Cum e in culisele Bringo, aplicatia care face cumparaturile in locul tau?!

8 years ago

Am scris de multe ori pe facebook ca folosesc o aplicatie pentru cumparaturi – Bringo, prin care primesc la usa tot ce am comandat in maximum 90 de minute.

Am putin peste 1 an de cand folosesc aplicatia si inca din primele zile am tot scris ca imi doresc sa merg sa vad cum fac, cum procedeaza de reusesc sa fie asa eficienti si sa povestesc cu oamenii care lucreaza: veneau la mine drept livratori barbati – unii foarte tineri – care achizitionasera fructele care aratau cel mai bine, erau impachetate fiecare corect si igienic, pe categorii de produse. Adica o grija pe care, cu sinceritate, nici eu nu o am intotdeauna cand merg la cumparaturi.

Oamenii din spatele Bringo mi-au raspuns imediat pe facebook si m-au invitat la ei, dar abia la aproape un an distanta de la prima mea postare am putut sa ma coordonez sa ajung.

Asa ca iata-ma intr-o zi, om la om pe tot terenul cu un livrator Bringo care este in companie aproape de la inceput: Alex Cujba, baiat super simpatic si cu mult bun simt care mi-a raspuns la toate intrebarile, mi-a aratat cum functioneaza aplicatia din interior si… m-a lasat sa merg cu el la cumparaturi. (bine, n-am cumparat si n-am carat nimic, sa nu fac vreo nefacuta, dar am stat si m-a uitat).

Pentru cine n-a folosit niciodata Bringo, cateva informatii.

Bringo e o aplicatie pentru cumparaturi care functioneaza dupa urmatorii pasi.

Pui adresa de livrare si iti apar magazinele de unde se pot face livrari in zona ta.

Fiecare magazin are zeci de produse pe categorii (Carrefour e unul dintre magazine, deci va imaginati cam ce e acolo. Sunt insa si farmacii, florarii, cofetarii:) ), pe gramaj, pret… Iti alegi ce iti trebuie si trimiti comanda, optand pentru plata cash sau card.

In 90 de min ajunge un livrator la usa cu tot ce ai comandat.

Pentru mine, dincolo de faptul ca imi salveaza mult timp, e o chestiune de organizare si de eficienta cumparaturilor. Cumpar doar ce am nevoie, nu ma apuca vreo cumparatura compulsiva.

Cel mai adesea fac comenzi in week end, si pur si simplu, ma tin de lista de cumparaturi pe care o completez pe parcursul saptamanii in functie de ce vad ca incepe sa se termine sau am nevoie. Comand dimineata si pana fac micile lucruri administrative, pana luam micul dejun, au sosit si cumparaturile la usa. Iar timpul pe care l-am salvat, il folosim cu bucurie cu alte activitati simpatice.

Cum e in culise la Bringo si ce am aflat de la Alex…

Cand primeste comanda si o ia in grija, livratorul trimite imediat lista si catre magazinul de unde are de facut cumparaturi. In unele locuri, cum sunt supermarketurile Carrefour, e un ajutor din magazin care preia comanda trimisa , picker cum il numesc ei intern.

Eu am fost la cumparaturi in Carrefour Veranda, unde exista un cos de cumparaturi alocat special pentru Bringo in care o doamna simpatica incepuse deja sa puna cumparaturile din lista la 3 minute de la comanda (cam atat am facut noi pana la punctul de intalnire).

Livratorul verifica – gramajul produselor, datele de expirare ale produselor si se purta un dialog continuu cu responsabilii de la raioane. Adica la categoria legume si fructe, unde clientul ceruse un anume fel de ardei gras, a venit in cateva secunde confirmarea cuiva din raion ca aceea era alegerea buna (erau 3 feluri de ardei grasi verzi pe tarabaJ )

Doamna care era picker si-l ajuta pe Alex (isi impartisera ce era pe lista) nu stia cine sunt, asa ca se comporta natural, nu era deloc ostentativa sau demonstrativa in ceea ce avea de facut. I s-a parut natural sa intrebe daca e specificat cum trebuie sa fie vinetele (mai mari, mai lungi) pe care le-a comandat clientul. (asta pentru ca aplicatia iti permite ca in dreptul fiecarui produs sa pui indicatii suplimentare pentru alegere)

Mie mi s-a parut totul foarte amuzant si foarte “de rasfat”, practic – pentru ca toti cei din supermarket stiau de existenta livratorului Bringo, pentru clientul respectiv (al carui nume nu il stiu, dar nu era cineva faimos, era un utilizator absolut obisnuit) s-au facut cumparaturi ca de nivel VIP. De fapt, oamenii voiau sa selecteze cat mai repede cumparaturile ca sa fie eficienti si pentru ca stiau unde e fiecare lucru din lista se miscau foarte repede.

Cumparaturile – undeva la 200 ron si putin – s-au facut in mai putin de 15 de min. Fara sa fie vreo presiune pe cineva, toate lucrurile au fost verificate, ba chiar doamna care era picker a sunat in depozit sa afle daca exista carne de bibilica pentru ca nu se gasea la raft.

Livratorul a sunat clientul, i-a spus ce a gasit, l-a intrebat daca mai alte cumparaturi, cum lista era completa, am platit si am plecat. De fapt, am plecat dupa ce Alex a ambalat pe categorii de produse fiecare lucru din lista.

Bun, ce am aflat dincolo de ce am vazut.

Sunt doua doamne printre livratori, cu una dintre doamne m-am intalnit si eu o data – doamna Mariana, cand mi-a fost rusine ca o femeie imi cara cumparaturile. Multumesc mult, doamna, inca o data.

Alex spune ca in viata lui din afara job-ului nu e atat de atent la cumparaturile pe care le face, nu verifica mereu gramaj sau alte detalii, dar ca s-a obisnuit cu rigoarea pe care o impun cumparaturile din lista BRINGO si o tot invita pe mama lui sa mearga impreuna la cumparaturi:)

Cel mai mult se bucura ca pot ajuta oameni. Au printre clientii fideli persoane cu deficiente motorii sau de vedere. Pentru cei care nu vad, aplicatia pare a fi o solutie salvatoare pentru ca exista programe speciale care pot citi textele si isi pot face cumparaturile foarte organizat. Plus ca aplicatia salveaza cumparaturile precedente si poti alege dintre produsele pe care le folosesti in mod uzual.

Daca vreti sa folositi aplicatia o puteti descarca de aici.

Acum, gandindu-ma ca o sa fac public textul si o sa-l vada si livratorii, mi-am dat brusc seama ca o sa-mi fie usor rusine la urmatoarea comanda pentru ca o sa ma localizeze usor.

Anyway, cei mai multi stiu ca sunt fan Bringo:)

teatru

8 years ago

(am vazut) Pulverizare la Teatrul Apollo 111

Zilele trecute am vazut spectacolul Pulverizare la Teatrul Apollo111, un spectacol despre alienarea la locul de munca intr-o societate de consum supra solicitanta.

Textul ii apartine unei tinere de origine romana care scrie (si ia premii) in Franta – Alexandra Badea, regia ii apartine unui tanar regizor (Andrei Majeri) care cred ca e in aceeasi generatie cu Alexandra, deci a rezonat foarte mult cu subiectul. In plus a castigat concursul de proiecte de la Apolo111, asa ca drept premiu a montat acest spectacol.

Spectacolul e sustinut de patru actori care isi spun povestile prin monoloage, plimbandu-se pe un catwalk ca si cum viata pe care o traiesc (cel mai mult la locul de munca) e un show la care altii se uita si, eventual, fac bani.

Pentru mine, care am depasit de aproape 10 ani ipostaza corporatiei, a locului de munca la care ai obiective si responsabilitatea unor oameni aflati intr-un excel, spectacolul a fost dulce amar si pe alocuri amuzant. Tot timpul m-am uitat la personaje cu relaxarea superioara ca mie nu mi se mai intampla asa ceva.

Pentru vecinele mele de rand, care venisera de la corporatie imbracate in taior , cu fuste creion, care-si luasera un vin de la barul de alaturi si-l sorbeau usor din cand in cand, a fost mai greu de purtat. Le-am auzit la inceput chicotind pentru ca unul dintre personaje sta pentru cateva clipe in chiloti si m-am gandit “c’mon n-ati depasit faza asta la aceasta varsta?!”, le-am simtt inghiontindu-se la un moment in care unul dintre personaje face o prezentare in power point pentru ca pana la sfarsit sa le aud oftand. Nu de plictiseala, sunt sigura, ci pentru ca era despre ele mult in spectacolul de pe scena.

Doua tinere doamne si doi tineri domni joaca personaje din viata si activitatea voastra de muncitori silitori pe o plantatie corporatista. Asta e. Nu e un documentar, dar prezinta foarte realist cum e cu alienarea prin munca in mai multe parti ale lumii.

O sa fie greu sa purtati cu voi povestile de acolo pentru ca greselile personajelor sunt si ale voastre.

Tin de ego, de mai multi bani, de a te duce dupa un trend, de a-ti pasa mai mult de judecata sefului decat de ce simti si ce faci efectiv la locul tau de munca. Si uneori nici nu e o greseala, pentru ca tin de dorinta ta de a-ti depasi conditia. Sau a avea ce sa mananci.

Nu e un spectacol care condamna corporatiile, sa nu ma intelegeti gresit. E un spectacol care vorbeste despre crapaturile din structura solida a unei corporatii, a muncii pentru o “viata mai buna”, asa cum ti-o prezinta altii ca ar trebui sa fie mai buna.

La finalul spectacolului m-am gandit ca adevarul e undeva la mijloc. Iar moderatia in munca si in viata ar trebui sa fie calea.

Asta pentru ca in Romania, corporatiile ne-au invatat in primul rand sa muncim sustinut si realist, sa nu mai raportam rezultate maret de false (desi acum ne intoarcem in raportarile statului la recolte uriase la hetarul de orice) si ne-au mai ajutat sa facem multe lucruri frumoase pe care statul nu le poate face (prin ONG-urile pe care le finanteaza). Dar gandul acesta al meu e si pentru ca lucrez mult in zona de CSR cu multe corporatii.

Oricum, vedeti spectacolul din perspectiva celui care munceste ca sa-si indeplineasca planul… O sa va scuture putin. Sa luati si vin de la intrare ca sa fie mai usor de purtat ce vedeti.

Pulverizare ii are in distributie pe Smaranda Caragea, Ada Galeș, Alex Bogdan, Nicholas Cațianis.

