Category : diverse

shutterstock_mos craciunFifi & The City: de ce Mos Craciun e gras
diverse
10 years ago

Fifi & The City: de ce Mos Craciun e gras

text de Cristina Popa

Mi-l amintesc vag. Prima dată l-am așteptat ore în șir și el a venit, a lăsat cadourile și a fugit. N- am apucat să-l văd. Una din marile frustrări ale vieții. Apoi, mi-l amintesc de la o serbare. Țin minte că avea barbă mare albă, mi-am zis da, e mos de-a binelea. Dar avea o căldură în ochi pe

care nu am să o uit niciodată. În timp imaginea s-a conturat mult mai clar. Și am realizat că Moș Crăciun e gras. Simpatic, dar gras.

Am zis că poate mă lămurește Fifi mica:

– Maria, de ce Moș Crăciun e gras?
– Pentru că e vegetarian.
– Și de aia?
– Da. Mânincă doar zacuscă de fasole, terci de ovăz, cartofi prăjiți…și beau mult suc de
portocale. Într-o zi a iești scandal pentru că a băut tot sucul de portocale de la elfi. Tot, tot, tot! Și ei s-au supărat pe Moș Crăciun și nu au mai vrut să lucreze…

Am rămas mută. Nu mă gândisem la explicația asta. Și am hotărât să întreb și alți copii, poate, poate mă lămuresc. Iară răspunsurile lor:

Pentru ca fiecare copil il serveste cu ceva. Bomboane, cozonac. Iar el nu refuza! :))) 

Nu e gras! Dar daca ar fi gras, de ce s-ar intimpla asta? Pentru ca maninca dulciuri? Nuuu, nu maninca dulciuri. Tu n-ai vazut ca nu are nicio carie?

Pentru că mama lui i-a dat bomboane când era mic.

Pentru că toată ziua stă și citește scrisori de la copii și nu face sport. Și seara mănâncă numai prostii și bea țuică.

Pentru că…așa sunt moșii! Grași!

Mos Craciun nu e gras. Da, are o mică burta, dar el e mic.

Mai multe raspunsuri puteti citi aici.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

Cover photo shutterstock

0
2192
craciun acasa4 idei simple pentru decoratiunile de Craciun
diverse
10 years ago

4 idei simple pentru decoratiunile de Craciun

 

in ultimii ani am inceput sa confectionez de Craciun decoratiuni neconventionale

am desenat din post it-uri un brad colorat pe tabla de la birou , intr-un an in care stiam ca o sa petrec destul de mult timp din vacanta la coltul de lucru de acasa, obisnuiesc sa transform borcanele de sticla – din alea mari de la IKEA sau de prin tirguri de vechituri – cu aranjamente care includ margele de culoare rosie, funde verzi si poleiala argintie.

dar de fiecare data la capul patului trebuie sa fie un ingeras.

am un folder in computer cu fotografii pe care le adun peste an ca sa ma inspire in zilele de dinainte de Craciun.

mai jos citeva idei simple si eficiente de creat rapid decoratiuni de Craciun (si eu vreau sa fac astazi braduti pe betisoare de scortisoara).  Cover photo e cu citeva decoratiuni din casa de la mine, de anul asta.

 

 

 

daca stie cineva cum sunt facuti aricii astia din conuri… 🙂

 

0
5934
shutterstock_ingerasiPremiu pentru bilantul faptelor bune de peste an
diverse
10 years ago

Premiu pentru bilantul faptelor bune de peste an

Suntem in perioada anului in care auzim peste tot in jur despre fapte bune si despre magie, ceea ce e frumos pentru ca vorbele bune ne motiveaza si ne dau o energie buna. E un lant ca-n Pay It Forward care se formeaza: pentru ca o fapta buna genereaza alta fapta buna; intelegi bucuria celui care a beneficiat de fapta buna si iti doresti sa poti sa daruiesti si tu ceva similar, stiind ca te vei bucura dublu.

Cred ca mai mult ca in oricare an, in aceste zile oamenii s-au unit in a-i ajuta pe cei cu probleme si asta e un semn frumos ca incepem sa functionam ca o societate civila, ca o comunitate, incepem sa ne preocupam in mod constant si de ceilalti nu doar de noi.

La fel de bine stiu ca exista in fiecare zi a anului multe fapte bune care ajung catre oamenii in nevoie (nu neaparat materiala, uneori e doar o nevoie emotionala). Poate doar nu suntem noi atenti la ele la fel de mult ca acum de Sarbatori.

Anul asta au ajuns in RO programele ”masa in asteptare”, ”cafea in asteptare”, voluntariatul poate fi considerat vechime in munca si exemplele pot fi multe.

*

Asa ca nu e intimplator ca zilele acestea retailerul electroIT DOMO lanseaza campania de imagine “Lucrurile bune se intimpla in fiecare zi”, provocindu-ne pe fiecare dintre noi sa cautam lucrurile bune care se intimpla in jurul nostru.

O campanie de constientizare a intimplarilor care ne fac viata mai frumoasa, sau cu care putem face noi viata mai frumoasa.

Si ca sa-i inspiram si pe altii din faptele bune, dar sa ne si bucuram si noi, DOMO premiaza povestile despre fapte bune din fiecare zi. Haideti deci sa facem un bilant al faptelor bune cu care ne-am intilnit in acest an, ca sa-i inspiram si pe altii pentru anul ce va sa vina.

Scrieti intr-un paragraf o fapta buna pe care ati remarcat-o in acest an, ceva care s-a intimplat in apropierea voastra si – pe 27 decembrie – vom alege un cistigator care va fi premiat de Domo cu un card de fidelitate DOMO Gold incarcat cu 500 puncte, in valoare de 50 lei

Posesorul cardului beneficiaza de discount 3% la orice achizitie inclusiv produse aflate in promotie (exceptie Black Friday), oferte personalizate, cadouri, tombole, garantie extinsa, bonusuri de sarbatori, premii speciale.

Sunt sigura ca ati fost martori sau initiatori ai multor fapte bune in acest an, sa le adunam aici, va rog, ca sa ramina pentru mai departe inspiratie.

Multumesc.

*

Domo Exclusive Club este un program nou de fidelizare lansat sub umbrela noului slogan de comunicare ‘’La Domo lucrurile bune se intampla in fiecare zi.’’ Acesta reprezinta un upgrade la programul vechi de fidelizare Domocont si este structurat pe un mechanism nou, cu imbunatatiri in acest sens, astfel incat sa ofere mult mai multe beneficii clientilor Domo.

Acumularea punctelor in noul program permite clientilor ca la achizitii ulterioare sa poata plati cu aceste puncte.Valabilitatea punctelor este de un an de zile de la data inscrierii in program, iar daca in acest interval punctele nu vor fi folosite, clientul va primi un voucher valabil 3 luni  ca sa poata folosi punctele. Dupa aceasta data punctele nefolosite se vor anula.

Clientii inregistrati in vechiul program vor primi noile carduri pe care vor fi incarcate 200 puncte bonus cu conditia sa se prezinte in oricare din magazinele Domo pt a-si actualize datele (sa completeze formularul cu date personale).

