Anul acesta, artista Anne Imhof a transformat Pavilionul Germaniei de la Bienala de Arta de la Venetia intr-o scena ostila pentru expozitia “Faust”. Intrarea din fata a cladirii a fost blocata cu garduri anti-revolta si este pazita de o pereche de caini Doberman. Inauntru, o podea de sticla se clatina si se intinde ca un piedestal ce porneste imediat de langa pereti.
In diferite momente ale zilei, grupuri de tineri actori imbracati in intregime in haine negre ocupa spatiul din cadrul Pavilionului si se deplaseaza fara emotie printre vizitatori, pe fundalul unei muzici “metalice” – se tarasc sub podeaua de sticla si se imbratiseaza bizar.
Fara indoiala cel mai aglomerat pavilion, “Faust” a primit prestigiosul premiu “Golden Lion” de anul acesta. A fost descris de juriu drept “o expozitie puternica si rascolitoare, care pune intrebari arzatoare despre timpul nostru”.
In vremurile acestea in care suntem tot mai multi cei care ne concentram mai des pe mindfulness, pe meditatie si, in general, pe constientizarea gandurilor din mintea noastra cred ca e timpul sa vorbim si despre lucruri mai adanci si mai complicate pentru sanatatea noastra.
Sa vorbim despre o boala despre care ne temem sa vorbim. Pentru ca persoanele care sufera de aceasta boala o duc cu sine toata viata, pentru ca ii vedem pe acesti bolnavi doar in episoadele grave si atunci ajung uneori la stiri in contexte care sunt periculoase sau rusinoase.
Pe 10 octombrie a fost Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale si au aparut la nivel international si mai multe articole despre cum functioneaza mintea noastra, cercetari despre lucruri nestiute inca despre mecanismele noastre de a accesa parti din creier si efectele functionarii incorecte ale acestor mecanisme.
Printre ele am gasit cateva articole despre schizofrenie si am fost surprinsa sa descopar ca e o boala care se instaleaza intre 15 si 35 de ani in special la barbati si ca atinge un numar foarte mare de oameni. La nivel global, aproximativ 1% din populatie sufera de schizofrenie si 3,7 milioane de pacienti sunt diagnosticati in Europa.
Ganditi-va de cate ori ati vazut la stiri informatii despre un aşa-zis ”nebun” care se afla intr-o situatie rusinoasa pe strada sau care a provocat alte incidente. Noi, ceilalti – care nu suntem afectati de aceasta boala cronica – nu-i ajutam deloc pe cei bolnavi. Nici societatea nu-i ajuta si asta e doar o alta forma prin care aratam ca suntem needucati si neinformati.
De asta scriu astazi acest articol, daca cititi pana la capat si aflati cateva lucruri in plus cum sa reactionati in fata unei astfel de persoane, cum sa-i sprijiniti moral rudele, cum sa ii indemnati pentru tratamente specifice, inseamna ca am facut inca un pas mic dar important in ceea ce inseamna educatia noastra, atentia si dezvoltarea empatiei.
Dupa ce cititi ce e mai jos, amintiti-va ca in saptamana 30 oct – 4 noiembrie la Radio Guerrilla puteti asculta marturisiri ale pacientilor cu schizofrenie si ale rudelor lor. E o ocazie rara, unica de a intelege lumea din jurul acestei boli si va recomand din inima sa ascultati saptamana aceasta matinalul de la Radio Guerrilla.
E important pentru fiecare dintre noi sa fim constienti ce inseamna, ce simt pacientii si cum putem ajuta. Si mai ales, sa intelegem ca schizofrenia este o afectiune cu care se poate trai normal cu doua conditii: vizite regulate la medic si urmarea cu strictete a tratamentului.
Ma gandeam ca schizofrenia e o boala a batranetii, ca dementa, dar ea este o boala – ale carei cauze nu sunt inca cunoscute – care se instaleaza in tinerete cand omul este in putere si cu mintea foarte activa.
Cum se manifesta schizofrenia?
Schizofrenia afecteaza modul in care o persoana gandeste, simte si actioneaza. De aceea, cand se afla intr-un episod acut, persoanele cu schizofrenie nu pot face diferenta intre real si imaginar. Exista 4 categorii de simptome prezente la pacientul cu schizofrenie, nu toate insemnand, insa ca pacientul este pierdut sau traieste puternice halucinații:
Idei delirante, halucinatii si tulburări de miscare
Aplatizare emoționala sau absenta manifestarilor emotionale, avolitie (lipsa motivației), diminuarea ritmului si fluxului vorbirii spontane; poate reflecta saracirea gandirii, diminuarea sau lipsa capacitatii de a simti placere, deficit de atentie, retragere sociala
Simptome afective- anxietatea (teama); care apare secundar halucinatiilor si/sau ideilor delirante. Pacientii pot avea si alte simptome afective (dispozitie depresiva) dar sunt de o intensitate scazuta si apar consecutiv episodului psihotic. (gasiti mai multe detalii pe schizofrenia.ro)
Se poate vindeca sau tine sub control aceasta boala?
Schizofrenia necesită tratament pe intreaga durata a vieţii pacientului.
In acest moment, nu exista medicament sau metoda prin care se poate vindeca total schizofrenia. Variantele actuale de tratament permit pacientului sa isi tina boala sub control si sa ii ofere astfel acestuia ocazia de a avea o viata normala, respectiv sa fie independent si sa isi poata desfasura activitatile zilnice. Este important insa ca tratamentul sa fie urmat cu regularitate. Tratamentul este atat medicamentos, cat si psihologic.
Cum puteti ajuta?
Orice modificare vizibila, nenaturala, a modului de a gandi si a comportamentului unei persoane reprezinta un motiv de ingrijorare. Atunci cand o persoana, mai ales de varsta relativ tanara, devine mai izolata, mai putin comunicativa, dezvolta un comportament mai “ciudat” si greu de inteles de catre cei din jur, atat persoana respectiva cat si familia acesteia trebuie sa ceara ajutorul si sfatul medicului. Daca aceste modificari sunt insotite de tulburari ale perceptiei, un consult psihiatric este indicat, aceste manifestari facand parte din tabloul unui episod psihotic.
Fiti empatici si nu puneti etichete, recomandati lecturi pe tema si incercati sa nu judecati persoana afectata sau rudele acesteia.
Primul contact cu medicul psihiatru, primul consult de psihiatrie sau prima internare la psihiatrie poate fi un eveniment stresant. ”In cazul pacientilor aflati la primul episod psihotic, atat acestia cat si familiile lor trec printr-o perioada extrem de dificila, in care le este foarte greu sa inteleaga si, mai ales, sa accepte situatia in care se afla un membru apropiat al familiei.”, ne spune Dr. Sorin Pletea, Șef al Secţiei Clinice de Psihiatrie numărul 14 din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, Bucureşti.
Compania farmaceutica Janssen Romania, in parteneriat cu Asociatia Aripi si Centrul pentru Inovare in Domeniul Medical- Inomedica au pornit aceasta campanie de informare despre schizofrenie, o afectiune care afecteaza 1% din populatia lumii, o boala cronica, pe care pacientul o poarta cu el toata viata.
Daca aveti pe cineva pe aproape care sufera de aceasta afectiune va rog sa îi spuneti sa asculte in aceasta saptamana matinalul Radio Guerrilla unde vor auzi conversatii cu pacienti, o dovadă a faptului ca un pacient diagnosticat cu schizofrenie se poate integra in societate daca ia tratamentul si este merge regulat la şedinţele de psihoterapie. E o initiativa unica si are mai multe mesaje dincolo de informare, e si despre incurajare, despre integrare si despre acceptare.