Bilete va puteti cumpara de aici, urmatorul spectacol e sambata, 10 februarie.

wabi-sabi-etsy-trend-2018-01-1507654348 (1)

personal

8 years ago

(opinie) Despre barfe si patul cel mic

O parte din prietenii mei rad adesea de mine ca sunt “fata cu patul cel mic”. Fifi (Cristina Popa) e sef de tulumba cand se face gluma pe tema asta pe seama mea.

De unde vine expresia “fata cu patul cel mic”?!

Anul trecut cand ma intorceam de la Brasov de la un curs care ma solicitase foarte mult, Fifi s-a rugat de mine cu cerul si pamantul sa ma opresc la Ploiesti pentru o noapte sa fac un masaj la un spa din afara orasului si sa ma rasfat putin intr-un super hotel cu un restaurant minunat cu mancare orientala. Veneam dupa o perioada f f aglomerata si Fifi stia ca putina relaxare o sa ma ajute pentru zilele care urmau.

De rusinea ei, pentru ca facuse rezervare, m-am dus. Altfel, eram atat de obosita ca as fi venit acasa si as fi cazut lata pe canapea. S-a dovedit insa o alegere minunata, pentru ca m-am relaxat, in hotel era o salina cu sare din himalaya in care am dormit o ora, spa-ul era minunat cu totul.

Camera pe care mi-au dat-o avea insa 2 paturi. Unul king size, urias, si unul mai mic langa. Stiti genul de camera family.

Eu eram singura.

Am intrat in camera, am vazut deranjul pe care l-as fi facut in patul urias fara sa am nevoie de el si m-am culcat in patul mic. Pur si simplu m-am gandit ca n-are sens sa stric asternuturi asa de mari, sa ocup un spatiu care era prea mare. Oricum si patul mic era foarte mare, nu era ca si cum m-as fi inghesuit.

Prietena mea, Fifi, a ras trei zile. Ma rog, cum ziceam mai rade din cand in cand si a spus si prietenilor ca sa rada si altii. (acum am rezolvat eu problema, am spus intregii lumi)

Mie mi se pare normal sa nu fac risipa, si nu e vorba de a fi zgarcita (cei care ma cunosc stiu ca daruiesc o multime de lucruri), e vorba de a nu folosi fara rost niste resurse. Nu gatesc mai mult decat mancam. Nu cumpar ce nu-mi trebuie.

Nu eram asa inainte, am trecut si eu – ca orice om care a fost candva sarac – prin a cumpara compulsiv orice are in fata, doar pentru ca-si permite. Dar undeva pe drum, mi-am dat seama – habar n-am cum – ca moderatia e calea cea mai buna in viata.

Ne amintim de intamplarea cu patul cel mic mai ales atunci cand comentam despre cate unii care fac cine stie ce afaceri care nu-s morale si se imbogatesc peste noapte. Cand mai remarcam cate o nefacuta a vreunei persoane publice, Fifi zice “Auzi? Tu esti fata cu patul mic! Noi am ales sa traim asa, nu pentru ca nu ni s-au oferit conditiile de a face bani imorali, ci pentru ca am cautat un altfel de confort. “

Nu pot sa spun in dreptul ei deciziile pe care le-a luat in viata alegand un altfel de “pat mic” pentru ca asa i s-a parut normal in locul unui lucru care tinea de putere si ego, dar credeti-ma pe cuvant ca sunt multe.

Ce vreau sa spun cu anecdota asta?

Noi alegem fie calea usoara, fie compromisurile, fie drumul prin care nu vom fi nici cei mai bogati, nici cei mai faimosi, nici cei mai puternici (in sensul de influenta).

Cand iesim din curtea si viata noastra, ne adunam ca oameni/grup dupa chipul si asemanarea noastra.

Asa ca n-are sens sa ne barfim prietenii ca au facut nefacute, ca au furat (de la patron sau de la stat), ca au castigat celebritate prin minciuna. Pierdem timpul pentru ca… noi alegem sa-i avem aproape si, cum zicea un intelept, suntem media aritmetica a primelor 5 persoane care sunt cel mai apropiat de noi.

Netflix socheaza cu o reclama pentru un nou serial, Altered Carbon

diverse

8 years ago

Netflix socheaza cu o reclama pentru un nou serial, Altered Carbon

La inceputul week end-ului care a trecut intr-o statie de autobuz din Santa Monica, West Hollywood a aparut o reclama pentru un nou serial Netflix – Altered Carbon.

Reclama infatisa un barbat gol intr-un sac de plastic purtand un tub de oxigen la nas si gura. Mai exact, era la propriu un sac cu un barbat gol in el, intr-un lichid dubios. Pe peretele refugiului din statia de autobuz.

Chiar daca era evident ca e reclama pentru un serial Netflix, oamenii au fost oripilati si ingroziti. Evident s-a creat un deranj foarte mare cu multe televiziuni americane care au facut stiri de la fata locului, iar lumea dezbate acum daca nu s-a mers totusi prea departe cu ideea de realism intr-o reclama, si daca nu era mai bine sa fi ramas la fotografia de pe afis. (In sac era un manechin foarte realist facut)

Serialul Altered Carbon este despre cum in viitor nemurirea le e accesibila celor bogati.

O colectie H&M inspirata de minimalismul japonez

moda

8 years ago

O colectie H&M inspirata de minimalismul japonez

aoleo, aoleo, aoleo… e un strigat de nerabdare si uimire.

Tocmai am vazut cateva cadre cu o noua colectie H&M, Studio 2018 care se lanseaza in martie. E inspirata de minimalismul japonez si ma face sa spun ca am o pereche de pantaloni Comme des Garcons pentru H&M pe care mi i-am cumparat de la Viena pe vremea cand H&M nici nu ajunsese la noi.

Inca ii mai port, cu drag…

Ce vedeti va fi disponibil online din 28 februarie, iar in cateva magazine selectionate – banuiesc ca Baneasa – de la 1 martie.

Piesele vestimentare destinate femeilor se concentrează pe imprimeuri complete și culori aprinse regăsite ȋn rochiile lungi, topurile avȃnd gulerul tip tunica suprapuse pantalonilor, cusăturile evidenţiate și tricotaje impunătoare. În ceea ce privește colecţia pentru bărbaţi, aceasta se evidenţiază prin piesele clasice precum sacoul cu două rȃnduri de nasturi și cămășile de inspiraţie retro, modelȃndu-se ȋn jurul diverselor tipuri de siluetă.

Mai jos foto cu colectia pentru doamne, sa ma ierte domnii si sa caute pe un site pt barbati… stiu discriminez:)

Iata si ceva din colectia pentru barbati… Vesta asta e geniala si pentru doamne, pe cuvant, doar sa fie si masura XS…

beauty

8 years ago

(beauty) 2 masti naturale de fata pentru inceput de primavara

text de Eliza Manolescu

Schimbarile de temperatura ne afecteaza vizibil tenul. De aceea, este indicat sa modificam putin rutina zilnica de ingrijire a pielii in functie de sezon. Pentru a-si recapata prospetimea si luminozitatea, pe langa o hidratare optimala, tenul are nevoie de vitamine si minerale si este recomandat sa aplicam masti naturale pentru a putea hrani tenul in profunzime.

Am testat de curand cateva masti cu fructe gustoase. Iata despre ce e vorba:

Masca cu banane si iaurt

Aceasta masca este recomandata pentru tenul uscat si deshidratat. Banana contine Vitamina A, care are rolul de a reface nivelul de hidratare si reda vitalitate tenului tern, iar Vitamina C reda luminozitatea. Iaurtul, pe langa faptul ca hidrateaza pielea, previne aparitia ridurilor si reduce petele pigmentare.

Pentru masca ai nevoie de un sfert de banana, pe care o pasezi foarte bine cu furculita si o amesteci cu una – doua linguri de iaurt. Pasta obtinuta se aplica pe tenul curat si se clateste cu apa calduta dupa un sfert de ora.

Masca cu capsune si miere

Recomandata mai ales pentru tenul gras si cel cu acnee, aceasta masca are proprietati antiseptice si hidratante.

Capsunele sunt bogate in Vitamina C si Acid Salicilic, ajutand la curatarea tenului de impuritati si celule moarte, iar antioxidantii continuti previn daunele provocate de radicalii liberi si au efect anti-imbatranire. Mierea ajuta la regenerarea celulara a tenului si la exfoliere, oferind un aspect luminos.

Pentru prepararea mastii ai nevoie de cateva capsuni, pe care le tai bucatele si le pisezi cu furculita. Apoi le amesteci cu o lingura de
miere si pasta obtinuta o aplici pe tenul curat. Indepartezi masca cu apa calduta dupa 15 minute.

(trend) Uitati de Hygge, a venit Wabi-sabi!!!

culturale

8 years ago

(trend) Uitati de Hygge, a venit Wabi-sabi!!!

Zilele trecute ii spuneam unui prieten ca as vrea sa merg la Muzeul Taranului sau la Muzeul Satului sa gasesc un mester care sa-mi faca o masuta cu trei picioare , cu margini neregulate, cat mai frust lucrata si m-a intrebat: ai devenit si tu fan Wabi – sabi?!

Habar n-aveam ce inseamna Wabi Sabi, eu imi doresc aceasta masuta ca sa se potriveasca cu altceva din casa, dar am cautat sa vad care e treaba cu Wabi Sabi care se anunta cel mai nou si mai tare trend in stil de viata pentru 2018.

Wabi Sabi e un trend japonez care spune ca frumusetea e in imperfectiune.

Asta e o idee frumoasa de imbratisat in toata viata, nu doar in decoratiuni interioare. Banuiesc ca vor aparea curand carti pe tema pentru ca am gasit pe Pinterest o multe de fotografii despre cum sa iti alegi obiectele din casa in acest trend, dar si creatii ale brandurilor de decoratiuni care … vand imperfectiuni, colturi inegale, obiecte care par in echilibru precar.

Vestea simpatica e ca lenjeria de pat in trendul asta … nu se calca. (deci eram la moda de cand ma stiu, caci tot ce fac e sa am grija sa intind la uscat cat mai bine cearceafurile ca sa nu para prea sifonate:) )

Asa, pentru cultura noastra generala, inainte sa ne navaleasca tot pe tema – Wabi – Sabi este un curent filosofic japonez care a aparut in secolul 15, care a venit ca reactie de opunere la trendul cu decoratiunile japoneze foarte mari, supra dimensionate. Waba- sabi e despre a gasi frumusetea in imperfectiuni si despre a te conecta la natura (a folosi materiale natural) si a te bucura de frumusetile simple ale vietii.

