my new love – Ludovico

“It is only when we become aware or are reminded that our time is limited that we can channel our energy into truly living” – Ludovico Einaudi

In A Time Lapse is the representation of the bringing together all of life’s experience and emotions into a single moment of time. Recorded in a remote monastery near Verona and written over a period of 2 years it is as Epic and emotional as Divenire and as experimental and adventurous as Nightbook

*
– nu poti sa dormi? asculta asta.
– o nu, nu, nu. nu mai vreau sa ascult nimic prea destept pt ca oricum nu inteleg. si, pentru ca nu ma pricep, efortul de a fi atenta 100% la ce se cinta e mult prea mare.
– asculta!

*
so, this way, my love has a new name: ludovico einaudi

*
mi se pare ca fiecare sunet de clapa e un cuvint dintr-o poezie.

1820
cheloobai, Cheloo, te cam iubesc :) dar imi trece repede

bai, Cheloo, te cam iubesc :) dar imi trece repede

stiu am mai spus-o si anul trecut. la editia 2 X Factor. si fix pentru acelasi lucru. detalii aici.
*
e o secventa in primul episod al sezonul 3 X Factor in care un pusti de 19 ani care incearca sa cinte rap se urca pe scena si-si spune versurile banale.

Cheloo il intreaba care-s ultimele doua carti pe care le-a citit, pustiul spune ca n-a citit niciuna.

“nicio carte toata viata ta?”
“nu”
“ai trei de NU, iesi acum de pe scena”, spune Cheloo sec si serios.

*

am zis-o si anul trecut: faptul ca un artist cum e Cheloo – care e un lider pentru o categorie importanta de tineri – e atit de ferm cind vine vorba de citit, de educatie in general, si o face intr-o emisiune de mare audienta la tv e unul dintre cele mai frumoase mesaje pe care le poate transmite.

diferenta intre anul trecut cind scriam asta si anul acesta sta in citeva editii bune de X Factor (cu tot cu repetitii) la care am asistat si am avut timp sa ma conving ca nu e de fatada aceasta reactie a lui.

Cheloo e o persoana educata si cultivata cu mult peste medie, cu o cultura cinematografica, si nu numai, foarte bogata. v-ati mai prins anul trecut cite putin din referintele lui foarte smart in timpul comentariilor la prestatiile concurentilor (chiar daca erau f scurte si rareori aveau background ca sa se prinda si cei mai putin cititi)

asa ca domn Ion, ca nu pot sa zic domn Cheloo, va cam iubesc ca perseverati sa-i umiliti pe inculti.

*
am vazut acum primul episod X Factor integral (am fost doar o jumatate de zi la auditii anul asta, dar obiceiurile vechi nu se uita, nici iubirile vechi) gratie abonamentului meu la antena play (acum Gusti Roman o sa zimbeasca tare ca am platit pentru produsul/munca lui) si cred ca in episodul asta e cistigatorul acestui sezon: Florin Ristei il cheama o sa cinte Grace Kelly de la MIKA. are f multa charisma si e f f talentat (stiu ca vor fi si citiva copii cu voci uimitoare in episoadele viitoare, dar pariez pe Florin)

revenind insa la Cheloo si la modul in care promoveaza educatia/cititul, cind scriam pentru carticica despre X Factor profilul lui Cheloo (pe care il puteti citi aici), am avut tot timpul in minte o anume carte, asta tocmai pentru ca imaginea lui de dincolo de sticla/scena e mult mai bogata cultural decit lasa el sa se vada.

altfel, imi dau seama ca si eu sunt perseverenta: o data pe sezon, il iubesc pe Cheloo.

dupa aia imi trece.

1589
chinezuBrandu’ lu’ Chinezu la tv, de miine

Brandu’ lu’ Chinezu la tv, de miine

il cunosc pe Cristi China de pe vremea cind blog era un cuvint doar in cine stie ce dictionar tehnic sau nici macar nu fusese inventat. asa ca da, ii fac reclama in aceste momente pentru ca sunt mindra de ceea ce a realizat.

voi il stiti – cei mai multi dintre voi – de pe chinezu.eu si partea frumoasa e ca multi altii vor incepe sa-l stie de la Look TV de miine incolo.

