10 motive pentru care interviul e ca sexul

O perspectiva, sper amuzanta, despre interactiunea intervievat vs cel care face interviul in meseria asta simpatica de jurnalist. Din aceeasi serie Interviu. Labirint.

1. Daca e bine facut, dureaza mult fara sa simti cind trece timpul, intilnirea e intensa si ambele parti sunt multumite.

2. Necesita o pregatire pentru confortul personal. Nu e cu epilat, dushat, parfumat, ci cu research – cu google, reporting si/sau biblioteca. Dar efectele sunt aceleasi: te simti mai bine in pielea ta si scad sansele de ratare.

3. Iti folosesti toate cele 5 simturi. Orice reactie e importanta, orice informatie nerostita dar prezenta pe chipul, hainele, in preajma intervievatului, are multa putere. Si-ti arata daca poti sa mergi mai departe.

4. Esti atent la limbajul trupului. Al intervievatului, ca sa stii daca ai pus prea multa presiune. Al tau, ca sa transmiti confort si sa-l faci pe cel din fata ta sa se simta bine.

5. Ai grija sa existe un preludiu bun. Vorbesti, explici, informezi, seduci . Il dezbraci usor de hainele neincrederii. Apoi deschizi reportofonul.

6. Pentru ca un interviu sa iasa bine trebuie sa stii ca: nu e vorba despre tine ca reporter, nu te da drept exemplu, lasa-l pe celalalt sa se simta bine si sa se desfasoare. Nu e asta minunatia si-ntr-o partida de sex?

7. Incerci sa-ti sincronizezi miscarile si gindurile cu intervievatul. Dai si primesti: atentie, informatii, complicitate, (ne)incredere. E un dans acolo: intrebare, raspuns/ocolire de raspuns, o noua intrebare.

8. Intr-un interviu bun iti permiti sa-i spui intervievatului ca informatia pe care ti-o ofera nu te satisface, ca vrei mai mult. Dar pentru asta trebuie sa fi construit intimitatea si complicitatea bazata pe increderea ca rezultatul final va fi bun pentru amindoi. Ca sa merite efortul.

9. Esti trup si suflet cu ceea ce se intimpla. Concentrarea e maxima; timpul s-a oprit in loc; nu mai exista decit intervievatul si cel care intervieveaza. Esti acolo sa-l asculti, sa fii una cu el, pentru ca el sa-ti dea totul. Despre informatii vorbesc, desigur.

10. Nu te imbraci si pleci imediat dupa ce ti-ai terminat treaba. Intotdeauna mai conversezi un pic, mai lasi loc de un nou telefon. S-ar putea sa mai ai nevoie de alte info si sa vrei sa te intorci. Asa ca te asiguri de un postludiu frumos.

Bonus (recomandare) Fa-i un mic cadou intervievatului cind a aparut materialul ca sa-i multumesti ca ti-a acordat din timpul si din viata lui. Ca ti-a oferit privilegiul de a te lasa sa intri in mintea lui. Astfel, ca in orice relatie, va pastra o amintire frumoasa, personalizata despre intilnirea voastra.

Eu le daruiesc intotdeauna celor carora le-am ocupat mult timp, pt o serie de interviuri – necesare unui story lung sau unui profil – o carte sau un film, tintit pe personalitatea lor.

P.S. sunt foarte curioasa citi barbati imi vor mai refuza de acum incolo interviurile:)

caut Intern – asistent(a) redactor sef

Caut intern care sa-mi fie asistent(a) pentru 3 luni.
20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– sa faca reporting
putin si cred ca f rar, aproape spre deloc. In perioada de internship am sa scriu un singur story mare si citeva articole mai mici.

– sa participe la intilnirile de business la care merg.

Optional, dar nu neaparat:
– Scris mici articole pentru revista in partea a doua a internshipului.

*
Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*
Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)
– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.
– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta
– Acces la informatii despre media ca business la un nivel la care n-ar avea cum ajunge prea curind.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 1 februarie, cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu)
Pe 10 februarie este anuntat cel care a obtinut postul.
Internshipul incepe pe 15 februarie si se incheie pe 15 mai.