E despre autenticitatea din viata fiecaruia. Si despre simplitate.

Mai jos, cateva fotografii care se potrivesc pe trend care e prezent la noi la tara de cand e lumea si pamantul. Ma rog, la noi in unele sate conditiile de viata sunt de secolul 15, dar asta e alta discutie. Eu vreau in continuare sa gasesc un mester care lucreaza in lemn ca sa-mi faca o masuta.

(interviu) Stefan Caltia: “Lucrurile bune se trag asa modest deoparte cateodata si asteapta vremuri bune pentru a reveni la suprafata.”

interviuri

8 years ago

(interviu) Stefan Caltia: “Lucrurile bune se trag asa modest deoparte cateodata si asteapta vremuri bune pentru a reveni la suprafata.”

Intr-o lume in care alergam tot mai mult dupa ambalaje, dupa prostii de forma fara fond, cand vreau sa ma reasez in matca, ma intorc la cartile sau inregistrarile cu oamenii care ma inspira.

Am avut privilegiul sa ma intalnesc in aceasta viata de cateva ori cu Maestrul Stefan Caltia, sa-l ascult vorbind despre calitate, valoare, autenticitate. Cand scriu aici “calitate, valoare, autenticitate” mi se pare ca nu stiu sa pun in cuvintele acestea energia pe care o contin cand sunt rostite de Maestru. Daca l-ati ascultat vreodata vorbind despre frumusete, traditie si ce-i romanesc, stiti ce spun: timpul se dilata – intre cuvintele din fraza pare ca incap multe alte povesti care sunt nerostite, dar le simti cu toata fiinta ta.

Maestrul Stefan Caltia a avut anul trecut o expozitie – Obiecte Graitoare- la Muzeul Colectiilor de Arta, expozitie care are si o carte cu o parte mica, dar importanta din lumea lui Stefan Caltia.

Cartea a aparut la editura Curtea Veche, o puteti cumpara de aici.

Pentru aceasta duminica, pentru linistea noastra a fiecaruia, iata cateva mini povesti spuse de maestrul Stefan Caltia din una dintre conversatiile noastre pe care le pretuiesc foarte foarte mult.

(foto Eduard Enea)

Despre Bucurestiul de alta data si ce ar trebui sa invatam din trecut

Stefan Caltia: Bucurestiul a fost buna parte case boieresti cu gradini foarte mari. Boierul construia si o biserica si s-au facut si mahalalele si cartierele si tot. Sigur, a existat un mic nucleu acolo unde-i Curtea Domneasca, dar nu a fost un oras de tip medieval cu ziduri. Mai mult erau cetatile si orasele intarite, erau Curtea de Arges, Targoviste, zonele de sub munte. Dar cand devenim vasali totali, sa zic asa, Imperiului Otoman, se muta capitala aici de la Dunare de unde erau turcii pana la Bucuresti si in cateva ore veneau si mazileau pe boieri si pe domnitori.

Cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, casa de pe Spatarului 22 (nota mea: in casa principala este acum Muzeul Theodor Pallady), e cumparata de la o familie de armeni, se presupune chiar un spatar, un functionar inalt domnesc… Tot ce vedeti in jur, aici unde este si atelierul si casa mea, e construit pe pamantul acestei case! Casa era aici si avea gradina pana la Corbeni, pana in Mosilor, pana in Strada Latina era gradina lor. Pe gradina aia erau acareturi, grajduri, case pentru oameni, cum era randuita vremea. Incet incet, terenul se vinde, ultimul care cumpara sunt eu si raman spre fericirea mea inconjurat de lucrul asta. Am in fata cea mai frumoasa casa de locuit din Bucuresti.

Da, vorbesc despre casa mea si despre cateva lucruri care vorbesc si despre sansa mea de a fi langa cineva care are un teribil simt al frumosului. Vorbesc de sotia mea! Gradina de aici, ca la un moment dat a devenit asa un fel de obsesie pentru mine sa atrag atentia “vai, ce gradina”…

“E extraordinar de bine sa ai langa tine o lume din care poti sa te hranesti si pentru profesia ta!”

Stefan Caltia: Mereu mi se spune “ce gradina frumoasa aveti!” Pentru ca ea este ingrijita de sotia mea. Atelierul asta a fost gandit de ea…

Ea e arhitect. Ea a facut proiectul. Sigur ca suntem impreuna si multe din lucruri le simtim foarte apropiate unele de altele, dar si eu ca orice artist am un mod de a observa si de a lua repede din jurul lui tot ceea ce el ar putea prelucra mai departe.

Buna parte din materialul pe care eu il daruiesc mai departe sunt semne si lucruri luate din documentatia arhitectei din ceea ce ea face.

Acum multi ani eram la Fondul Plastic, fusesem ales de colegi acolo presedinte si pe vremea aia sursa noastra, a casei, de venit era sotia mea care facea rochii.

Cand aducea ea rochii toate doamnele se duceau sa vada. Intr-adevar erau superbe! Am auzit urmatoarele din intamplare: “Cred ca domnul Calita ii alege culorile si de- aia sunt asa”.

Am ramas blocat pentru ca eu exact in atelier aveam o lucrare pe care o vazusem pe o rochie facuta de ea si incepusem o fac in felul meu!

In timp sotia mea s-a lasat de rochii, dar eu le pictez in continuare… Acum probabil lumea zice uite doamna Caltia face ca domnul (rade) dar nu asta e important. Vreau sa spun insa ca e extraordinar de bine sa ai langa tine o lume din care poti sa te hranesti si pentru profesia ta!

Casa cu tavanul pictat de Luchian

Stefan Caltia: Intr-o zi, la plimbarea mea de dimineata, vin incoace langa Nicolesti si, langa o casuta din asta pe colt, foarte frumoasa (pe geam -din cand in cand- vedeam ca plafonul era pictat in casa), vad ca dau oamenii tabla jos.

Si zic: ce faceti?

Era sambata dimineata… Ei zic: ”schimbam tabla”.

Vin acasa, stau linistit si pe la 3-4 dupa-masa, nora mea si cu baiatul care e istoric vin si spun: “ai vazut ca darama casa de langa?” Si zic “cum sa o darame? Schimba…”

“Nuu zice, e un buldozer care da…”

Mergem sa vedem, incep sa tip, nimeni nu te baga in seama chiar ala care trebuia se facea ca nu ne aude.

Copiii au relatiile lor pe internet, incep sa se agite, apare Nicusor Dan cu toata echipa lui, nimic! Scandalul si mai mare… Tinerii intra in asa si apare si ceva politie, nu mai stiu povestea exact in detaliu, pana la urma duminica dimineata reusesc sa opreasca darmarea, dar 90% din casa e la pamant!

Usi trantite, tot. Si-atunci Matei (nota mea, fiul maestrului) ia de acolo o usa. Usa pe care ati vazut-o in expozitie, am adus-o aici, nu am mai avut unde sa o punem si am dus-o la tara, acum e adusa de la tara e pachet. Eu nu o folosesc. Nu am cum.

Poate cineva isi inchipuia ca eu am luat usa sa o pun la casa mea de la tara. Am luat-o ca nu am putut sa o las sa o sfarame, sa o bage pe foc. Adica nu am luat-o eu, a luat-o Matei. Si acum cand am reasamblat usa, un mester care ne-a ajutat cu ea a zis “dar asa ceva… ce lemnarie, ce imbinari..” lucruri de meserias! Si mi-a atras atentia asupra unui detaliu extraordinar: balamaua. Acea usa de la 1800 si ceva care atunci cand o deschizi se ridica si cand trece peste covor. Cand o inchizi cade jos.

Si povestesc unii altii ca pictura pe care o vedeam pe geam in acea casa era facuta de Luchian. El mai are niste case in cartier. Una o stiu, unde a fost clubul de sah, nu stiu ce e acum. A restaurat-o un coleg de al meu, o pictura de Luchian.

In spatiul respectiv al casei de la care am salvat usa, pentru ca pana la urma scandalul a ajuns atat de mare incat lucrarile au fost oprite, zidul acela ce-a mai ramas, nu l-au darmat si dupa ce lucrurile au trecut, au trecut, au trecut, au ridicat un bloc cu 9 etaje si au incasat zidul ala ca si cum facem noi o poveste. Cel putin in sectorul asta s-au daramat si s-au stricat si s-au lasat spre a se strica atatea lucruri vechi incat …nu stiu cum sa spun… lucrurile noi care s-au cladit in sectorul 2 nu ajung la valoarea lucrurilor pe care le-au stricat!

Vedeti eu traiesc o drama. Acum am inceput sa imi dau seama. Au venit oameni care au cumparat lucrari de la mine, oameni care au luat lucrari si s-au dus cu ele; le-am povestit cum va povestesc si dvs de traditii pentru ca oamenii astia erau oameni care faceau afaceri si care au darmat si au construit pentru bani… Iar lucrarile mele sunt acum in casele lor. Am fost prost. Asta e.

Stiti ce se intampla? Eu nu am colectionat!

Dar cand trec pe langa un lucru am doua stari. Una: ca imi place de el si imi place sa fie langa mine. Si al doilea lucru, care e si ca o spaima zic mai “dar daca nu il ridic, nu mai e. Si poate vine si altcineva care ar vrea sa il vada, hai sa il ingrijesc eu!” Multe dintre obiecte sunt pentru a le ingriji, pentru a le ocroti.

De cand m-am mutat aici in cartier strazile erau pavate cu piatra. Iar strazile astea, mai ales dupa ce trece ploaia peste ele, au o culoare speciala, superba, sunt extraodinar de frumoase. Incet, incet am constatat ca ele dispar. Si atunci de cate ori se facea o constructie, o lucrare si aparea cate o piatra pe care o stiam, ma duceam cu roaba si-i intrebam pe muncitori.

Ce faceti cu piatra asta
Pai o incarcam in camion si o aruncam la groapa.

Umpleam o roaba de pietre. Si pe aleea mea cand o sa mergeti, o sa vedeti pietre din tot cartierul. Unele sunt negre dreptunghiulare, exatraordinar de frumoase.

Lucrul care ma mai linisteste, un fel de liniste disperata, este ca am vazut ca atunci cand se dezlipeste asfaltul, pietrele vechi raman curate… Asa ca visez la o bogatie a tarii si a acestei generatii care va decoji acest asfalt penibil, ca o coaja de buba urata, si vor scoate la iveala pietrele.