Cristi realizeaza un pas mare pentru online-ul ro; isi duce brandul la tv (la fel cum se intimpla cu doza de has- Mikey H care a ajuns partenerul lui Bendeac in noua lui emisiune de la Antena 1).

Ce spune asta despre ce se intimpla in media?

ca sa se intoarca la tv publicul care nu mai foloseste acest canal media de citiva ani, e nevoie de oameni care au captat comunitati si audiente in online – acolo unde este acum acest public.

***
pe Cristi China o sa-l vedeti facind interviuri cu oameni MARI si misto, pe care altfel televiziunile nu prea ii baga in seama. adica exact genul ala de emisiune pentru care ai lasa calculatorul ca sa te intorci la tv, genul ala de emisiune care-ti lipsea asa de mult incit ai abandonat tv-ul.

luni marti miercuri si vineri la Look TV, Brandu’ lu’ Chinezu – si pun pariu ca in ceva vreme o sa vorbim despre genul de oameni “brandu’ lu’ chinezu”, adica oameni misto cu care ti-ar placea sa stai la masa la un pahar de vorba… ma rog, de bere, ca tot e vorba de Chinezu.

sa va uitati la emisiune, stiu deja cite ceva despre primele interviuri si vor fi acolo marturisiri care o sa tina prima pagina a ziarelor.

bafta Chinezu. sunt cu ochii pe tine! (asta nu stiu daca e chiar de bine:) )

2394
book-changbefore I die, the book

before I die, the book

proiectul lui candy chang, Before I die, I want to… a ajuns in vara asta si in bucuresti. candy atrage atentia asupra spatiilor urbane asezind in mijlocul orasului lucruri caresa le scoata din cotidian si sa capteze atentia trecatorului printr-o proiectie personala.

asa au fost si tablitele cu Before I die, I want to … si daca cei cu poiana urbana nu le-ar fi pus la universitate, la doi pasi de casa mea nu as fi aflat de candy.

ei, bine, proiectul care a facut ocolul lumii se transforma acum intr-o carte. cu dorintele oamenilor , intime, ascunse, pure.

cartea va fi lansata in noiembrie, puteti afla detalii aici.

1902

am un cintecel doar pt mine: “cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu”

“cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu/ zici ca-mi rupi picioarele daca nu/ cred si azi in ce pot eu.”

***

obisnuiesc sa spun asta cu “totul e doar in capul tau, poti mai mult decit iti imaginezi”, am spus-o si aseara unui prieten caruia – ca noi toti, din cind in cind – i se pare ca are mai mult de dus decit poate tine pe umeri.

“ai mai zis asta”, a replicat el.

“sigur, mi-o zic si mie aproape in fiecare zi pentru multe lucruri.”

“nu nu, a aparut si intr-un cintec”

asa mi-a adus aminte de darul special pe care Andrei Leonte si Ioana Blaj, prietenii mei dragi, mi l-au facut de ziua mea acum 2 ani. un cintecel despre lucrurile pe care le-au aflat de la mine, un cintecel despre prietenia noastra.

cum mi s-a parut foarte simpatic ca ne-am adus aminte de cintecel chiar cind incepe sezonul 3 X Factor, m-am gindit sa-l fac din nou public ( il pusesem pe privat, dupa o zi de expunere).

pentru cei care nu stiu, Andrei Leonte a cistigat X factor sezonul 1, iar Ioana Blaj este una dintre actritele tinere cele mai bine cotate, anul viitor o sa o vedeti in doua filme foarte frumoase.

2423

on writing Kurt Vonnegut

“Write to please just one person. If you open a window and make love to the world, so to speak, your story will get pneumonia.” Kurt Vonnegut

1562
Cameron-BayDemnitatea unui star porno

Demnitatea unui star porno

e un articol in Scientific American despre un star porno care a fost diagnosticat cu HIV scris cu o perspectiva inedita, mai ales ca vine intr-o perioada cu mult scandal pe aceasta tema in America. vedeta porno in cauza – Cameron Bay (in foto) – a creat un asemenea haos cu diagnosticul incit industria de profil din California e “on hold” in acest moment. nimeni nu mai lucreaza, toata lumea isi asteapta diagnosticul.