Atentie!
Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.
Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

arty week end

in week end-ul acesta am citit doua carti absolut minunate. in ordinea inversa a intilnirilor cu ele:

– NU VEDEM NIMIK – Daniel Arase – ed Art
despre cum sa intelegi picturile, uitindu-te la ele ca la scena unei crime in care fiecare detaliu poate sa spuna ceva despre subiect. nu-mi imaginam vreodata ca uitindu-ma la o pictura a unui faimos pictor voi auzi, la propriu, latratul unui ciine si voi ride in hohote de varianta primitiva a playboy-ului: pin up-ul conjugal. minunata. se citeste ca un roman politist si te face sa te intrebi: oare citi oameni sunt in stare sa dezvolte asemenea povesti sclipitoare uitindu-se la o pictura? si cum naiba sa invat si eu asta?

– LE STYLE SECOND EMPIRE – arhitecture, decors et art de vivre – Gabriel Badea Paun (ed Citadelles & Mazenod)
cartea asta n-a aparut la noi, eu am primit-o de la autor (si-i mai multumesc inca o data si aici). citind-o am avut doua reactii;
1. il stiu – din scris- pe gabriel badea paun de la cartea care a aparut la Humanitas Carmen Sylva, Uimitoarea regină Elisabeta a României. si atunci, ca si acum, a reusit sa puna pe hirtie o epoca (de data asta sfirsitul sec XVIII) cu o eleganta si un rafinament incredibile. m-a uimit talentul asta, cred ca e nativ, pur si simplu. rasa si clasa.
2. mi s-a parut incredibil ca cineva poate sa faca accesibila si unui novice ca mine o perioada artistica & istorica, fara sa coboare deloc stacheta intelectuala. am sa ma reintorc la carte sa o citesc nu pentru povestile din ea, ci pentru tehnica.

cartea arata ca un album de arta, contine fotografii extrem de bine realizate si e o excursie prin viata cultural- emotionala a Frantei secolului XVIII.

1604

S de la Sansa in Esquire

prietena si colega mea, ana onisei, a scris pt esquire un story despre o familie de rromi care merge la scoala la 40, 20, respectiv 7 ani. toata familia, toti in clasele primare.

pina sa scrie ea articolul asta nu mi-am pus niciodata cu adevarat problema “ce inseamna discriminare pentru rromi?”. acum cred ca rromi nostri de astazi sunt un fel de negrii americanilor de acum 30-40 de ani. nu sariti in sus la gindul urmator, chiar cred ca e viabil: vom avea nevoie de un presedinte rrom ca sa ne dam seama ca si ei sunt ca si noi.

iata unul dintre cele mai emotionante fragmente din textul Anei, care contine pe la mijloc, un extraordinar monolog al personajului principal, anton, 40 de ani.

*
M-am născut ţigan. Câteodată e şi bine, câteodată e şi rău. Aş vrea şi să nu fiu, dar până la urmă îmi place. De fapt, problema e că sunt momente în viaţă care te fac să spui: Băi, de ce m-am născut ţigan? Ai multe uşi închise. Indiferent, oriunde. Se uită lumea aiurea la tine. La angajat. Sau în maxi taxi, că îţi e şi ruşine. Oameni serioşi, se vede pe ei ca au învăţat carte. Şi la un moment dat iţi fac o impresie că-s tâmpiţi. Îi zic copilului: Stai cuminte, ca acuma te dau la ţigani! Parcă eu aş fi sperietoarea copilului lor.
(…)
Poate că generaţia asta de tineri n-or să mai fie “ţigani”. Şi n-o să mai fie nici o ură din asta rasială. Le-am spus copiilor: Măcar şcoală să aveţi! Că cu 8 clase nu te angajează nici la salubritate. Nu v-aţi săturat să strigaţi pe strada “Gunoiul”?
Aşa că mi-am zis că nu se mai poate fără carte. Pentru prima zi de şcoală, ne-am pregătit cu caiete de la nepotu-meu, că el avea mai multe. I le-am pus după înapoi. Mi-a fost şi ruşine. Să stai cu nişte copilaşi… Bine, ca şi ei erau ca mine, doar ca ori n-ascultaseră de părinţi, ori au stat pe acasă şi nu terminaseră şcoala. Dar eu eram cel mai cu părul alb din clasă. Doar că nu ştiam că o să fiu cu copiii mei în aceeaşi clasă. M-am trezit cu nora-mea în bancă. Ce era sa fac? Râdeau şi doamnele profesoare că mai rămâne s-o aducem şi pe bunica la şcoală.
Cartea s-a simţit. Şi la serviciu, şi în lume. La magazine: e ceva să întrebi doamna “Când aveţi program?”, iar când ea îţi raspunde “Uite programul, nu-l vezi pe uşă?”, tu să poţi să-l citeşti.
Adevărul e că ruşinea îţi trece repede. Dacă te ia de la stomac foamea, nu te mai gândeşti la ruşine. Doar nu cer nimic, m-am dus să pot să învăţ ceva. Şi acum am spus la toţi, şi la serviciu, că suntem la şcoală. Asta aş şi încerca: să fie un exemplu familia mea.