Mai mult decat atat, undeva spre Piata Gemeni, cand s-a dat la o parte asfaltul s-a descoperit ca toata strada e pavata cu bucati de stejar, batute cap in cap.

Lucrurile bune se trag asa modest deoparte cateodata si asteapta vremuri bune pentru a reveni la suprafata.

Romanescul autentic intre betoane si razbunarea copiilor

Stefan Caltia: Da… in Tineretului intre betoane poate fi autenticitate. S-au scris poezii, au fost poeti ai orasului, teribili. Deci poti vorbi despre locul ala! Pentru ca tu, important e ce crezi si cum ti-l asumi. Dar ma faceti sa imi aduc aminte ca am fost profesor o vreme in Sercaia si era un copil problema.

O poveste intreaga cu acest copil, traia pe langa o ferma… A trait intr-o promiscuitate, nu stiti ce inseamna un dormitor intr-o ferma. A ramas de nu stiu cate ori repetent, dar l-am intuit era totusi inteligent. Intr-o zi ma deranjeaza la clasa si il dau afara. Era o banca asa langa un perete pe colidor si i-am zis ”aici sa stai” si la un moment dat zic – ala précis a plecat de acolo. Am iesit sa vad daca a plecat de acolo si am vazut ca a bagat ceva in sertarul de la banca, m-am facut ca nu vad.

Gata a venit pauza, am plecat si i-am scos pe toti afara si pe el repede si m-am dus sa vad ce era. Scrisese o poezie. Un copil ramas de doua ori repetent, scrisese o poezie despre pata din fata peretelui. Era o pata in fata lui si ce vede el in pata aia! Ceva demn de o poezie!!!!

Copilul asta s-a razbunat pe mine ca l-am salvat. Ma iubea dar s-a razbunat pe mine in felul urmator mi-a zis: “domn’ profesor, mi-ati zis ca atunci cand infloresc brandusele pe valea aia, sa va duc”

“Da, mai Ilie! Uite, dupa ce termin cu clasa vin, unde te gasesc?”

“Pai ma gasiti cu caii ca-I pazesc…”

Si ma duc dupa ore, el cu caii, ma vede si zice “dar mergem calare!”

“Mai Ilie, eu am fost calare, dar nu stiu sa calaresc, pune-ma si tu pe mine pe o gloaba.”

Ce insemna sa calarim? Nu aveam capastru. I-am bagat calului o sfoara in gura tineam de aia cat de cat sa il strunesti, am urcat pe cal am pasit asa, am trecut linistit peste pod si cand am ajuns, a pocnit o data din bici si caii sunt ca oile… au luat-o la fuga. Si ma tineam de cal cand pe fundul calului cand asa… Si eu tipam si Ilie radea!

In fine, nu am cazut, am ajuns intr-un loc intr-o vale plina de branduse! Cobor, nu mai puteam de sale nici sa imi adun picioarele, imi venea sa il omor. El statea se uita asa la mine fix si ma aplec sa rup o floare si zice

“Nu! De pe valea asta nimeni nu rupe o floare decat daca ii dau eu voie!”

“Bine, mai Ilie, nu ti-e rusine ce ai facut cu mine, cred ca toate unguroaicele m-au auzit.”

Si am venit pe jos acasa. Asta a fost…

(sa va cumparati cartea Obiecte Graitoare – Stefan Caltia, vorbeste despre o lume la care avem nevoie sa ne intoarcem cat mai des ca sa ne amintim ritmul corect al vietii. In plus cartea e continuarea minunata a multor lucruri facute cu substanta si talc in timpul expozitiei. Am scris despre ele la vremea expozitiei si mai cred si acum ca atelierele pentru copii si serile minunate de discutie din perioada expozitiei au insemnat mult pentru copii, tineri si cei care isi cauta radacinile emotionale)

(foto) Toate tinutele purtate de Kate Middleton in turneul nordic din aceasta saptamana

moda

8 years ago

(foto) Toate tinutele purtate de Kate Middleton in turneul nordic din aceasta saptamana

Printul William a fost in turneu in Suedia si Norvegia impreuna cu sotia, Kate, care e insarcitata cu cel de-al treilea copil, prilej pentru noi sa ne uitam putin “ce a purtat Kate in conditii de frig mare mare si de sarcina inaintata”…

Mie mi se pare ca e impecabila chiar si in aceste conditii, cateodata cu un fes mare cu ciucure, altadata in pantofi (!!!).

Iata toate tinutele pe care le-a purtat la evenimentele programate in cele 4 zile de turneu. Pare ca printesa e fan Erdem, asa la o prima privire de novice.

(delicios) O reteta magica pentru week end- Chiftele in sos suedez –

diverse

8 years ago

(delicios) O reteta magica pentru week end- Chiftele in sos suedez –

Stiu, chiftelutele de la Ikea sunt visul visurilor, dar… va rog sa incercati aceasta reteta in week end.

Daca nu aveti chef sa miroasa in toata casa a prajeala, luati chiftele de-a gata pregatite de la supermarket. Din acelea mici, ca parjoalele.

Sosul e oricum toata distractia.

Si se prepara asa:

O lingura de unt, putina faina, 2 pahare de apa ( sau supa de pui daca aveti, eu nu obisnuiesc sa pun pentru ca mi se pare cu prea multe chimicale cea luata la cutie din super market sau preparata din cub-uri de concentrat).

2 linguri de miere, 2 linguri de mustar (Djon am folosit eu) si o lingura de sos Worcester.

Untul cu faina se prajesc putin, se adauga mierea si mustarul, apoi apa si se lasa putin la fiert (10 min). Se adauga chiftelele (eu le-am taiat in jumatati ca sa fiu sigura ca o parte cat mai mare din ele ajung in contact cu sosul) plus sos-ul Worcester si se mai lasa la fiert 10 -15 min.

Nu puneti sare pana la sfarsit pentru ca sosul Worcester pe care-l luati din magazine contine sare deja si e mai bine sa gustati rezultatul final pentru a ajusta. Merge si cu putina verdeaza – patrunjel – pus la sfarsit in farfurie, dar nu aveam acasa.

Rezultatul e dumnezeirea la castron. Se poate asorta cu piure si o salata de varza.

(Daca va tin fortele sa faceti voi singure chiftelele, sa ma invatati si pe mine vreun truc, pentru ca pe mine ma deranjeaza procesul de preparare si mi se pare cu prea mult fum si prea mult deranj in casa.)

(am vazut) Viata si Moartea lui Richard II-lea – un spectacol dupa Shakespeare (si) pentru tineri

diverse

8 years ago

(am vazut) Viata si Moartea lui Richard II-lea – un spectacol dupa Shakespeare (si) pentru tineri

De saptamana viitoare (7 si 8 februarie) la Teatru Mic din Bucuresti in Sala Atelier se joaca Viata si moartea lui Richard al II-lea, dupa William Shakespeare.

Am vazut o reprezentatie in perioada repetitiilor cu pubic, asa ca pun aici cateva observatii care sper sa va ajute sa luati decizia sa mergeti la spectacol.

Pe Radu Iacoban (regizorul acestui spectacol) il stiti din productii de teatru independent care – multe dintre ele – sunt sold out la fiecare reprezentatie. Face regie, scrie unele texte pe care le interpreteaza apoi cu colegii sai de generatie. Are in „palmares” super hit-ul Carpathian Garden, un spectacol lucrat si creat impreuna cu Tudor Istodor care a luat multe premii, dar mai are (ca regizor) O interventie – pentru care Ana Ularu a fost premiata pentru cea mai buna actrita la gala UNITER, sau minunatia In parc pe care o vedeti la Godot, un spectacol scris si regizat de Iacoban. Sau After Hours – care s-a jucat la TNB in sala9g, pentru proiecte independente.

Stie si simte limbajul care i-ar putea tine pe tineri intr-o sala de spectacol si daca n-ati vazut pana acum niciun spectacol inspirat dupa un text de Shakespeare, aceasta ar putea fi o optiune buna pentru „debutul” vostru.

Textul lui Shakespeare e adus in zilele noastre ca sa ajute spectatorul: personajele au fost simplificate in prezentare (e o secventa in care intelegi super simplu – vizual – arborele genealogic al personajelor – atat de complicat de urmarit de obicei la o prima intalnire cu o scriere a lui Shakespeare), fiecare actor joaca mai multe personaje (si spectatorii percep frumos ca indiferent de rege, fiecare are sustinatorii si tradatorii sai, cu caracteristici comune in caracter si personalitate). Raman personaje singulare (interpretate de actor unic) cei doi regi, Richard II (Ionut Visan) si Henry al IV-lea (Tudor Istodor) care-l va inlocui (si inlatura) la domnie.

O singura mentiune mai fac: intr-o distributie de tineri (pe toti i-ati vazut in filme, seriale si multe spectacole de teatru independent) isi gaseste locul Cristi Iacob care trece prin trei personaje cu o relaxare si o emotie aparte.

Se schimba pe scena de la un personaj la altul, il vezi, stii ca nu-si face mare lucru la nivelul recuzitei – transformarii ajutate (niste ochelari si parul asezat altfel) si totusi e de la personaj la personaj cu totul altul. E acolo o intamplare ca la magicieni – vezi rezultatul, dar nu stii sa „pui mana” pe ce face: Are alt mers? Alta postura a corpului?

Il simti diferit si personajele lui au energie si emotie diferita. Cristi Iacob a fost preferatul meu in reprezentatia pe care am vazut-o.

Viata si moartea lui Richard al II-lea se joaca la Teatru Mic, intr-o sala cu 80 de locuri, deci o sa fie nebunie cu biletele, sa va luati din timp.

Spectacolul pastreaza esenta povestii lui Shakespeare: tradarea si loialitatea puse in raport cu tara sau/si cu familia, setea de putere si utilizarea excesiva a acesteia. Si, asezata in zilele noastre, mai remarcam inca o data ca „toate’s vechi si noua toate”. Da, seamana cu ceea ce traim.

In distributie sunt: Ionut Visan, Tudor Aaron Istodor, Cristi Iacob, Vlad Logigan, Gabriela Iacob, Alexandru Voicu, Cezar Grumazescu, Lucian Iftime, Andrei Seusan.

O remarca speciala pentru scenografia si costume, sunt minunate solutiile pe care le-au gasit sa transmita mesaje care sa ajute personajele si sa ramana intr-o zona minimalista. (Scenografie si video design: Tudor Prodan)

Nu scriu despre teatru din perspectiva unui critic, nu am aceasta competenta. Scriu din perspectiva un spectator care a vazut mult teatru si caruia i-ar placea sa vedeti spectacolele care l-au bucurat.

