Miscari de yoga pentru flexibilitate, suplete si frumusete

8 years ago

text de Eliza Manolescu

Pentru ca petrec foarte mult timp pe scaun, la birou si spatele ma doare zilnic, m-am decis sa fac un antrenament usor pentru cresterea flexibilitatii si a tonusului muscular. Practicarea acestor exercitii in fiecare dimineata timp de o saptamana m-au ajutat sa am mai multa flexibilitate in miscare, sa ma simt mult mai bine si, surpriza, durerile localizate la nivelul coloanei vertebrale s-au diminuat.

Cititi cu atentie pasii care trebuie urmati pentru a obtine cele mai bune rezultate din fiecare miscare.

Pozitia Pisica (denumirea amuzanta m-a convins)

Aceasta miscare de yoga creste flexibilitatea si mobilitatea coloanei vertebrale, este o miscare perfecta de incalzire.

Va asezati in genunchi si maini, astfel incat incheieturile palmelor sa fie sub umeri si genunchii sub solduri.
Inspirati si ridicati pieptul si coccisul spre cer, creand o curba uniforma a coloanei vertebrale. Apoi expirati in timp ce duceti barbia spre piept.

Repetati de 5-10 ori.

Pentru o piele mai frumoasa am ales pozitia lotus

Aceasta postura cu picioarele incrucisate va ajuta sa aprofundati meditatia prin calmarea gandurilor. Se spune ca, daca este practicata in mod regulat, veti inflori ca un lotus. Aceasta nu este doar o miscare eficienta pentru reducerea tensiunii musculare, ci si pentru stralucirea pielii.

Va asezati in fund si indoiti genunchii. Cu piciorul drept pe coapsa stanga, astfel incat piciorul sa fie orientat in sus, iar calcaiul aproape de stomac. La fel procedati si cu piciorul stang. Mainile le asezati intr-o pozitie mudra peste genunchi. Trebuie sa va asigurati ca spatele este drept, la fel si gatul. Respirati adanc si va relaxati.

Daca aveti probleme la genunchi sau orice durere a gleznelor, este indicat sa aveti grija cand efectuati aceasta pozitie de yoga.

Aleea-Celebritatilor-Sebastian-Marcovici-23 wev

FITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

diverse

8 years ago

FITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

Stiu ca pentru cei mai multi FITS 2017 inseamna ”anul cand l-am vazut pe Barshnikov de aproape” (in unele cazuri si ”anul cand an facut check in in sala de spectacol sa stie lumea ca am fost acolo), dar eu pastrez dincolo de aceasta intalnire cu un spectacol greu de purtat alte cateva imagini cu romani care schimba pas cu pas lumea artelor din Romania prin efortul lor constant si, sunt sigura, imens.

Marcel Iures intr-o zi in care a avut – conferinta despre teatru, conferinta despre film, o intalnire cu presa si o prezenta la o ceremonie in care i se atribuia o stea pe Aleea Celebritatilor. Pentru o persoana cu caracterul domnului Iures, viata ar fi fost mai usoara cu dublu orelor din aceste intalniri transformate in munca intensa pe platourile de filmare. Domnul Iures nu e o persoana careia sa-i placa sa vorbeasca depre sine si cu toate astea, sub farmecul Irinei Margareta Nistor a povestit despre regretele neparticiparii la cateva filme ale regizorilor romani. Printre ei Mircea Veroiu si Silviu Purcarete. De fiecare data a fost vorba, in luarea deciziei, despre a pune in balanta productiile exact pregatite la Hollywood cu pregatirile cu aroma balcanica.

A fost in regretul exprimat public o frumoasa lectie: uneori trebuie sa lasi putin si de la tine ca sa ai o experienta cu un om a carui munca o admiri, mai ales in lumea filmului romanesc unde totul se realizeaza plecand de la prietenie, nu de la bani.

Putin mai tarziu in aceeasi intalnire, domnul Iures a povestit cum le-a sugerat producatorilor HBO pentru serialul IN deriva sa-l ia pe domnul Rebengiuc intr-unul din rolurile principale. Si cum domnul Rebengiuc a facut pentru prima data un serial, aducand rigoarea dansului de a invata tot textul – zeci de pagini – de la o zi la alta de filmare. Atunci, Marcel Iures a incercat sa-i faca viata mai usoara domnului Rebengiuc si a renuntat la programul sau de filmare, alegand varianta hardcore – cu filmari zilnice (deci si text mult invatat peste noapte) pentru ca domnul Rebengiuc sa aiba cate o zi pauza intre filmarile sale.

Un exemplu discret de generozitate intre actorii mari.

(celebrarea domnului Marcel Iures la aceasta editie FITS s-a facut cu suportul Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al Festivalului de Teatru de la Sibiu si un sustinator constant al teatrului ACT – teatru creat de Marcel Iures, primul teatru independent aparut in Ro post revolutia din 1989)

Ada Solomon, venita prima data la FITS, ca invitata la o conferinta care era in deschiderea filmului Tony Erdmann, povestind despre regretul ca Romania n-a fost mentionata pe genericul filmului care a mers al Oscar pentru ca … n-a primit finantare de la CNC.

Tot Ada povestind despre coproductiile la care a muncit cu relaxarea mentionarii unor nume mari de producatori la care adauga natural – ”ne leaga o amicitie pentru ca am participat la x seminar au workshop”. Sau ” e prieten cu Corneliu Porumboiu pentru ca s-au intalnit la Cannes…”.

Ascultand-o am realizat inca o data cat de mare e prapastia intre generatia lor de cineasti (care citesc, merg la festivaluri, invata pe la workshop-uri – indiferent de rezultatele lor precedente) si generatia care a contestat legea cinematografiei ( o generatie autosuficienta, cu teama de orice competitie reala).

(pentru cei care o stiu pe Ada Solomon doar din ipostaza de prodcator de film, o precizare: Ada vede foarte mult teatru, de stat au independent, merge si la spectacolele de dans si cred ca e unul dintre oamenii cei mai la curent cu zona de arta expozitionala din Romania. Ramane un mister cum reuseste sa-si faca timp pentru toate, dar o poti zari adesea printre spectatori la teatru)

Gigi Caciuleanu la o intalnire cu presa, alaturi de echipa sa de la Emoji, vorbind despre visul sau actual ”sa remontez doua dintre spectacolele mele de la inceputul carierei si sa le joc pe toate in serie intr-un teatru din Bucuresti, in fiecare zi altul, timp de 2 saptamani”. Si bucuria tinerilor din trupa sa care stiu cat de mult au evoluat lucrand alaturi de maestrul Caciuleanu.

Plus o poveste amuzanta dintr-o noapte de la FITS cand domnul Caciuleanu a fost recunoscut de un barbat care facea curat in Piata Mare ”Va stiuuu, ati fost alaturi de Andreea Marin la emisiune”.

Nu va incruntati la asta, mi se pare genial ca intr-o lume in care prea putini oameni merg sa vada dans, un coregraf (nu un balerin) roman e recunoscut pe strada de compatriotii sai. Cum mi se mai pare minunat ca domnul Caciuleanu (impreuna cu producatorul sau, Valerian Mares) a avut capacitatea si puterea de negociere pentru a –si pune amprenta creatiilor sale pentru cateva minute la televiziune in fata a catorva milioane de spectatori.

Emoji – un spectacol care reinterpreteaza codurile verbale ale tinerilor – va pleca intr-un turneu national care va avea dupa fiecare reprezentatie intalniri cu liceeni si elevi. Faptul ca dansul ajunge prin aceasta forma in scoli e absolut incredibil pentru Romania.

Si-o remarca dincolo de orice spectacol de teatru, dans sau alta exprimare artistica. o remarca despre o exprimare a demnitatii si respectului.

Voi pastra in minte imaginea Presedintelui Iohannis alaturi de sotia sa asteptandu-i in fata teatrului Radu Stanca pe invitatii lor speciali, premierul Luxemburgului – Xavier Bettel si sotul acestuia. Plus imbratisarile naturale cand s-au intalnit inainte de a intra in teatru pentru a vedea impreuna o piesa lucrata cu regizor din Luxemburg si echipa de actori din Sibiu.

A fost in gestul acesta al asteptarii in strada si al imbratisarilor un foarte frumos mesaj despre normalitate si diversitate. Sigur ca protocolul spunea ca presedintele putea sa-l intampine pe premier si in holul teatrului, mai ales ca ploua usor, dar in contextul dezbaterilor din Romania dintre coalitia pentru familie si restul lumii, acest gest e de o diplomatie si o validare care vorbesc despre un caracter foarte frumos.

Mi-a placut mult mult de presedintele nostru si de sotia dumnealui pentru ca au facut gestul acesta minunat.

Cover foto Sebastian Marcovici

Ma aflu la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al festivalului.

bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620

Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

diverse

8 years ago

Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Editia aceasta a Festivalului International de Teatru de la Sibiu s-a concentrat – nedreptatind putin alte aparitii – pe puterea imaginii lui Mikhail Baryshnikov care, dincolo de seria de 11 piruete din White Nights, e mai cunoscut publicului larg (care poate nu l-a vazut niciodata dansand) pentru rolul din Sex & The City.