ana maria onisei, esquire, ian feb 2010

2356

romania

pe ana ipatescu, dinspre victoriei spre romana, o salvare cu sirena urlind a moarte si a disperare incerca sa-si faca loc printre masini.
la hotel minerva un politist a obligat toate masinile sa traga pe dreapta. inclusiv salvarea.

din sens invers trebuia sa i se faca loc coloanei prezidentiale.

*
pe la 19.45

*
brrrrr

2115

La multi ani!

ceea ce ma urneste pe mine in viata a fost surprins, in esenta lui, de o tinara pe nume sarah kane. in piesa ei, purificare, e un monolog care incepe asa “daca nu simti, n-are niciun rost”

si continua (e o redare aproximativa): gestul de-a minca n-are niciun rost. gestul de-a iubi n-are niciun rost. gestul de-a…muri n-are niciun rost.

*
in 2010 va doresc sa simtiti.

uitati-va cu atentie de la min 4.20 incolo:)

Politist, Adjectiv & Vlad Ivanov in topul LA Weekly

LA Weekly si-a pus criticii sa voteze, ca la Oscar, filmele acestui an.

Rezultatele m-au fact sa zimbesc tare.

Politist, adjectiv e pe locul 7 la filmul anului, iar Vlad Ivanov e pe locul 5 la best supporting actor.

FILM                           VOTES                     MENTIONS
The Hurt Locker            356                            54
Summer Hours              239                            40
A Serious Man               229                            34
Inglourious Basterds     214                            36
35 Shots of Rum           189                             32
The Headless Woman    183                            28
Police, Adjective            171                            28

SUPPORTING ACTOR                                   VOTES               MENTIONS
Christoph Waltz, Inglourious Basterds            92                      35
Christian McKay, Me and Orson Welles           34                       17
Woody Harrelson, The Messenger                   30                      15
Paul Schneider, Bright Star                               23                      12
Vlad Ivanov, Police, Adjective                          22                      9

Un sfirsit de an cam bun pt domnii Porumboiu & Ivanov.
Bravooooos
*
Politist, adjectiv mi-a adus in anul asta una dintre cele mai puternice amintiri. 

E filmul care m-a fct sa pling la vizionarea de la Cluj si care a generat apoi o seara de conversatii f adinci pe o terasa racoroasa.

Iar Corneliu Porumboiu si Vlad Ivanov sunt super oameni, tare tare misto, asa ca ma bucur mult pentru ei.

(tocmai ce mi-am dat seama ca despre Corneliu eu n-am scris niciodata la revista:), a scris Cristi Luca in pag de film, mais…. hmmmmmm, un subiect bun pt la anul)

2997

de la Carver hop – tzop la Cehov…

… sau cum nici dracu nu o sa citeasca acest post care pare elitisto-culturalo-inchipuit.

dar nu e:)

*
in biografia lui Raymond Carver ( A writer’s life) am gasit urmatorul motto:

It is not necessary to portray many characters. The center of gravity should be in two persons: him and her.