 

cover photo shutterstock

8
4372
pwwfoseniiPwwfosenii – un cadou cu inima de Craciun
diverse
10 years ago

Pwwfosenii – un cadou cu inima de Craciun

sunt dintre oamenii carora le place sa faca daruri, dar nu le fac decit atunci cind au un mesaj, reprezinta ceva, merg la tinta, acopera o nevoie, sunt memorabile etc. nu fac daruri de complezenta, nici daruri ca sa ma dau bine pe linga cineva. nu stiu daca e bine sau rau, uneori pierd pentru ca nu intretin niste relatii, dar… asa sunt.

imi place ca un dar sa insemne ceva. sa aiba valoare si pentru cel care-l primeste si pentru cel care-l daruieste.

din aceasta categorie de daruri, uite o idee frumoasa daca vreti sa fiti dublu spiridus al lui Mos Craciun. daca micutii vostri au solicitat printre daruri si o pufosenie (o jucarie din plus), luati una cu mesaj: din magazinul de Pwwfosenii.

800 de animale de plus care reprezinta animale salbatice aflate sub protectia WWF sunt pregatite sa ajunga in sacul lui Mos Craciun. partea frumoasa este ca acest magazin electronic nu pastreaza niciun comision – TOATE fondurile strinse merg catre proiecte de conservare ale unui ONG de mediu.
In plus preturile sunt flexibile – fiecare donator alege suma cu care doreste sa contribuie la misiunea organizatiei – iar pwwfoșeniile sunt personalizate (fiecare dintre cele 800 de jucării are un nume si o poveste unica).

Si uite asa copilul primeste nu doar un dar de la Mos Craciun, ci si o poveste, si o lectie despre a-i ajuta pe altii, iar spiridusul parinte face fapta buna, nu doar o predica in fata copilului.

E unul dintre darurile cele mai incarcate de mesaje si de lectii si m-as bucura sa -l luati in calcul pentru sacul lui Mos Craciun.

Pina acum au fost cumparate 150 de pwwfoșenii, dar mai sunt inca 650 care de-abia asteapta sa isi faca datoria: sa bucure un om de Craciun si sa contribuie la protejarea animalelor salbatice pe care le reprezinta.

Aici gasiti magazinul de pwwfosenii

2
2115
mos craciun si gabiScrisoare pentru un spiridus al lui Mos Craciun
diverse
10 years ago

Scrisoare pentru un spiridus al lui Mos Craciun

Draga spridusa a lui Mos Craciun pe nume Roxana,

Stiu despre tine ca lucrezi la Vodafone, habar n-am daca esti din Bucuresti sau de undeva din tara. Nici nu conteaza asta.
Mai stiu ca ai citit dintre scrisorile catre Mos Craciun trimise de copiii care se afla in grija unor asociatii patronate de Fundatia Vodafone. Erau peste 300 de scrisori acolo la voi in sistem. Colegii tai si-au ales fiecare un copil caruia sa-i mijloceasca drumul pina la Mos Craciun. Tu l-ai ales pe Gabi. Habar n-am de ce te-ai oprit la el.

Gabi are 8 ani, locuieste in Costesti si, ce nu cred ca stii, mai are o sora mai mare care are 20 de ani. A intrat anul acesta in programul asociatiei Hercules din Costesti si-a fost prima data cind i-a scris lui Mos Craciun.

S-a intimplat sa fiu simbata cind Gabi s-a intilnit cu Mos Craciun si sa fiu eu norocoasa care-l ajuta sa-si desfaca darurile.

Era atit de uimit ca nu stia ce sa zica. A scos dar cu dar din cutie, le-a pus linga el si s-a uitat la fiecare in maxima tacere. Doar ochii albastri ii rideau. Era acolo cu mult mai mult decit ii scrisese el lui Mosu’.

Mingea cu Italia i-a placut cel mai mult, desi cred ca si pantofii sport cu insemnele lui Spiderman asortate cu treningul cu aceleasi insemne au fost pe placul lui. Si-a pus caciula – masca a lui Spiderman – pe cap si s-a amuzat foarte tare. Am fotografii pe care ti le trimit, daca vrei.

I-a placut mult si sticla de sampanie in care erau muuulte bomboane, i-a aratat-o mindru prietenului lui care primise si el o minge dupa cum ii scrisese Mosului. Cutia cu Lego a tinut-o mult timp in mina si m-am gindit ca isi dorea foarte tare sa o deschida, dar ca stia ca nu se cade ca – acolo unde sunt zeci de copii – sa imprastie jucarii in jur. Asa ca a imbratisat-o strins.

Cum ziceam, draga spiridusa Roxana nu stiu de ce l-ai ales pe Gabi, dar generozitatea ta (bogatia darului care depasea cu mult cererea copilului) a fost rasplatita pe deplin. Gabi e un copil cu mult bun simt si foarte darnic.

Stii ca i-ai pus un Panettone in daruri. Ei bine, el a vrut sa-l daruiasca doamnei educatoare pentru ca avea multe dulciuri. Doamna i-a promis ca trece pe la el de Craciun sa-l auda cum colinda si l-a rugat sa-si tina toate darurile pentru acasa.

Iar cind a venit Mos Craciun s-a dus la el, l-a prins de bratul sting, l-a imbratisat cit a putut de tare si i-a spus cel mai cald si mai din suflet “multumesc” pe care ti-l imaginezi.

Asa ca, draga spiridusa Roxana, ti-ai facut foarte foarte bine datoria de ajutor al lui Mos Craciun. Si sper din tot sufletul ca de Sarbatorile astea sa ai parte de aceeasi bucurie pe care i-ai facut-o tu lui Gabi, sa ti se intimple ceva frumos, bun si magic.

Pentru bucuria la care am fost martora, eu iti multumesc frumos.
*


Din 2005 citeva sute de copii din familii sarace aflati in grija unor asociatii patronate de Fundatia Vodafone beneficiaza cu ajutorul angajatilor Vodafone de indeplinirea dorintelor de Craciun. Toate scrisorile copiiilor sunt urcate in reteaua interna a Vodafone, iar angajatii aleg pentru cine sa devina spiridusul lui Mos Craciun (uneori mai multi angajati comploteaza pt un copil, in functie de cererile lui). Copiii sunt cu foarte mult bun simt si nu cer lucruri scumpe, iar uneori spun ca e ok daca-i aduce mai putine dulciuri, doar sa-i aduca si fratelui, surorii un fular sau o jucarie. Ei nu se intilnesc cu spridusii. (Mi-am folosit magia ca sa aflu numele mic al spiridusei:) )

Anul acesta 273 de copii au beneficiat de acest program. Un program absolut minunat, bazat pe voluntariat (Fundatia Vodafone are doar 4 angajati, iar la intilnirea copiilor cu Mosu’ – care a fost precedata de un spectacol muzical – zeci de angajati Vodafone au dat o mina de ajutor).

Un program care arata ca magia exista cind e si atentie pentru ceilalti, si generozitate.

