In dimineata aceasta am fost la televiziunea locala din SIBIU sa povestim despre ce se intimpla in online pe perioada Festivalului International de Teatru.
Stiam de ieri ca trebuie sa mergem si m-am gindit care e acel ceva special despre care as vrea sa vorbesc si, desi suntem abia la jumatatea acestei editii de festival, am sa scriu si aici ce cred ca e cu adevarat special la acest festival: consecventa.
de exemplu, anul trecut a fost in festival un spectacol de dans incredibil de frumos al diviziei tinere a companiei de dans Batsheva (Ensemble), in show un moment era pe muzica romaneasca.
(aici puteti vedea filmul cu reprezentatia pe hora romaneasca despre care am scris anul trecut, pe vremea aceasta. )
in prima clipa, atunci in sala de spectacol, m-am gindit ca au fost f smecheri si au cautat un ritm potrivit cu coregrafia ca sa ne maguleasca ego-ul. acasa am cautat si am vazut ca, de fapt, era o bucata de coregrafie facuta – pe muzica respectiva- intr-un show care se numea Wonderland si era creat de Barak Marshall, un foarte faimos coregraf israelian, care ne vizitase tara si chiar studiase folclorul nostru.
anul acesta, Barak Marshall revin in Festival si exact cu minunea aceea de coregrafie – Wonderland, dar si cu un masterclass pentru toti cei interesati de coregrafie.
(pentru cei care nu ajung miine la sibiu sa vada Wonderland in coregrafia lui Barak Marshall, aici un fragment; e flatant sa vezi ca un mare coregraf alege sa prezinte Tara Minunilor in forma lui ideala cu domn care danseaza street dance pe muzica populara romaneasca)
sigur ca spectatorul are o senzatie de familiaritate de la an la an si ca invata indirect, ba chiar progreseaza in educatia sa in dans, daca exista o coerenta si o consecventa a alegerilor pieselor din program. sigur ca recurenta unor nume e data de niste parteneriate care se dezvolta in timp.
dar dincolo de toate astea, faptul ca Barak Marshall tine un seminar pentru tinerii care vor sa invete mai multe despre dans is coregrafie este deja intr-o alta directie: a construirii unei industrii, a dezvoltarii in interiorul industriei (la profesionistii care fac fata din ea) nu doar in afara ei (dezvoltarii gustului spectatorilor).
*
iar consecventa aceasta nu se simte doar in program, ci si in alegerea partenerilor.
Raiffeisen e partener de 7 ani, de exemplu, in festival, iar asta ajuta la a sprijini niste companii de teatru pe termen lung, da o stabilitate perceptiei si asocierii, dar si o credibilitate pentru toate partile implicate.
(ieri erau in sala de la Casa Sindicatelor, unde era un minunat spectacol de dans, evantaie galbene cadou de la Raiffeisen. era cumplit de cald si multumeam in gind Elenei Baidan si echipei ei pentru ideea evantaielor.)
si cred ca in acesti 22 de ani de festival sunt multi parteneri care au venit sa construiasca, nu odar sa-si asocieze imaginea. ma rog, cred ca in mare parte lucrul asta se datoreaza, vizionarului Constantin Chiriac, care e directorul festivalului.