PACIENTII CU SCHIZOFRENIE POT DUCE O VIATA NORMALA ATATA TIMP CAT NU SUNT SINGURI SI BENEFICIAZA DE TRATAMENTUL POTRIVIT.
Pentru prezentarea de la Bienala de Arta 2017 din Venetia, artistul Xavier Veilhan subliniaza arta muzicii cu un spatiu dedicat interpretilor, tehnicienilor, programatorilor si producatorilor de sunet. In pavilionul francez, Veilhan a realizat “studio venezia” – un spatiu care incurajeaza colaborarea compozitorilor din intreaga lume pentru a face muzica pe toata durata expozitiei.
Publicul este invitat la acest proces, un moment rezervat in mod obisnuit doar artistilor. Pentru a respecta dorinta lui Veilhan de a impartasi aceasta experienta care este de obicei privata, publicul din toate colturile lumii poate accesa inregistrarile digitalizate pe o platforma online senzoriala numita “echoes of the studio” (ecouri ale studioului).
Prin cuvantul “studio”, care desemneaza un loc ce gazduieste muzicieni si artisti (indiferent de nationalitate), Xavier Veilhan se bazeaza pe acest spatiu plin de talente si pune accentul pe munca in echipa: muzicieni, tehnicieni si producatori se intalnesc zilnic in cadrul Bienalei si imbina o intalnire unica si surprinzatoare.
Spatiul in sine este o reinventare a arhitecturii pavilionului francez, proiectat in 1912 de catre inginerul venetian Faust Finzi. Compuse ca un peisaj grafic de forme, elementele precum pardoselile, plafoanele si zidurile formeaza un tablou functional din lemn si tesatura, care se dubleaza ca un studio de inregistrare complet operational. Numeroase instrumente sunt integrate in acest spatiu, oferind muzicienilor instrumentele necesare pentru a compune si a experimenta.
Publicul din intreaga lume poate asculta online melodiile create de artisti prin intermediul platformei creata de agentia BETC din Paris si streaming-ul de muzica Deezer. Interfata oglindeste pavilionul printr-un peisaj grafic de forme. Vizitatorii pot asculta muzica inregistrata la “studio venezia” unde gasesc si o arhiva online ce gazduieste extrase de minute ale inregistrarilor anterioare la studio.
Nu stiu despre voi, dar eu in ciuda unui program cumplit de aglomerat, am vazut cateva filme aduse din Festivalul de film de la Cannes.
Neaparat, dar neaparat sa vedeti The Shape of Water, filmului lui Beniccio del Torro despre care am auzit numai lucruri minunate. A castigat Leul de aur, la Venetia. Vine in cinematografe la sfarsitul lui noiembrie.
Unul dintre filmele pe care le-am vazut a fost Rodin, o productie cat un muzeu despre viata si activitatea sculptorului, film facut la celebrarea a 100 de ani de la moartea lui Auguste Rodin. L-am vazut la Cinema Pro si i-am descoperit acolo pe prietenii mei de la Nespresso.
Stiam ca sunt partenerii Festivalului de film de la Cannes, unde au o multime de activitati care sprijina in mod real zona creativa din cinematografie. Exista, de exemplu, o cafenea pe o plaja, La Plage Nespresso, unde gastronomia cea mai fina e asortata cu cafeaua Nespresso cea mai rafinata si cu unii dintre cei mai eleganti dintre invitatii in festival.
Nu stiam insa ca traditia s-a mutat si la noi, adica reprezentantii din Romania s-au asociat cu festivalul care aduce in Bucuresti filmele de la Cannes.
Un festival ca Les Films de Cannes a Bucharest e greu de tinut (sunt filme rare care sunt scumpe, sunt Sali putine unde pot fi vizionate) si participarea sponsorilor traditionali pentru Cannes nu e doar un semn de incredere pentru echipa lui Cristian Mungiu, ci si o investitie in tinerii care vor sa faca cinema.
La Cinema Pro, uitandu-ma la tinerii din sala, mi-am adus aminte de vremurile in care aveam doar Dakino ca sursa de filme care sa ne ajute sa ne facem o cultura vizuala. Erau in sala atunci, la sfarsitul anilor 90, cam toti marii regizori de astazi. Erau studenti sau se gandeau sa dea la facultatea de film, sau abia ce se lasau inspirati de ideea ”ce frumos ar fi sa fac si eu asa ceva”…
Sigur ca astazi e mai usor pentru ca exista internetul si poti vedea aproape orice.
Dar fara asemenea festivaluri care – cel mai adesea – sunt realizate cu multi bani privati, tinerilor care vor sa faca o meserie legata de film le-ar fi mai greu sa-si faca nu doar o cultura cinematografica, cat mai ales contacte. Sunt super workshopuri, intalniri cu directori de casting, interviuri cu oamenii care au facut filmele si pe care ii poti aborda la sfarsit ca sa afli orice vrei tu.
M-am bucurat ca Nespresso e si aici, sincer. Pentru mine, am scris de multe ori, Nespresso e familie – ma trezesc in fiecare dimineata cu un Nespresso cu diverse arome si gusturi – dar dincolo de afinitatea mea pentru acest brand, faptul ca dupa TIFF (unde au fost parteneri), au decis sa investeasca o parte din bugetul lor ca sa sustina un festival de film care costa mult, ca sa investeasca in arta si in educatia unor tineri mi se pare minunat.
Si tocmai de asta scriu, pentru ca stiu ca e important si pentru ei sa vada ca noi, oamenii acre mergem la cinema, am remarcat ca sprijina industriile creative.
Sper sa-i vad si la anul la TIFF si din nou, la Film de Cannes a Bucarest.
Acum 3 ani scriam despre obiceiul meu ca, la oboseala, sa visez cu ochii deschisi la lucrurile care mi-ar aduce bucurie daca s-ar intampla.
Nu sunt genul care sa isi doreasca bani, case sau masini… Nu sunt cel mai bogat om din lume, nu pot sa-mi iau iahturi sau sa imi iau liber un an de zile si sa plec in jurul lumii prin hoteluri de lux (desi asta cred ca e realizabil si cu bani mai putini), dar am o viata decenta si fac lucrurile care-mi plac.
Eu imi doresc intalniri si experiente. Fapte care sa se transforme in amintiri.
Aseara mi-am dat seama ca, intr-un mod magic, nestiut de legile rationale, lista pe care o facusem acum 3 ani e indeplinita aproape complet… desi erau lucruri super complicate pe ea.
Imi doream sa-l vad pe Kevin Spacey. (Rezolvat. L-am vazut in Richard III-lea la Old Vic in Londra).
Imi doream ca minunatul coregraf sau dansator Akram Khan sa ajunga si la Bucuresti pentru ca si romanii sa-l descopere. L-am vazut in multe orase europene in turneu (sunt un fel de groupie), stiu cat de speciale si emotionante sunt show-urile companiei lor si imi doream atat de tare sa-i vada si romanii ca am zis ca muncesc un an de zile gratis la departamentul comunicare pt compania care-l aduce (s-a intamplat gratie JTI, am muncit doar pentru comunicarea show-ului nu mai mult, JTI au fost generosi cu mine:) ).
Imi mai doream “sa mi se ofere sansa sa o iau de la inceput. in orice. pentru ca sunt minunate inceputurile cu adrenalina lor.”
Si mi s-a intamplat asta de cateva ori in multe proiecte profesionale, ba chiar si in viata in astia trei ani. Desigur, a incepe ceva inseamna ca altceva s–a sfarsit si ma bucur ca am avut relaxarea sa nu pun presiune pe mine pentru niciunul dintre “sfarsituri”.