Asociatia Hercules din Costesti, unde se afla in grija si Gabi, are in programele sale peste 200 de copii si aproape 50 de batrini. Programele sunt gindite pentru a elimina abandonul scolar (merg la after school si beneficiaza de masa calda sustinuta de Asociatie), au programe speciale de educatie. Anul acesta copiii de la Hercules au fost apreciati pentru munca lor si au avut contracte pentru felicitari de la multe companii. Cu doar o zi inainte de intilnirea cu Mos Craciun terminasera de livrat 400 de felicitari cu origami produse de ei;cu banii obtinuti asociatia le va asigura in continuare programele speciale.

Ii puteti gasi aici

Fotografii Edi Enache

0
2825
shutterstock_bilantFIFI & the City: Despre 2014. Cu sinceritate.
diverse
10 years ago

FIFI & the City: Despre 2014. Cu sinceritate.

text de Cristina Popa – Fifi

Sare, piper, ardei iute, miere. Se pun toate intr­-un bol mic, se piseaza, se agita si se obtine anul meu 2014.

A fost un an in care mi-­am propus foarte mult, mai mult ca niciodata si am atins cam tot ce am pus pe lista.

A fost anul in care mi­-am dat seama ca traiesc prea mult in exterior si astept prea mult de la altii. Mult prea mult. Am realizat asta foarte tarziu, dar mi se pare important ca mi­-am dat seama. Am “pierdut” oameni fara de care nu credeam ca pot sa merg mai departe, stalpi pentru mine.

Am trecut peste momente incredibil de grele care mi-­au aratat ca pot duce mult, foarte mult. Psihic si sufletesc. Si am invatat lectii importante. Emotional sunt mai sus ca niciodata si rabdarea mea antrenata, ambitia si munca mi-­au dat satisfactii enorme.

Am castigat oameni minunati in lista mea de prieteni, care au stiut sa se strecoare, sa ma convinga si care imi arata zi de zi ca exista dragoste si prietenie necondionate. Sentimente reale, relatii fara interes material, in vremurile astea tulburi mi se par ceva iesit din comun.

­ Fifi, eu țin foarte mult la tine chiar dacă tu nu mă crezi , mi­- a spus un coleg drag

­ Dar chiar nu te cred!

­ Stiu.

Si am ras amandoi, eu cu regretul că am căpătat o neîncredere care ma deranjează. 2014 e anul în care mi-­am pierdut inocența în relațiile cu cei din jur, nu mai cred ușor pe oricine, oricât de tare mi­-ar lua ochii la început.

Cu toate astea, 2014 a fost un an extraordinar. As putea sa spun cel mai bun,dar stiu ca vine 2015 care n-­am dubii ca o sa fie fabulos.

 

*

Fifi si-a intrebat prietenii ce pun ei in bilant: succesele/insuccesele emotionale sau materiale? Si dupa ce se vede ca e un an bun sau nu?

Raspunsurile le descoperiti aici.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

Cover photo shutterstock

0
1814
COBE-designs-new-flagship-building-for-Adidas-in-Germany_dezeen_784_1noul sediu de birouri Adidas, una dintre cele mai spectaculoase cladiri din lume
diverse
10 years ago

noul sediu de birouri Adidas, una dintre cele mai spectaculoase cladiri din lume

Adidas a facut licitatie de proiecte pentru a stabili  compania de arhitecti care sa construiasca noul lor sediu de birouri aflat in Germania.

Cistigatorii sunt Cobe, un studio de arhitectura foarte faimos din Danemarca.

Iata cum arata proiectul pe care l-au gindit.

 

Cladirea se intinde pe 11.000 metri patrati si va include, pe linga birourile Adidas si un sediu de conferinte, o cantina pentru angajati si un show room. De asemenea, vor fi trei gradini interioare destinate relaxarii personalului si dezvoltarii unor activitati creative.

In plus, ca totul sa para si mai SF, cladirea isi poate modifica forma pentru a fi ajustata potrivit cu evenimentele pe care le gazduieste; vara tavanul se deschide pri niste lamele speciale, astfel incit sa se realizeze o ventilatie naturala si sa nu mai fie nevoie de aer conditionat.

 

0
2055
Kinematics-dress-by-Nervous-SystemMoMa a achizitionat pentru colectia permanenta prima rochie 4 D
diverse
10 years ago

MoMa a achizitionat pentru colectia permanenta prima rochie 4 D

tehnologia merge cu viteza luminii. am mai scris despre materiale inteligente care isi schimba culoarea in functie de temperatura sau dispozitia celui care poarta haina, sau despre materiale care isi pot schimba imprimeul cu o aplicatie.

iata insa creatia a doi cercetatori, in colaborare cu un designer: o rochie realizata la imprimanta dintr-un material asemanator plasticului, printr-un procedeu care permite ca piesele rochiei sa se imbine si sa o faca fluida, sa alunece pe linga corp, asemeni unui material ca stofa.

structura rochiei are 2279 trungiuri de forma rigida, conectate intre ele cu 3316 sisteme mici de prindere, toate fiind printate simultan in nylon cu un laser special. procedura – dupa cum puteti vedea si in filmul de mai jos – este foarte spectaculoasa, pentru ca se introduce o bucata mare de plastic si, la sfirsit, iese direct rochia – ca la o sculptura – fara sa fie nevoie de orice alta asamblare.

compania care a realizat aceasta rochie Nervous System a inceput sa exploateze imprimantele 3D pentru produse de design inca din 2012 cind a realizat o linie de bijuterii, tot doar cu ajutorul unei imprimante.

conceptul lor numit 4D se refera la tiparirea 3D a unui obiect dintr-o singura bucata care apoi scos din imprimata, isi reaseaza singur forma, intr-o structura diferita.

aici este filmul care prezinta cum este facuta rochia

*
vestea despre aceasta rochie spectaculoasa am aflat-o de la Claudia Tocila . “cred ca asta e o stire care mi-ar placea sa o citesc la tine”, mi-a scris ea si m-a facut sa zimbesc pentru ca imi stie asa de bine preocuparile si interesul pentru lucrurile care se afla la limita dintre domenii si experimenteaza mult.