articolul din Scientific American e scris de Tim Lahey care e nu doar un reputat medic, ci si un profesor foarte apreciat. Lahey povesteste despre inceputurile sale in medicina cind a intilnit un alt star porno diagnosticat cu HIV in spitalul in care lucra. si descrie prietenia speciala care s-a creat intre ei prin felul in care Jose (cum il numeste pe starul porno, desi spune ca nu e numele lui real) a ales sa-si traiasca ultimele zile de viata.

e in povestea asta atit de multa umanitate si e o forma atit de frumoasa de a arata o alta fata a lucrurilor, incit mi se pare o lectie de jurnalism. nicaieri in articolul lui Lahey nu exista o acuza la adresa lui Jose sau a vedetei porno care a fost acum diagnosticata; pur si simplu, el a ales sa se uite la fata umana a lucrurilor si sa vorbeasca cu demnitate despre staruri porno.

When breathing became difficult, Jose cut back to part time work. He didn’t want to quit entirely; he said he liked helping patients get oriented to the hospital, especially the ones who were there for the first time. He knew it could be a scary place. Throughout, Jose was resolute and cheerful. He enjoyed board games with his nieces. He traveled. He slept. And he waited.

When Jose went on hospice I had been a physician for ten years. I had seen many people die. But I had never seen someone face death so unflinchingly, so calmly. Jose was afraid, absolutely. But Jose was also courageous and determined to hold his head high to the end.

intregul text e aici.

mi-ar placea sa avem si noi relaxarea, bunul simt si intelepciunea sa vorbim/ scriem astfel in mijlocul scandalurilor – pe orice tema ar fi ele.

2465
marie claireeu in marie claire de septembrie

eu in marie claire de septembrie

Astazi Ana Maria mi-a adus aminte ca e o pagina cu mine in Marie Claire. o descoperise la coafor.

Am vrut sa o pun pe blog la citeva zile de la aparitie, dar m-am luat cu treburile si-am uitat.

in pagina asta e vorba despre nimicurile care-mi fac mie viata mai frumoasa si care, tocmai de aceea, nu prea mai sunt “nimicuri”…

 

Rasfat: Inghetata cu turta dulce, cognac in combinatie cu pepene galben

Obicei: Ma trezesc la 6 dimineata, chiar si in vacanta. Pina la 8, citesc sau vad filme. Una dintre cartile mele preferate e The New Journalism, Conversations with America’s Best Nonfiction Writers on Their Craft

Dimineata: Mi-o petrec in Parcul Cismigiu cu o cafea neagra in mina, plimbindu-ma pe alei. Am si o terasa preferata, la debarcader.

Ador Caii: cred ca avem multe de invatat in comunicare de la cai. La sfirsitul lui iulie, am facut si exercitii de horse wisperer cu un trainer special.

Muzica: Uneori masor distantele in Fiecare, o piesa VUNK de pe albumul Nu scapa nimeni.

Colectie: Adun ceasuri vechi. Am unul rar, Omega 1882, de care sunt foarte mindra.

Flori: Am tot felul de plante pe care nu le gasesti, de obicei, in casele oamenilor: levantica, vita de vie, cafea.

Rasfat: Nicio zi fara Caudalie Divine Oil. E ca un balsam pentru pielea mea.

New York: In Ajun de Craciun cautind Strada 34 colt cu Chelsea ca-n filmul Miracolul de pe strada 34

Imi plac povestile: le vad oriunde  pe strada, in aeroport, la metrou. As vrea sa ma pot opri citeodata din a intreba “pot sa scriu despre asta?”

le-am citit acum pentru ca voiam sa le pun pe blog, ca sa ramina (mai ales ca povestesc rar despre lucruri concrete din viata mea), si mi-am dat seama ca daca as fi citit asta despre o persoana pe care nu o cunosteam, as fi invidiat-o putin. pentru ca are o viata foarte frumoasa.

citeodata e nevoie de o privire din afara, de intrebarile altuia la care sa dai raspunsuri, ca sa nu uiti ca viata ta e frumoasa. si speciala.

multumesc frumos Oana Botezatu pentru intrebari. Love u , Marie Claire Girls.