Imi doream sa o vad pe Juliette Binoche si scriam ”ea poate sa fie si pe o scena si eu in sala, la cativa metri distanta, mi-ar fi de ajuns ca sa-i simt energia”.
Am o relatie speciala cu filmul Blue al lui Kieslowski in care doamna Binoche detine rolul principal. (Multi ani am avut in dormitor afisul matrita al acestui film, un cadou nepretuit de la un prieten care stia cat de mult iubesc acest film.)
Se intampla sa o vad pe doamna Binoche la sfarsitul acestei saptamani!!! Desi m-am straduit sa-mi cumpar bilete prin orase europene pe vremea cand era in turneu cu spectacolul lui Akram Khan de dans (doamna Binoche are curaj si experimenteaza mult), se intampla sa o vad duminica la .. Institutul francez din Bucuresti la o intalnire cu presa si apoi luni in spectacolul care inchide Festivalul National de Teatru!!!
Si acum mi se pare imposibil si magic si…cum vreti, ca Juliette Binoche vine in Romania la sfarsitul acestei saptamani!!!
*
M-am uitat pe wishlistul respectiv, de acum 3 ani. Mai sunt acolo doua lucruri care sunt… pe cale sa se intample, sper… cele mai realizabile de fapt pentru ca realizarea lor tine de actiuni pe care trebuie sa le fac eu.
Sa tin in brate un Koala si/sau un ursulet panda
Sa imi petrec o vacanta in locul unde s-a filmat Lucia e il Sexo, un sat de pe o insula spaniola pustie, cu case care par create din lut. Insula e numeste Formentera.
In dimineata aceasta am cercetat cum pot ajunge acolo (prin Ibiza se ajunge) si mi-am luat bilete pentru primavara cand va fi cald, dar nu vor fi foarte multi turisti.
*
Wishlisturile noastre sunt un mélange straniu de karma, intamplarile sortii si actiunile pe care le facem.
Intamplarea cu doamna Binoche care vine la Bucuresti m-a facut sa ma gandesc asa: daca intamplarile sortii si-au facut magia in lista mea de dorinte, eu ce mai astept?!
Ceea ce va doresc si voua.
aaa, imi mai doresc sa vina candva la Bucuresti Kevin Spacey cu un spectacol… sa se bucure si romanii de el.
Zilele acestea, am povestit si pe facebook, am un program super incarcat. Imi incep ziua la o ora foarte mica -4-5 dimineata – si o inchei undeva in jurul orei 23, pe parcursul acestor multor ore scriu, fac interviuri (mai multe in aceeasi zi), vad spectacole de teatru din FNT, asist la repetitii pentru un spectacol de teatru care va va impresiona foarte tare la inceputul lui noiembrie, ajut la comunicarea unui film emotionant care va fi lansat tot in noiembrie, activitati care aduc cu ele si intalniri si stabiliri de contracte… si sunt multe alte lucruri pe care le fac in relatia de comunicare pentru artistii pentru care lucrez.
Plus munca pentru blog… cu toate administrativele adiacente.
In fiecare dimineata cand ma uit la to do list, mi se face frica: daca nu duc la capat tot ce trebuie sa fac si incurc niste oameni?!
Seara, in mod magic, constat ca am rezolvat o parte importanta din lucruri (uneori pe toate) si ca am resurse de energie si mai ales de bucurie ca sa fac altele pentru a doua zi.
Pe la inceputul lui octombrie eram atat de obosita ca ma dadeam jos din pat rostogolindu-ma, astazi desi vin dupa multe zile grele, ma trezesc zambind si gasesc resurse de energie sa fac o multime de lucruri. Unde e diferenta?
Cred ca diferenta e in libertatea de a face lucruri creative. De a face exact ceea ce-mi place.
Intr-un mod pe care nu mi-l pot explica, ma bucura foarte tare sa vad laboratorul muncii unui spectacol (teatru, muzica, chiar si film). In plus, desi in timpul unui interviu e un consum foarte mare (esti atent la multe detalii, intensitatea traseului intrebare raspuns e mare, plus ca interviul –uneori cu o persoana cu care n-ai vorbit prea multe – e o conversatie super indiscreta: intrebi lucruri pe care la o conversatie la prima intalnire/vedere nu le-ai rosti) , deci cum ziceam e un consum mare, cumva din energa si adrenalina de acolo, eu ma incarc foarte tare.
Sigur ca nu fac intotdeauna ceea ce-mi place, ca sunt multe lucruri administrative din activitatea mea in online care imi dau batai de cap si un oare care stress, dar…
ABSOLUT m-a invitat sa povestesc care a fost momentul in care am decis sa ma indrept catre industriile creative (eu venind din zona stiintelor exacte), sa visez la o lume mai deschisa, mai buna, o lume in care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, o lume in care toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime.
Am avut norocul sa ma duca viata in directia asta si probabil ca perioada petrecuta la revista Tabu cu provocarile pe care mi le-a adus de a pune in spatiu public lucruri nevorbite, mi-au cizelat putin gandirea inspre libertate.
Dar decizia de a face ce-mi place, de a vorbi despre oamenii creativi care nu sunt foarte expusi publicului a venit … ascultandu-ma. Remarcand ca aceste lucruri imi dau energie si imi aduc bucurie, ca e nepretuita emotia unei intalniri cu un om care e ”iesit din randul lumii” pentru ca gandeste diferit.
Oamenii normali fac lucruri normale, oamenii ”diferiti” – care ies din randul stabilit de gura lumii – schimba lumea. In bine sau in rau, dar asta depinde de fiecare.
Spre norocul meu, habar nu am de unde, felul meu de a fi este spre independenta. Nu-mi pasa ce zice lumea (nici despre mine, nici despre altii), mi se pare o pierdere de vreme sa ascult judecatile categorice ale unora despre oameni, accept autoritatea (ierarhia superioara) doar daca vine de la cineva a carui competenta o recunosc.
Prietenii mei spun ca sunt norocoasa ca m-am nascut cu doza aceasta de a nu-mi pasa de gura lumii, dar eu cred ca fiecare o are pe dinauntru, doar ca nu a invatat sa o acceseze:)
Si daca eu pot trai fericita asta, cred ca mai sunt si alti oameni care o pot face. Poate ca e nevoie de curaj sa iti urmezi calea impotriva a ceea ce cred altii despre drumul tau, dar curajul acesta e in noi. Trebuie doar sa ne ascultam si sa vedem ce ne face cu adevarat placere, care e sursa de energie care ne poate urni in zilele in care nu mai putem de oboseala 🙂
Asa ca, la fel ca in campania pe care o lanseaza ABSOLUT la nivel international in aceste zile va doresc sa aveti un … ‘Tonight’ – momentul Absolut de inspiratie, momentul in care luam actiune, momentul in care schimbam ce va fi “maine”.
E foarte frumoasa campania globala ABSOLUT, cu un spot regizat de mexicanul care a filmat si Revenant, Gravity, BIRDMAN, dar si bucuria de film Children of Men a lui Cuaron, despre o lume mai buna. Emmanuel ‘Chivo’ Lubezki il cheama.
Si eu ca si simpaticii din spatele brandului ABSOLUT, cred ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si imi doresc sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.
Vom lucra deci la asta, in saptamanile viitoare.