0
1643
shutterstock_avocadoBEAUTY: masca cu argila si avocado
diverse
10 years ago

BEAUTY: masca cu argila si avocado

asa cum am scris de multe ori, in week enduri obisnuiesc sa-mi fac masti naturiste pentru ingrijirea pielii.

de data asta, pentru ca vin dupa 2 saptamini in care am fost plecata si nu am putut respecta ritualul meu saptaminal, am avut un program intensiv de hranire a pielii.

am inceput cu o masca de fatza cu avocado si argila care curata in profunzime, dar si hraneste pielea (iarna se usuca f mult pielea pt ca apa din straturile superioare al pielii ingheata, iar eu vin dupa o excursie prin muntii Padurea neagra din Germania:) )

masca se realizeaza din o jumatate de avocado f bine copt, albusul de la un ou si 2 pliculete de argila. se paseaza bine avocado-ul, apoi se amesteca impreuna cu albusul pina se obtine o crema in care se adauga argila. se aplica pe fata si pe git pentru 45 de min.

la sfirsit, se indeparteaza cu apa calda. efectul e de curatare profunda a tenului, fara insa sa-l usuce pentru ca uleiurile din avocado fac minuni si aduc multa luminozitate.

daca nu as fi venit dupa o asa perioada incarcata, as fi incheiat tratamentul aplicind un ulei de struguri pe fata.

cum insa simteam nevoia de mai multa hrana cu forta pentru pielea mea, am preparat si masca cu cacao, cafea si – in loc de lapte – am pus smintina ca sa fie mai multe grasimi. masca pe care am tinut-o 30 de min si pe fatza si pe corp. am mai scris despre aceasta masca aici

la sfirsit am aplicat ulei de cinepa (il folosesc la gatit pentru cantitatea foarte mare de omega 3 si omega 6), iar rezultatul a fost o piele luminoasa, hidratata, curata si… foarte placuta la atingere.

ceea ce va doresc si voua, desigur.

foto cover shutterstock

3
4234
wallace federerpovestea unei capodopere literare: Roger Federer descris de David Foster Wallace
diverse
10 years ago

povestea unei capodopere literare: Roger Federer descris de David Foster Wallace

aceasta recomandare nu este doar pentru iubitorii de tenis, ci mai ales pentru jurnalisti, si pentru cei care vor sa scrie.

unul dintre cele mai citite articole ale acestui an (in presa de specialitate, pt jurnalisti) a fost despre felul in care scriitorul american David Foster Wallace obisnuia sa administreze informatiile pe care le afla si cum doar doua dintre textele sale – ambele despre tenis – au respectat regulile jurnalismului; pentru restul imaginindu-si dialoguri in baza faptelor pe care le obtinuse din reporting-ul pe teren.

Wallace  a fost un geniu al generatiei lui ( a murit in 2008), un geniu caruia Jeffrey Eugenides i-a adus un omagiu creind personajul principal din Intriga Matrimoniala cu elemente din personalitatea sa (am scris despre Eugenides de multe ori, dar si despre fragmentul meu fetis din literatura lui), iar Jonathan Franzen – cel mai bine cotat scriitor american al momentului , bun prieten cu Wallace – i-a dedicat in profilul pe care revista TIME i l-a facut in urma cu citiva ani, un capitol special. ( e emotionanta secventa in care povesteste ca, dupa ce Wallace s-a sinucis, Franzen a preluat obiceiul acestuia de a mesteca tutun ca sa pastreze cu el mereu ceva din prietenul lui)

In conditiile acestea Wallace care avea un succes imens la public nu a publicat in NEw York Times nimic altceva jurnalistic, decit textul despre Federer. (NY Times are o divizie importanta pentru verificarea faptelor si stilul de naratiune – imaginativ jurnalistica – a lui Wallace nu se incadra in politica ziarului)

*

iata insa detalii de culise din cel mai celebru profil scris despre Federer vreodata, despre cum intervievatul crede ca jurnalistul e un ciudat si nu intelege nimic din ce i se intimpla, iar rezultatul e cel mai faimos si disputat text jurnalistic din 2006.

Before he sat down with the best tennis player on the planet for a noonday interview in the middle of the 2006 Wimbledon fortnight, David Foster Wallace prepared a script. Atop a notebook page he wrote, “R.Federer Interview Qs.” and below he jotted in very fine print 13 questions. After three innocuous ice breakers, Wallace turned his attention to perhaps the most prominent theme in all his writing: consciousness. Acknowledging the abnormal interview approach, Wallace prefaced these next nine inquires with a printed subhead: “Non-Journalist Questions.” Each interrogation is a paragraph long, filled with digressions, asides, and qualifications; several contain superscripted addendums. In short, they read like they’re written by David Foster Wallace. He asks Roger Federer if he’s aware of his own greatness, aware of the unceasing media microscope he operates under, aware of his uncommon elevation of athletics to the level of aesthetics, aware of how great his great shots really are. Wallace even wrote, “How aware are you of the ballboys?” before crossing the question out.

Wallace choreographed social cues and professional reminders throughout the interview. The end of the Federer conversation comes with the caveat “Qs the Editors want me to ask [w/Apologies].” And a later discussion with Federer’s then-coach Tony Roche begins “Honor to meet you” with a reminder that Roche suffered from chronic tennis elbow and used Yonex rackets. Never comfortable in his role as a reporter, Wallace printed a preface to the Roche questions: “I’m not a journalist—I’m more like a novelist with a tennis background.” Wallace had a history of anti-credentialing himself both in person and in print, and while this reportorial and rhetorical maneuver may have disarmed sources it also created a calculus for Wallace to write under. He saw clear lines between journalists and novelists who write nonfiction, and he wrestled throughout his career with whether a different set of rules applied to the latter category.

Initially, sources reported that Federer was flummoxed by the unconventional encounter, feeling that the “questions were inane, the dude weird, and the whole exercise a complete waste of his time.” But several years later when he was asked about the resultant story–“Roger Federer as Religious Experience,” which ran in PLAY magazine, a short-lived sports supplement to New York Times Magazine–Federer recalled the interaction more fondly, saying, “I had a funny feeling walking out of the interview. I wasn’t sure what was going to come out of it because I didn’t know exactly what direction he was going to go. The piece was obviously fantastic.”

Recently during an Ask Me Anything (AMA) session on the social media platform Reddit, he reiterated his admiration for the story: “The thing that struck me is that I only spent 20 min with him in the ATP office at Wimbledon, and he was able to produce such a comprehensive piece.” Federer unknowingly hits on a significant aspect of Wallace’s literary journalism: his ability to imbue a story with larger significance beyond the ostensible subject. Several tangential topics emerge in the PLAY cover story beyond the standard profile of the Swiss phenom. Wallace discourses on the physiology of the human body, the transcendence of athleticism to the sublime, the difference between live spectatorship and televised tennis, the engineering and effectiveness of modern tennis rackets, and the reconciliation of divine grace and mortality. When the story was published on August 20, 2006, “the acclaim that greeted the piece was nearly instantaneous. It was among the most discussed stories of the year in the journalism industry.”

*

si putin despre documentarea pentru acest text

Going through Wallace’s voluminous papers at the Harry Ransom Center at the University of Texas, it is unmistakable that he was meticulous to the point of compulsive about every aspect of this story, from pre-interview preparations to final layout. His research comprised printouts, including eBay listings, on the particulars of Ivan Lendl’s 1980s-era GTX Pro-T racket, including its dimensions, strung weight, balance, swingweight, and stiffness.[v] Wallace also collected several Federer features from publications across the globe, including “Spin Doctors” by Tom Perotta, an account of how modern rackets have changed the game of tennis, which ran in the July/August 2006 issue of The Atlantic Monthly.