 

 

5205
Dancers-Among-Us-at-Half_Moon_Bay-Brendan-Bartheldansatorii printre noi

dansatorii printre noi

Jordan Matter a vrut sa le arate copiilor lui ca frumusetea este peste tot.

Asa a aparut proiectul foto cu dansatori in locuri banale care devin frumoase pentru ca prezenta lor te face sa le privesti altfel.

O frumoasa lectie despre a-ti pastra curiozitatea si despre a fi “viu”.

cartea lui Dancers among us face ravagii in America si e un exemplu minunat cum un lucru simplu poate transmite atit de multe  ..

 

 

 

 

proiectul si cartea pot fi gasite aici

 

 

2059
fmob_w-140RStyle – cind imparti din bucuria ta si celorlalti

RStyle – cind imparti din bucuria ta si celorlalti

Ne petrecem timpul in birouri si remarcam ca se schimba anotimurile in varianta lor de dupa ora 18.00.
In week end-uri suntem atit de bositi, incit ni se pare ca nu mai avem putere sa facem nimic.
Dar habar nu avem ca, din momentul in care incepem sa facem ceva, viata noastra devine mai frumoasa.

*
am fost printre cei care credeau ca o parte din stresul si nemultumirea mea vine din activitatea de la birou. poate ca venea, dar nu in cantitatea in care eu o estimasem.

mi-a luat ceva vreme sa descopar ca lucrurile pe care nu le faceam erau de fapt cheia pentru o viata mai buna: mincarea, sportul, cit de mult imi acord timp ca sa ma cunosc pe mine – in programe specializate sau citind chestiuni care sa-mi lumineze mintea,

*

ieri am fost la prietenii mei de la Raiffeisen. desi ei au o munca foarte serioasa si sunt sigura ca, de foarte multe ori, e cu un nivel de stres foarte mare, ei sunt atit de simpatici incit ii intilnesc la teatru (festivalul Undercloud), la maratoane sau… ca acum intr-un program initiat de ei cu multa miscare si voiosie.

un program intern foarte foarte smart despre nutritie, sanatate, sport, parenting, dezvoltare personala. se numeste RStyle si e o platforma care la care au acces angajatii.

ieri – ca sa marcheze – inaugurarea platformei RStyle, 130 dintre angajati au participat la un flash mob. s-au antrenat 4 ore, pe grupe, sub coregrafia lui Edi Stancu si cu ajutorul prietenilor lui din baletul care-i poarta numele si-au iesit in public sa faca un dans – in patru ritmuri diferite – expusi validarii publicului.

imaginati-va oameni care stau in birou zi de zi – erau printre ei directoarea de HR a bancii, unul dintre directorii mari, dar si multi sefi de departamente. tineri sau mai putin tineri, supli sau mai putin supli, femei si barbati, cu motricitate si aptitudini la dans sau nu.

s-au antrenat 4 ore cu bucurie (au fost momente in care au zis “nu mai facem pauza, mai repetam putin”) ca sa bucure alti oameni intr-un mall din Bucuresti. pentru 3 minute cit a durat dansul.

iar dansul lor a fost atit de frumos incit oamenii din mall au cerut un bis. si l-au mai facut de 2 ori:)

au plecat de acolo bucurosi, plini de adrenalina venita din aplauzele unor oameni care erau surprinsi ca 100 de persoane danseaza energic intr-un mall, s-au dus inapoi la birou si pun pariu ca au avut o seara minunata.

sigur, au fost obositi, dar au fost bucurosi. pentru ca au facut ceva frumos impreuna cu colegii si prietenii lor, pentru niste oameni pe care nu-i cunosteau si, in plus, au facut miscare. si-au lucrat cu ei ca sa-si depaseasca limitele si zona de confort.

despre asta e noua platforma Raiffeisen si sper ca toti simpaticii din banca sa vor bucura cu drag de ea. puteti afla detalii despre RStyle aici.

***
miine va povestesc cit de multe lucruri inveti cind participi la un flashmob

foto Alexandru Busuioceanu

1794
taxi(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

ieri in taxi am purtat o conversatie simpatica cu un taximetrist; un domn la 50 si putin de ani, tocmai primise de la compania la care lucra o tableta cu aplicatie android prin care clientii puteau ajunge la el.

– vedeti unde a ajuns tehnica asta? vine clientul prin calculator, mi-a zis el amuzat.

