text de Noemi Revnic
Pentru ca se apropie Oscarurile (in noaptea de duminica, 24 februarie spre luni, 25 februarie), astazi voi scrie despre un film care nu a fost premiat, dar care il are in rolul principal pe un actor premiat cu Oscar (pentru cel mai bun actor in rol secundar intr-un film minunat, “Good Will Hunting”): Robin Williams. Este vorba despre “Jakob mincinosul”, vazut in urma cu cateva seri la televizor, pe HBO.
Exact ca in prezentare, filmul m-a dus cu gandul la “Trenul vietii” si la “Vitta e bela”. Actiunea nu se petrece intr-un steitel (satuc, in idish) sau intr-un lagar, ci intr-un ghetto evreiesc, in miezul anului 1944, in Polonia, exact in perioada in care armata germana incepuse sa piarda din putere iar trupele SS erau ocupate sa curate ghetourile si lagarele cat mai repede, ca sa nu lase urme.
Initial nu am vrut sa vad filmul. Nu eram intr-o dispozitie sa ma intristez din nou si sa-mi amintesc de povestile din familia mea, de tomurile de documentare vizionate in clasa a XII-a pentru proba de bac la istorie in Israel. Dar Williams m-a fermecat cu fata sa bonoma si cu jocul simplu. In film, Williams este Jakob, un fost proprietar de cofetarie, renumit in ghetto pentru clatitele cu dulceata de caise. Atunci cand este trimis la comandament pentru ca ceasul unui soldat arata ora 8 seara (cand se dadea stingerea), ca sa dea socoteala pentru asta, in biroul ofiterului aude la radio ca se dau lupte grele in apropierea localitatii, intre trupele sovietice si cele germane. Scapat ca prin minune de la moarte, Jakob ii povesteste unui amic ce a auzit la radio si, exact ca in jocul “telefonul fara fir”, vestea se raspandeste repede printre locuitorii ghettoului, in varianta: “Jakob are un radio si asculta zilnic stirile”. Atunci cand medicul cardiolog, cel mai vestit in Polonia, devenit spalator de latrine observa ca nimeni nu s-a mai sinucis de cand cu vestea buna data de Jakob, ii propune acestuia sa nu nege faptul ca are un radio si sa continue sa le dea vesti optimiste oamenilor ramasi fara speranta si slabiti de foame si frig.
Jakob intra in acest joc atat de bine, incat sunt in film cateva scene delicioase, asa cum imi imaginez ca ar fi fost clatitele sale cu dulceata de caise. Mai ales scena in care o aduce pe fetita pe care mama sa o aruncase dintr-un tren al mortii chiar langa ghetto (in speranta ca aceasta va scapa de moarte) si pe care o ascunde la el in casa, in incaperea fostului restaurant si vorbeste pe mai multe voci, ca sa o convinga ca radioul exista si ca in curand razboiul se va termina si aceasta isi va revedea parintii. Numele de Jakob nu este ales intamplator. In Vechiul Testament, Jakob, fiul lui Isaac (si nepotul lui Avraham) si al Rebeccai, intemeietorul celor 12 triburi israelite, s-a nascut tinandu-l de picior pe fratele sau, Esau. Dar Jakob mai inseamna si “cel protejat de Dumnezeu”, “cel care da speranta”, exact cum a procedat si in film.
Finalul este exact asa cum vi-l alegeti voi, aveti doua variante. Eu am preferat-o pe cea mai optimista. Pentru ca am fost mereu de parere ca speranta moare ultima.
Cat despre filmele despre Holocaust, genocidul din Africa si alte orori, chiar daca a fost o vreme in care s-au facut in exces, asa cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, sa nu uitam ca putem avea 6 milioane + de povesti. Pentru ca fiecare are povestea sa, nu-i asha? Eu sper ca aceste orori nu se vor mai repeta. Niciodata.
Si mai stiu de ce mi-a placut filmul. Exista o poveste care se asemana putin, dar cu final fericit, in familia mea. Matusa mamei mele, tanti Sally si sotul sau au fost in lagarul de la Dachau si au ascuns intr-o lada de paine o fetita orfana, timp de doi ani. Imi pare rau ca nu stiu cum o cheama si daca mai traieste, as fi vrut sa o cunosc pe “fetita” care acum ar trebui sa aiba vreo 70 de ani.
Va doresc un weekend plin de voiosie si de fapte bune.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