Wallace underlined and annotated much of Perotta’s piece, and used information from the article to augment his own aside on how the true revolution in racket engineering was not merely increased pace on the ball, but rather the degree and depth of topspin it engendered, especially during the service return. Other bits of research included a print-out of the Wikipedia entry for proprioception which he used for a riff on an athlete’s “kinesthetic sense,” and a Q&A transcript between Federer and a Wimbledon moderator after Federer’s straight set victory over Mario Ancic in the quarterfinals (the day before Wallace conducted his rare mid-tournament one-on-one with Federer).[vi]

Wallace begins the story with a brief anecdote about experiencing “Federer Moments” before reversing course and proclaiming there’s nothing newsworthy about his subject: “Journalistically speaking, there is no hot news to offer you about Roger Federer.”[vii] Wallace proves this point by listing the blandest of biographical details—age, family, personality, achievements; the bedrock of every banal sports feature—and concluding the paragraph dismissively: “it’s all just a Google search away. Knock yourself out.” Similar to his anti-credentialing, Wallace often approximated this type of journalistic indifference, and this particular example echoes a line from his story “Consider the Lobster” (Gourmet 2004).

Early in that piece Wallace acknowledges, “For practical purposes, everyone knows what a lobster is. As usual, though, there’s much more to know than most of us care about—it’s all a matter of what your interests are.” Wallace used that story, set amidst the 2004 Maine Lobster Festival, to explore the murky relationship between consciousness and what it means to be a gourmet. Similarly, he uses the Federer piece, with Wimbledon as his backdrop, as a vehicle to raise questions about grace and the grotesque, and the reconciliation of the two in both mind and body.

*

aici puteti citi textul despre Federrer care e absolut genial si care-l arata desigur pe Wallace un foarte bun cunoscator al tenisului, nu doar un pasionat (aproape fanatic).
profilul e atit de bine realizat, din asocieri, din cautarea de a intelege personalitatea lui Federrer (dincolo de tehnica de scris), incit si astazi este perfect valabil. si e o capodopera.

0
2482
diverse
10 years ago

De ce de astazi sunt fan Smiley

Daca m-ai fi intrebat in urma cu o zi ce cred despre Smiley as fi spus ca e un om foarte muncitor, ca e foarte bun profesionist (am facut cu el coperte la Tabu si a fost impecabil pe toata durata sedintelor foto), ca stiu ca lupta sa-si depaseasca limitele (ia lectii de actorie, de canto etc), dar nu as fi spus nicidecum ca sunt fanul lui.

Dar din aceasta dimineata sunt mare fan Smiley – mai exact, mare fan Andrei Maria, adica omul din spatele brandului Smiley.

povestea e asa:

mai devreme citeam scrisori catre Mos Craciun ale copiilor asociatiilor aflate in grija Fundatiei Vodafone, scrisori care au ajuns la angajatii Vodafone care au fost spiridusi ai Mosului si le-au indeplinit dorintele. Printre ele, o scrisoare a lui Alexandru care are 7 ani si isi dorea un ghiozdan cu Smiley si un trening cu Smiley, pe linga masinute bomboane si alte lucruri. Spiridusii n-au gasit partea aceasta din dar, asa ca am postat pe facebook in timp ce citeam fragmentul din scrisoarea baiatului, cu tag la Smiley si la Alexandru Macavei (fost coleg al meu, acum coleg cu Smiley).

In mai putin de 15 min si Alex si Smiley au raspuns ca facem surpriza copilului.

Recunosc ca l-am tag-uit si pe Alex bazindu-ma pe faptul ca ma stie si ca ma va ajuta, dar promptitudinea lui Smiley m-a impresionat teribil. Acum copilul va primi tricou cu chipul lui Smiley, cu autograf personalizat desigur.

Iar eu, pentru promptitudinea lui si pentru deschiderea de a face fapta buna rapid, fara prea multe dezbateri si explicatii, am devenit fan Andrei Maria.

Multumesc si aici inca o data Alexandru si Andrei pentru bucuria pe care o vom face copilului, dar si pentru bucuria mea ca am facut atit de repede – ca o magie – o fapta buna. Si ramin datoare, oricind va fi cazul, intorc din inima favoarea. Sper doar sa poata sa aiba acelasi efect magic.

0
2130
shutterstock_lavandadespre placere, altfel
diverse
10 years ago

despre placere, altfel

“cei mai multi oameni aleg placerea inaintea progresului, evolutiei”, i-am spus doamnei care si-a schimbat viata cind a inceput sa ajute africani saraci, dindu-le un job: sa faca sapunuri dupa o reteta faimoasa.

domnia sa, romanca de origine, a creat cu perseverenta si multa munca brandul Wild Olive African Artisans care e primul brand de lux din Africa de sud, exportat in toata lumea.

“mai intii munca, placerea o sa vina pe drum si din reusita lucrurilor, si din aprecierea reala a valorilor, si din acoperirea nevoilor.”

nu exista performanta fara niste sacrificii, nu exista sportiv care sa fi luat medalii ca rezultat doar al placerii, nu exista om care sa fi lasat o urma in viata doar pentru ca s-a jucat.

(povestea wild olive african artisans in curind, aici, pe blog)

2
2167
shutterstock_feardespre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru
diverse
10 years ago

despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru

in intrebarea “poate stiinta sa faca frica sa dispara?” nu e vorba de partea filosofica a lucrurilor; in sensul ca daca stii mai multe, poti sa intelegi mai mult si nu mai ti-e frica de multe.

e pur si simplu despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru realizata pe cale medicala la fel ca eliminarea senzatiei de durere (pe care,de foarte multi ani, o amelioram sau o facem sa dispara cu medicamente ).

ei bine, exista un studiu facut de o doamna de la Universitatea din Bonn, Monika Eckstein, care isi propune sa demonstreze ca frica poate fi redusa sau eliminata pe cale medicala.

in cadrul acestui studiu unui numar de 62 de barbati le-a fost administrata oxitocina (un hormon pe care corpul in elimina in cantitati mari in momentele de “fericire” – e supranumit si hormonul dragostei pentru ca apare in timpul uneii relatii sexuale, in timpul indragostelii etc).

odata administrata oxitocina s-a observat ca centrii nervosi responsabili pentru anxietate nu mai functioneaza la capacitatea maxima.

Eckstein spune ca nu recomanda inca administrarea oxitocinei in context medical, dar spune ca studiul ei poate ajuta in tratarea multor boli.

o parte interesanta din studiul ei despre care puteti citi in Scientific American aici vorbeste despre crearea amintirilor pe care creierul le asociaza cu frica. amintiri care sunt provocate de stimuli aflati in amigdala.

dincolo de gindul meu “si cei care si-au scos amigdalele sunt mai curajosi?” (da, amigdala e o regiune din creier, nu se refera la formatiunile localizate in git, dar e o gluma:) ), mai e o observatie “ne nastem fara nicio frica. pe drum reactionam diferit la intimplari, ne prompteaza altii explicindu-ne ca sunt diverse pericole si… creierul nostru invata ce e frica formindu-si singur amprente ale memoriei pentru diferite situatii.”

sa cititi studiul ca sa intelegeti, inca o data si inca o data, ceea ce imi place sa rezum in “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”

foto cover shutterstock

3
3381
shutterstock_cardintr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra
diverse
10 years ago

intr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra

Saptamina trecuta am fost in  Germania, singura romanca intr-un grup de 10 jurnalisti din toata lumea care au facut reportaje despre traditiile germane de Craciun.