Anton Cehov catre Alexander Cehov, 10 mai 1886

am gugalit cehov letters si am ajuns la ceva tres tres simpa: corespondenta cu fratii, unchiul si alti prieteni.
*

iata 2 fragmente dintr-o scrisoare catre fratele lui, Nicolai:

MOSCOW, 1886.

… You have often complained to me that people “don’t understand you”! Goethe and Newton did not complain of that…. Only Christ complained of it, but He was speaking of His doctrine and not of Himself…. People understand you perfectly well. And if you do not understand yourself, it is not their fault.

*

Cultured people must, in my opinion, satisfy the following conditions:

1. They respect human personality, and therefore they are always kind, gentle, polite, and ready to give in to others. They do not make a row because of a hammer or a lost piece of india-rubber; if they live with anyone they do not regard it as a favour and, going away, they do not say “nobody can live with you.” They forgive noise and cold and dried-up meat and witticisms and the presence of strangers in their homes.

2. They have sympathy not for beggars and cats alone. Their heart aches for what the eye does not see…. They sit up at night in order to help P…., to pay for brothers at the University, and to buy clothes for their mother.

3. They respect the property of others, and therefor pay their debts.

sunt 8 puncte pe ordinea explicativa, iar scrisoarea se incheie cu “You must drop your vanity, you are not a child … you will soon be thirty. It is time!”

Letters of Anton Chekhov to his family and friends poate fi citita integral aici

later edit: (dupa ce am parcurs toate scrisorile) fragmentul meu preferat

Her eldest daughter, a woman doctor—the pride of the whole family and “a saint” as the peasants call her—really is remarkable. She has a tumour on the brain, and in consequence of it she is totally blind, has epileptic fits and constant headaches. She knows what awaits her, and stoically with amazing coolness speaks of her approaching death. In the course of my medical practice I have grown used to seeing people who were soon going to die, and I have always felt strange when people whose death was at hand talked, smiled, or wept in my presence; but here, when I see on the verandah this blind woman who laughs, jokes, or hears my stories read to her, what begins to seem strange to me is not that she is dying, but that we do not feel our own death, and write stories as though we were never going to die.

4912

interviu: labirintul.

Cind faci un interviu, oricit s-ar baricada intervievatul, intri in mintea lui.

Intrebi una, alta – de cele mai multe ori, te-ai intilnit de 2-3 ori cu omul respectiv si-l intrebi lucruri la care n-ai raspunde nici tu in fata celui mai bun prieten.

Din nenumarate motive (vrea sa i se stie povestea, vrea sa fie cunoscut, vrea sa fie onest cu tine si cu publicul lui, iti/isi respecta munca, te place etc) iti raspunde si deschide usa creierului lui.

Si intri in labirint. Oricit te-ai concentra, oricit te-ai pregatit inainte, nu ai de unde sa stii ce se afla pe culoarele din fata ta. Seduci, dansezi tangoul intrebarilor si o iei aiurea pe drumurile care ies in fata ta. Te distrezi.

Si cind ajungi acasa, asculti inregistrarea, iti dai seama pe unde ai fost si te sperii. Vezi ca ai ratat niste usi, vezi ca ai deschis altele care duceau in camere inchise.

Dar cel mai ciudat e ca simti ca trebuie sa te reintorci in labirint, doar cu puterea mintii tale, si sa te uiti la toate culoarele prin care ai trecut, sa vezi daca nu era cumva scrijelit ceva pe vreun perete. Si e nevoie de o mare putere de concentrare ca sa faci asta.

*
Abia apoi te intrebi: daca m-a lasat sa intru aici, n-ar trebui sa fiu atenta cum inchid usa cind ies?!