La Sibiu a venit cu un spectacol de poezie presarata cu dans, un omagiu adus unuia dintre prietenii sai apropiati, poetul Joseph Brodsky nascut in acelasi oras cu Baryshnikov (Riga, in Letonia), refugiat in America si castigator al unui premiu Nobel.

Daca facem abstractie de charisma lui Baryshnikov, show-ul pe care l-am vazut la Sibiu nu e unul care sa poata trai in afara festivalurilor de teatru: poezia e in rusa, deci apare nevoia de subtitrare. Baryshnikov danseaza si cand o alta voce (o inregistrare cu poetul subiect) recita din poezii, iar spectatorul e nevoit sa aleaga: intelege versurile sau il urmareste pe balerin in miscarile sale gratioase.

Show-ul e despre batranete, moarte si descompunerea identitatii unei personalitati – cu notorietate sau nu- un spectacol despre identitate si adevarurile pe care ti le spui inainte de finish.

Din perspectiva aceasta, sa-l vezi pe Baryshnikov la bustul gol, cu urmele gravitatiei care a lucrat pe corpul sau timp de 70 de ani si sa-l auzi vorbind cum dintr-un om ”pana la capat nu mai ramane decat o parte de vorbire”, e o experienta dureroasa si greu de purtat. Sigur ca nu a disparut charisma, dar degradarea e acolo, o vezi in tensiunea muschilor care tremura cand vrea sa sa se suie pe un scaun sau in urmele de pe mainile sale cu degete ca de pianist.

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Brodsky/Baryshnikov e despre asumare si curaj. Numai un artist nebun ca Baryshnikov care a facut toata viata doar ce a vrut el, sau ce a fost bine (in forma egoista a expresiei) pentru el, si-ar fi asumat sa faca un spectacol de poezie in limba rusa, expunandu-se la acest nivel fizic si emotional.

Brodsky, pe care Baryshnikov l-a cunoscut abia cand a ajuns la New York desi ii citea poeziile in liceu, a fost pentru balerin o proiectie paterna care a dus la o prietenie de 22 de ani (poetul a murit la sfarsitul anilor 90).

De altfel chiar si show-ul acesta, mult mai axat pe actorie (pe recitat) decat pe dans, a venit dupa ce Baryshnikov a lucrat cu Robert Wilson la mult mai celebrul spectacol Nijinski, un portret al genialului balerin care a schimbat scena baletului rus la sfarsitului secolului trecut si care a ars ca o flacara, mistuit intre iubirile sale tumultuoase.

Si in Nijinsky, spectacol care a avut premiera acum 3 ani, Baryshnikov a recitat mult si a dansat mult mai putin , iar cand jurnalistii britanici l-au intrebat de ce a acceptat dupa 15 ani de insistente acest rol a recunoscut ca simte o disperare a sfarsitului si ”isi pune in farfurie mai mult decat poate manca” din cauza fricii.

(imagine din spectacolul Nijinski, in regia lui Robert Wilson)

Ca o coincidenta frumoasa, Bob Wilson – cel care l-a convins sa-l readuca pe scena pe Nijinski – s-a aflat cu un spectacol in Sibiu in aceeasi editie de festival. Iar asta e o dovada minunata despre ce amploare are acest festival la nivel international, despre urmele pe care el le poate lasa in mintile pasionatilor de teatru sau dans din Romania si despre privilegiul pe care-l avem ca suntem romani si putem ajunge aici cu costuri minime.

Iar daca e sa-l ”descompunem” pe Baryshnikov – ca in emotionantul exercitiu poetic din spectacolul pe care l-am vazut la Sibiu – daca e sa ne gandim ce va fi artistul cand va ramane doar o parte de vorbire, cand in scoala pe care el si Nijinski au urmat-o va fi afisat si unul dintre costumele din spectacolele sale celebre, atunci partea de charisma se va fi dus, cum si rolul din Sex & The City nu va mai conta.

(cand studia baletul la celebra scoala Vaganova unde a invatat de altfel si Nureyev, dar si celebra balerina Natalia Makarova), Baryshnikov se lovea zilnic pe hol de o cutie de sticla care proteja costumul lui Nijinski din Le spectre de la rose fara sa isi imagineze ca peste ani il va interpreta pe scena ca sa-l reaminteasca lumii dintr-o alta perspectiva).

Peste ani, in dreptul lui Baryshnikov banuiesc ca va conta versatilitatea sa de la executiile impecabile in baletul clasic (unde era comparat in tinerete cu Nureyev) pana la deschiderea spre dansul contemporan (cu prieteniile cu Maurice Bejart, Martha Graham sau Mats Ek), dar si nonconformismul de a se asocia cu virtuosi de street dance precum Lil Buck pentru campanii publicitare.

Va mai ramane rigurozitatea lui, un amestec de disciplina si tiranie, de pe vremea cand a fost director artistic al American Ballet Theatre, unde si-a exercitat nu doar seductia ci si puterea asupra balerinelor. (exista cateva biografii celebre ale balerinelor care au lucrat cu Baryshnikov si care vorbesc despre presiunile pe care le punea ca sa slabeasca foarte mult si despre metodele mai neortodoxe de lucru si de promovare – asemanatoare cu cele ale directorului companiei de dans din Black Swan, filmul lui Aronofsky. )

Cum va ramane si intelegerea lui profunda despre cum functioneaza sistemul si cum poate sa-l exploateze in folosul propriilor idealuri (cand a ajuns in America si-a angajat unul dintre cei mai mari publicisti – Edgar Vicent -care ii mai avea in grija pe violonistul Yehudi Menuhin, dar si pe mezzo soprana Cecilia Bartoli) si despre cum poate sa uneasca artele, exploatandu-si extrem de exact si mercantil brandul pentru a construi ceva care sa ramana pe mai departe in lumea dansului – centrul lui de dans.

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Sunt secvente de dans in spectacolul Brodsky/ Baryshnikov in care face referire la colaborarile sale anterioare (scaunul lui Mats Ek, pe care-l regasim si in Nijinski, e una dintre ele, ) si asta face ca dialogul dintre poet si dansator despre bilantul in viata sa fie si mai emotionant.

E o replica printre versuri de purtat cu noi mereu: ”omul e ca un balon, iar firul e sufletul sau”.

cover foto Adi Bulboaca/ FITS 2016

(ca o coincidenta frumoasa, Adi Bulboaca este cel care a facut fotografiile pentru spectacolul Rinocerii pe care Robert Wilson l-a montat la Craiova in urma cu cativa ani)

ma aflu la FITS la invitatia Raiffeisen, partener si sustinator al festivalului de 9 ani.

teatru

8 years ago

#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

Prima mea amintire despre festivalul de teatru de la Sibiu e de la 3 ani de la aparitia festivalului – pe vremea aia era local, dar tot cu domnul Chiriac la conducere.

Am amintirea exacta a domnului Chiriac aflat in biroul meu de la Europa FM incercand sa ma convinga sa ne parteneriem media cu festivalul – imi spunea ca o sa fie unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, ca o sa vina unii dintre cei mai mari actori ai lumii, ca va fi ceva cum n-am mai vazut – si eu ma gandeam: ”Doamne, cine e nebunul asta de la mine din birou?!”

Culmea e ca tot ce a spus atunci a devenit realitate, iar pentru mine domnul Chiriac este ce mai bun exemplu de nebun frumos cu o ambitie incredibila si o inteligenta uimitoare care nu se lasa pana nu face lucrurile sa se intample asa cum si le-a imaginat el.

E cel mai bun exemplu ca, daca iti doresti cu adevarat ceva si lupti in draci pentru visul tau, ti se indeplineste. (Domnia sa vorbeste de succese si se incarca din ele, dar nu mentioneaza niciodata greutatile incredibile, oboseala dincolo de limita si… alte sarificii )

Pe vremea aia, la inceputul anilor 2000, nu-mi placea teatrul. Ratasem momentul Andrei Serban de la Teatrul National, deci nu apucasem sa simt teatru pe bune, asa ca toate intalnirile mele post revolutionare erau cu un amestesc de urlet experimental si text care rabdase in sertar sa iasa la vedere atat de mult incat ii simteai frustrarea printre cuvinte.

Nu-mi placea, deci, teatrul.

A fost nevoie sa-i descopar pe Radu Afrim si Andrei Serban, sa am privilegiul imens al unor lungi conversatii cu dansii, sa plang cu suspine la piesele lor, sa ma uit la bucataria din culise (la propriu, la Sibiu, la repetitiile lui Andrei Serban am mancat in bucataria teatrului) ca sa invat sa ma uit la teatru dincolo de text.

Ca sa invat sa ma uit la ce parte din sufletul actorului e oglindita de regizor prin poveste, la cum actorul lucreaza cu el ca sa –mi arate mie, spectatorul, emotia fina care pare autentica si sa ma convinga sa stau acolo, in povestea lui, mult timp si dupa ce textul s-a incheiat.