Sa va uitati la filmul campaniei Absolut One Night – despre momentul in care realizezi ca poti sa traiesti liber, sa faci ceea ce simti, iar lumea din jurul tau sa devina mai buna doar pentru ca nu mai esti preocupat sa-i judeci pe altii pentru drumul lor. (cover foto e tot din video)
Poate cea mai discutata si controversata expozitie din lume,”Treasures from the Wreck of the Unbelievable” este cea mai recenta si gigantica expozitie cu vanzare care a fost programata pentru a coincide cu editia a 57-a a Bienalei de Arta de la Venetia, subliniind astfel transformarea orasului la fiecare 2 ani in cel mai mare targ de arta din lume, precum si o trecere in revista a ultimelor curente in arta contemporana.
“Treasures from the Wreck of the Unbelievable” este o expozitie extravaganta pe care o iubesti sau o detesti, este o fantezie, cu idei incredibil de indraznete.
Opinia critica a spectatorului despre expozitie este impartita, dar “comorile” lui Hirst au atras suficienti cumparatori pentru a deveni un succes comercial.
Nu am vazut niciodata o prezentare mai spectaculoasa. Artistul nu a umplut unul, ci doua muzee din Venetia, 54.000 de metri patrati de spatiu expozitional, cu sute de obiecte din marmura, aur si bronz, cristale, jad si malachit. Eroi, zei si leviatani care se presupune ca s-au scufundat intr-un naufragiu in urma cu 2000 de ani si acum s-au ridicat din Oceanul Indian pe cheltuiala lui Hirst, care a declarat pentru BBC ca a scufundat “probabil” mai mult de 50 de milioane de lire sterline in proiect.
Damien a lucrat timp de 10 ani la aceasta imensa expozitie cu finantare privata, care ocupa Punta della Dogana si Palazzo Grassi, muzeele conduse de fundatia miliardarului francez François Pinault, pana pe 3 decembrie.
Majoritatea sculpturilor sunt disponibile in trei variante: coral (ca si cum ar fi fost recuperat din mare), comoara (ca si cum ar fi fost restaurat) si copie (ca o reproducere). In expozitie nu se utilizeaza corali reali. Bronzul a fost turnat la turnatoria de la Editurile Pangolin din vestul Angliei, iar marmura a fost sculptata in regiunea Carrara din Italia. Cele mai mari bronzuri sunt evaluate la peste 5 milioane de dolari.
Spectacolul lui Hirst este doar unul dintre numeroasele evenimente din Venetia, care a castigat atentia miilor de colectionari, curatori si directori de muzee ce se reunesc la Bienala, pana pe 26 noiembrie.
De la sfarsitul lui septembrie, pe Netflix e disponibil documentarul Five Food Two – Lady Gaga. Pentru multi dintre cei care nu apreciau artistul Lady Gaga, ma includ aici cu varf si indesat, acest documentar este o sansa foarte mare de a vedea ce om misto e in realitate Stefani Germanotta.
Sigur ca e un documentar produs si realizat de echipa ei, deci au controlat informatiile ca sa iasa cel mai frumos portret dar, chiar si asa, daca te uiti cu atentie la reactiile ei, la selectia oamenilor din echipa, la relatia cu parintii si bunica ei, cu managerul – Sonja Durham- care era sub tratament pentru ca fusese diagnosticata cu cancer la momentul filmarilor intelegi ca e o femeie sensibila si foarte atasata de oamenii pe care-i are aproape.
(Sonja Durham a decedat la inceputul acestui an, iar zilele trecute Gaga i-a adus un omagiu super emotionant pentru ca ar fi fost ziua ei de nastere)
Ca o completare a portretului de pe Netflix, am vorbit cu romanul care in 2012 a lucrat pentru turneul Lady Gaga – Born This Way Ball.
*
Alin Lobodă are 36 de ani si lucreaza in cadrul unei multinationale, dar inainte de asta a lucrat ca specialist in efecte pirotehnice pentru artisti romani, cat si pentru spectacole de teatru, dar si la nivel international pentru artisti aflati in turneu in tarile vecine: Metallica, Iron Maiden, Rammstein, Guns n’ Roses, Kiss etc.
„In sistemul international pentru profesionistii dedicati industriei divertismentului exista patforme registru cu oameni din diferite domenii: tehnicieni de lumini, tehnicieni de sunet, tehnicieni video, tehnicieni care construiesc scena (riggers), dar si meserii nisate dar necesare in timpul unui turneu – bucatar, florist etc. Ca sa apari pe o asemenea platforma de unde esti recrutat pentru job-uri iti trebuie recomandare si un CV care sa arate ca ai facut meseria pentru care aplici. Esti verificat in detaliu si trebuie sa dovedesti in multe feluri ca esti omul din CV, ca ai facut lucrurile trecute acolo. In platforma se lucreaza pe call-uri, odata ce bifezi ca esti activ si te solicita cineva pentru un job, ai voie sa refuzi trei cereri. Dupa al treilea refuz, esti dezactivat si treci iar printr-un proces de verificare ca sa arati ca te-ai reapucat de munca pana esti aprobat din nou.
Eu inca sunt acolo, dar sunt inactiv. Sunt ca si cum ar fi „in rezerva”, la armata.”, explica Alin procedura prin care a ajuns sa lucreze pentru asemenea proiecte.
„In 2012 am fost solicitat pentru efecte pirotehnice pentru show-urile din Sofia si Bucuresti ale turneului Lady Gaga – Born This Way Ball. Am primit efectele pirotehnice cu o luna inainte de showuri. Ei nu calatoresc cu asemenea echipamente, ci le trimit inainte contactelor locale din fiecare tara care trebuie sa aiba grija sa le aduca la locul evenimentului si sa le predea echipei, dar si sa obtina toate aprobarile – politie, pompieri, salvare etc. Conform contractului, am mers in Bulgaria cu o saptamana inainte de show-ul propriu zis pentru a participa la toate pregatirile pentru turneul european.”
*
Conceptul pentru Born This Way Ball a fost un mix intre simboluri Disney, cultura pop, mesaje despre egalitatea de sex, toate adunate in “Geneza Regatului Faimei”, o constructie muzicala ca o opera punk – pop- rock cu influente electro. Scena a fost formata dintr-un castel urias, dar si un catwalk care ingradea o parte din zona din fata scenei, destinata fanilor foarte devotati (cei care veneau la concerte costumati sau aveau mesaje speciale pentru artista). Pentru accesul in acest “Little Monsters Pit” nu s-a platit un pret suplimentar, selectia facandu-se la fata locului de catre membrii echipei Lady Gaga.
”Am vazut cum se facea selectia si cat de misto erau reactiile copiilor / fanilor cand erau alesi. Stiu ca se filmau lucrurile astea, dar habar nu am daca apar pe undeva”, spune Alin.
Chiar daca nu au fost comunicate oficial cifre exacte, pentru partea asiatica a turneului s-a vorbit ca despre cea mai mare scena construita vreodata pentru un turneu al unui artist. Scena a fost usor modificata pentru Europa, date fiind locurile in care concertul urma sa se desfasoare.
Reformatarea tehnica s-a facut intr-o sala polivalenta din Sofia – Armeec Arena – cand, timp de doua saptamani, intregul staff a trecut pas cu pas prin fiecare moment al show-ului, reasezandu-l pentru noile dimensiuni.
“Mai intai s-au ocupat de scena pentru a seta detalii de timing si organizare. In prima saptamana au montat si demontat scena de trei ori! Mi s-a parut incredibil, stiam ca se fac asemenea lucruri, dar nu mai vazusem niciodata pentru ca atunci cand ajung artistii cu show-urile la noi, tehnicienii lor sunt deja rodati cu partea de montare – demontare.