*

De azi trebuie sa muncesc citeva ore pe zi. Azi ar trebui sa transcriu un interviu si sa incep sa navighez prin labirint. Inca n-am energia pentru asta si, in timp ce ma mai delectez cu mincaruri italiene, am crezut ca-mi fac curaj scriind asta. Nu sunt sigura ca a mers:)

2927

156 tari in proiectul starbucks love

nu-mi place gustul cafelei de la starbucks, dar au un spirit minunat in spatele brandului.
intre tarile acelea 156 care cinta intr-un proiect pentru a atrage atentia, din nou si din nou, asupra HIV, e si romania

2004

pictorialul “religia moderna”- Tabu, dec 2009 ian 2010

putin mai devreme am primit acest comentariu pe blog, el este la un post mai vechi (probabil acolo i-a fost la indemina semnatarului).
l-am scos in fata ca sa-l cinstesc cum se cuvine si sa nu creada omul ca am ceva cu dinsul or cu opinia sa

constantin:

22 December 2009 (09:16) edit

adresandu-ma dumneavoastra imi vine in minte un singur cuvant: RUSINE. am vazut reclama pt. noul numar al acestei reviste pe tvr1 si inca nu-mi vine sa cred ochilor!!! un negru in locul Lui Hristos Dumnezeu, o femeie oarecare in locul Fecioarei Maria, Dumnezeu ca femeie si tot asa!!! chiar nu aveti nimic sfant in voi? chiar atat de departe mergeti cu sfidarea, cu blasfemia? suntem in preajma Nasterii Mantuitorului si crestinii asteapta marea sarbatoare in post si rugaciune, in curatirea de pacate si in Impartasire cu Sfanta Euharistie. ce anume din aceste manifestari crestine de profunda traire duhovniceasca, va indeamna sa batjocoriti crestinismul in acest hal? acesta este modelul dumneavoastra de viata? sa improscati cu noroi 2000 de ani de crestinism, sa intinati una din cele mai sfinte sarbatori crestine? sa va fie rusine, desi ma indoiesc ca pricepeti ceva….in calitatea mea de crestin ortodox protestez vehement impotriva batjocoririi celor mai sfinte simboluri crestine in preajma marii sarbatori a Nasterii Domnului Iisus Hristos. va cer sa retrageti blasfemiile proferate la adresa lui Dumnezeu si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din revista dumneavoastra. va cer deasemenea sa prezentati scuze in mod public si sa publicati un drept la replica din partea unui preot ortodox. necredinta dumneavoastra nu trebuie sa improaste cu noroi aceasta mare sarbatoare si nu va da dreptul sa batjocoriti pe crestini si credinta lor. sa fiti convinsi ca mai devreme sau mai tarziu veti raspunde in fata unei instante morale pentru actiunea dumneavoastra de batjocorire a divinitatii si de smintire a celor slabi in credinta, sau mai bine zis de indemn la hulirea lui Dumnezeu. si pentru a ne asigura ca nu veti mai apuca sa batjocoriti si alte sarbatori crestine, in cazul in care nu cereti scuze TELEVIZATE ASA CUM A FOST SI RECLAMA, vom face apel pe toate caile catre crestini sa boicoteze cumpararea revistei dumneavoastra. sperand ca macar in ceasul al 12-lea intelegeti gravitatea faptelor dumneavoastra, astept scuzele de rigoare si indreptarea raului facut.

Constantin

*
domnule Constantin,

nu vor fi niciun fel de scuze publice la nicio televiziune. e un act artistic. o reinterpretare moderna a ceea ce ar trebui sa ne faca mai buni pe fiecare dintre noi. daca n-ati inteles mesajul din fotografii, mica mea precizare sper sa va fi lamurit mai mult.

va doresc un Craciun linistit si un an bun
cb

moartea unui ziar

miine colegii de la cotidianul vor lucra pentru ultimul numar al ziarului.

se intimpla sa-i stiu si sa-i apreciez foarte tare pe unii dintre cei care au scris de-a lungul anilor la acest ziar, se intimpla sa-l stiu pe cel care l-a creat (Calin Husar) si se intimpla sa-l fi respectat pe cel care a vrut ca el sa existe pe piata (Ion Ratiu).

de dragul numelor pe care tocmai le-am scris mai sus, o idee pentru ziarul de miercuri.