Abia apoi am inceput sa am curajul sa scriu despre teatru. M-a incurajat Andrei Serban, m-a indrumat si in ce ar fi bine sa citesc si m-a responsabilizat pentru sinceritatea mea. Ne-am certat de cateva ori bune in viata asta pe viziunile noastre diferite asupra unor lucruri, dar fara domnia sa, fara Radu Afrim – si fara Razvan Penescu (care mi-a oferit spatiul Liternet-ului) – n-as fie scris despre teatru niciodata.

Astazi ma uit la tinerii bloggeri care vin la FITS si ma gandesc ca, in lipsa unor intalniri asemeni celor pe care am avut marele privilegiu sa mi se intample, le-ar trebui un training de cateva ore odata cu primirea acreditarii. Un training despre structura unei cronici, despre cum ceea ce vezi e parte dintr-un context pe care ar fi bine sa-l cunosti (sau sa incerci sa-l descoperi prin cercetarea dincolo de wikipedia) si despre cum… parerea ta conteaza prea putin in puzzle-ul mare (adica nu esti dumnezeu, stai linistit si nu pune etichete; fii responsabil cu adjectivele pe care le insiri ca pe niste panglici in jurul unui cadou.)

Ieri, dupa amiaza tarziu, aproape de apusul soarelui, eram in Piata Mica si se auzea foarte tare Ludovico Einaudi – Fly (scrisa pentru coloana sonora de la minunatul film Intouchables)

Muzica era divina, vedeam oamenii cum zambesc si m-am indreptat catre locul unde era un spectacol de strada… doi acrobati cu bicicletele faceau tumbe spre amuzamentul copiilor intr-o poveste despre Rivalitatea Strazii. In public zambea de la distanta domnul Purcarete.

(foto Adi Bulboaca)

M-am gandit ca spectacolele de strada nu sunt doar pentru cei care nu intra des in salile de teatru si spre bucuria copiilor, ci ele dau idei pentru creatorii de spectacole indoor.

Se intampla asta inca de la prima samanta de teatru, inca de la serbarile populare pe pajisti noroioase sau la balciurile din satele sarace. Intotdeauna vor fi artisti care ii vor inspira pe cei care se afla cu o treapta mai sus decat ei (ca productie, ca gand, educatie), dar pentru asta e nevoie de smerenie.

Asa ca ieri m-am gandit ca doar cei mari – cu adevarat mari in gand si spirit – au rabdarea si relaxarea sa se uite inapoi, acolo unde e sinceritate neambalata, unde e o esenta, pentru a se inspira.

(cumva e mai usor de inteles cu ceea ce se intampla in moda – trendurile marilor branduri vin din cercetari ale strazii in zonele cele mai creative)

P.S. e in FITS anul acesta o expozitie cu cateva fotografii facute de regizorul Siviu Purcarete. E minunat sa-l simti dincolo de mesajele pe care le transmite cu ajutorul unui text celebru si al unor actori care-si pun si ei personalitatea intre vorbe. Mi-e rusine sa postez aici fotografii facute la imaginile expuse pentru ca le stric atmosfera, dar pot sa va spun ca la unul dintre cadre m-am apropiat sa-l ating sa vad daca nu e colaj, atat era de surprinzatoare imaginea.

***

Ma aflu la Sibiu la invitatia speciala Raiffeissen Bank care este partener FITS de 9 ani si unul dintre cei mai generosi sponsori in a omagia si celebra personalitatile care sosesc in Sibiu si sunt premiate pe Aleea Celebritatilor.

beauty

8 years ago

(beauty) Cel mai eficient tratament pentru tenul tau pe perioada verii

text de Eliza Manolescu

O piele perfect bronzata este deseori asociata cu reteta unui look perfect, insa multe femei nu stiu ca bronzul este de fapt o reactie de aparare a organismului impotriva radiatiilor ultraviolete.

Protectia impotriva acestor radiatii este obtinuta astazi prin asa-numitii agenti-ecran: creme, lotiuni sau spray-uri care au rolul de a impiedica absorbtia radiatiilor ultraviolete atunci cand intra in contact cu pielea.

Cele mai eficiente produse sunt acelea care actioneaza atat impotriva razelor UVA, cat si a razelor UVB. De asemenea, este de preferat ca produsele sa contina oxid de zinc si dioxid de titan, in special pentru persoanele care au o sensibilitate sau afectiuni ale pielii agravate de expunerea la soare, deoarece formeaza o bariera invizibila impotriva razelor ultraviolete.

„Pentru a evita efectele nocive ale soarelui asupra epidermei, este esential sa folosim de fiecare data cand ne expunem la soare o lotiune cu factor de protectie 50, care sa asigure protectie atat impotriva radiatiilor de tip UVB, cat si UVA. Aceasta lotiune nu trebuie omisa din ritualul de ingrijire al pielii pe timpul verii.” a declarat medicul dermatolog Alexandra Zota de la Dasdem Clinic.

Daca acorzi o atentie deosebita ingrijirii tenului si il protejezi de fiecare data cand te expui la soare, pielea ta nu va avea de suferit. Tehnologia disponibila astazi in medicina estetica ne ofera solutii non-invazive de a contracara efectele nedorite ale radiatilor solare asupra pielii.

“Tratamentul Intraceuticals Vitamina C+3 Boosters lupta impotriva radicalilor liberi si asigura foto-protectie, trateaza hiperpigmentatia si este un co-factor cheie in sinteza de colagen pentru imbunatatirea texturii pielii.” a dezvaluit medicul dermatolog Alexandra Zota.

Boosterul Vitamina C intareste si protejeaza pielea cu 3 forme combinate de Vitamina C. Protejeaza impotriva radiatiilor ultraviolete, actionand astfel asupra petelor hiperpigmentare inestetice de la nivelul tenului. Este ideal pentru orice tip de ten, in special pentru cel cu semne de imbatranire prematura, iregularitati texturale si afectat de soare.

Tratamentul Intraceuticals Boosters este recomandat de profesionisti, celebritati, make-up artisti, fotografi si stilisti din intreaga lume.

(foto) Craig Waddell – artistul australian inspirat din lumea Fridei Kahlo

diverse

8 years ago

(foto) Craig Waddell – artistul australian inspirat din lumea Fridei Kahlo

text de Eliza Manolescu

Pentru artistul Craig Waddell, pictura il duce intr-un spatiu transcendent, este o forma personala de meditatie. Departe de lumea dinafara zidurulor studioului, artistul isi gaseste inspiratia in flori, oameni si diferite obiecte cu forme ciudate.

Waddell si-a petrecut o mare parte din viata lui calatorind in intreaga lume. O excursie de 7 saptamani in Mexic a fost sursa de insporatie pentru colectia “Mexican Dreams”, ce a fost expusa in galeria Edwina Corlette din Brisbane. Artistul a declarat ca a fost atras de multe lucruri in Mexico City, de la relicvele din muzee, la diferite sculpturi. A vizitat biserici, galerii, s-a dus la festivaluri. Pe parcursul zilelor traite in Mexic, Craig a vizitat mai multe zile la rand si casa Fridei Kahlo si a studiat antichitatile pe care Frida le-a colectat impreuna cu Diego Rivera, sotul ei si cum aceste obiecte le-a influentat viata.

Intors acasa, Craig si-a dat seama ca si el a fost la randul lui influentat in fiecare calatorie, de micile momente traite in aceele locuri, de imaginile si obiectele pe care le-a vazut, toate aceasta facand parte din viata si structura lui.

Craig are o modalitate rapida de a picta, lucreaza in viteza si asta provoaca adrenalina, fiind concentrat pe ceea ce face. El aplica vopseaua textual, in straturi groase, lucreaza umed pe umed si de aceea, se intoarce sa finalizeze lucrarea dupa multe saptamani. De mic a fost fascinat de apa, lucru ce se observa si in picturile lui prin textura miscarii, care nu este solida si plata.

Estetica lucrarilor sale este influentata de copilaria pe care a petrecut-o la ferma parintilor sai, in satul Galston, la nord-vest de Sydney. Picturile lui realizeaza un intreg spectacol vizual viu si vibrant.

Astazi, Waddell creeaza intr-un depozit pe care il imparte cu designerul de textile Cath Derksema, situat pe strada din spatele casei sale din Annandale.

Emotionant – The Restaurant of Order Mistakes – chelneri cu Alzheimer sau Dementa

diverse

8 years ago

Emotionant – The Restaurant of Order Mistakes – chelneri cu Alzheimer sau Dementa

Recent a fost deschis in Tokio un restaurant foarte special – doar pentru 3 zile.

The Restaurant of Order Mistakes a avut drept chelnerite 6 femei care sufera de dementa sau Alzheimer si a facut parte dintr-o inedita campanie de constientizare a efectelor acestor boli ale batranetii.

Cele 6 chelnerite au luat comenzi ca in orice alt restaurant, dar clientii stiau ca e foarte posibil sa primeasca o comanda gresita si si-au asumat acest lucru.

Fiecare greseala, si au fost destul de multe, a fost intampinata cu zambetul pe buze de clienti.