– nu e chiar un calculator, e un fel de calculator telefon, i-am replicat eu.

si puteti face o multime de alte lucruri cu el.

– ma gindeam intr-o zi, cind mi-au zis ca-mi dau si mie android din asta, ca vom ajunge in citiva ani sa facem totul cu telefonul: la metrou platesti intrarea cu telefon, clientii vin cu telefonul, ii vad in masina cum scriu la stop sau chiar in trafic. si ciobanii au telefon si facebook din ala, am vazut la televizor. probabil undeva in lumea asta e un om cu un telefon mai bun decit al meu care sta la soare si-si rezolva afacerea. dar nu sta si da telefoane, doar scrie lucruri acolo catre clienti. cred ca poate si semna contracte cu telefonul, nu?

– in tarile in care semnatura electronica e recunoscuta, poate si semna contracte, da.

– eu n-am avut telefon cind eram tinar. nici din ala fix pentru ca pe vremea mea era greu de obtinut un telefon si era cu… cuplaj. nici nu cred ca stiti asta. adica ridicai telefonul si puteai sa-l auzi pe cuplaj cum vorbeste. asteptai sa termine el de vorbit ca sa suni si tu unde aveai nevoie. va dati seama unde a ajuns tehnica? va imaginati unde vor fi copiii dvs?

puteti citi continuarea intimplarii pe site-ul romaniiauinitiativa.ro, aici. un proiect Vodafone Romania.

1598
Parcul IoanidToamna in Bucuresti

Toamna in Bucuresti

text de Noemi Revnic

Nu am mai scris aici de vreo doua saptamani. Scuze sunt multe. Am avut o perioada foarte incarcata si intre timp a intervenit si o calatorie peste Ocean, din care sper sa am povesti frumoase, cat de curand.

Pana atunci, anul acesta, pe 13 septembrie s-au implinit 20 de ani de cand traiesc in Bucuresti. Un oras care s-a schimbat mult, mai ales in ultimii 7 ani (sau cel putin asa mi se pare mie), un oras care are atatea locuri ascunse si frumoase, pe care parca ai vrea sa le pastrezi numai pentru tine. Dar este si un oras in care bordurile se schimba mai des decat sezoanele modei, in loc ca acesti bani cheltuiti total aiurea sa intre in bugetele spitalelor, sau al scolilor, sau, de ce nu, si pentru construirea unor adaposturi pentru caini fara stapan?

Septembrie a trecut de jumatate, scolile au inceput, teatrele isi deschid stagiunile, Festivalul Enescu e in plina desfasurare. Carturesti deschide o noua librarie chiar astazi, la Baneasa Shopping City. Si mai vin o multime de alte evenimente, despre care va voi scrie joia viitoare.

Sa aveti un weekend minunat si sa fiti sanatosi!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

Sursa foto: http://www.1001calatorii.com

1746
balet1despre scris ca despre dans

despre scris ca despre dans

toata lumea poate sa danseze. chiar daca asta inseamna o miscare fara ritm si fara sens pe o muzica oarecare. sau inseamna cea mai sofisticata coregrafie care necesita motricitate, mobilitate.

toata lumea poate sa scrie. chiar daca asta inseamna o compunere banala care descrie vacanta de vara. sau inseamna un roman a carui structura te lasa cu gura cascata.

ginditi-va la scris ca la dans.

nimeni nu poate sa transforme un dans intr-o opera de arta daca n-a studiat zeci de ore, daca nu a invatat pasii de baza, structurile si daca nu exerseaza continuu.

daca vreti sa scrieti, incepeti prin a studia. prin a citi -destructurind – scrieri celebre. ca sa invatati pasii de baza. si, ca la dans, faceti actiunea/scrieti ca sa exprimati o emotie pura, ca sa arati emotia publicului. nu ca sa va expuneti pe voi.

in dans, dupa ce ai studiat ani de zile pasii de baza, iar corpul tau a capatat o rigoare si o forma, poti incepe sa creezi in interiorul unor structuri fixe. la fel e si in scris, e nevoie de rigoare, de exercitiu care sa modeleze gindirea pentru a urmari structura. e nevoie de o finete a utilizarii cuvintului pina cind emotia poate fi descrisa in forma pura.