via Radu Cosasu din primul volum de opere (“maimute personale/povesti pentru a-mi imblinzi iubita/ alti doi ani pe un bloc de gheata”)

30 august 1974

la 30 august 1974, in orasul Paris s-a petrecut ceva
de groaza si minune: a murit un ziar.
Cind oamenii mor, ziarele publica ferpare,
lumea se intristeaza,
toata lumea citeste ferpare.
Cind ziarele mor, oamenii nu se duc la cimitir,
nu se duc la florarii pentru coroane, nu se roaga,
nu se imbraca in doliu, nu redacteaza ferpare, in general
nu se prea plinge, citiva urla, da, de furie si durere,
cerind razbunare, ca acest director al ziarului mort:
Combat a fost unul dintre ziarele capabile
sa emotioneze, capabile de nebunie,
Combat trebuie razbunat”,
dar cei mai mult isi vad mai departe de
jurnalele lor intime, ignorind legatura dintre jurnalul intim
si cel de la chiosc, numai ca in ziua de 30 august 1974,
ultimul numar al ziarului Combat, nr 9376,
ziar dupa care si eu alergam prin Bucuresti,
(fiindca era ziarul inventat de Camus,
rasucit intre revolta si rezistenta,
si inima-i statea ca stinga ca la orice om normal,
si formatul sau de foaie clandestina si paupera
se potrivea de minune in buzunarele mele
intre Miroir Spirit si Lettres francaises)
si-a inventat la moartea sa
o formula de ferpar fara precedent,
pe prima pagina un singur titlu:
“Tacere, ne scufundam!”,
iar in interiorul ziarului, patru pagini albe,
ferparul alb,
alb ca versurile in care incerc disperat sa string proza lumii,
alb ca neputinta mea,
ca fata-mi nevrotica la auzul mortii lui Combat,
alb ca desertul dezgustat de strigatele omului,
intr-atit de alb si tragic, de mut,
incit tirajul cotidian si mizerabil de 30.000 de exemplare
s-a epuizat in citeva ore, succes de groaza si minune,
ceea ce a facut o necesara tiparirea unui tiraj suplimentar,
de inca 40.000 de exemplare, vinzatorii de ziare parizieni,
uimiti, afirmind ca niciodata Combat n-a fost atit de
cerut ca azi la ultimul sau numar, in ziua disparitiei.
Citi oameni vor sti sa moara ca ziarul acesta,
lasindu-ne o ultima zi luminata
de un soare sublim, strecurat in luminisul batrin
al sarcasmului?

2259

nine, avatar & politist, adjectiv on the same pag in wsj:)

wall street journal a publicat in suplimentul din acest weekend cronici pentru filmele sfirsitului de an

si-a pus avatarul lui cameron cu sutele lui d emilioane cheltuite, linga nine-ul lui rob marshall cu zecile de staruri de la hollywood, si linga politist, adjectiv.

It doesn’t open until next week, but I’m writing about it now because the Journal won’t publish next Friday.,zice domnul Joe Morgenstern si mie imi place tare ca n-a ratat ocazia sa scrie ina vans, cum imi place si compania in care a plasar filmul.
ca-s filme de oscar.

apropo, am viza de america pe o perioada nesfirsita, daca e nominalizat filmul, ma duc la LA chiar daca nu-mi place orasul:)

si tot din categoria apropo, ii premieaza cineva pe domnii astia cu politist adjectiv pe plan local pentru frumoasa reclama pe care o fac tarii asteia bizare?

aici cronica f frumu

1858

britanny murphy a murit

actrita britanny murphy a murit
atac de cord
azi dimineata
32 de ani

aici intr-un interviu simpa

ati vazut-o in Sin city, 8 milles, Girl, interrupted

1988

Politist, adjectiv a ajuns in America… pe bloguri

Politist, Adjectiv a inceput sa ruleze in America la timp ca sa fie eligibil pentru Oscarurile 2010.
Cu dezbaterile de la neintroducerea lui Cristian Mungiu (cu 4,3,2) pe lista scurta a filmelor straine, anul asta Corneliu Porumboiu cu Politist Adjectiv ar putea sta bine mercic in fata.