Bucatarii erau unii dintre cei mai faimosi chefi din Tokio, toti participand probono la proiect.

In lume peste 47 de milioane de oameni sufera de dementa si aproape 10 milioane sunt diagnosticati cu aceasta boala anual.

Mi-ar placea ca si in Romania sa faca cineva o campanie similara…

(reteta) Inghetata delicioasa cu cirese – Reteta foarte simpla

nutritie

8 years ago

(reteta) Inghetata delicioasa cu cirese – Reteta foarte simpla

text de Eliza Manolescu

Dupa ce v-am spus acum cateva saptamani de inghetata gustoasa de zmeura pe care am preparat-o, dar si de reteta de inghetata cu capsune si frisca, se pare ca a venit randul cireselor.

Am ravnit toata iarna dupa cateva cirese si cum le gasim peste tot la un pret cat de cat decent, am facut o inghetata atat de buna ca nici n-am apucat sa-i fac o poza.

Ce ingrediente am folosit:

400 g cirese, fara samburi
400 g lapte condensat
5-6 linguri de suc de cirese proaspete
350 ml smantana lichida (pentru frisca)
6 linguri zahar pudra

Cum am procedat:

Intai am luat o treime din cirese si le-am stors pana am obtinut cateva linguri de suc. Apoi am pus deoparte o mana de cirese pentru mai tarziu. Restul de fructe le-am transformat folosind un blender intr-un piure nu foarte cremos (am lasat si bucati mari).

Am racit laptele condensat si am batut smantana lichida cu zaharul pudra pana s-a transformat in frisca.

In compozitia obtinuta am adaugat piureul de cirese, sucul si ciresele pe care le-am pastrat deoparte. Am amestecat usor si apoi am adaugat si laptele condensat.

Amestecul l-am turnat intr-un recipient si l-am dat la congelator pentru 5-6 ore.

Dupa ce s-a congelat bine, inghetata s-a mancat imediat.

Daniel Van Dijch: Reinventarea farfuriilor pentru servirea mesei

diverse

8 years ago

Daniel Van Dijch: Reinventarea farfuriilor pentru servirea mesei

text de Eliza Manolescu

Sezonul nuntilor se apropie si cum sunt in cautarea unui cadou perfect pentru o prietena, am dat peste acest set de tacamuri si farfurii simpatice, regandite de designerul Daniel Van Dijck.

Designerul iubeste sa exploreze istoria obiectelor pentru a intelege modul in care se schimba utilizarea lor de-a lungul timpului, iar acest lucru a dat nastere unei colectii de piese obtinute prin combinarea diferitelor materiale si a noilor procese de manopera. Seria “Eccentric Plates” contine 4 modele diferite si unice pentru cina, realizate manual, in conformitate cu o noua logica.

O matrita flexibila de turnare furnizeaza in mod constant obiecte noi si diferite, iar Daniel o foloseste pentru a experimenta imbinarea de ceramica, cupru si alama si lucrul cu bule de aer din lut.

Tacamurile nu numai ca ne ajuta in ritualul nostru zilnic de consum de alimente, dar, pe baza diferitelor forme si materiale, simbolizeaza procesele care se produc in corpul nostru in timp ce mancam.

Unele piese din serie sunt mai excentrice decat altele si pot fi surprinzatoarea datorita aspectului lor excentric, de aici venind si numele colectiei, care se bazeaza pe experimentare.

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

filme simpa

8 years ago

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

Merg la TIFF si la FITS de foarte multi ani. In ultimii 4 ani am mers aproape mereu in aceeasi gasca, dar oricum ar fi fost, domn Manafu a fost in echipa si am facut impreuna lucruri frumoase.

Miza noastra e sa aratam celor de acasa putin din atmosfera, sa oferim povesti care sa contina elemente memorabile cu efect de trimitere catre sala de cinema sau de teatru.

Sau cu efectul dorintei de a veni si tu la TIFF/FITS in anul urmator.

Anul asta, dupa premiera filmului Breaking News m-am gandit ca tot ceea ce tine unite industriile acestea doua este prietenia.

Prietenia care ii face pe actori regizori si producatori sa munceasca aproape pe gratis doar ca sa-si duca la indeplinire visul de a-si vedea filmele gata

Eram la finalul filmului Breaking News, vedeam distributia care urca pe scena de pe scaunele de langa mine si ma gandeam ca pe ei toti ii leaga o prietenie stransa.

Andi Vasluianu, eroul din film, e prieten de multi ani cu Oana Rasuceanu – scenarista alaturi de Ana Agopian, dar si cu Iulia Rugina regizoarea filmului. Era si Tudor Giurgiu acolo, si el prieten cu Vasluianu (a fost protagonist si intr-un film de-al lui – Despre oameni si melci), dar si cu Oana Rasuceanu care a muncit multi ani ca PR al TIFF.

In sala printre cateva sute de spectatori eram noi , o gasca de prieteni bloggeri care ii asteptam pe eroii de pe scena ca sa ne facem o fotografie impreuna ca sa-I ajutam la promovarea filmului care vine din septembrie pe ecrane.

Si in minutele alea cand ii ascultam pe protagonisti multumind emotionati celor care i-au ajutat si sprijinit ca sa poata sa-si faca filmul, mi-am adus aminte iar cat de mult inseamna astazi in Romania participarea privata – sponsorizarile de la “multinationalele” hulite de cei care nu vor sa vada ca dezvoltarea Romaniei e datorata mult strainilor sositi printre noi care ne-au profesionalizat in multe domenii.

Un simplu exemplu pe care-l cunosc bine: Raiffeisen in 20 de ani de prezenta in Romania a participat la programe culturale si sociale cu peste 13 milioane de euro. Zilele filmului Romanesc de la TIFF se desfasoara cu participarea exceptionala a Raiffeisen, iar multe dintre spectacolele de la Teatru ACT cu Oana Pellea sau Marcel Iures au ajuns la Festivalul de Teatru de la Sibiu sau in turnee in toata tara, tot gratie Raiffeisen.

13 milioane de euro investiti in cultura de catre un brand privat, cu profesionalismul unui brand privat, urmarind rezultate eficiente (calitatea asocierii, un numar mare de spectator, dar si o constructive solida pe termen lung), adica nu mici lovituri ca la finantarile de la stat.

Cand am vazut fotografia pe care o facusem impreuna – echipa de la Breaking News si noi, gasca de bloggeri, acreditati special pentru zilele filmului romanesc de catre Raiffeisen, mi –a parut a fi un exemplu despre doua lumi care sunt unite pentru ca au aceleasi afinitati, aceleasi valori si gusturi. Si culmea, au fost unite de catre … un sponsor care a indentificat afinitatile comune.

Nu degeaba anul asta am spus ca avem #poftadefilmebune.

Acum cativa ani Oana Rasuceanu, Ana Agopian si Iulia Rugina m-au primit la cursul lor de scenaristica pentru scurt metraj de la Control N ca sa invat cateva tehnici care imi erau de ajutor in ceea ce scriu eu. Vineri, la premiera filmului lor Breaking News le-am rugat sa-mi dea cateva pagini din scenariu sa vad cum au lucrat, Ana mi-a raspuns “ce misto! Dar vezi ca am avut 17 drafturi”

Pe Andi Vasluianu il stiu dincolo de ce vedeti dvs in filme sau la televizor, il stiu drept un actor foarte generos si frumos asezat pe dinauntru care e gata oricand sa-si ajute mai tinerii colegi, explicandu-le propriile frici ca sa le dea lor curaj.

Despre Cristi Manafu sau Ana Onisei care apar in fotografia de mai sus, as putea scrie romane, pentru ca ne cunoatem de mai bine de 10 ani si am lucrat de multe ori impreuna. Ne-am ajutat unii pe altii lucrand.

(v-as povesti putin si despre prietenia dintre Manafu si Gabi Nedelea – care e si el in poza, in fata, jos, dar ca sa nu fiu foarte indiscreta am sa spun doar ca eu ii numesc “fratii Petreus”)

Cristi Sutu si Radu Băzăvan sunt si ei in gasca TIFF de 2 ani, dar pe mine – personal – ma leaga de ei multe alte proiecte facute impreuna… Plus o legatura de rudenie intre mine si Radu, dat fiind numele noastre asemanatoare (doar el are diactritice in numele de familie, eu nu!)

Credeti-ma ca aceasta combinatie, cu toti la un loc e exploziva… si radem f f f f f f mult.

Ce vreau sa spun cu aceasta postare?

Participarile cu fonduri private in asemenea evenimente culturale fac sa se miste lucrurile mai bine. Statul roman nu ar putea sustine nici un festival precum TIFF, nici pe unul precum FITS, iar impactul acestor festivaluri in dezvoltarea industriilor din care fac parte, dar si in educarea unor generatii, este imens.

Ca sa nu mai vorbesc de sprijinul moral, dincolo de cel financiar, pentru ca niste actori imensi sa poata sa continue sa faca proiecte in spatiul public.