Cind esti intr-un asemenea grup de jurnalisti, vezi usor diferentele culturale. Doamna care venea din Belgrad, Alexandra, mi-a povestit ca in tara sa cardurile par ceva straniu, lumea preferind sa aiba cash. Nu i-a venit sa creada ca eu nu tin cash aproape de loc in portofel (poate pentru bacsis-uri la restaurant sau pentru cumparat nimicuri) si ca prefer sa platesc cu cardul, sau sa scot euro de la un ATM de oriunde, cind am nevoie intr-o deplasare in strainatate.

Asa cum stiti eu sunt foarte MasterCard friendly,  dar si cardul meu MasterCard Gold e prieten bun cu mine. Pentru ca gratie lui am o multime de facilitati in locuri minunate, de la VIP lounge club in aeroport pina la discounturi despre care am scris de multe ori.

Cind am povestit nu doar facilitatile cardului meu, ci si ca – in Romania – MasterCard a lansat impreuna cu CEC Bank cardul contactless – pe care nu mai trebuie sa-l dai din mina la ghiseu, doar il treci pentru citeva secunde prin fata unui aparat, salvind astfel o multime de timp la cumparaturi -, Alexandra din Belgrad se uita la mine ca si cum n-am fi fost vecini de harta si la multe zeci de mii de kilometri distanta.

Nu stiu cit stiti de cardul contactless – lansat de MasterCard cu CEC Bank  – asa ca va las aici cele mai importante informatii despre beneficiile acestui card.

Simplitatea și ușurința în utilizare – plata contactless este cea mai simplă modalitate de plată: nu mai trebuie să dai cardul din mână, ci doar să îl apropii de zona semnalizată a cititorului.

Rapiditate– o plată contactless durează cu 33% maipuțin* față de o plată standard cu cardul și cu 52% mai puțin decât o plată cu numerar.În câteva secunde, plata este efectuată, tehnologia contactless fiind cea mai rapidă metodă de plată disponibilă în acest moment.

 Siguranță – o plată contactless se poate efectua doar atunci când suma este introdusă sau transmisă de către casa de marcat terminalului POS al băncii, iar dumneavoastră apropiați cardul de terminal la 2-4 cm de acesta, nefiind astfel posibile plăți efectuate din greșeală. De asemenea, tehnologia exclude posibilitatea ca baniisă fie luați de două ori pentru aceeași tranzacție.

Bonus pentru noi, ca la Belgrad nu exista inca asa ceva, daca va faceti un asemenea card si-l folositi des, aveti bonusuri de la CEC Bank constind in puncte, puteti cistiga premii in gadgeturi sau o experienta de 5 stele la Cupa Mondiala la Rugby – sportul in care contactul direct e despre utilizare inteligenta si determinare si  nu  violenta.

Cind pleci in strainatate intr-un grup cu multi jurnalisti din alte tari, unele mai dezvoltate, altele mai putin dezvoltate decit a ta, incepi sa iti mai asezi putin in mintea ta locul in materie de evolutie bancara, culturala, spirituala comparativ cu evolutia vecinilor.

La capitolul banci si facilitati financiar bancare, carduri stam mult mai bine decit cei care vin din fostele tari Iugoslave sau chiar si Cehia; nu stam bine insa la presa scrisa – unde ei au ziare cu 60-80 de pagini. Noi abia adunam intr-o zi de la toate ziarele care sunt pe piata 60 de pagini, dar… asta povestesc alta data.

 

0
1675
mincare colaj2 retete care se prepara in 30 de min
diverse
10 years ago

2 retete care se prepara in 30 de min

De mai bine de un an, in bucataria mea se afla un Multicooker Philips care imi salveaza mult timp din ceea ce ar trebui sa aloc gatitului, dar care ma si ajuta sa par o bucatareasa priceputa:).

Am scris despre cum l-am primit intr-o perioada a vietii mele in care eram foarte foarte aglomerata (link), dar si despre cum i-am tot testat limitele preparand cu ajutorul lui prajituri care nu se aflau in retetarul sau. (link)

Intre timp m-am convins ca am de-a face cu o tehnolgie inteligenta, ideala pentru zilele noastre cand facem torul la foc automat. Philips Multicooker este un aparat de gatit istet care nici nu ocupa spatiu mult in bucatarie, te ajuta sa salvezi timp si sa poti pregati retete traditionale si nu numai. In plus, te asteapta acasa cu mancarea calda, chiar daca aceasta a fost gatita in urma cu 24 de ore.

Zilele trecute am facut un nou experiment – am vrut sa vad daca pot pregati mancare din alte zone ale lumii si cam cat timp am nevoie de la momentul in care asez ingredientele pe masa pana la momentul in care mancarea e in farfurie pentru a va putea invita sa participati la o promotie speciala la vanzarea acestui super smart gadget pentru orice bucatarie.

Am mai povestit ca pentru mine e important sa pregatesc mancaruri gustoase, dar la fel de importat este ca timpul pe care eu il aloc gatitutului sa fie cat mai scurt; nu am nicio problema sa astept sa se coaca, fiarba etc. mai mult timp, dar imi doresc sa nu stau in bucatarie sa mestec in oale non stop. Daca se poate sa “sa faca” mancarea singura e perfect.

Iata doua retete pe care le-am pregatit, in ordine, una luni, alta marti.

 

Mincare cu naut turceasca

O conserva naut

2 rosii

1 ardei gras

O ceapa

2 catei usturoiul

Cimbru, piper, tarhon

O jumatate ceasca suc de rosii

Patrunjel

Se toaca marunt rosiile, ardeiul gras, ceapa, usturoiul. Cu multicooker-ul setat pe FRY pt 5 min, se pun in putin ulei ( eu folosesc de cinepa pentru multii sai acizi grasi, omega 3 si omega 6) usturoiul si ceapa.
Se adauga apoi rosiile, ardeiul gras, nautul, sucul de rosii, putin tarhon si cimbru si se seteaza multicookerul pe BOIL pentru 30 de min.

Cind timpul a trecut se adauga piper dupa gust (eu nu mai pun sare pentru ca orice conserva are sare si prefer sa maninc cu cit mai putina sare) si patrunjel.

Mincarea a fost gata in 50 de min, cu tot cu fotografii de la momentul in care am pus totul pe masa. Daca n-ar fi fost fotografiile ar fi durat undeva la 30 de min pentru ca as fi tocat unele ingrediente in timp ce altele erau pe foc:)

E absolut delicioasa, e o mincare de post si, dupa cum ati vazut, poate fi facuta foarte foarte usor.

Cea de-a doua reteta pe care am facut-o la categoria gustos, aratos si rapid a fost Penne Siciliene cu creveti.