***

mi-am petrecut ziua intre dans si scris. intre conversatii cu doua balerine superbe, texte de scris si/sau de editat textele altora.

poate de asta mi-a fost mai clara ca niciodata legatura intre scris si dans.

da, sunt unii care se nasc cu un har teribil de a pune emotia printre cuvinte, dar chiar si ei – ca sa transforme scrisul intr-o opera de arta – trebuie sa exerseze structurat… ca la dans.

 

4019

S!MPA happy

sunt seri in care stii ca a meritat sa fi alergat ca la maraton.

ajungi la 10 jumatate seara acasa, la tv e un show la care blogul tau e partener special, maninci un falafel cu numele blogului tau pe care-l gasesti pe masa cu un mesaj ironic “stiu ca nu mai ai timp sa gatesti:)” si in show cinta oamenii pentru care muncesti cu drag.

1681
cyanometerCyanometer – cit de albastru e cerul?

Cyanometer – cit de albastru e cerul?

in 1789 exista un aparat cu care se masura cit de albastru este cerul. era format dintr-un cerc pe care erau hirtii care fusesera imbibate cu cerneala in grade diferite de intensitate.

era folosit in special de exploratori si de alpinisti si pare ca a fost creat de Horace-Bénédict de Saussure si Alexander von Humboldt.

un fel de cod Pantone pe albastru. creat acum mai bine de 200 de ani 🙂

1560

Italo Calvino despre a scrie

“To write well about the elegant world you have to know it and experience it to the depths of your being… what matters is not whether you love it or hate it, but only to be quite clear about your position regarding it.” Italo Calvino

1747
listeno scrisoare catre manifestantii Pro Rosia Montana

o scrisoare catre manifestantii Pro Rosia Montana

Dragi manifestanti Pro Rosia Montana,

Ma bucur ca iesiti in strada ca sa va sustineti opiniile. Ma bucur din mai multe motive.

Unul ar fi ca astfel, in macro, romanii invata ca e important si valoros sa-ti sustii parerea si ca, exact ca in proverb, “unde-s multi puterea creste”.

E un semn ca societatea civila prinde din nou viata. E parte din sistemul democratic.

Ma mai bucur pentru ca, in sfirsit, v-ati unit intr-o idee mai multi – de virste si pregatiri diferite. Si ca perseverati.

Ce nu ma bucura e ca nu respectati opiniile celorlalti, ca sunteti atit de fanatici in sustinerea voastra, indirjiti (parte din faptul ca nu va acorda lumea atentia pe care o doriti), incit incalcati si voi regulile democratiei; lumea voastra se reduce la “daca nu sunteti cu noi, sunteti sigur impotriva noastra. deci, HUO.”

Nu vreau sa generalizez, dar primesc injuraturi pe blog de la sustinatorii Rosia Montana, nici pe facebook nu sunt mai prietenosi si… viata bate filmul.

Putin mai devreme (later edit – putin dupa ora 15), in centrul capitalei, aproape de locul de manifestatii zilnice, m-a agresat un tinar. M-a recunoscut din fotografiile care apar pe facebook, banuiesc, si-a inceput sa ma injure si sa ma imbrinceasca pentru ca sunt dintre cei care “nu ies in piata, cei pe care i-au platit Rosia Montana, coruptii, jigodiile”.

A fost o altercatie scurta, i-am raspuns politicos si am trecut pe linga el in timp ce continua sa ma injure.

Dar n-a fost confortabil. Genul acesta de manifestari fanatice n-ajuta. Si n-au nicio legatura cu ceea ce ar trebui sa insemne, de fapt, iesitul vostru in strada.

Cum ziceam, nu generalizez, doar descriu o intimplare de acum citeva minute.

Mi-ar placea sa va vad diseara sau miine in Piata Universitatii cu macar o foaie A4 scrisa cu carioca pe care sa se afle urmatorul mesaj:  “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” Ii apartine lui Ion Ratiu.