Simona-Halep-interviu-Harpers-BAZAAR-Romania-2-768x535

diverse

8 years ago

Cate ceva despre brandul Halep…

Acum ca s-au linistit apele cu Australian Open, am sa scriu putin dintr-o perspectiva tehnica despre brandul Simona Halep. (as fi putut scrie mai devreme, dar am o superstitie sa nu scriu despre cineva in timpul desfasurarii unei competitii, a unui spectacol etc)

Halep e unul dintre cele mai curate si mai vandabile branduri din Romania, dar si din tenisul international

N-a fost niciodata implicata intr-un scandal, e de o sportivitate si de o modestie care te emotioneaza. Sunt recunoscute declaratiile ei despre momentele in care Ion Tiriac o invata sa fie mai rea pe teren, sa se joace cu nervii adversarelor cu mici trucuri la limita eticii; Halep a spus atunci “nu vreau sa fac asta, vreau sa castig corect”.

Are un story pe care poate proiecta multa lume “obisnuita”, mediu dotata fizic sau material. O poveste demna de un film.

Spune istoria unei copile plecata din hau, de la capatul lumii, care a ajuns printre cele mai bune din lume, fara sa aiba vreun avantaj major – nativ (structura corpului) sau material. E povestea pura despre “daca tu crezi cu putere in visul tau si muncesti pana la ultima suflare pentru el, uneori nu doar cu ceilalti, ci si cu tine, ai sa reusesti”.

E the girl next door

Are un chip foarte placut structurat, cu ochi minunati si un zambet molipsitor. E genul “the girl next door”, politicoasa, discreta, modesta pe care o iubeste toata lumea. (In lumea filmului, la categoria asta intra de exemplu, Sandra Bullock sau Julia Roberts).

E autentica.

Intr-o lume in care cei mai multi incearca sa faca scurtaturi prin viata pentru un drum mai usor, ea alege calea mai grea , vrea sa “treaca” lucrurile prin ea si sa le expuna intr-o forma a ei.

Exista interviuri in care povesteste despre cum a ascultat sfaturile unor traineri mentali cand era mai mica, dar ca a preferat sa munceasca singura ca sa internalizeze mai bine ce are de facut. Are structura campionului care stie ca doar el singur pe teren se poate ajuta in performanta.

Are The Greatness –

acea plamada a marilor campioni din orice domeniu care ii fac alien, nu foarte umani, speciali pana la dumnezeire in efortul lor mental si fizic, in performantele lor. O sa simtim asta despre ea mai bine, la scala istoriei, in 10- 20 de ani.

Ce n-are?

Nu e fashionista. Nu isi pune briz brizuri, nu face tam tam si nu e show off.

Poate ca asta nu o ajuta foarte mult acum, dar pe termen lung intr-o lume in care multi ii copiaza pe altii, autenticitatea ei, puterea de a ramane fidela felului ei de a fi, instinctului ei autentic, esentei personalitatii ei, o sa o ajute mai mult decat daca astazi ar deveni mai fashionista si mai mondena.

In plus, nu are o agentie mare de impresariat care sa-i ia un comision gras. A vrut sa ramana independenta si sa vorbeasca doar prin munca ei.

Noi, romanii (dar si la nivel international e acelasi fenomen), traim intr-o vreme a sclipiciului si a gargarei, a “cel care urla mai tare are dreptate chiar daca nu spune nimic bun”. Invatam asta de la oamenii pe care-i vedem zilnic pe ecrane, oameni cu un limbaj, un comportament si o pregatire (educatie) indoielnice. Ceea ce vedem zilnic devine obisnuinta, norma si ni se pare ca acela este normalul. Asa trebuie sa fie lucrurile.

Numai ca brandurile autentice, marii campioni sunt croiti din alt aluat. Si cand ne mai dam cu presupusul despre brandul si cat de valabila si vandabila e Halep pe piata, ar trebui sa judecam cu o alta masura.

Cu masura cu care o judeca toti cei care se afla in preajma ei si care stiu sa faca business corect si cu… cojones.

Ce a facut Simona Halep la Australian Open cand a avut curaj sa stea in fata tuturor si sa spuna “joc cu un echipament cumparat din China” a fost un mesaj despre putere.

Intr-o vreme in care femeile lupta pentru drepturile lor tot mai vehement, o fata mica din Constanta a avut curaj sa le spuna marilor branduri ca vrea sa fie platita corect pentru valoarea ei si sa aiba un cuvant de spus despre hainele pe care le poarta.

Atat.

Ca nu face tam tam pe acest curaj, ca e mai degraba in categoria “tace si face”, asta e pentru ca Halep – cum ziceam – e construita din alt aluat. Si pe termen lung se va vinde mai scump decat altii.

Ca sa evit orice alta discutie despre “ce competente si knowledge am ca sa ma dau cu presupusul”, cei care au intrebari despre ce stiu sa fac si ce am facut in domeniul branding – marketing sunt rugati sa citeasca in dreapta, unde e o scurta descriere profesionala:)

foto Harper’s Bazaar Romania

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre. Ce sa fac ca sa fiu EU mai bun? –

carti simpapersonal

8 years ago

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre. Ce sa fac ca sa fiu EU mai bun? –

Ce-i face pe marii campioni sa fie The Greatest?

Sunt oameni care se confrunta cu durerea, fizica si emotionala, cu o rata mult mai mare decat media. De cele mai multe ori vorbim de tineri, chiar adolescenti, care dupa ani de munca imensa rateaza intr-o mare competitie si reusesc cumva ca in doar cateva zile sa-si gaseasca motivatia sa se intoarca la antrenamente ca sa lupte pentru o victorie mare.

Noi, oamenii care nu suntem The greatest in niciun domeniu de activitate, ne uitam la ei cu admiratie si proiectam vietile noastre pe infringerile si/sau victoriile lor .

Rareori ne gandim: daca un copil de 17-20 de ani gaseste resurse sa o ia de la capat, eu de ce nu pot? Ce are el/ea in plus fata de mine? Sau suntem din acelasi aluat iar eu sunt mai rasfatat(a) si imi caut scuze sa nu muncesc la fel de determinat pentru visul meu?

Cineva mi-a spus – poate ca ei (campionii) au un destin mai bun – si m-am gandit: Pe bune?! Adica dam vina pe altii (e sportul nostru national, invatat de la politicieni), chiar si cand altii e o notiune abstracta precum “destin” pentru faptul ca nu muncim noi constant si cu determinare, cu propria persoana pentru a fi mai buni?!

De felul meu sunt o persoana disciplinata, care se simte confortabil cu un to do list pe care sa-l urmareasca. As putea spune ca, intr-unele momente, am chiar un temperament/caracter autist: procedurile imi dau confort, lucrurile noi ma incurca. Am invatat sa ma uit la mine cu atentie, am invatat sa-mi corectez multe dintre aceste momente de autism social, dar am un confort (poate ca vine din increderea in sine) care ma face sa nu-mi pese de gura lumii si sa ma ghidez dupa ceea ce simt ca e bine sau ceea ce-mi spun ca e bine oamenii in care am incredere. Sa caut mereu drumul meu, in liniste, chiar daca e greu de parcurs.

Am observat ca, la intervale regulate de timp (care se masoara in ani), mintea mea are nevoie de antrenamente pentru a fi mai motivata, mai concentrata, pentru a invata sa (re)elimine elementele nocive care m-au indepartat de la claritate.

Nu vorbesc aici de exercitiile de meditatie care ajuta la curatarea zilnica a creierului, pe astea le fac, dar dincolo de ele, pentru ca – dupa reperele mele – mi se pare ca uneori ajung sa cobor ritmul la ceea ce am de facut pe o durata mai mare de cateva saptamani (pentru ca ma fura viata cu toata avalansa de informatii si de tentatii), simt nevoia de noi “antrenamente”.

Asa am ajuns in decembrie sa caut ce ii motiveaza pe sportivi, cum functioneaza mintea lor, ce exercitii mentale fac. Pe drumul acesta am ajuns si la o carte care se numeste The Greatest , scrisa de unul dintre cei mai mari cronicari sportivi ai momentului, Matthew Syed

Eu am citit-o in engleza fara sa stiu ca exact in ianuarie apare si la noi. O gasiti la editura Publica (Cei mai buni. Cum să atingi perfecțiunea în sport), m-am uitat putin pe traducerea ei pentru ca intre timp am daruit-o pe cea primita de la editura, si e foarte frumos tradusa.

Las mai jos cateva ganduri din carte care sper sa va motiveze si sa va faca sa va ganditi la propria performanta (ca e vorba de croitorie, de reparat masini sau actorie) si la cum poate fi ea imbunatatita.

(cum pe drumul meu pentru a ma remotiva si a-mi regasi ritmul am ajuns si la o doamna care a facut exercitii mentale pentru sportivi si a lucrat cu Ivan Lendl si Andy Murray pentru a avea concentrarea si determinarea sa fie nr 1 in tenis, dar si cu alti campioni olimpici, la sfarsitul acestui articol las un exercitiu pentru antrenarea atentiei si concentrarii care e util de facut dimineata inainte de a va da jos din pat)

Exemplele pe care le dau mai jos sunt in engleza pentru ca mi-a fost mai usor sa le au din versiunea ebook pe care am citit-o.

Federer despre rutina zilnica de dinaintea unei final de Grand Slam, rutina care-l ajuta sa nu puna presiune pe el si sa-si faca treaba cat mai bine.

‘The strange thing is that I was always incredibly nervous on the morning of a grand-slam final. At Wimbledon, I would often wake up at five thirty a.m., my body pumping with adrenalin. My mind would be racing. I had a terrible fear of failure. I lost a few times in grand-slam finals and it sucked. The hard truth is that nobody cares about the loser. It was the fear of failure that drove me. ‘But something would happen when I walked on to play at two p.m. Suddenly I felt in control. In control of myself, in control of my emotions, in control of the crowd. I was comfortable. My head would clear out all the other stuff and focus on something incredibly simple. I would lose myself out there. The best way to describe it was like the body taking over the mind.’ It is a revelatory phrase. I ask how easy it was for the mind to cede control to the body. ‘You need confidence to be able to do it,’ he says. ‘Don’t get me wrong. Before that second-serve ace, I was nervous as hell. During matches, I would get feelings of anxiety. But the act of playing would free my mind: when I toss the ball up, my arm swings and my body takes over. It just clicks. It’s about repetition as a kid; it’s about good technique; it’s about having everything in place. It’s about confidence and muscle memory. It’s the 10,000 hours.’