500 creveti

Paste

3 catei usturoi

O rosie

O lingura smintina

Cimbru, patrunjel

O jumatate de pahar de wiskey

Cu Multicooker-ul setat pe FRY , 6 min, in putin ulei am pus usturoiul si rosia tocate marunt si crevetii. Am adaugat pastele si apa, am setat pe Stew pt 25 de minute. Dupa 15 min am adaugat  smintina si wiskey-ul, cimbrul.

Cum la momentul la care am pregatit aceasta mincare ma aflam intre pregatirea bagajelor pentru o deplasare in afara tarii si rezolvarea altor deadline-uri, pina am si mincat am beneficat din plin de functia speciala a tine mincarea calda pina la 24 de ore (aparatul intra automat in modulul de a tine mincarea calda dupa ce s-a terminat timpul programat pentru gatit), si-am mincat la mai bine de o ora de la preparare.

Si in acest caz, am terminat totul, cu fotografii cu tot, in mai putin de 40 de minute.

De ce am scris toate astea?

In acest moment este in desfasurare  noua promoţie Philips care va ajuta sa descoperiti retete din toata lumea si va ofera  sansa de a pleca intr-o calatorie gastronomica in marile orase ale Europei 

Zilele viitoare va mai arat si alte retete pe care le prepar cu Multicooker-ul si daca aveti retete similare, abia astept sa le incerc.

1
4085
SAMSUNG CSCsi daca, totusi, era Chris Martin?!
diverse
10 years ago

si daca, totusi, era Chris Martin?!

simbata seara, pe la 6 si putin, in tirgul de Craciun din fata primariei  din Munchen, m-am lovit de o tinara. voiam sa fotografiez ingerasi din fulgi de gisca transformati in decoratiuni de Craciun si cind am facut un pas in lateral ca sa am o incadrare mai buna, m-am lovit de o tinara care, simultan, intinsese mina catre un ingeras de sticla.

m-am intors, am inceput sa ne cerem scuze simultan (in engleza), am ris. era satena, purta ochelari de vedere, era cam de inaltimea mea (adica undeva pe la 1,60m). purta o caciula tricotata impletita, cu urechi si un ciucure mare in crestet, si-o geaca Moncler.

apoi,  am ridicat ochii catre tinarul care era cu ea. si el in geaca Moncler si cu caciula tricotata cu urechi si ciucure; mult mai inalt decit ea care nu- i ajungea in dreptul umarului:  semana incredibil de tare cu Chris Martin de la Coldplay. dar atit de tare ca mi-am dat seama cum s-a schimbat intr-o clipa expresia fetei mele cind l-am vazut si stiam ca am privirea aia fixa si uimita. tinarul s-a uitat la mine, a remarcat ca am inceput sa ma uit straniu pentru ca i-am vazut zimbetul care a aparut in coltul gurii si eu mi-am spus in gind “saracul om, probabil se gindeste ca are in fata inca o nebuna care-l crede Chris Martin”.

intre timp prietena lui si-a platit ingerasul de sticla si-au plecat vorbind in franceza. el spunea ca ar trebui sa mearga la hotel, ea ca mai vrea sa mai vada macar un magazinas pina ies din piata.

cit mi-am platit cumparaturile am tot fredonat in minte linia melodica de la Fix You, piesa celor de la Coldplay.

o jumatate de ora mai tirziu i-am vazut din nou in piata: se tineau de mina si trageau sa mearga in directii opuse. mi-a ramas in minte un cadru cu mina ei fara minusa care stringea mina lui aflata intr-o manusa de piele neagra si gindul meu ca ea il iubeste mai mult decit o iubeste el; era ceva in gestul ala care m-a facut sa ma gindesc la asta. si-am continuat sa fredonez Fix You.

*

ieri am primit  un newsletter de la Coldplay (sunt abonata, nu a venit asa din neant) care anunta un concert la BBC aseara, concert ce putea f i urmarit live pe internet. din reflex, am continuat sa citesc (sa vad ce isi pun in newsletter, ce smecherici de comunicare mai fac etc) si am ajuns la paragraful asta:

PHOTOS FROM MUNICH

On Saturday night, the band played a one-off show to a wonderful crowd in Munich. Click here to check out some photos from the performance.

si de aseara ma intreb : si daca totusi era Chris Martin?!

When you try your best but you don’t succeed
When you get what you want but not what you need
When you feel so tired but you can’t sleep…

1
2052
cribEric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.
diverse
10 years ago

Eric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.

Nemtii sunt oameni din alt aluat decit noi. Fac orice lucru cu un asa mare simt de raspundere si cu o foarte mare atentie la detalii, incit chiar si micile lor pasiuni ajung sa se transforme in afaceri mari sau sa schimbe viata unui oras.

Am povestit aici despre cum o cutie muzicala a ridicat nivelul de trai al unui oras cu 11.000 locuitori doar pentru ca fiecare dintre cei implicati- proprietar magazin de jucarii, primar al orasului – a vrut sa faca lucrurile sa mearga cit mai bine.

Iata acum povestea unui domn caruia ii plac miniaturile religioase.

****

Eric Baumann locuieste in Bamberg – o localitate la granita dintre Franconia si Bavaria – un orasel de talia Sibiului, cu universitate si multa istorie frumoasa in spate. Are putin peste 45 de ani, poarta inele pe fiecare deget al miinii stingi, n-are internet acasa, are mail de doar citiva ani (pe are oricum il acceseaza de citeva ori pe luna) si e celebru pentru ca a creat un muzeu in care sunt mii de secvente religioase realizate din figurine de lemn sau piatra, ca niste machete care redau povestirile biblice. Cele mai multe sunt despre nasterea lui Iisus, despre Craciun, dar are o parte importanta din colectie si despre povestirile legate de Paste.

Prima reprezentare prin figurine a secventei religioase care povesteste Nasterea lui Iisus e datata la 1223 si e creditata ca apartinind Sfintului Francis de Assisi, fiind realizata de fapt din oameni care ramineau in pozitii fixe pentru mai multe ore pentru ca oamenii sa inteleaga cit mai repede care e semnificatia sarbatorii. Succesul acestei reinterpretari a facut ca in multe tari catolice sa existe versiuni similare.

Mai tirziu, mai ales in zonele unde erau mestesugari in lemn sau in piatra, in manastiri au fost realizate statuete care sa redea intr-un inteles cit mai popular evenimentele povestite in Biblie. Primele reprezentari cu figurine il infatisau doar pe pruncul Iisus si citeva oi, iar dupa sarbatoarea Craciunului maicutele din manastiri aveau grija de papusa care-l infatisa pe Iisus ca de propriul copil, pina la urmatoarul Craciun. La citeva sute de ani distanta au aparut si Maria si Iosif, niciodata in relatie directa in macheta, dar creati independent ca sa poata sta drept decoratiuni ca figurine pe masa de Craciun a celor mai instariti.