pina una alta sta foarte bine pe blogurile trendy ale cinefililor americani.

ca in cronica lui Matthew Lucas.

eu am rezonat foarte tare cu comentariul unui cititor de pe blogul lui Matthew (Ranylt Richildis said… I am with you on the Rom-Ren. Romanian and Taiwanese directors have been blowing my mind this past decade. They have gone nova while two erstwhile personal favourites, Italy and Japan, have gone stagnant.).

generatia mea s-a uitat cu drag la filmele asiaticilor, ca o gura de salvare pentru multe bullshituri pe care le-a inghitit de pe ecran. iar faptul ca americanii gasesc in filmele noastre gura lor de aer proaspat, ma face sa ma simt – cu un sentiment patriotic nemeritat – foarte bine.

1636

my best book 2009: Raymond Carver – A writer’s life

Citesc cea mai frumoasa carte pe anul asta: Raymond Carver A writer’s life” by Carol Sklenicka

Biografia domnului cu minunatele povestiri scurte minimaliste publicate si la noi la Polirom: Taci te rog, Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire, Catedrala.

Sunt fascinata de efortul doamnei Sklenicka care a cercetat 10 ani viata lui Carver, cu sute de interviuri si documente.

Iar cartea ma face sa-l iubesc si mai tare pe Carver; omul asta genial a ajuns la acuratetea propozitiilor sale minimaliste cu un efort uluitor, cu o perseverenta draceasca, luptindu-se nu doar cu senzatiile pe care trebuia sa le aseze intre cuvinte, ci si cu demonii sai interiori.

De multa vreme n-am mai dormit cu o carte la cap (la propriu, la cap; mi-a facut si cucuie pentru ca e f mare, cartonata si f grea si ma mai lovesc noaptea in somn de ea:) ), tot asa cum de mult n-am mai mingiat cu atit de mult drag coperta unei carti.

Iata citeva fragmente
*

1954, carver avea 15 ani

At first, Ray associated the problem of writing with the literal act of placing the words on paper. His family didn’t own a typewriter.
His three semesters of typing classes may have profited him more than the rest of his high school curriculum.
“I want to be right in there with all the rest of the guys. But I also whanted to write” ray told an interviewer years later.(…) Ray enrolled in a correspondence course offered by the Palmer Institute of Authorship in Hollywood.
(…) The first lesson, “Essential Elements of a Short Story and How to Develop Them” arrived in a manila envelope addressed to ray. (…)

Why people read
… In a well writer story the reader is planted into the shoes of the main character, shares his trials and tribulations, read his thoughts, feel the thrill of his exciting experiences, worries over his difficulties, and rejoices with him in his success. The reader for the moment is taken out of himself and in the person of the story character, lives a life of adventures, romance, achievement he would like to live if only he had the chance – the wit – and the courage. Many of timid John Doe loses himself in a story of daring deeds such as he would never have the nerve to perform in real life.

*
1963 Carver avea 24 ani, nevasta – Maryann – si 2 copii (4 si 5 ani)

Just after March 4, 1963, the date William Carlos Williams died, Ray called Day at two in the morning and said “Bad news. Meet me”. (…) What was troubling Ray that night was that both Hemingway and Williams were now dead. Ray confessed to Day that he was not ready to take the place of either one. Perhaps he was kidding, but Day thought not.

catre Writers Workshop in Iowa City, in vara lui 63

They had thirty one dollars, an old car, and two kids. Before they were out of town, the battery went dead. So they bought a new battery and started off to Iowa with one dollar. At mealtimes, they stopped somewhere, and Maryann went in and told them she was an expert waitress and would work two hours if they would feed the family. They traveled all the way to Iowa that way.

*
Raymond Carver A writer’s life nu a fost inca tradusa la noi, a aparut de doar citeva saptamini in America, dar voi face lobby ca sa fie publicata si in romania

1683

Ce nu stie Vlad Ivanov – making of

In numarul de decembrie al revistei tabu se afla un articol la care eu tin foarte mult, este despre unul dintre cei pe care ii consider cei mai mari actori romani din toate timpurile si se numeste “Ce nu stie Vlad Ivanov?”.