Acum lucrau in bucataria interna. Cronometrau cat le lua sa monteze fiecare dintre parti, faceau mici retusuri la décor care avea o alta vizibilitate pentru ca era expus altfel. Stabileau oamenii responsabili pentru fiecare segment de scena, asezau totul pe culori, stiau in ce TIR vor fi urcate, in ce ordine vin TIR-urile la incarcat/descarcat. Au facut asta de trei ori – au montat si demontat o scena uriasa, au notat greseli si au reparat ce nu le iesea in timp – pentru a fi siguri ca atunci cand pleaca in turneu totul este perfect setat si stiu exact in cat timp pot face fiecare operatiune. In saptamana doi au repetat cu artistii (Stefani- Gaga, dansatorii, trupa) si au reasezat luminile, efectele video etc”, isi aminteste Alin. S-a repetat o saptamana cu artistii, prima saptamana a fost doar pentru set-up si set-down.
*
Aproape 150 de oameni au mers in sala polivalenta Armeec Arena din Sofia si au petrecut acolo pana la 12 ore zilnic, respectand niste reguli foarte stricte.
“La ora 9 aveam call-ul, trebuia sa fim toti prezenti in sala, indiferent ce se repeta in ziua respectiva. Nu exista artist, muzician, tehnician care sa nu fie prezent la ora 9 in sala, nu intarzia nimeni, totul era ceas.
Erau destul de multe momente moarte – se reaseza coregrafia si cand dansatorii se odihneau, se mai setau luminile – dar nu pleca nimeni din sala.
Nu aveai voie sa scoti telefonul, nici macar ca sa te uiti la el. Daca trebuia sa vorbesti, ieseai afara, se inchideau usile la sala. Exista paza bulgara suplinita de paza lor si erau foarte stricti: foloseai telefonul in sala, veneau la tine, ti-l luau si-l puneau intr-o punga neagra, il sigilau si spuneau „il iei diseara cand pleci”.
Exista o pauza de masa de maximum 2 ore, dar uneori chiar si Lady Gaga cerea sa manance pe scena, alaturi de artisti, alteori mergea intr-o curte interioara doar ca sa mai vada putin lumina zilei in timpul mesei pentru ca se repeta pana seara.”
Dar dincolo de rigoarea de armata a orarului si a muncii efective, ceea ce l-a impresionat foarte mult pe Alin Loboda a fost constiinta faptului ca fiecare e foarte bun la ceea ce face, deci e respectat pentru munca lui, fara orgolii si fara discutii.
“Era un singur lider in sala: Mo Morrison. El era regizorul care dadea indicatiile tehnice despre lumina, scena, coregrafii, urmarind sa fie respectate lucrurile din brief-ul initial. El era Dumnezeul, cand vorbea nu mai comenta nimeni.”
Lady Gaga si Mo Morisson
(Morrison avea la vremea respectiva 59 de ani si mai lucrase la turneele mondiale pentru Michael Jackson, Grateful Dead, The Rolling Stones, Prince, dar si pentru diferite show-uri americane ale unor artisti ca Britney Spears, Justin Timberlake, Barbra Streisand, Paul McCartney sau KISS. Doi ani mai tarziu de la momentul Born this way ball, in aprilie 2014, Mo Morrison a incetat din viata.)
„Nu exista diferentiere, nu exista ego. Regizorul ii spunea inclusiv ei – „Stefani, vezi ca iesi din formatie, vezi ca nu te-ai centrat cu dansatorii.” Scurt, eficient si toata lumea asculta. Daca ii zicea sa stea 5 min in picioare intr-un anume loc pana faceau lumina, nu se misca din locul acela. Nu punea pe altcineva „hai, stai tu in locul meu”. Pentru ca faceau totul la detaliu, pe inaltimea ei.
Stiam ca sunt asa, dar sa vad real atat de multa disciplina a fost incredibil. Gaga nu a marait, nu a protestat la nimic. Se vedea ca nici macar nu gandea ca s-ar putea sustrage de la vreo munca, de la a nu fi egala cu toti cei de pe scena.”
Pentru Alin, care are si experienta artistilor romani – uneori mai relaxati la repetitii, alteori mai orgoliosi sau mai cu pareri tehnice -, aceasta a fost una dintre cele mai impresionante lectii.
„Sunt convins ca atunci cand a facut conceptul show-ului, Lady Gaga – Stefani a avut pareri, a spus lucruri, dar la implementare a executat tot ce au pus-o altii sa faca, fara sa se protejeze vreo secunda de oboseala sau orice alt disconfort.
E vorba de respectul muncii lor, mentalitatea lor e diferita. Artistul intelege care e treaba lui: trebuie sa cant bine, sa dansez bine, sa dau bine pe scena. Deci sa-i lasam pe oamenii care stiu cu lumina, cu sunetul sa-si faca treaba ca sa-mi fie mie bine cand imi fac treaba.”
*
Alin crede ca in Romania nu se vor intampla prea curand repetitii de o asemenea amploare si rigurozitate, din doua motive: artistii nostri sunt prea orgoliosi si nu-i lasa pe cei din echipa tehnica sa faca lucrurile cum cred ei ca e cel mai bine, dar si pentru ca nu au asemenea bugete de productie.
“A fost foarte scump sa tii aproape 150 de oameni la Sofia – cazare, mancare, transport – timp de doua saptamani ca sa pregateasca show-ul, iar toata investitia a apartinut echipei Lady Gaga, nu a fost a sponsorului sau a promoterului local. In acest show, efectul pirotehnic pe care-l aveam in grija era super simplu: tragea la un moment dat cu un pistol. Parea ca loveste un lacat, care era actionat mecanic si deschidea poarta castelului. Asta era tot. Si pentru asta eram 3 oameni, doi ai lor – adusi din America- si eu, contactul local. Despre asta vorbim cand spun ca respectau specialistii si pe fiecare om cu specialitatea si munca lui”, spune Alin. .
Conform cifrelor oficiale anuntate de Live Nation (compania care a produs show-ul Born This Way Ball), turneul a avut incasari de 183.9 milioane de dolari, cu spectacole in 98 de orase, 33 fiind doar in Europa. In aceasta suma sunt incluse si merchandise-ul, dar si produsele auxiliare care au fost create in legatura cu turneul – un joc pe computer si o linie de cosmetice impreuna cu compania MAC.
Aici puteti vedea un timelapse cu montarea demontarea scenei…
Aici o spectaculoasa prezentare a elementelor scenei
Pe Alin il mai gasiti, in fiecare toamna, la Festivalul Whisky-ului, un eveniment dedicat iubitorilor de whisky pe care–l organizeaza anual. Detalii despre acest eveniment aici.
Acum vreo 10 ani, in revista la care lucram – Tabu- am publicat un articol despre oamenii care se imbraca cu personalitate, care au garderobe spectaculoase desi nu sunt foarte bogati si nici nu au job-uri cu salarii uriase.
Nu mai stiu cum le chema pe fetele care au aparut in acel articol, dar stiu cum aratau: sofisticate, diferite de orice vedeam pe strada, parca scoase din revistele de afara:)
Toate aveau acelasi secret: urmareau pe site-uri de specialitate reducerile masive, aveau cuvinte si expresii cheie dupa care primeau informatii direct in mail.
Nu cumparau in fiecare zi, uneori erau saptamani sau luni in care nu-si cumparau nimic, dar fiecare achizie era o piesa importanta din garderoba – designer, croiala, culoare – la un pret minuscul.
Imi aduc aminte de o pereche de pantaloni Comme des Garcons pe care o tanara domnisoara platise 10 euro!!!!
Filosofia lor era despre rabdare, despre a nu achzitiona impulsiv si despre a avea o imagine clara a structurii unei garderobe eficiente.