TIFF 2017 s-a incheiat exact in linia despre care scriu mai sus: au fost premiate proiecte care n-ar fi putut fi facute niciodata fara finantare privata – las mai jos intreaga lista de premii ca sa puteti cauta filmele cand vin la Bucuresti zilele viitoare, dar mentionez aici un singur premiu pentru documentar oferit catre doi jurnalisti/ fotograf freelanceri:

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Ne revedem cu cronici despre teatru, actori si proiecte frumoase in doar cateva zile, cand ajung la Sibiu, la Festivalul international de teatru.

Sa aveti #poftadefilmebune si sa le si intalniti!

PREMIILE CELEI DE-A 16-A EDIȚII TIFF

Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen – Familia mea fericită/ My Happy Family, regizat de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross

Premiul pentru Cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro – Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO – Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee

Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab – Ia Shugliashvili din Familia mea fericită/ My Happy Family

Mențiunea Specială a Juriului – Gloria/ Glory, regia Kristina Grozeva și Petar Valchanov

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film unui film din secțiunea Alt.Rom.Com – Dezîndrăgostire/ Afterlov, regizat de Stergios Paschos

Premiul Publicului, oferit de MasterCard – Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilelor Filmului Romanesc, în valoare de 1500 Euro, oferit de Cinepub – Planeta Petrila, regia Andrei Dăscălescu

Premiul pentru întreaga carieră – Alain Delon

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes-Benz – Tora Vasilescu

Premiul pentru întreaga carieră – Violeta Andrei

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România – Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferit de R3 Film Rental, în valoare de 4.000 Euro – Scris/Nescris/ Written/Unwritten, regizat de Adrian Silișteanu

Mențiunea specială a juriului pentru scurtmetraj în Zilele Filmului Românesc – Offstage, regia Andrei Huțuleac

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV – Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan

Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj: Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández

Trucuri pentru un par perfect in timpul verii

beauty

8 years ago

Trucuri pentru un par perfect in timpul verii

text de Eliza Manolescu

Cum sezonul estival a inceput, m-am gandit ca vei avea nevoie de cateva sfaturi simple si trucuri de styling ca sa ai un par superb si sanatos. Bonus: o idee geniala sa-ti faci bucle lejere dupa o zi petrecuta la plaja.

Foloseste protectie solara pentru par

Cand mergi la piscina sau la plaja, ia cu tine si balsamul de par si foloseste-l frecvent, mai ales dupa ce inoti. Un sfat suplimentar: asigura-te ca are filtre UVA si UVB pentru a-ti proteja parul de ambele tipuri de raze UV. E ca si cum ai folosit crema cu factor de protectie solara pentru piele, doar ca in acest caz e pentru par.

Taie varfurile despicate si deteriorate

Nu neglija parul pe perioada verii, mai ales ca apa marii sau piscinei, vantul, nisipul si razele soarelui deterioreaza firul de par. Mergi la coafor ca sa indepartezi putin din varfurile deteriorate, inainte ca restul parului sa fie afectat.

Ti se increteste parul des?

Daca iti doresti sa ai parul moale si neted in zilele caniculare, aplica regular ulei de par. Poti folosi ulei de argan, migdale sau camelie. Iti vor fi de mare ajutor ca sa nu ti se mai increteasca parul.

Ce sa faci ca parul sa nu se mai ingrase

Cand e cald, transpiratia puternica duce la ingrasarea scalpului, deoarece sebumul se transfera pe tot parul. Ca sa eviti aceasta situatie, aplica un sampon uscat.

TRUC pentru bucle perfecte dupa plaja

Poti sa obtii bucle lejere pentru o seara la malul marii foarte simplu: dupa ce ti-ai petrecut o zi la plaja, clateste parul de apa sarata, lasand doar putine reziduuri pe par. Adauga o cantitate generoasa de balsam pentru bucle. Apoi, prinde parul intr-un coc lejer si ascunde laturile care nu s-au prins in spatele urechilor. Lasa balsamul sa actioneze 20 de minute si apoi desfa bobul si scutura usor buclele formate.

(interviu) Cristi Puiu: “Dragostea de oameni este un lucru care nu poate fi predat, nu poate fi pus in cuvinte”

interviuri

8 years ago

(interviu) Cristi Puiu: “Dragostea de oameni este un lucru care nu poate fi predat, nu poate fi pus in cuvinte”

Ieri dupa amiaza, la TIFF, a fost lansarea filmului Sieranevada pe BluRay, intr-o editie de colectie, care include si o carte cu fotografiile realizate de regizorul Cristi Puiu pentru a gasi cea mai potrivita imagine pentru afisul filmului sau.

Filmul, aflat in Selectia oficiala la Cannes anul trecut, este povestea unui medic care merge la parastasul tatalui sau si, fata in fata cu angoasele rudelor, se confrunta cu propriile frici legate de moarte, de supravietuirea zilnica, de rutina care macina si care judeca.

Lansarea pe BluRay a beneficiat si de participarea regizorului Cristi Puiu la o intalnire cu publicul, moderata de Mihnea Maruta.

M-am uitat cu multa atentie la Cristi Puiu in timpul intrebarilor de la lansare si mi s-a parut a fi un om care stie ca nu va putea descrie niciodata in cuvinte intreaga lume din mintea sa legata de o stare sau o intamplare. Avea momente in care cauta – cu pauze generoase – un cuvant cat mai aproape de simtirea sa si, pentru ca i se parea ca nu-l gaseste, gesturile mainilor sale aratau incordare… suparare.

La sfarsitul lansarii am avut privilegiul unei scurte intalniri, asa ca l-am intrebat despre asta.

Uitandu-ma la dialogul de mai devreme din prezentarea bluray-ului Sieranevada, m-am gandit ca sunteti foarte aspru cu dvs…

Aspru? Nu sunt aspru, sunt realist… (pauza) Si nu suficient!

Iata ca ati facut si o completare – ”si nu suficient!”. Desigur, nici nu pare ca puneti presiune pe dvs…:)

Nu, dar asa functioneaza mintea mea, in timp ce apare enuntul, apare si contraenuntul.

Dar de fiecare data cand nu gaseati cuvantul exact care sa descrie starea din mintea dvs, va pedepseati… Era un gest care arata ca sunteti suparat pe dvs pentru ca nu ne puteti explica in miime de microni gandul dvs.

Dar nu e o pedeapsa, e doar procesul natural de cautare, de aflare a cuvintelor potrivite.

Si nu vi se pare ca puneti o presiune foarte mare pe dvs?

Absolut deloc! Asta este natura mea, pentru altii poate ca pare asa, dar asta este natura mea. E vorba despre a trai la timpul prezent, iar oamenii ma pot judeca cum socotesc ei. Pana la urma fiecare plateste pentru ceea ce face.

Mie mi se pare ca e infinit mai important ca, in viata asta scurta pe care o avem, sa ne acordam aceasta libertate de a trai la timpul prezent. Nu de a veni cu lectiile facute de acasa. Pare ca e acolo o falsificare sinistra, a propriei tale personalitati a propriei tale fiinte. Propriul suflet.

Pe de alta parte mi se pare ca exista o smerenie in dvs pentru ceea e inseamna a fi regizor, la nivelul aspirational a ceea ce inteleget dv prin a fi regizor, dar exista in dvs si incapatanarea de a face lucrurile doar in felul in care stiti ca va reprezinta. Cum se impaca aceste doua stari?

Nu stiu daca am un respect mai mare pentru meseria de regizor decat am pentru meseria de gunoier, cred ca le respect in egala masura. Ceea ce respect cu adevarat este lucrul bine facut. Ceea ce respect dincolo de lucrul bine facut este aceasta stare de prezenta. Obiectele care rezulta din racordarea noastra, a mea, la cosmos, la viata, pot fi – si sansele sunt foarte mari – imperfecte, neimplinite. Sau pe moment implinite, sa le socotesti implinite…

Si pentru ca mereu la Cristi Puiu e vorba despre lucrul bine facut, Sieranevada a iesit pe Bluray, nu pe DVD (chiar daca asta i-a redus dintre spectatori, dar i-a mentinut standardul de calitate), are cartea cu fotografiile pe care regizorul le-a facut prin Bucuresti – 979 fotografii -, un interviu cu regizorul (ca un omagiu de a da inapoi catre cei interesati din ce a invatat la randul sau din cartile cu interviuri ale marilor regizori), dar si un detaliu fin si unic: cate un fragment scris de mana de Cristi Puiu din scenariul filmului. Fiecare pachet are citatul sau scris de regizor.

In scurta noastra conversatie, post lansarea Bluray-ului, l-am intrebat daca – in dorinta de a face lucrurile cat mai aproape de perfectiune – nu sufera mai tarziu, peste ani, cand se gandeste ca poate s-ar fi putut si mai bine.

Asta se intampla cand esti tanar doar. Dupa ce cresti putin, suferinta se diminueaza.