Acest articol a batut orice record personal de pregatire/ documentare/ reporting: de la momentul in care m-am hotarit ca voi scrie un profil Vlad Ivanov si pina la publicare au trecut 3 ani.

Data fiind amploarea documentarii m-am hotarit sa scriu despre o parte din culisele reportingului pentru acest articol pentru ca s-ar putea sa fie util celor care vor sa faca meseria asta. Povestesc si regretele /greselile legate de acest text. Cele de care sunt constienta, desigur:)

Making of-ul reportingului e lung (dar nu descrie cei 3 ani, stati fara grija) si e, mai ales, pentru cei care sunt pasionati de jurnalism. Cu el inchid un folder generos din calculatorul meu care a stocat zeci de fotografii, articole, interviuri, referinte din presa straina pt ca… “nu se stie niciodata daca o sa vreau sa descriu o anume haina, sa am tot ce-mi trebuie”:)

Imi doream foarte mult sa –l descriu intr-un portret amplu pe Vlad Ivanov pentru ca jurnalistii romani nu au facut-o inca, desi merita cu virf si indesat.
Nu stiu cit de bine mi-a iesit, dar stiu am asezat o baza sanatoasa pentru profilurile pe care le vor scrie urmatorii jurnalisti despre el. Si m-am inscris de pe acum pe lista pentru un nou articol despre Vlad Ivanov pentru cind va fi nominalizat la unul din premiile mari internationale de actorie.
Cu salturile exponentiale cu care avanseaza cariera lui, cred ca ne revedem curind:)
*
Textul din revista e cadoul pe care mi l-am facut mie de Craciun. Tot ce tine de el e cam ca definitia minunii “ o intimplare cu un timing perfect”.

*
Articolul Ce nu stie Vlad Ivanov, il puteti citi aici.
Making of-ul despre reportingul acestui articol poate fi gasit aici.

1868

unde calatorim in 2010?

in recenta mea excursie la san francisco m-am conversat cu emil delibasev – seful british airways pentru balcani – despre unde si daca e bine sa calatoresti in aceste momente de criza economica.

era o discutie informala, nu PR-istico – interviu, asa ca e cu atit mai valoroasa pentru ca erau sfaturi intre prieteni.
le scriu aici, ca pentru prieteni.

emil spunea ca in acest moment british airways practica tarife cu 30% mai ieftine decit anul trecut si, cu un planning inteligent in avans, o excursie in 2010 poate sa fie muult mai ieftina decit una anul acesta.
asa ca daca ati pus ceva bani deoparte si vreti sa calatoriti, acum e momentul pentru ca e f f ieftin. plus ca magazinele si hotelurile au discounturi de 30- 40%.

in topul destinatiilor foarte convenabile pentru 2010 se afla:

Cape Town Africa de sud- unde va fi campionatul mondial de fotbal (pentru aceasta destinatie BA are pretul biletului de 708 euro)
Vancouver, Canada
Punta Cana, Republica Dominicana – despre care se spune ca e una dintre cele mai spectaculoase destinatii pentru revelion
Insulele Maldive – Male – o noua destinatie pe harta BA, pentru care pretul biletului de avion e de 677 la rezervarile on line, pe site-ul companiei.

si desigur New York unde anul viitor se lanseaza Sex & the city 2.

1514

san francisco part 6 – clarion street

clarion street – o strada ingusta ingusta, abia incapea o masina pe ea, cu zidurile pline de grafitti. toate facute de copii de multe nationalitati care din diverse motive locuiesc acum in san francisco.

pe un perete, pe la mijlocul strazii scria cu majuscule roshii pe fond galben,

“The life of any street art project is never long and its getting shorter every day. It makes my heart and soul heavy and black with sorrow & disappoinment. It is much easier to destroy than it is to create. I truely hope that things get better.”

1436

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!