Inspirata de acel articol, pe care nu l-am scris eu (doar l-am editat si aprobat, pentru ca eram redactorul sef) , am invatat pas cu pas cum sa-mi construiesc o garderoba simpatica, structura garderobei pe sezoane si mai ales cum sa fac investitii pe termen lung.
Astazi primesc newslettere de la multe site-uri care sunt curatori de obiecte de designer si, pur si simplu, urmaresc reducerile. Asa se face ca ma mandresc cu un sacou Margiela sau cu mai multe perechi de pantaloni Comme des Garcons (ca sa dau doar doua branduri), piese pe care le port de cativa ani si care sunt mereu remarcate pentru ca sunt diferite.
Sigur achiziitiile mele nu sunt ostentative, pentru ca nici eu nu sunt o persoana show off si nu spun niciodata ce branduri port, chiar daca cineva imi complimenteaza o haina. Mi se pare ca e parte din bun simt si politete sa fii discret cu brandurile pe care le porti. In plus, cred ca ar trebui sa ne imbracam pentru noi, nu pentru validarea celorlalti. Dar asta tine de personalitatea fiecaruia.
Iata cateva reguli pentru o garderoba smart, asa cum sunt ele descrise de Dominique Loreauin cartea Arta simplitatii:
7 tinute de exterior (sacouri, impermeabil, mantou etc)
7 pulovere, tricouri, camasi
7 pantaloni, jeans, fuste, rochii
7 perechi de incaltaminte ( ghete, botine, pantofi cu toc, sandale, pantofi de interior si mocasini)
Cateva accesorii(sal din Casmir, fulare, curele, palarii, manusi)
Lenjeria intima, pijamalele si prosoapele ar trebui sa constituie un lot separat, dar la fel de minutios si de bine gandit ca restul. Atentia la aceste mici detalii arata ca sunteti riguroasa, chibzuita si feminina.
In plus, va veti putea permite achizitii mai valoroase pe care le veti putea folosi pentru mai multe sezoane.
Si asa ca un bonus, sa stiti ca zilele astea daca dati un search la eMAG pe rochii de seara o sa aveti cateva surprize interesante la diferite produse care ar putea fi o investitie foarte buna. Am facut eu asta, pentru ca urmaresc o achizitie in aceasta directie, si am gasit peste 700 de rezultate, multe foarte interesante. Le puteti gasi aici.
Poti sa te bucuri de fructele toamnei nu doar in dieta zilnica, ci poti sa-ti rasfeti si tenul. Iti propun 3 idei de masti faciale pe baza de fructe, in functie de tipul tau de ten.
Pentru tenul sensibil, perele sunt ideale
Pentru masca ai nevoie de urmatoarele ingrediente: 2 pere coapte, o lingurita de iaurt si o lingurita de laptisor de matca. Daca vrei sa obtii o pasta mai consistenta poti adauga si o lingurita de faina. Amesteci toate ingredientele si compozitia o aplici pe tenul curat si O lasi sa actioneze in jur de 10 minute. Apoi clatesti cu apa calduta.
Prunele sunt perfecte pentru tenul gras
Daca vrei sa scapi de porii dilatati si de excesul de sebum din zona T aplica o masca din pulpa zdrobita de la 3-4 prune la care adaugi o jumatate de lingurita de argila. Amesteci bine ingredientele si aplici masca pe fata, mai ales pe zonele cu problema. Dupa 10 minute, indepartezi masca cu apa calduta. La final, aplici o crema hidratanta.
Piersicile hranesc tenul
Un ten uscat si lipsit de vitalitate se va bucura de o masca eficienta pe baza de piersici. Ai nevoie de o piersica coapta, doua linguri de iaurt, o lingura de ulei de masline si una de miere. Intr-un bol, amesteci bine ingredientele si aplici compozitia pe fata. Dupa un sfert de ora , clatesti bine tenul si aplici crema preferata.
Ajunsa la Venetia de cateva zile, am reusit astazi sa vizitez pavilionul Kiribati din cadrul expozitiei „Personal structures open borders” organizata de Centrul Cultural European. In spatiul expozitional din palatul Mora, peste 200 de artisti internationali faimosi sau mai putin cunoscuti expun lucrari de arta contemporana, pana pe 26 noiembrie 2017.
Artistii selectati vin din toate partile lumii, iar cultura lor diferita se reflecta in lucrarile de arta realizate intr-un alt mod. Chiar daca vizual operele de arta arata total diferit, toti artistii prezinta conceptii despre timp, spatiu si existenta intr-o maniera subiectiv-personala si expresiva. Expozitia prezinta o varietate de tipuri de lucrari: sculpturi, tablouri, desene, fotografii, video-uri si instalatii.
Pe parcursul urmatoarelor zile va voi prezenta expozitiile din cadrul Bienalei de Arta de la Venetia si cele organizate de Centrul Cultural European. Pana atunci, va las sa urmariti o parte din ce am vazut astazi.
Women of Power and Interest – Valerie Ghoussani
Laurel Smith (USA)
PUGAD – Raffy Napay – A secret garden
Torkil Gudnason
Ariela Wertheimer / Jaffa Venice – The freedom to let go (light boxes 2017)
Dupa buzele de marmura si sprancenele exagerate, a venit vremea machiajului ochilor sa capete o noua dimensiunie.
Ellie Costello, in varsta de doar 19 ani, din Londra, a perfectionat ceaa ce se poate numi machiajul “ochi de terariu”. O imbinare de flori si aplicatii 3D, ce amintesc de seturile handmade pe care le confectionai in copilarie.
Ellie poate crea o adevarata gradina vie pe fata ta. Aceasta pune mai mult accentul pe gradinile englezesti decat cele franceze, de la detalii ce amintesc de o padure, pana la petale proaspat smulse atasate pe gene.
Ai o stare permanenta de oboseala? Te simti slabita si nu te poti concentra? Acestea pot fi doar cateva semnale pe care ti le da corpul pentru a te anunta ca se confrunta cu astenia de toamna. Schimbarile bruste de temperatura sau carentele de vitamine si minerale iti pot slabi organismul.
Aceasta problema se poate combate foarte usor cu cateva remedii naturale. Cele mai la indemana sunt sucurile din fructe si legume.
Iata cateva retete naturale pe care le poti pregati in fiecare dimineata!
Ai nevoie de 2-3 mere, 4 morcovi si o portocala. Cureti bine portocala si merele si le adaugi in storcatorul de fructe si amesteci pana se omogenizeaza. Ideal este sa bei sucul pe stomacul gol, dimineata.
Daca te simt trista acest suc iti va reda buna-dispozitie: adaugi in blender o portocala, o banana, o mana de spanac si o lingurita de scortisoara si omogenizezi pana se formeaza o pasta. Se consuma imediat.
Pentru mai multa energie poti sa-ti faci un smoothie dintr-o sfecla rosie medie, un mar si un morcov. Este delicios!
Inspiratia pentru aceasta serie a venit de la jocul de carti pentru copii: Memory. Proiectul consta in potrivirea jumatatilor de fete ale femeilor puternice, cunoscute in lumea intreaga. Ideea initiala a artistei Valerie Ghoussaini s-a dezvoltat prin alegerea femeilor care aveau lucruri in comun, precum si unele trasaturi care ar putea fi usor asociate.
Cand o persoana priveste pictura reginei Elisabeta si a lui Ellen Johnson Sirleaf, presedintele tarii Liberia (este prima femeie africana care detine functia suprema in stat), aceasta vede doi lideri puternici, dar si doua femei ale caror caracteristici faciale arata destul de asemanator incat ar putea fi una. Indiferent de culoarea pielii sau “gropitele din obraz”, cert este ca ambelor femei le place sa poarte palarii amuzante.