Stiti cum e… Daca esti onest cu tine insuti, daca nu te lasi pacalit de propriile tale fictiuni, atunci vei gasi beneficiul acestui proces, care la prima vedere pare sa fie un exercitiu inutil. Energofag. Pentru ca e foarte multa energie care se pierde acolo. Dar in realitate eu socotesc ca este singurul lucru cu adevarat important: ai o viata, ti s-a dat acest parcurs, moartea e acolo pentru noi toti, iar visele pe care le pui tu pe fel de fel de impliniri, realizari sunt niste pacaleli. In mod autentic niste pacaleli, daca esti onest cu tine insuti si daca te examinezi cu seriozitate.

Daca vrei sa stai in jocul asta al povestilor frumoase despre tine insuti n-ai decat. Pe mine nu ma intereseaza lucrul asta!

Da, dar traim intr-o lume care pune – si isi pune – foarte repede etichete, iar dvs va expuneti prin filme intr-un mod foarte foarte vulnerabil – va prezentati angoasele, fricile…

Stiti cum e? Eu fac un drum si le povestesc oamenilor despre ce vad eu pe drumul meu. Mi se pare obligatoriu pentru mine si, mai mult decat atat, mi se pare obligatoriu ca toti ceilalti sa o faca.

Dar cand cititi cronicile? Pentru ca ele pun etichete…

Ma bufneste rasul…

Pun etichete unor lucruri dupa cum stie fiecare, iar dvs pretuiti semnificatia in esenta a fiecarui cuvant la alt nivel…

Eu pretuiesc responsabilitatea foarte mult, iar eu nu ma ridic la inaltimea exigentelor mele, sa stiti…

Daca e sa vorbim doar despre film – lasand la o parte faptul ca traim intr-o lume in care etichete se afla in libertate, fiecare tranteste cate o eticheta dupa ce-i trazneste -, dar noi traim intr-o lume in care educatia a facut posibil acest lucru. Ca absolut oricine sa socoteasca ca se pricepe la arta si la frumos. Si asta vine din scoala pentru ca oamenii care aveau 10 la matematica si la romana, aveau 10 by defaut si la muzica si la desen.

Si atunci tu incepi viata cu constiinta foarte clara ”Cum, nu stiu eu ce e frumos?!”

Mi-a zis cineva ca a vazut filmul meu, doar doua ore si jumatate, si ca a iesit pentru ca nu i-a placut deloc.

I-am raspuns – “ok”.

A continuat – „nu vreti sa va pun de ce nu mi-a placut?”

„Nu, nu vreau.”

A insistat ”Ba da, de ce, chiar nu vreti?!”

„Cu ce va ocupati?”

„Sunt avocat.”

„Si dvs ati vrea sa stiti ce cred eu, neavizat despre ceea ce faceti dvs ca avocat?!”

„Pai nu, dar avocatura este altceva… nu puteti…”

„Dar dvs puteti?”

„Pai nu faceti filme pentru noi?”

Mi s-a parut foare interesant ca oamenii aleg foarte usor sa gandeasca ca ”domne, daca imi place mancarea din restaurantul asta, sigur pot fi bucatar. Nu e asa…”

Din perpectiva aceasta, oricine scrie in online se da cu parerea, are o comunitate si se crede un mic dumnezeu…

Da, dar online-ul e o planeta pe care eu nu o vizitez.

Ispita de a fi dumnezeu ii bantuie pe multi, nu doar pe oamenii care se misca in online. Si un bucatar e poate simti dumnezeu la el in bucatarie… E bine? Nu e bine!

Dar cei din online primesc mai mult feedback , intr-o cantiatte mai mare…

Dar e real?

Nu e.

Pai si atunci….

Sunt insa foarte multi care, odata ce au un telefon si filmeaza cu el, se simt regizori…

Mi se pare ca este obligatoriu ca fiecare sa-si poarte crucea. Ajungem sa devenim victimele propriilor noastre minciuni. Si asta e…

Pentru fotografiile pe care le-a realizat cautand cadrul care sa exprime starea filmului, regizorul s-a plimbat de la est la vest prin Bucuresti intr-un periplu care are radacinile in copilaria sa. „Am plecat de la cimitirul Marcuta din Pantelimon, am trecut pe acasa, prin Balta Alba prin Ozana, pe la maica-mea, apoi pe acasa pe la noi, pe Polona, in centru, Dorobanti, Piata Victoriei, Lacul morii, m-am abatut un pic spre sud – am vrut sa ajung prin Berceni pentru ca acolo stateau mamaia si tataia si acolo am copilarit.”. Cadrul ales e de la Lacul Morii, un loc unde inainte de a fi lac a fost un cimitir care a fost stramutat in anii de comunism.

Pare ca a documentat Bucurestiul sau, drumul sau in viata prin Bucuresti, inchizand un cerc.

De altfel regizorul s-a reintors la pictura dupa foarte multi ani, si-a inchiriat un atelier in Bucuresti si picteaza din nou, semn al unor alte cercuri care se inchid cumva in viata sa.

In intalnirea noastra, cand am vorbit despre lucrul bine facut in regie, Cristi Puiu a ripostat scurt la momentul in care ii spuneam ca astazi oricine poate sa fie regizor.

Uite, eu sunt un diletant, intelegeti?

Va alintati…

Nu. Ma bizui pe un enunt foarte limpede… Imi place sa ma bucur si caut placerea, delectarea, de acolo vine dilectant… Si ma intereseaza sa nu cad in capcana structurilor fabricate de mintile oamenilor. Iar cinema-ul este o structura de felul asta… sau pictura…

Teritoriile pe care le-am explorat, le-am explorat aproximativ pentru ca ceea ce se petrece in relatia pe care eu o am cu lumea…

Oamenii care se specializeaza intr-un domeniu ajung sa fie cerberi in domenul respectiv. Eu nu vreau sa fiu un cerber. Daca cineva vrea sa faca un film, usa e deschisa, ii invit pe toti sa faca film… Unul de la mine din cartier a vazut Marfa si banii si-a zis ” ce p..a mea, cum a pus asta camera pot sa fac si eu…”

Dar ia-o si fa si tu.

Asta vine din nesuguranta pentru ca nu primim raspunsurile pe care nici nu stim ca le cautam. Suntem stapaniti de frica si asta ne consuma pe de-a intregul. Progresiv, ajungem sa fim victimele propriilor noastre frici…

In excursia aceasta lunga prin Bucuresti pentru fotografia pentru afis, n-ati gasit si intamplari care sa va aduca o raza de bucurie? Un zambet? Stiu ca starea pe care o cautati era in directia opusa, dar ma intreb daca viata nu v-a pus si un zambet pe drumul acela, intamplator.

Cred ca fiecare fotografie contine ceva frumos. Nu vreau sa cad in capcana cliseistica, dar frumusetea e in the eye of the behoder… Cred ca e important ce se intampla in mintea privitorului.

Eu nu pot sa fac drumul pe care-l face cel care se uita la fotografiile pe care le-am facu eu, nici un autor nu o sa faca drumul pe care-l fac eu din pozitia de cititor, de spectator.

Cand am transcris discutia noastra mi-am dat seama ca nu am rostit decat doua dintre intrebarile pe care le pregatisem. Fusesem atat de surprinsa de lupta lui Cristi Puiu de a sta in prezent si de a nu se amagi, de a se auto-contra (in ceea ce mie mi se pare a fi multa presiune pe sine), incat m-am dus cu valul, am trait in prezent, si-am vorbit alte lucruri. Si mi s-a parut interesant cum, desi mi-a dat de la inceput cheia gandirii sale –„dupa ce spun un enunt, in mintea mea apare imediat si contra enuntul”, cand a vorbit despre dilentantism prima mea reactie, in moment, a fost „va alintati”… Asta dupa ce incepusem prin a spune ca e foarte aspru cu sine:)

Drumul meu in conversatia cu domnia sa a fost probabil si despre cum si eu pun etichete si despre ce mai am de invatat din viata in intalnirea cu ceilalti. De asta finalul discutiei noastre mi s-a parut – post factum – un moment de mentorat.

Un lucru mi se pare important, dincolo de absolut orice…

Sunt multe lucruri pe care nu le poti preda si nu le poti invata. Pasiunea nu se invata. Si nu exista profesori care sa-i invete pe studenti sa fie pasionati.

Dragostea de oameni este un lucru care nu poate fi predat, nu poate fi pus in cuvinte. Asta e cel mai important lucru… Nu poti face film, din pozitia de regizor daca nu-i iubesti pe oameni, desi sunt foarte multe filme facute de regizori care nu-i iubesc pe oameni. Dar pentru mine alea nu mai exista. Adica le inregistrez prezenta, dar nu ma intereseaza. Cand regizorul se suie la amvon si predica: „uite, asa stau lucrurile.”

Oare?!

Sieranevada pe DVD poate fi gasita in magazinele de specialitate, a aparut in editie limitata de 979 exemplare, fiecare box contine si un fragment de scenariu, transcris de regizor. Fotografiile realizate de Cristi Puiu pot fi vazute in prima sa expozitie dupa 1993 incoace la Galeria BARIL (Fabrica de Chibrituri, 9A) in Cluj.