P.S. Si nu, nu m-a platit Gold Corporation sa scriu vreo litera sau sa-mi schimb vreun gind. Cind am crezut in ceva, am iesit in strada.

later edit: mi-ar placea sa stiu CINE si, mai ales, DE CE a facut un ad pe FB cu textul meu. a bagat ceva bani pentru ca apare la foarte multa lume.

later edit: cu exceptia comentariilor care includ injuraturi, orice alt comentariu este aprobat. “eleganta” si “relaxarea in a accepta si alte opinii” prezente in unele dintre comentarii sunt un suport perfect pentru ceea ce am scris mai sus.

Love-BuildingLove building – povesti de dragoste de vazut

Love building – povesti de dragoste de vazut

v-am auzit (si pe voi, cei pe care nu-i stiu, dar va citesc comentariile, dar si pe prietenii mei) de nenumarate ori protestind ca filmele romanesti nu sunt pentru public.

ca nu avem comedii, ca nu avem filme de dragoste, ca nu avem… in general.

ei bine de week end-ul asta avem pe ecrane un film f f simpatic cu 14 povesti de dragoste puse cap la cap, povesti credibile cu tineri care arata foarte bine, povesti in care te recunosti.

e genul de film pe care sa-l vezi intr-o duminica dupa amiaza la mall, cu iubita/iubitul alaturi si sa rizi cu subinteles la situatiile in care -ti recunosti prietenii (nu nu nu, niciodata nu te recunosti pe tine.)

e un film facut cu dragoste despre dragoste si spun asta pentru ca se intimpla sa stiu jumatate din distributie, dar si pe fetele care au scris scenariul, plus pe tinara si simpatica regizoare Iulia Rugina.

e un film care o sa va arate ca se poate face cinema onest, cu bun simt si cu umor, cu replici fine si cu bani putini, dar cu multa multa prietenie.

***

daca aveti incredere in gusturile mele, luati-va prietenii si duceti-va la filmul Love Building. sau faceti o iesire ca intre fete, sigur dupa film va opriti in prima cafenea si incep marturisirile personale inspirate de situatiile din film.

pentru mine Love Builing e un Love Actually romanesc si mai tineresc… si daca v-au bucurat povestile de acolo, sigur o sa zimbiti la incercarile prin care trec Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol (care face un rol minunat, f f f diferit de orice l-ati vazut) ca sa impace 14 cupluri cu probleme in dragoste.

*

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

citatul asta, care e dintr-o scrisoare despre care cititi aici, se potriveste perfect cu filmul Love Building. e un film care nu-ti mai spune ca iubirea e perfecta, cu oameni fara niciun defect, ci ca iubirea e cind inveti cum sa traiesti alaturi de defectele celuilalt.

 

 

2845
211688_7_600Miley Cyrus, inca un mic soc :)

Miley Cyrus, inca un mic soc :)

eu sunt dintre cei care adora miscarile pe care le face managerul nou al lui Miley Cyrus pentru a -i schimba imaginea de la pustoaica Disney la o femeie – probabil – puternica, vulcanica, independenta, controversata.

nu stiu daca asta va fi directia finala dar ce stiu este ca “tot ce e definitiv bun e plictisor pentru presa” si ca domnul Larry Rudolph (care a avut-o in grija si pe Britney Spears cind trecea de la adolescenta la femeie adulta) face miscari ca la o mare partida de sah.

aparitia de la VMA a fost gindita ca sa socheze o lume intreaga – si e al naibii de greu sa mai sochezi cu ceva astazi – si a fost condusa mediatic genial post eveniment.

Larry Rudolph declara in presa americana “fanii ei au inteles despre ce era vorba, restul vor intelege… eventual” si pun pariu ca aceia care stiu cum e cu teoria dinamicii celor trei categorii de public – cei care te plac, cei care te urasc, cei carora le esti indiferent – au zimbit lung.

acum Miley apare in maieu si chiloti fotografiata de Terry Richardson, unul dintre cei mai apreciati fotografi americani – specializat in portrete si in fotojurnalism, documentare (am mai scris despre el aici) -, dar fotografiile nu sunt facute pentru o revista. au fost postate acum 2 zile pe blogul lui Terry ca urmare a …unei vizite a lui Miley in studioul lui.

care, ce mirare, vin fix dupa aparentul scandal VMA si continua imaginea ei de rebela, de femeie relaxata care n-are nicio problema sa-si schimbe imaginea, look-ul…

 

 

 

 


2800

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!