Faimoasele Serena si Beyonce sunt doua personalitati puternice si respectate pentru munca de care au dat dovada de-a lungul timpului. Ambele femei au avut tati care au controlat si au “orchestrat” cariera lor uimitoare. Beyonce, care este considerata o femeie foarte frumoasa, cand este alaturata Serenei, a carei frumusete este data de forta ei, pare ca se potrivesc destul de bine.
Artista va redirectiona vanzarile acestui proiect catre asociatia Womankind Worldwide. Valerie Ghoussaini a studiat Arta si Istoria artei si a profesat ca director de arta timp de 10 ani in mediul scolar.
Daca esti la Londra si vremea mohorata iti cam strica planurile, am gasit un loc simpatic si vibrant, perfect sa-ti bei cafeaua si sa-ti incarci bateriile.
Cafeneaua Centrului de Arta Bernie Grant din Londra, situata in zona Tottenham Green, Haringey, a fost proiectata de Morag Myerscough pentru a defini spatiile, intr-un joc de culori puternice, cu detalii retro-vintage.
Proiectul este menit sa promoveze, sa sprijine si sa ofere artistilor vizibilitate locala. Doi artisti au fost implicati direct in amenajarea locului de desfasurare: Luke Morgan a proiectat mesele si Yemi Awosile s-a ocupat de zona meselor. Intregul spatiu a fost decorat cu piese recuperate si prin vopsirea si renovarea suprafetelor aspre.
Rezultatul este un spatiu jucaus si plin de viata, cu plante, nuante si culori ce dau energie, placi ceramice, textile, mobilier nou, dar si vintage si diferite elemente reciclate.
Asadar, daca ai drum la Londra, poti face o scurta oprire si la Centrul de Arta Bernie Grant si sa te relaxezi la cafeneaua colorata.
Dans, grafica, naratiune, documentare, abstractie. Daca conectam aceste fragmente de procese diferite vom obtine proiectul “Over and Over Pure Form”, un intreg de lucrari interconectate concepute de o artista din Londra, Fay Nicholson. Ea conecteaza diferite imagini si limbaje care sunt stratificate intr-un proiect estetic destul de elaborat.
Fay combina diverse elemente dintr-o serie de amprente mari si ritmice de matase. Rezultatul este o structura de imagini care pare sa se sedimenteze lent, pana cand se formeaza o suprafata complexa, dar coerenta. Inspiratia provine din lucrarile designerilor Anni Albers si Gunta Stolzl.
Fundația vizuala amesteca sabloanele de matase cu vopsea pentru a dezvolta un vocabular de gesturi si semne. Chiar si corpul are un rol: reprezinta o structura de manipulat astfel incat sa dea substanta efectului final.
Titlul “Over and Over Pure Form” a fost inspirat din jurnalele lui Oskar Schlemmer. O referinta care indeamna spre reflectia subiectiva, plasand dorintele si iluziile personale deasupra ordinii geometrice a abstractizarii si a formelor elementare.
De cateva zile s-a redeschis casa Oromolu, una dintre cele mai frumoase vile din Bucuresti si s-a deschis cu un proiect din care sunt bucuroasa ca fac parte.
Am apreciat si voi sustine mereu multinationalele care ajuta societatea noastra prin proiecte in care statul nu da bani sau nu are de unde sa dea bani.
Asa e si Qreator by IQOS, un proiect care sustine industriile creative si care ofera un spatiu pentru artisti de toate genurile ca sa poata sa-si desfasoare activitatea sau macar sa-si valideze niste proiecte.
Despre ce e vorba?
Daca esti tanar muzician si n-ai bani sa-ti inregistrezi cantecul cu care ai putea sa dai lovitura la radiouri, iti rezervi pentru cateva ore camera de muzica din Qreator, e cineva cu tine care te ajuta sa folosesti tehnologia de ultima ora si … hopa! ti-ai facut treaba.
Bine, poti sa soliciti sa inchiriezi – de fapt, doar sa rezervi, pt ca nu platesti nimic – camera de muzica si pentru un mini concert pentru prietenii si fanii tai.
Daca esti tanar dansator sau coregraf, stii cat de greu e sa gasesti o sala de repetitii profesionista, cu perete, cu oglinzi si cu vestiare si tot ce mai ai nevoie. E bine sa stii ca poti sa inchiriezi studioul de dans cu o simpla programare.
Camera e construita in asa fel incat se poate transforma din studio de dans intr-un mini cinematograf, pregatit pentru discutii interesante 🙂 (prevad ca va veti intalni des cu mine, ca spectator, in camera asta)
Daca ai nevoie de un mini studio foto cu fundaluri si lumini de specialitate, fa-ti o rezervare, ia-ti aparatul foto si vino la Qreator. Ori poti utiliza tot echipamentul existent aici.
Si chiar daca nu te incadrezi in aceste categorii, dar vrei sa fii conectat la cei mai cool oameni din industriile creative, vrei sa citesti reviste care ajung rar in Romania, vrei sa te lasi inspirat de artisti care participa la sesiuni de Q&A sau sa urmezi un curs gratuit sau un workshop pe care-l tine cineva in Qreator, tot ce trebuie sa faci e sa intri in vila din Bulevardul Aviatorilor 8A si sa te lasi purtat de cea mai noua tehnologie, de inovatiile cele mai spectaculoase si… de spiritul creativ al oamenilor de acolo. Care sunt in vizita sau… cu treaba creativa in casa.
E un bar intr-o zona de re-energizare, unde gasesti super cafea si bauturi care sa-ti aduca un plus de energie, mai este si o camera de relaxare, una a super tehnologiei si o alta care se poate transforma oricand intr-un meeting room super cool.
Qreator by IQOS este un proiect Philip Morris care isi propune sa sustina industriile creative, creativitatea si inovatia aflandu-se in ADN-ul IQOS. Exista si o camera a tutunului unde puteti afla cum, pornind de la istoria tutunului, IQOS reinventeaza ritualul asociat acestuia printr-un mecanism care schimba totul: incalzire, fara foc, fara fum si fara scrum. In aceasta camera puteti afla cum, prin inovatie, IQOS revoluţioneaza o industrie si reinterpreteaza traditia.
Evident exista un site special al locului qreator.ro unde aflati toate activitatile si puteti sa va auto invitati pentru proiectele voastre.
*
Cum ziceam, voi fi si eu prezenta in QREATOR destul de des. Pentru ca este un loc care se adreseaza industriilor creative m-am gandit sa sprijin si eu tinerii artisti, din orice zona vin ei, cu ce stiu eu mai bine: branding, marketing si ceva tehnici de scris/ interviuri.
Pentru inceput, voi fi prezenta in casa in ziua de luni de 2 ori pe luna – in octombrie pe 2 si pe 16 – si voi ajuta cu sfaturi de branding sau de marketing pe oricine ma intreaba. Ca sa fim organizati, o intalnire poate dura maximum 2 ore si va puteti programa la cristina.bazavan la gmail.com. Voi fi in casa intre 11.00 si 16.00 pe 2 octombrie. (pentru 16 octombrie am sa revin cu o noua postare.)
Sper sa nu considerati aroganta faptul ca mi se pare ca stiu mai multe decat altii si ca as putea preda lectii, voi fi in casa QREATOR ca sa-i ajut pe cei care nu au resurse financiare pentru a plati companii specializate (sau pe mine :)) ca sa-si ordoneze imaginea de artist sau sa-si faca blogul/ site-ul mai bun. Aceasta este intentia mea.