Despre ratare, infringere, nereusita

Failure is generally considered a pejorative. It has profoundly negative connotations. But, to Coleman, it has a very different meaning. ‘I’m not afraid to fail,’ he said. ‘Everybody fails. I have had more failures than I’ve had success.’ His point was simple and powerful. Failure is central to life and learning. It is how you grow, develop, and ultimately flourish. As Michael Jordan, the basketball ace, once put it: ‘I fail. But that is why I succeed.’ If failure is stripped of its negative associations, if it is no longer an indictment of who you are, but an opportunity to learn, what reason is there to be fearful? If football is a game of expression, and you accept the mess-ups that are inherent to any creative enterprise, why freeze at the point of executing a pass? And if you are with a group of like-minded people, cohesive and strong, united in resolve and ambition, why worry what the media might say if things go wrong?

Despre personalitate si caracter

Most of us are, to use a term from economics, risk-averse. We avoid risk, we try to live our lives by minimising its influence, we hedge our bets. That is why there is rather a large sector of the economy known as the insurance industry and why we hike millions of pounds into its claws. But it is also why we are mesmerised, at some profound level, by those among us who embrace uncertainty, who take the daring course, who risk the world to gain the world.

(…)

Most of us think we are better than we are. In fact, the tendency is so powerful that psychologists have given it a name: illusory superiority.

In Being and Nothingness, Jean-Paul Sartre wrote that the vast majority of us are inclined to misgauge the calculus of risk. We fear to step outside the comfort zone because of a morbid trepidation of what might lie beyond, when the unspoken reality is that, whatever we do, however much we insure and barricade ourselves in, the existential endgame is always the same. ‘Fear?’ he wrote. ‘If I have gained anything by damning myself, it is that I no longer have anything to fear.’

The phenomenon of illusory superiority is not, by any means, all bad. When we rate ourselves highly, we tend to become more positive, optimistic and resilient, as Martin Seligman, the psychologist, has noted. But when we are overlooked, it can lead to a sense of injustice that can be destructive. Every now and again, isn’t it worth accepting that we failed to make the cut, not because the boss or selector is a raving lunatic, but because we were not good enough? This means that, instead of stewing or, worse, quitting, we find new ways to improve.

Despre smerenia de a o lua de la capat

I remember talking to David Beckham about when he was out of favour at Real Madrid under Fabio Capello. Many felt that the Italian had made a mistake by dropping the midfielder, and it would have been easy for Beckham to have regarded the decision as prejudicial. He was wealthy, famous, popular, and could have coasted through his remaining months at the Spanish club before joining Los Angeles Galaxy. In extremis, he might have had a slanging match with his coach. Instead, he forced himself to accept that Capello was doing what he thought was best for the team, which was the first step in trying to convince the coach to change his mind. ‘I knew that Fabio wanted the club to do well, and that the best way to get back into the team was working harder, showing my stuff on the training pitch, giving it everything,’ Beckham said. A few weeks later, Capello, an arch rationalist, performed an about-turn. ‘I started to see that he was working hard and this week he has trained perfectly,’ the coach said. ‘He was better than good. He has behaved like a great professional . . . the only thing that has influenced my decision is the work that Beckham has put in. This is not about the players saying they want him back in the squad and nor do I think that my decision to recall him undermines my authority.’

Despre puterea subconstientului… si de ce e nevoie sa-ti exersezi mintea ca sa lasi subconstientul sa te conduca in unele momente.

The power of the subconscious has much to do with the basic architecture of the brain (according to neuroscientists, the subconscious can process up to 11 million bits of information per second while the conscious mind can only process 40), but it can also be gleaned from the testimony of top performers. When a sportsman (or, for that matter, musician) is at peak performance, the conscious mind is often very still. Very serene. Rather, it is the subconscious competence, built up over many years of practice, that is given full rein. There is a gargantuan amount of processing going on, and a huge amount of effort, but it is all taking place beneath the radar of conscious awareness. The zone in sport, rather like the state of Zen, can be compared to a duck gliding effortlessly across the water while its legs are going like the clappers.

Si citatul meu preferat din carte, care apartine unui mare fotbalist si antrenor, Jonatan Cruyff, si care se potriveste minunat oricarei activitati daca vrei sa fii printre cei mai buni. Si mai ales se potriveste cu aceste vremuri in care cei mai multi cauta victoriile pe scurtatura, cu cat mai putina munca, daca se poate cumparandu-le, imitind forma si uitand continutul.

Winning is just one day, a reputation can last a lifetime,’ Jonatan Cruyff said. ‘Winning is an important thing, but to have your own style, to have people copy you, to admire you, that is the greatest gift.’

*

Mai jos unul dintre cele 36 de exercitii faimoase ale coach-ului pentru campioni B Alexis Castorri. (am primit cartea ei zilele trecute, am comandat-o la un anticariat din America pentru ca nu a mai fost editata din 1992 si am sa revin cu un nou articol despre exercitiile ei).

Prin acest text nu vreau sa spun ca trebuie sa faceti asa, sa urmati pasii acestia, sa faceti exercitii de motivare sau de activare a memoriei si concentrarii. Vreau doar sa pun in fata, in spatiul public, si o alta perspectiva despre nereusitele noastre ca societate. Daca toti ne-am face mai bine treaba, cat mai bine si mai etic, in dreptul nostru, lumea s-ar schimba din interior.

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre.

De la dragoste spre ura si invers, in doua documentare cu Martina Navratilova si Boris Becker –

filme simpa

8 years ago

De la dragoste spre ura si invers, in doua documentare cu Martina Navratilova si Boris Becker –

Sunt pe Netflix doua documentare foarte emotionante si interesante despre performanta.

Despre unul am mai scris la sfarsitul anului trecut – Winning, povestile adunate si frumos mixate a 6 mari campioni ai lumii. Care sunt caracteristicile care i-au facut sa intre in istorie nu doar pentru performanta sportiva, ci si pentru ceea ce au facut in viata dupa ce n-au mai facut sport.

(si Nadia e printre ei, puteti citi mai multe aici)

Una dintre sportivele mentionate in acest documentar e Martina Navratilova, probabil una dintre cele mai mari jucatoare de tenis ale lumii.

Navratilova, o femeie cu un mare caracter si o mare sportivitate, a fost umilita si chinuita ani de zile, urata la propriu de public si presa pentru ca a marturisit public ca este lesbiana.

Era atat de condamnata pentru viata sa privata in anii 80 incat presa nu o prezenta decat cu fotografii in care arata foarte foarte urat, in care era cu fata chinuita de efort sau cu o postura nepotrivita a corpului (din timpul unui meci).

Povesteste cum ravnea dupa dragostea publicului care o huiduia de cate ori intra pe teren.

In cartea lui Mattew Syed – Cei mai buni – e o alta poveste cu Navratilova in aceeasi directie. E un moment in care Martina (care a muncit singura toata viata pentru ca nu si-a permis un antrenor) ii marturiseste adversarei ei din acel moment Chris Evert (o alta mare mare campioana) ca nu stie ce sa faca sa –si multumeasca mai mult fanii, ca platete cu multi bani pe cineva ca sa rapunda la toate scrisorile pe care le primeste, asta pentru ca e foarte important pentru ea sa fie inteleasa si iubita.

Evert – care era blonda, frumoasa, fashionable – ii marturiseste ca primeste saci de scrisori pe care le arunca.

Astazi Navratilova e comentator de tenis si e foarte iubita de multa lume. Caracterul ei puternic, sportivitatea, corectitudinea, darzenia au rezitat an de an la oricare agresiune externa si Navratilova a inceput sa fie iubita de oameni pentru ceea ce este ea cu adevarat.

Si e o frumoasa lectie de viata in povestea ei de la ura catre dragoste. puteti vedea documentarul aici.

In drumul invers – de la marea dragoste a publicului catre ura profunda – se afla Boris Becker in aceste zile. Si el este prezent intr-un documentar care a avut premiera pe Netflix in aceasta saptamana.

Becker a schimbat fata tenisului mondial – la 17 ani castiga Wimblendonul, juca un tenis cum astazi nu se mai vede (cu multe acrobatii), stia sa incheie punctele si… facea in afara jocului lucruri care pareau nebunesti: s-a dus cu steagul Germaniei pe teren la Wimblendon, ceva ce nu se mai vazuse pana atunci.

In perioada lui de glorie, Becker a fost primit de mari presedinti, de regi si printese, a fost foarte foarte rasfatat de public. A ajuns sa fie implicat in mari scandaluri, in casatorii care au esuat si acum e ingropat in datorii.

Are probleme de sanatate complicate (talpa unui picior a fost operata de cateva ori si merge foarte greu), are 50 de ani si a fost declarat falimentar pentru ca are datorii uriase.

Astazi nemtii il urasc, iar Becker s-a mutat la Wimblendon locul in care s-a nascut ca sportiv, a fost pentru o vreme antrenorul lui Djokovic si antrenorul de Cupa Davis al echipei Germaniei, dar aceaste colaborari s-au incheiat.

Personal cred ca documentarul de pe Netflix despre viata lui (altfel foarte bine facut si cu o structura minunata) e parte dintr-o campanie prin care se doreste readucerea lui in atentia publicului, cu putina simpatie. Pentru ca sansa lui de a merge mai departe e sa recapete iubirea publicului ca sa fie sustenabil macar pentru proiecte comerciale, publicitare.

Dar oricum ar fi, e foarte foarte trist filmul despre el. La sfarsit se uita in camera si spune cu tristete si usoara ura ”Nu v-am apartinut niciodata, nici voua spectatorilor, nici voua nemtilor. Daca am fost al cuiva cu adevarat atunci am fost al mamei mele si sunt al sotiei si copiilor mei. Atat.”

Puteti vedea documentarul aici. (da, apare si domnul Tiriac care a fost managerul lui in perioada de glorie)

Noile mele lumanari preferate – Scents of Magic Cities

diverse

8 years ago

Noile mele lumanari preferate – Scents of Magic Cities

Cadou de Sarbatori am primit o lumanarica parfumata din seria Scents of Magic Cities create de 5 tineri pe care-i cunosc. Dar nu de asta scriu despre ei.

Lumanarea mea purta numele orasului Herculane si avea aroma de vanilie si scortisoara. Am aprins-o si s-a facut cald in casa. N-am dat foc la nimic altceva decat fitilul lumanarii, dar miroea atat de frumos incat mi-a adus aminte de copilarie si de duminicile cu prajituri cand asteptam in bucatarie sa iasa minunea de la cuptor.

