nu mai e nici fabrica acolo, iar contextele politice si sociale ale ultimilor ani le-au redus localnicilor posibilitatea de cistig de orice fel .
*
Am scris la invitatia MasterCard despre grijile mele de copil, tintite direct spre scoala, aproape militareste executate intr-o vreme in care constiinta si disciplina erau in formare.
Mastercard participa masiv anul acesta la programul World Food Programme (11 tari din Europa Centrala si de Est – – Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Israel, Polonia, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ungaria) pentru a sprijini programul de furnizare de hrana catre elevi derulat de WFP (World Food Programme) in Rwanda. Este pentru prima data cand MasterCard implica un numar atat de mare de tari dintr-o singura regiune, in eforturile sale de a sprijini World Food Programme si de a contribui la o lume fara foamete.
In perioada 23-29 noiembrie, orice tranzactie efectuata de posesorii de carduri din cele 11 tari participante va genera automat o donatie din partea MasterCard.
Pentru fiecare tranzactie MasterCard efectuata in perioada 23-29 noiembrie, valoarea unei mese (0,2 euro) va fi donata catre Programul Alimentar Mondial.
Fiecare donatie este suficienta pentru a furniza o masa unui elev din Rwanda, unde un raport publicat recent a relevat faptul ca 43% dintre copiii cu varsta mai mica de 5 ani sufera de subnutritie cronica. Mesele servite in scoli sunt o sursa vitala de nutritie pentru elevi si ajuta la prevenirea abandonului scolar.
Alaturi de clientii sai, MasterCard se angajeaza sa doneze prin aceasta initiativa valoarea a pana la 3,75 milioane de mese catre World Food Programme.
Iar in Romania, pe plan local MasterCard a incheiat un parteneriat pe termen lung cu SOS Satele Copiilor pentru sustinerea programului Hope for Youth, cu scopul de a creste nivelul de educatie financiara a copiilor din programele asociatiei.
Un numar de 105 copii, cu varste intre 13 si 18 ani, din toate cele trei programe ale SOS, din Bucuresti, Sibiu si Bacau, vor beneficia, in urma parteneriatului de programul de educatie financiara.
Asa ca zilele acestea orice tranzactie cu un MasterCard inseamna o masa pentru un copil in nevoie.
O masa data la scoala, ceea ce inseamna ca acel copil a invatat ceva in plus in ziua respectiva si are o sansa in plus sa -i fie mai bine in viitor.
Ceea ce va doresc si dvs, binele in viitor adica:)