*
Pana atunci, daca vreti sa vedeti casa, pot organiza sambata de la ora 11 o vizita privata cu 10 persoane. Daca doriti sa va prezint casa si sa bem o cafea sambata, 30 septembrie, dimineata, lasati un comentariu mai jos. Multumesc.
Pentru week end=ul acesta am o recomandare pentru voi. Luati-va cartea Suflete in noapte (Kent Haruf) si cititi-o in parc, la soare. Sau pe o terasa, sau chiar si acasa cu un ceai aromat alaturi.
E o carte ca o imbratisare.
E povestea a doi oameni aflati la varsta a treia spre a patra, dintr-un orasel de campie din America, care au ramas singuri. Fiecaruia i-a murit partenerul cu care a fost casatorit (sotul, respectiv sotia) si decid – la initiativa doamnei – sa-si petreaca serile impreuna. Sa stea in pat si sa vorbeasca pentru a alunga singuratatea.
Suflete in noapte e o poveste emotionanta despre bilantul vietii, dar si o tandra poveste de dragoste.
Si e scrisa absolut minunat de domnul Kent Haruf, scrisa intr-un mod minimalist, barbatesc, fara multe adjective, mai degraba pe actiuni decat pe descrieri. De altfel, e o carte construita din dialoguri, ca un scenariu de film sau ca o piesa de teatru.
Sper sa fie si la noi o piesa de teatru dupa aceasta carte, film vom avea cu totii pe Netflix cu legendarii Jane Fonda si Robert Redford. Sa cititi cartea, va rog.
Suflete in noapte de Kent Haruf a aparut la editura Pandora M si poate fi gasita in librariile din toata tara.
Cred ca e o mare drama in mintea si in sufletul doamnei (fost) inspector scolar din Arad care se photoshopa excesiv pentru a posta poze pe facebook. Numai ca dansa nu e singura, e doar varful de lance – printr-un context care i-a asigurat expunerea excesiva – al unui fenomen foarte prezent in Romania.
(sigur ca e grav ca dansa lucreaza cu copii, adica e un model pentru copii, sigur ca e si mai grav ca a ajuns inspector scolar fara sa dea un concurs, numita politic… dar problema e mai larga cred si te atinge si pe tine, draga doamna care citesti acum si esti gata sa o condamni pe doamna invatatoare)
Dorinta de a fi altceva decat esti spune multe despre tine. Stiu ca nu ni se mai pare astazi ceva special sau anormal pentru ca sunt zeci de filtre de prelucrat fotografiile, pentru ca make-up-ul romancelor e ca o masca pe care s-a pus un teanc de zugraveala, pentru ca doamnele care-si permit financiar se opereaza ca sa se incadreze in “standard” – orice ar insemna standard-ul la buze, fund, sani, talie, pometi, nas, sprancene etc.
Dar dorinta de a fi in spatiul virtual altceva decat esti in viata reala implica niste difunctionalitati: oamenii din jurul tau stiu cum arati, deci stiu ca-i minti, deci te judeca si mai mult. Prin urmare nu parerea lor conteaza pentru tine, conteaza parerea celor multi care nu te stiu. Si de ce ti-ar pasa de parerea unor oameni pe care nu-i vei intalni niciodata?!
Cata nemultumire trebuie sa fie in sufletul tau, oricare ai fi tu, daca iti aplici filtre la fotografii sa fii alta persoana?! Nu ar fi mai util sa lucrezi cu tine si sa te accepti?!
Nu stiu daca exista statistici in Romania despre uzul aplicatiilor care “transforma”, dar la o privire – superficiala desigur – mai mult de jumatate din oamenii care isi posteaza fotografii pe facebook/Instagram mint cu imaginea lor.
Probabil ca si tu, cea care citesti acum, ai aplicat macar o data un filtru dubios de make-up ca sa pui o poza mai “glossy” cu tine in spatiul public. Asa ca in loc sa dai cu piatra in doamna invatatoare, fosta inspector scolar pentru o saptamana, gandeste-te ce nesigurante si nemultumiri din viata ta te fac sa vrei sa fii alta in social media.
Si cum ai putea sa-ti rezolvi problema asta pentru ca, sa nu ne ascundem, ai o problema. Nu te accepti asa cum esti, oricum ai da-o, oricat ai zice ca e despre umor, poveste, mai glam sau mai cu vino-ncoace.
*
Eu nu am nicio aplicatie din aceasta care te machiaza, care iti pune gene si sprancene, care iti subtiaza fata si picioarele – sau ce mai fac ele…
Bine, nu-mi fac – deloc – selfie-uri (un domn mi-a zis ca oricum sunt urata, de asta nu-mi fac:) ) si cand sunt intr-o fotografie de grup, nu cer fotografului sa aleg ipostaza in care mi se pare mie ca sunt cel mai bine.
Nu cer fotografiile nici cand ma duc la o sedinta foto pentru un interviu (mi se mai intampla si din astea, rar, dar mi se intampla:) ). Cred ca daca am acceptat proiectul – interviul si fotograful – am agreat ca oamenii nu imi vor face rau, prin urmare e treaba lor cum isi construiesc materialul.
Nu ma machiez mult. Si cu exceptia fotografiilor profesioniste (sedinte foto specializate) nu folosesc make-up corector/transformator. La respectivele sedinte foto, ii las pe oamenii responsabili sa faca ce le trebuie, nu comentez… (rad mereu si spun, “atata timp cat nu trebuie sa pozez goala, suntem ok”)
P.S. Dupa transformarea photoshopata a doamnei invatatoare as spune ca zona preferintelor culturale ale domniei sale este undeva intre telenovelele turcesti si duduia Kardashian. Gandeste-te ce spun despre tine transformarile false ale tale din social media. Si mai ales, gandeste-te ce ai putea sa inveti din intamplarea asta trista.
P.P. S. Asta-s eu… am inteles de multa vreme ca nu voi fi incadrata la frumusetile secolului si m-am acceptat cum sunt.
In viata asta mi-am dorit ca niste artisti mari sa vina la Bucuresti ca sa se bucure cat mai multa lume de ei.
Printre ei, Akram Khan (rezolvat), Sylvie Guillem (rezolvat), Kevin Spacey (mai fac incantatii) si Juliette Binoche (!!!! pe care o vedem curand).
Juliette Binoche va fi prezenta pe 30 octombrie la teatrul National din Bucuresti, cu un spectacol invitat care incheie editia 2017 a Festivalului National de Teatru.
Să trăieşti orice ar fi (Barbara) / Vaille Que Vivre (Barbara) – e vorba de un spectacol pe versurile si muzica artistei care se numeste Barbara.
nu stiu daca spectacolul acesta o sa lase urme in mintea sau sufletul nostru, dar stiu ca Binoche e un artist care a incercat mult si a experimentat foarte mult.
pentru mine, ea e Blue – chipul dat de Kieslowski libertatii in trilogia sa, Trei culori.
bine, Binoche mai este Clamile Claudel (din filmul cu acelasi nume) sau Maria din Clouds of Sils Maria … si sunt sigura ca pentru fiecare cititor, ea e un alt personaj care l-a impresionat
si pentru ca tot vorbim de a experimenta, printr-un cerc al soartei si al intamplarii, artistii pe care-i plac eu si sunt din zone f f diferite – Binoche si Khan – s-au intalnit acum cativa ani intr-un spectacol de dans despre iubire. In-I.
Binoche care nu mai dansase niciodata a invatat sa danseze de la Akram Khan. aici un fragment din spectacol.
sper sa ne vedem cat mai multi in Sala Studio la National pe 30 octombrie.
despre iubirea mea pentru Binoche am scris de multe ori , o parte din articole le gasitiaici