Proiectul pe bluray a fost realizat cu sprijinul Raiffeisen care de 4 ani este partenerul oficial al Zilelor filmului romanesc la TIFF si care ne face mereu #poftadefilmebune.

(foto) Emilio Jiménez: joc sublim de lumini si umbre

diverse

8 years ago

(foto) Emilio Jiménez: joc sublim de lumini si umbre

Fotograful spaniol Emilio Jiménez, ce locuieste si traieste in Madrid, prezinta prin lucrarile sale frumusetea subtila a corpului feminin.

In seria de fotografii alb-negru, fotograful Jiménez capteaza numeroasele nuante si detalii ale frumusetii fizice. De asemenea, el ne arata si jocul incredibil de lumina si umbre, aproape pictat ca motive florale pe corpurile modelelor.

Proiectul, numit “Anatomía natural, salvaje”, a fost initial inspirat de citatul marelui fotograf brazilian, Sebastiao Salgado: “Timp de opt ani am putut sa vad si sa inteleg cel mai important lucru: ca sunt la fel de natural ca o broasca testoasa, ca un copac, ca o piatra”. Prin aceste capturi delicate si sublime ale corpului uman impotriva umbrelor unei plante, Jiménez doreste sa transmita ideea integritatii noastre cu natura.

Ai probleme cu somnul? Ce plante sa pui in dormitor pentru o noapte linistita

diverse

8 years ago

Ai probleme cu somnul? Ce plante sa pui in dormitor pentru o noapte linistita

text de Eliza Manolescu

Plantele au proprietati benefice pentru organism si ne pot influenta calitatea somnului. Unele ne dau energie, altele ne lasa fara vlaga. De aceea este necesar sa acordam o atentie deosebita plantelor pe care alegem sa le avem in dormitor.

Violetele sunt grozave pentru dormitor

Violetele sunt flori minunate, mai ales daca nu iti plac foarte mult plantele. Acestea absorb toata energia negativa si purifica aerul din incapere.

Arborii Bonsai au capacitatea de a alunga gandurile nepotrivite si a le indrepta spre sentimente mai bune, sensibile si intuitive.

In timpul noptii, azaleele reduc energiile negative si inunda camera cu buna-dispozitie si creativitate.

Pe langa violete, azalee si bonsai poti avea in dormitor cactusi care produc oxigen in timpul noptii si absorb undele electromagnetice. Sunt ideali daca dormi cu telefonul in apropiere.

Arborele de jad ( crassula) se potriveste excelent in dormitorul persoanelor agitate si suparate. Aceasta planta are proprietati linistitoare.

Evita orhideea in camera in care dormi

Orhideele sunt flori superbe, dar este indicat sa le eviti in dormitor deoarece iau energia din jur, mai ales dimineata cand trebuie sa fim veseli si energici. Persoanele indecise pot fi influentate foarte usor de aceste plante.

Feriga este un bun purificator al aerului, insa nu este recomandat sa fie pusa in camera unde dormi. Are nevoie de foarte multa energie si locul ideal ar fi langa televizor sau fereastra.

Cum am ajuns pe o plantatie de cafea din Columbia direct din mijlocul Bucurestiului –

diverse

8 years ago

Cum am ajuns pe o plantatie de cafea din Columbia direct din mijlocul Bucurestiului –

Zilele trecute am fost in vizita la prietenii mei de la Nespresso Boutique, in Dorobanti, la magazinul lor concept.

Sunt o clienta veche Nespresso si radeam cu reprezentatii brandului in Ro ca am obiceiuri de consum foarte specifice: o anume cafea pentru Ristretto (Indriya from India), un alt sortiment pentru cand vreau sa beau cafea cu lapte (Vanilio) si pentru sambata dimineata, specific pentru acea zi daca sunt acasa, un alt sortiment de cafea (Rosabaya de Colombia)

Imi place pentru sambata dimineata acest sortiment pentru ca micul dejun din ziua aceea e, de obicei, cu fructe pe terasa… Cum Rosabaya de Colombia e o cafea cu note de fructe rosii si nuante subtile de vin, mi se pare mie ca imi da o nota de rasfat si eleganta cu care ma simt bine diminetile de week end la mine pe terasa.

La Nespresso Boutique am descoperit insa ca tocmai au facut un eveniment dn sortimentul acesta de cafea: Rosabaya de Colombia .

Mai exact, au adus tehnologia de ultima ora in zona experientei consumatorului care vrea sa stie ce bea si cum este preparata cafeaua pe care o bea.

In Nespresso Boutique poti vedea un film de 5 min in VR care te transporta la propriu pe plantatia din Columbia unde se cultiva cafeaua pe care urmeaza sa consumi, daca alegi Rosabaya de Columbia.

Am mai povestit ca am acasa o planta de cafea pe care o cresc intr-un ghiveci in forma de ceasca 🙂 si ca am un parfum cu aroma de cafea, atat de mult imi place aceasta aroma acestui bob in versiunea lui prajita, desigur.

Stiu deci o multime de lucruri despre cum arata fructul de cafea (ca o cireasa, care se curata pana la sambure pentru a se lua bobul), dar chiar si asa tot mi s-a parut super spectaculos sa vad in film in VR care mi-a permis sa ma plimb pe plantatie si in fabrica in care boabele de cafea sunt curatate.

Mi se pare foarte tare ca tehnologia se imbina astfel cu pasiunea pentru cafea, dincolo de aparatura sofisticata pe care o perfectioneaza fiecare brand.

Un film ca acesta te face sa apreciezi si mai mult ceea ce bei, sa stai sa-ti tragi sufletul si sa te bucuri in fata unei cesti de cafea, sa redescoperi savoir vivre-ul.

Puteti face o excursie 360 pe plantatie aici ( e o experienta foarte speciala ca si cum ai fi parte dintr-un joc… pe o plantatie de cafea), iar la TIFF daca ajungeti o sa vedeti si filmul in VR. Sau daca ajungeti la Nespreso Boutique din Dorobanti…

Filmul a fost realizat anul trecut cam pe vremea asta (mai iunie) si chiar e o experienta speciala.

Cat despre tehnologie, m-am jucat putin cu noul aparat Nespresso care e deja un mini computer gratie unei aplicatii care-l conecteaza la tableta sau telefon. Poti sa programezi ora la care sa-ti faci cafeaua, cati mililitri de apa…

Chirurgie in cafea:)

Revenind la unul dintre sortimentele mele preferate, Rosabaya de Colombia, e bine sa stiti ca in aceasta perioada, gratie acestui film care celebreaza cafeaua provenita din Columbia el face parte dintr-un pachet special cu alte 3 sortimente (Indriya, Bukeela Lungo, Dulsao) si poate fi cumparat desigur din Nespresso Boutique.

Iar acesta este unul dintre proprietarii de plantatie de cafea de unde se culeg boabele pentru Roabaya de Columbia.

deschiderea_tiff_2017_credit_foto_marius_maris

Despre TIFF si doua programe care schimba vieti – pofta de filme bune –

diverse

8 years ago

Despre TIFF si doua programe care schimba vieti – pofta de filme bune –

Cand a inceput TIFF-ul – in 2002, festivalul era departe de ce e astazi. Sunt sigura ca el a fost creat de mintea vizionara (si bine antrenata cu niste carti si intalniri foarte cool) a lui Tudor Giurgiu sa fie mai mult decat o serie de proiectii de filme: sa fie o piata de desfacere/prezentare pentru filmele romanesti, sa ajute micii distribuitori, sa creeze niste legaturi (nu doar in sens de networking) pentru ca industria de film din Romania sa creasca pe teritorii mai stabile. Sa se apropie de a fi un business, pentru a fi sustenabila.

Astazi festivalul – in partea lui ”pentru spectatori”, filmele din programe adica – are versiuni la Sibiu, la Bucuresti si la Chisinau.

In 2002 au fost 43 de filme in program – dintre care 11 in competitie, Jason Priestley (din Beverly Hills 90210, un serial icon pentru generatia de adolescenti de la sfarsitul anilor 80), regizorul Michael Radford ( Il Postino şi 1984) printre invitati – unul ca sa atraga atentia rubricilor mondene si altul pentru partea ”serioasa” a cinefililor.

Probabil ca au fost mai multi, dar pe acestia doi mi-I amintesc pentru ca m-am intrebat de multe ori cum naiba i-au convins sa vina, in Cluj, pe dreapta, la un festival care era la prima editie?!

TIFF pastreaza de atunci reteta aceasta a invitatilor – cu cel putin un nume f f popular si alte nume mari “tehnice” din industrie. Anul acesta Alain Delon tine capul de afis, anul trecut a fost Sophia Loren… si lista e lunga si minunata.

Dar dintre toate programele si proiectele paralele (sunt cateva sute de filme in program, cred), doua imi sunt foarte dragi :

EducaTIFF, proiect aparut in 2009 (la 8 ani de la debutul festivalului) – in care copii fac ateliere din multe ramuri ale cinematografiei, de la cronica de film pana la animatie sau regie de film. Printre pustii care au fost acum 8 ani sunt deja tineri care vor sa faca cinema sau au facut primul lor scurt metraj.
10 pentru film – un proiect care a aparut in 2012 si care propune (ca urmare a selectiei unui juriu) 10 actori de teatru pentru a fi in atentia producatorilor de film.