Mie imi plac lumanarile parfumate, imi dau un confort, ma relaxeaza si cumpar de la multe branduri. Stiu ce e bun si ce nu. Lumanarica asta chiar livra ceea ce promitea: aroma ei s-a intins prin toata casa, discreta, calda, ademenitoare.

Asa ca mi-am comandat tot setul. Martora mi-e Oana Botezatu (una dintre tienere doamne din spatele proiectului) pentru ca mi le-a livrat sotul ei cand era tensiunea mai mare si mai mare in finala lui Halep de la Australian Open.

Si pentru ca le-am mirosit pe toate din set ( am si daruit 2 dintre ele, dar mai fac o comanda zilele astea:) ), m-am gandit sa scriu putin despre ele. (am si ars trei dintre ele, ca sa fiu sincera, doar Herculane pana la capat… acum am Clujul ”activ”)

Scents of Magic Cities este o serie de lumanari parfumate subiectiv, Noemi Meilman alaturi de Oana Botezatu (mastermind @ Cup & Candle), Horatiu Oltean (upcycle specialist @ Atelier Stycle), Ioana Dumitrescu (creative and baker @ East of Kitchen) si Robert Ratiu (creative director @ all things cool&fashionable) si-au combinat istoriile personale si abilitatile creative intr-un proiect cu aroma de sarbatori.

Proiectul Scents of Magic Cities are cinci arome pentru cinci orase: Sinaia, Vama Veche, Cluj-Napoca, Sighisoara si Herculane.

Sinaia miroase a brad, Vama Veche miroase a apa sarata, Cluj Napoca miroase a castane coapte, Sighisoara a turta dulce, iar Herculane are arome de vanilie si scortisoara.

Lumanarile sunt din ceara naturala de soia 100%, o ceara eco-friendly si netoxica, sunt turnate manual în Romania si sunt facute in serie mica, in piese din sticla reciclata produse de Atelier Stycle. Timpul de ardere al unei lumanari este de 56 de ore.

Lumarile se vand individual, la pretul de 65 de Lei sau in set de 5, la pretul de 290 de Lei, pe site-ul www.cupcandle.ro.

P.S. Pentru respectarea adevarului istoric, am mai cumparat o lumanarica de la Cup & Candle cu aceasta ocazie… una cu aroma de frezii.

(personal) Cum cumpar imbracaminte de lux la preturi decente (part 2) –

moda

8 years ago

(personal) Cum cumpar imbracaminte de lux la preturi decente (part 2) –

Dupa atatia ani de scris pe blog, cred ca ma stiti putin. Nu sunt cea mai fashionista, nici cea mai mondena. Apreciez lucrurile minimaliste, de calitate si – in materie de haine – prefer sa cumpar putin si de calitate.

Am mai scris ca urmaresc site-urile care au branduri mari dar vind cu reduceri generoase pentru ca mi se pare o investitie mai desteapta si mai eficienta. Nu-mi gandesc garderoba ca o expozitie cu elemente show off, ci ca un puzzle in care multe piese sa se potriveasca intre ele pentru versatilitatea look-urilor.

Nu-mi pun niciodata etichetele la vedere, desi de foarte multe ori pretul hainelor dintr-o tinuta depaseste salariul minim pe economie. Dar nu mi se pare frumos, politicos, de bun simt nici sa ma laud cu brandurile, nici cu pretul. In plus nu cumpar hainele dupa aceste criterii, ci caut mai ales un raport onest intre calitate, durabilitate si pret.

Ultima data cand am scris despre cum imi cumpar item-uri de lux la preturi decente, mi-ati solicitat newsleterele si site-urile pe care ma ”plimb”.

In directia asta am descoperit in aceste zile un nou site romanesc care are branduri internationale de super top cu reduceri substantiale. (Armani, Calvin Klein, Tommy Hilfiger, Guess, Guess by Marciano, Moschino, Ralph Lauren, US Polo, Gant, Mangano, Peuterey, Trussardi, Roberto Cavalli, Elisabetta Franchi sau Costume National, toate cu o reducere de 50%-75% din pretul de retail.) Griffes31 se numeste si il puteti gasi aici.

Mai intai e important de precizat ca nu e un site doar pentru femei, ca gasim si imbracaminte si incaltaminte pentru barbati. Asta in cazul in care vreti sa faceti o bucurie dubla dintr-un singur colet, si pentru voi, dar si pentru tovarasul de viata.

Acum ca i-am trecut in revista si pe domni, sa ma opresc putin la descoperirile din categoria imbracaminte femei.

Am descoperit pe acest site un brand care mi se pare foarte dragut, Cristina Effe.

Iata doua dintre alegerile mele, ambele cu reduceri substantiale

Apoi am remarcat o rochie Guess by Marciano care e foarte in trenduri si o sa stea mult timp la loc de cinste in garderoba oricare femei pentru ca e atemporala si e o piesa cu care te faci remarcata.

Sa stiti ca nu sunt doar rochii de seara, ci intreaga gama – de la genti si alte accesorii pana la pantaloni, rochii si camasi. Personal, astept cu nerabdare sa soseasca colectia Ralph Lauren pentru ca imi place foarte mult acest brand, e foarte feminin si am cateva piese de vreo 7-8 ani care arata in continuare impecabil.

Altfel, am stiti ca verific de 5 ori ceva inainte de a cumpara si a-l recomanda. Mai ales ca e un magazin online care tocmai a fost lansat la noi, Griffes are 15 ani vechime pe piata noastra, au avut mereu produse de super calitate si detin doua magazine clasice in Bucuresti: Ion Campineanu Nr. 26 si Cluj Napoca: Strada Regele Ferdinand Nr. 10.

Stiti ca scriu mereu despre tinutele de pe covorul rosu de la marile ceremonii legate de film sau de muzica. Fac asta pentru a ajuta la dezvoltarea unei culturi vizuale care sa mearga dincolo de trenduri si care sa va ajute si sa ma ajute sa achizitionam inteligent produsele pentru garderoba noastra.

V-am mai povestit ca pentru mine o sursa importanta de informatii sunt si newsletterele site-urilor ca Griffes31.com. In cazul lor pentru ca tocmai au lansat magazinul online, inscrierea la newsletter pana pe 20 februarie vine la pachet cu doua cupoane cadou cu care ai reduceri de 30% la articole de imbracaminte si 20% la accesorii. Asa ca zic sa va plimbati putin pe site, sa va inscrieti la newsletter si apoi sa cumparati si cu reducerea adiacenta.

Daca facem alegeri inteligente si avem rabdare putem cumpara mereu obiecte de vestimentatie super frumoase, foarte calitative la un pret onest.

Bine, acum in epoca cumparaturilor online, le primim si acasa direct :).

Va doresc cumparaturi cu spor!

Atelier de Lumieres – una dintre cele mai spectaculoase expozitii din lume, in acest moment

culturale

8 years ago

Atelier de Lumieres – una dintre cele mai spectaculoase expozitii din lume, in acest moment

In timp ce la noi noul ministru al Energiei scoate pe gura panseuri despre cum ”am vazut cu totii in filme ca fara energie mergem catre o alta societate”, in Franta nivelul manifestatiilor culturale trece in zona SF (pentru noi).
Din aprilie, la Paris, o institutie guvernamentala care functioneaza in parteneriat cu intitutii private – Culturespaces – deschide un centru expozitional spectaculos. Se numeste Atelier de Lumieres si e un fel de wonderland al picturilor.

Prima expozitie va fi un omagiu adus lui Klimt si va contine imagini uriase proiectate intr-o hala pe care cei de la Culturespaces au renovat-o.

Pare simplu ceea ce descriu dar uitati-va putin la imagini, nivelul de imensiune, experienta pe care o are un vizitator este incredibila in momentul in care literalmente intra printr-o pictura, sau priveste in miime de detaliu o pictura, sau se plimba printr-un mic oras in care peretii “cladirilor” sunt picturi uriase.

cladirea, hala in care se desfasoara expozitia arata, de fapt, asa.

Stiu ca e aproape jenant sa vorbim de asemenea inovatii zilele acestea cand guvernul nostru e format din oameni care au vocabularul unei maimute care a fost trainuita doua zile de un logoped, dar stirea poate sa va aduca un zambet pe buze si sa va arate ce lucruri frumoase sunt in lume.

Ca sa intelegeti, Culturespaces este un program guvernamental creat de ministerul culturii din Franta in 1996 pentru a aduce inovatii in arta. Daca la noi s-ar fi creat un asemenea program, vai ce am mai fi ras pentru ca ar fi fost doar o cale sa mai fure niste baieti niste bani. Oamenii astia din Franta au un parteneriat cu Engie, au renovat cateva cladiri ca sa le faca centre de arta si au reunit unele dintre cele mai mari companii care au in grija noile tehnologii cu muzee mari ale lumii.

Iar educatia, dezvoltarea gustului pentru frumos, pentru istorie (a artei sau nu) inseamna inca un milimetru de bun simt adus in caracterul unui om. Ceea ce se va reflecta in intreaga societate.

moda

8 years ago

(Foto) Red Carpet Grammy 2018 –

Azi noapte a fost gala decernarii premiilor Grammy, deci un nou prilej de a-si plimba doamnele tinute care mai de care mai extravagante.

Si in aceasta gala am avut campanie Time’s UP (asociatia multor femei influente de la Hollywood care strang bani pentru a ajuta femeile care au fost agresate sexual si pentru a face lobby pentru o lege care sa reglementeze mai aspru aceste incidente). De data aceasta n-a mai fost cu haine full black ci cu un trandafir alb pe care doamnele care s-au alaturat campaniei l-au purtat pe covorul rosu.

Spre deosebire de Globurile de Aur sau SAG AWARDS, la Grammy nu mai e vorba despre stil ci despre a fi diferit si, daca te tin curelele, socant ca sa ai cat mai multe aparitii in presa a doua zi. Culmea e ca doamnele care faceau de obicei asemenea tumbe au fost foarte cuminti de aceasta data.