Cind avea 3 ani, Eric Baumann a vazut pe coperta unui disc al parintilor lui o decoratiune de Craciun creata din multe figurine. (in engleza se numeste “crib” aceasta instalatie)

A vrut sa aiba una la fel, dar mama nu i-a dat voie pentru ca nu era catolic si in religia sa nu exista acest obicei. Ii placea att de mult si si-o dorea in mod inexplicabil, asa ca a trecut peste sfatul mamei si a inceput sa-si construiasca una, figurina cu figurina. A reusit sa termine propria “constructie”  pe cind avea 16 ani si deja se hotarise ca va urma facultatea de Arte si va fi restaurator al unor asemenea obiecte cu semnificatii speciale pentru cultura celor de origine catolica.

A inceput sa colectioneze asemenea instalatii (are o colectie cu citeva mii de asemenea creatii ale secventelor religioase realizate din figurine), a cumparat o casa mare care sa poata sa fie si locuinta pentru el (la etaj), iar parterul sa poate fi transformat in muzeu. Muzeul se afla in Bamberg si este mentionat in National Geographic ca una dintre marile atractii turistice ale Bavarei, mai ales pentru catolici.

In Germania fiecare tirg de Craciun are cel putin o asemenea instalatie; Muzeul National de Istorie din Munchen are una dintre cele mai mari machete din lume de acest gen, cu citeva mii de piese, tot asa cum Muzeul din Regensburg‬, un orasel la 200 km de Bamberg, are o macheta cu citeva sute de piese. Nemtii cumpara carti cu istoria acestor machete si , ca sa faca mai distractiva participarea copiilor la analiza machetelor, ascund cite un personaj in diverse locuri pentru fiecare duminica in care copiii ajund la biserica, iar cine gaseste personajul (cel mai adesea o pisica sau o oaie) primeste dulciuri de la parinti.

Acum 3 ani,  Eric Baumann a avut o mare supriza cind a comandat inca o asemenea instalatie pentru muzeul lui. A desfacut pachetul iar cind a inceput sa monteze figurinele i s-a parut ceva foarte familiar. A cautat in arhiva familiei si  a descoperit ca macheta era exact ca aceea pe care o vazuse la 3 ani. Renuntase de multa vreme sa o mai caute.

Eric Baumann adauga in fiecare an noi piese la colectia lui  si spune ca fiecare persoana are o anume ilustrare (ca stil si design) pentru Nasterea lui Iisus  pe lumea asta; poate sa coste 1 euro sau poate sa coste citeva mii (are si piese de la 1700), nu e important asta. E important care te atrage pe tine in forma in care e reprezentata povestea: aceea e calea ta catre Dumnezeu.

***

Pentru cei ca mine care nu au o cultura religioasa a acestor ilustrari sub forma de macheta, asemanarea cu jocurile create de Mattel pentru Barbie – cu casa, haine si toate accesorile necesare intretinerii unei persoane – poate parea o evolutie frivola a aceluiasi comportament. Stiu ca e vulgara comparatia, dar daca ne gindim ca primele infatisari cu figurine au fost cele religioase si astazi folosim aceeasi tehnica pentru  a realiza manechinele pe care magazinele isi expun produsele, ne dam seama cam unde s-a dus comportamentul nostru si pe unde ni s-a “subtiat” gindirea.

Pe Eric Baumann l-am intilnit gratie Oficiului German de Turism care m-a invitat pentru citeva zile inBavaria ca sa descopar traditiile locale de Craciun.

 

0
1647
pici cu lipiciPici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special
diverse
10 years ago

Pici cu Lipici si Zimbete de Craciun – un cadou foarte special

amintirile sunt cele mai frumoase cadouri pe care le putem face celor dragi.

ii imbogateste mai mult decit orice dar material (desi uneori e nevoie si de acelea ca sa faci o bucurie sau viata mai usoara cuiva).

daca aveti copii si vreti o amintire cu totul si cu totul speciala pentru aceste Sarbatori, iata o propunere simpatica.

fotografii personalizate pe care le puteti transforma in carti postale.

il stiu pe domnul care face fotografiile – Sandu Marin – e unul dintre cei mai calzi si mai calmi oameni pe care-i stiu, daca e sa se simta bine copilul vostru (oricit demic ar fi) cu cineva, atunci Sandu e cel care va poate face una dintre amintirile cele mai frumoase

5, 6, 7 decembrie si 12, 13, 14 decembrie sunt zilele in care puteti face minunate fotografii cu copiii vostri pe care le puteti trimite apoi prietenilor de Craciun in cea mai frumoasa felicitare: cine poate aduce mai multa bucurie ca un copil simpatic?!

 

 

1
2160
teatrul din mintea noastrateatrul din mintea noastra e cel mai puternic
diverse
10 years ago

teatrul din mintea noastra e cel mai puternic

“teatrul din mintea noastra e cel mai puternic”

am spus asta ca parte dintr-un raspuns al unei studente cind vorbeam despre discursul public. ma intrebase daca experienta din radio ma ajuta cind trebuie sa vorbesc in public si incercam sa explic ca la radio povestesti lucruri si cei care te asculta nu te vad, dar isi imagineaza totul dupa propria experienta.

fiind o proiectie personala e mai puternic decit orice ar vedea in realitate pentru ca face un racord emotional cu ceea ce a trait, simtit.

si se intimpla ceva similar cu lectura unui roman, ceea ce ne imaginam noi citind cartea , cum vedem noi personajele – chiar daca ele sunt descrise , micsorind posibilitatile de imaginare – e mai puternic decit orice ne-ar povesti cineva. pentru ca e AL NOSTRU.

si genul acesta de putere a imaginatiei, daca stii sa o folosesti intr-un speech, cind spui o poveste, te ajuta foarte mult pentru ca discursul devine mult mai personal pentru cel care-l asculta.

*

in sala la prezentarea aceea se afla si bunul meu prieten Edi Enache care a tinut minte concluzia “teatrul din mintea noastra e cel mai puternic” si a facut urmatorul montaj foto.

astfel propozitia aceea simpla a capatat alte semnificatii; acum e despre vocile interioare, despre ce ne spunem cind ne certam, cind ne aprobam, cind ne motivam ca sa mergem mai departe.

obisnuiesc sa spun ca in mintea noastra sunt cele mai mari razboaie, nu in afara ei. si multe dintre motivele noastre de nefericire vin din aceste razboaie. ce-i drept si multe momente de progres, de depasire a limitelor.

e un domn care se numeste Dan Gilbert care are o analiza stiintifica despre ce-l face pe un om fericit.

e diferenta dintre aceste  doua reactii in fata unei situatii: “nu o sa-mi iasa pentru ca nu stiu sa prezint, nu orice” si “da, am sa incerc si o sa reusesc”.

All of us have this psychological immune system, this capacity to synthesize happiness, but some of us do this trick better than others. And some situations allow anybody to do it more effectively than other situations do. It turns out that freedom — the ability to make up your mind and change your mind — is the friend of natural happiness, because it allows you to choose among all those delicious futures and find the one that you would most enjoy. But freedom to choose — to change and make up your mind — is the enemy of synthetic happiness.

aici tot speech-ul lui Gilbert si pun pariu ca fiecare dintre cei care a citit aceste rinduri a avut o alta experienta si a facut o alta referinta mentala.

pentru ca… teatrul din mintea noastra e mai puternic decit orice altceva.

 

0
1533

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!