Proiectul are super rezultate, iar o parte din actorii care au fost in acest program in anii trecuti au deja filme la activ – Alexandru Ion (il vedeti in Atletico Textila) , Maria Obretin (HBO< Umbre), Vlad Balan (HBO, Valea Muta) sau Silvana Mihai (pe care o veti descoperi in toamna asta in noul sezon Umbre la HBO).

Imi plac mult aceste proiecte paralele (publicul mare, platitor de bilete, nu se „loveste” direct de ele) pentru ca sunt completari cu rost intr-un puzzle mare care este o industrie de cinema.

Si, in vremurile in care din considerente politice, legea cinematografiei n-a trecut in Parlament, imi face placere sa remarc aceste programe care construiesc cu fonduri private, cu munca suta la suta privata si care ajuta cinematografia „de la radacina”.

Sigur ca o sa vorbim mult zilele astea despre TIFF, sunt filme bune, sunt invitati minunati, Clujul e o bucurie de oras (am sa scriu curand si despre lucrurile/locurile mele preferate din Cluj in care puteti sa va simtiti ca-n orice mare ora european, in pauzele dintre proiectii), dar eu vreau astazi sa le multumesc celor care muncesc din greu pentru EducaTIFF si pentru 10 pentru TIFF pentru ca, la propriu, sunt proiecte care schimba vieti.

(cover foto e de la deschiderea TIFF de anul acesta, credit Marius Maris)

WOW – cum arata cel mai luxos resort din Mexic

diverse

8 years ago

WOW – cum arata cel mai luxos resort din Mexic

text de Eliza Manolescu

Arhitectul mexican Miguel Ángel Aragonés a ales coastele pitoresti si vantoase din San José del Cabo pentru noul lui resort, Mar Adentro Hotel and Residences.

Construit de mainile iscusite ale mestesugarilor locali, Mar Adentro face parte din desertul mexican, unde apa este cea mai pretioasa resursa naturala. Aragonés a creat o arhitectura somptuoasa a austeritatii, cu caracteristici care coexista armonios cu natura. Proiectat la o scara umana, acest resort ofera doua elemente importante: orizontul si oceanul.

198 de camere exista in aceasta proprietate exclusiv privata, amplasata pe o bucata de pamant care separa peninsula Baja California de continentul mexican, intr-unul din cele mai bogate ecosisteme marine din lume.

Arhitectura cu inspiratiei moderna include cladiri albe geometrice si cu volume naturale. De asemenea, oaspetii se pot bucura de piscina si de un centru de wellness imens.

3 lucruri pe care le-am invatat din experimentul Cannes Promenada

moda

8 years ago

3 lucruri pe care le-am invatat din experimentul Cannes Promenada

Anul acesta Festivalul de la Cannes mi-a adus o provocare. Am fost invitata sa caut in magazinele din mall-urile din trei orase tinute care seamana cu cele pe care le descoperim pe covorul rosu in zilele de festival.

Tinute care-mi plac mie.

Dupa cum stiti eu nu sunt un fashion stylist, cred insa ca am cultura visuala peste medie – data (si) de experienta de a lucra foarte multi ani pentru o revista glossy, dar si de reflexul de a urmari trendurile (in comunicare, in visual, in fashion) pentru a fi informata pentru clientii pentru care lucrez. Asa ca am luat aceasta provocare ca pe un exercitiu din care sigur voi invata ceva si despre mine.

Cannes-ul a fost anul asta cu mai multe femei celebre ca niciodata; pe de o parte a fost o editie aniversara, 70 de ani, dar pe de alta parte a fost vorba si despre dorinta comunicatorilor/brandurilor de a profita cat mai mult de atentia concentrata pe Croisette.

Dincolo de marile nume ale cinematografiei, de la actori pana la producatori, Cannes-ul 2017 pare ca a marcat cel mai mult trecerea spre divertisment. Chiar si Rihanna s-a deplasat pana la Cannes pentru o petrecere a unuia dintre sponsori.

In plus, am vazut pe covorul rosu mai multe tinere cunoscute pentru reclamele la lenjerie ca niciodata, precum si tinere “socialite”.

Nu stiu daca e bine sau rau, dar e o directie care va fi simtita si mai bine de toata lumea in anii viitori. O directie care si-a facut simtita prezenta in momentul care filmele de deschidere au inceput sa fie blockbustere hollywodiene.

Anul acesta a intrat insa in istorie cu Sophia Coppola castigand premiul pentru regie (la 69 de ani distanta de o intamplare similara cand o femeie a luat premiul pentru regie) si, pentru o vreme in care a fost mult showbiz, premierea Sophiei Coppola a fost un contra balans minunat.

Reintorcandu-ma la experienta mea legata de covorul rosu am cateva concluzii.

– acum cativa ani am fost la Cannes si n-as putea spune ca mi-a placut experienta covorului rosu… a fost, pentru mine cel putin, prea multa presiune pentru … aproape nimic- niste fotografii care sa-mi satisfaca ego-ul. Eu nu eram o celebritate, eram invitata de un sponsor la premiera unuia dintre filmele din competitie si, prinvind retrospectiv, doar ego-ul meu a avut de castigat de acolo 🙂 am si eu o fotografie pe covorul rosu de la Cannes. N-o fac publica pentru ca as trece in partea de trufie deja:)

– experimentul de anul acesta mi-a confirmat ca poti sa fii elegant si cu bani putini, dar si cu bun simt.

– mi-a mai confirmat ca e important sa te uiti inainte de toate la proportiile corpului tau, apoi sa adaptezi ceea ce-ti place pentru a-ti sta tie bine.

– si ca mai simplu inseamna mai frumos.

Aici puteti gasi articolele cu exercitiile de stil inspirate de covorul rosu de la Cannes – Promenada Mall , Shopping City Timisoara, Constanta…

Daca va pregatiti de o ceremonie unde aveti nevoie de o tinuta de gala, e bine sa tineti minte brandurile mentionate acolo pentru ca mai mult ca sigur ca va vor salva din situatie cu produse care arata impecabil, la un pret accesibil.

Mai jos 5 dintre prezentele de pe covorul rosu de anul acesta care mi s-au parut minunate.

Remediu simplu pentru talpile si calcaiele crapate

beauty

8 years ago

Remediu simplu pentru talpile si calcaiele crapate

text de Eliza Manolescu

Vremea pantofilor decupati, a papucilor si a picioarelor perfecte pe plaja e la cateva zile distanta, iar o pedichiura perfecta trebuie asortata cu calcaie si talpi catifelate.

Pielea crapata si uscata de pe calcaie si talpi poate aduce mai multe probleme, pe langa disconfort si rusinea de a-ti etala picioarele goale. Insa toate aceste probleme se pot rezolva cu un singur ingredient pe care sigur il ai in bucatarie: bicarbonatul de sodiu. Are proprietati antiseptice si reduce din asprimea pielii.

Poti sa utilizezi bicarbonatul foarte simplu pentru a obtine talpi si calcaie catifelate.

Iata cum procedezi: dizolvi 3 linguri de bicarbonat in 4 litri de apa calda si lasi picioarele la inmuiat in jur de 20 de minute. Apoi, freci talpile si calcaiele cu piatra speciala, aplici o crema hidratanta, iti pui sosete din bumbac si ramai asa peste noapte. Vei observa o piele imbunatatita dupa prima aplicare. Poti repeta tratamentul zilnic timp de o saptamana.

Daca nu esti inca multumita de cum arata pielea, dupa o pauza de o saptamana, poti repeta procedura inca 7 zile. De asemenea, in apa poti adauga si o lingura de sare, putin sapun lichid sau ceai de musetel.

(foto) Patty Carroll: femei anonime – genial!

diverse

8 years ago

(foto) Patty Carroll: femei anonime – genial!

text de Eliza Manolescu

De mai bine de 20 de ani, Patty Carroll lucreaza la cel mai renumit proiect fotografic: “Femeile anonime”, serii de fotografii somptuoase si foarte detaliate, cu draperii si piese de mobilier, in care figurile feminine sunt camuflate, cu chipurile riguros acoperite. Scopul studiului este de a intelege dinamica relatiilor dintre femei si casele lor, unde sunt prizoniere ale obiectelor sau poate chiar al lor.

Acest lucru a determinat o a doua serie de imagini, in care pasarile sunt personajele principale. Acestea ies in evidenta fiind amestecate ca si pana acum pe fundaluri suprarealiste, de data aceasta, din fruze si flori. In habitatul lor natural, pasarile sunt in viata, mananca si isi invata puii cum sa se apere de pradatori. Prin urmare, deghizarea lor semnifica un mecanism de aparare. Luand locul figurilor feminine din proiectul “Femeile anonime”, pasarile simbolizeaza obsesia transformarii casei intr-o cusca chinuitoare.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Aboneaza-te la newsletter