Iata cateva dintre doamnele si domnii care au fost aseara la premiile Grammy (la care a castigat Bruno Mars cam tot ce putea castiga – cel mai bun album (24k Magic), inregistrarea anului, cel mai bun album R&B si piesa anului. )

Alessia Cara

Anna Kendrick

Ashanti

Cardi B

Chrissy Teigen John Legend

Cyndi Lauper

Elton John David Furnih

Eve

Lady Gaga

Gary Clark Jr

Hailee Steinfeld

Keidi Klum

Jaden Smith

Janelle Monae

Jenny McCarthy

Joy Villa

Karen Fairchild

Katie Holmes

Kelly Clarkson

Kesha

Lana Del Ray

Li Saumet

Miley Cyrus

Pink

Rita Ora

Sarah ilverman

Shaggy, Sting

Zayn Malik

Patrick Starr, e un beauty blogger (aici simt nevoia sa fac precizari pentru ca vine din alta zona i e posibil sa nu-l stiti)

cum sa distrugi o piesa wondertheatre web

teatru

8 years ago

Cum sa distrugi o piesa – spectacolul cu care un copill de 6-7 ani va incepe sa iubeasca teatrul pentru adulti –

De la inceputul acestui an, am inceput sa merg din nou la spectacole de teatru regulat, disciplinat. Acum incep sa scriu despre aceste spectacole si – anunt in premiera – pregatesc un proiect special pentru online dedicat spectatorilor de teatru. (dar toate la vremea lor)

Inainte de a scrie despre spectacolele pe care le-am vazut de la inceputul anului si pana acum, vreau sa scriu despre un spectacol care a avut premiera anul trecut, spectacol de care sunt legata emotional intrucat am stat multe ore la repetitii, am lucrat pentru caietul de presa (are niste povesti foarte foarte amuzante despre actorii din distributie) si ajut la promovarea lui cu tot ce pot.

E spectacolul cu care il puteti face pe un copil de 6-7 ani sa inceapa sa iubeasca teatru. Daca nu ati fost la teatru „de adulti” cu copilul dvs pana acum, acesta e spectacolul cu care trebuie sa incepeti.

Cum sa distrugi o piesa

Subiectul e simplu si premisa de la care se pleaca permite o multime de nazbatii. O echipa de actori amatori (ai trupei de teatru de la Politehnica din Cornley, deci practic ingineri) monteaza un spectacol nou. Au o istorie generoasa de productii varza, acum au facut rost de bani si au si decor si regizor nou.

Numai ca… nimic nu le iese in seara premierei. Fac toate gafele pe care vi le puteti imagina ca le poate face un actor si ceva mai mult peste imaginatia voastra: uita replicile, dau foc din greseala la decor, lovesc un actor si nu mai poate juca asa ca-l inlocuie cu fata care sufla textul si… multe multe alte prostii.

E considerata cea mai tare comedie a momentului in toata lumea, piesa a fost montata (si scrisa) mai intai in Anglia, dar acum e joaca in 25 de tari.

Pentru adulti glumele si nefacutele pe care si le fac actorii au sensuri pe un nivel diferit fata de copii (ego, concurenta dintre actori, prostia pura), dar copiii se bucura din tot sufletul si rad in hohote de umorul de situatie si de ceea ce e transmit actorii.

Adultii se prind ca tot ce e pe scena, desi pare usor, e foarte complicat si ca e foarte foarte exact calculat totul, ca e o coregrafie respectata la milimetru din considerente de siguranta a actorilor (oricum e joaca avand alaturi o echipa de la Salvare si una de la Pompieri), iar decorul sofisticat se moneteaza in foarte foarte multe ore. Copiii se uita cam cum ne uitam noi la Stan si Bran si rad foarte foarte mult.

Am doua povesti super simpatice legate de acest spectacol.

La unele reprezentatii la care sunt invitati care tin cumva de zona mea, merg sa-i intampin (v-am spus ca sunt apropiata de acest spectacol) si stau la concierge 45 de min cel putin. Intr-o seara a venit un domn pe care-l mai vazusem la o alta reprezentatie. L-am intrebat daca nu l-a vazut prima data, daca a trebuit sa plece sau ceva… si dansul mi-a raspuns „am revenit ca sa ma mai bucur o data de rasul copios al fiului meu pentru ca nu l-am vazut niciodata razand cu pofta asa mare pofta”. Pustiul avea 9-10 ani.

Si eu am cateva momente din spectacol la care imi place sa stau in sala doar ca sa simt reactia publicului. Sa-i aud pe copii cum intreaba „dar cum au facut?!!!” si sa-i vad razand in hohote si pe copii si pe adulti.

Spectacolul are in distributie unii dintre cei mai talentati si mai tehnici actori tineri (stiu ca o sa para simplu ce vedeti pe scena, dar e un efort foarte mare de concentrare si calitati actoricesti serioase – desi fac comedie).

Iata-i pe toti actorii din distributie, sa stii ca se joaca in permutari libere, nu exista distributia A si distributia B.

Ada Gales, Andreea Samson, Ilona Brezoianu, Andreea Mateiu, Vlad Logigan, Catalin Babliuc, Pavel Barsan, Razvan Oprea, Angel Popescu, Andrei Mateiu, Bogdan Cotlet, Dan Radulescu, Marin Grigore, Radu Micu, Adrian Anghel, Silviu Mircescu. Regia este semnata de George Dogaru (care a lucrat cu o parte dintre acesti actori pentru serialele Mondenii, Ai Nostri sau Atletico Textila.)

Spectacolul este produs de Grand Cinema & More si compania Wonder Theatre (care produce in special comedii si – mereu – spectacole pentru intreaga familie).

Urmatorul spectacol e pe 17 februarie, la sala Epika de la Grand Cinema & More, puteti sa va cumparati bilete de aici.

Se joaca si la 17 si la ora 20.

(La sfarsitul spectacolului de la 17 promit sa stau la iesire sa va vad reactiile si sa aflu de la copiii dvs daca au ras sau nu.:) )

E bucuria mea cand vin copiii prietenilor care au fost la acest spectacol si imi spun „vaaaaai, cat am ras”. Cred ca traim vremuri atat de complicate, ca avem din ce in ce mai putine resurse emotionale sa ne distram/ bucuram cu adevarat, ca avem din ce in ce mai putin timp sa punem seminte in sufletul copiilor ca sa-si cultive dragostea pentru teatru sau dans, incat de fiecare data cand se ivesc aceste spectacole – la care bucuria e cu toata familia, iar amintirile sunt nepretuite – ar trebui sa nu le ratam.

diverse

8 years ago

(foto) 8 trenduri de decorat casa –

In acelasi mod in care se stabilesc trendurile pentru moda, pentru beauty sau … masini, companiile care compileaza comportamentul consumatorilor, dar si nevoile producatorilor (pentru ca piata trebuie sa mearga inainte) anunta si trenduri pentru decoratiuni interioare.

Asta imi aduce aminte de amuzamentul meu suprem cu trendurile pentru bradul de Craciun cand oamenii isi schimba decoratiunile de la an la an si spun “anul asta il facem albastru pentru ca anul trecut am fost pe auriu”. Craciunul fiiind altfel despre traditie, despre povestile decoratiunilor pe care el patrezi an de an si le pui in brad impreuna cu istorisiri pentru copiii care apar in familie.

Dar, societatea de consum face magie pentru ca piata trebuie sa mearga inainte, sa fie locuri de munca, sa avem vanzari, sa cumparam ca sa ne simtim mai bine etc etc.

Iata cateva dintre trendurile din design interior pentru 2018, in caz ca va redecorati casa sau, succes, va mutati intr-o casa noua.

Peretii transformati in mini galerii de arta, cu tablouri care amintesc de intamplarile dragi din familie. Sau daca va tin buzunarele, cu picture celebre. Daca nici asta nu merge, e simplu sa luati niste printuri din magazinele online de specialitate.

Plantele de interior cu … model. Se va vorbi mult in lunle viitoare despre plantele care va ajuta sa dormiti mai bine, despre cat de important e sa aveti niste “verdeata’ (cum zice un prieten de-al meu) in casa.

Sa stiti ca exista si versiunea de ghivece care fac ca planta sa se ude singura, am eu unul:)

Structuri si accesori metalice pentru mobilier – cu mixuri din diverse metale

Se poarta aurul roz:)

Tavan decorat spectaculos, teatral.

De la decorarea lui prin vopsire pana la montarea multor obiecte de design pe tavan. Ma rog, trendul nu e nou, Michelangelo a pictat un tavan acum careva sute de an si inca isi mai rup gatul sute de mii de oameni in fiecrae an sa vada Capela Sixina. Cat priveste tavanul nostru de acasa, depinde si de cat de inalta e camera…

Baia care arata ca un spa. Sa tranformi baia intr-un mini resort de relaxare. Cu mobilier de rattan inclus. Ma rog, si aici conteaza cat de mare e baia.

Personal, nu rezonez decat cu primele doua trenduri, adica am si multe tablouri, dar si plante de interior. Dar fiecare cu gusturile si nevoile sale de relaxare.

Oamenii care fac aceste trenduri mai vorbesc despre cat mai multe culori in bucatarie, dar si culori calde si bogate (portocaliu, maro, tabac, grena, galben – in general culorile toamnei) in living.

Toti spun insa ca secretul unei case care sa fie placuta si cosy este iluminatul, sursele de lumina naturala sau artificiala. Iar la capitolul decoratiuni de iluminat e un trend vintage.

Acestea fiind spuse, va doresc o casa in care sa va simtiti bine.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Pentru cine n-a folosit niciodata Bringo, cateva informatii.

Cum e in culise la Bringo si ce am aflat de la Alex…

Bun, ce am aflat dincolo de ce am vazut.

Wabi Sabi e un trend japonez care spune ca frumusetea e in imperfectiune.

Despre Bucurestiul de alta data si ce ar trebui sa invatam din trecut

“E extraordinar de bine sa ai langa tine o lume din care poti sa te hranesti si pentru profesia ta!”

Casa cu tavanul pictat de Luchian

Stiti ce se intampla? Eu nu am colectionat!

Romanescul autentic intre betoane si razbunarea copiilor

Halep e unul dintre cele mai curate si mai vandabile branduri din Romania, dar si din tenisul international

Are un story pe care poate proiecta multa lume “obisnuita”, mediu dotata fizic sau material. O poveste demna de un film.

E the girl next door

E autentica.

Are The Greatness –

Winning is just one day, a reputation can last a lifetime,’ Jonatan Cruyff said. ‘Winning is an important thing, but to have your own style, to have people copy you, to admire you, that is the greatest gift.’

*

Cum sa distrugi o piesa

Iata cateva dintre trendurile din design interior pentru 2018, in caz ca va redecorati casa sau, succes, va mutati intr-o casa noua.

Aboneaza-te la newsletter