Category : filme simpa

oscar-1-300x300ce-au zis nominalizatii la Oscar

ce-au zis nominalizatii la Oscar

cel mai mult la oscaruri (nominalizari si ceremonie) imi plac reactiile celor implicati. pentru ca noi ne imaginam ca actorii, regizorii, producatorii sunt niste supra oameni si sunt neclintiti in succesul sau ratarile lor.

ei bine, si ei se imbraca la fel cu pantalonii – cite un crac pe rind – , iar reactiile lor fac toti banii.
sigur cau unii nu vor sa coboare garda jos in faza nominalizarilor si dau un comunicat politicos, dar o sa-i vedem la ceremonie in cele citeva secunde inaintea deschiderii plicului- sub presiunea emotiilor o sa fie cu sufletul la vedere.

ceremonia este pe 24 februarie.

iata reactiile pe care le-am gasit:)

Hugh Jackman, lead actor in ‘Les Miserables’

“I hadn’t planned to listen live to the announcements, but when I got into the car this morning to go to work, the driver had the nominations streaming as they were being broadcast. To be honest, it’s very exciting but all a bit surreal, and it hasn’t fully sunk in yet. This is a brilliant awards year that has been defined by an eclectic list of stories that have been told by incredibly talented and courageous filmmakers, and it’s an honor to be mentioned in the same sentence as the other nominees in the best actor category. Having hosted the show, I have seen so many different sides of the Oscars, but to be an actual nominee is something I never would have dreamed possible.”

Denzel Washington, lead actor in ‘Flight’

“‘Flight’ was one of the most challenging roles I’ve ever had in my career, and it was an honor to be directed by Robert Zemeckis. It’s always nice to be asked back to the show, and it will be fun to share the evening with our nominated screenwriter John Gatins.”

Alan Arkin, supporting actor in ‘Argo’

“I am, of course, very excited about the nomination this morning. Ben Affleck is an amazing director, and I am so happy that ‘Argo’ was recognized in seven categories!”

Jacki Weaver, supporting actress in ‘Silver Linings Playbook’

“I arrived here from Australia just yesterday and this was the last thing I expected. I turned on TV this morning – I couldn’t sleep from being jet-lagged – and couldn’t believe it and said something very unprintable to myself! I think the film is very identifiable even if you don’t have those exact problems. We know people, we are related people as neighbors who have them. There are issues we can all identify with — broken hearts, mental illness, sports as religion. I was recently interviewed by a British journalist, and he wanted to talk about the mental illness in the movie and. I wondered to him, ‘This film is very American. Do you think Brits and Australians are going to get it?’ He said, ‘Oh my God, yes. The themes are universal.’ I’m so proud of this movie.”

 Emmanuelle Riva -leading actress in Amour

“I am truly happy, touched, and honored to receive, today in New York, a nomination for the role of Anne in Amour by Michael Haneke. For me, it is an immense gift, at this stage of my life, to be chosen by my sisters and brothers, for what I do as an actress. I never thought, while working throughout the years in Europe and France, that one day, i would cross the Atlantic Ocean, come to the United States, and be nominated. It is quite surreal for me. Shooting Amour with Michael Haneke was a complete joy for me, as I felt an absolute trust in him and we were in complete synch. Michael is the very music of his own film.” –

Best Supporting Actress, Helen Hunt

“I was deeply deeply asleep when the news came in this morning and the dog was the first one to get celebratory love from me and my boyfriend! I’m really really happy and feel this is a good sign that people like the spirit this character embodies. This film is definitely counter-programming to a lot of the pain and harshness in the world. It’s too bad that John [Hawkes] wasn’t recognized, but that doesn’t take away from the brilliance of his performance one bit.”

Best Supporting Actor, Robert De Niro

“I am very pleased that the Academy has chosen to honor the many individuals who were a part of ‘Silver Linings Playbook.'” –

Best Actress, Naomi Watts

“This was a complete surprise. For the other announcements this season I was in NYC, no problem… I had a proper full night of sleep. There’s something about this one, being in L.A., that creates a lot of angst! I had interruptions of sleep all night because of the kids, as if I wasn’t restless enough, and each time I woke up I kept thinking, “It’s not going to happen.’ BAFTA didn’t give us love this week, and I thought they were making the Oscar announcements at 5 a.m. so at ten after, I thought, ‘They would have called by now right?’ But my publicist texted and said, ‘They haven’t made the announcements yet!’ I was super lucky too that my name was mentioned first. Usually I’m at the end of lists. Overall, it’s very thrilling, especially in a year with so many incredible performances.”

Best Supporting Actress, Anne Hathaway
“It’s a wonderful morning. I’m still jet-lagged on Europe time because I spent the holidays there, so I’ve been up for a few hours already unsuccessfully trying to fall back asleep. It’s such an honor to be a part of a piece of work that has spread so much love throughout the world. I worked with a fearless cast and was so inspired by them every day. I sent Hugh [Jackman] an email. It’s also a bittersweet morning for all of us because [Tom Hooper]’s our captain, and there’s no way I’m on the phone with you right now without his influence in my life. He’s really happy for us, which is a great feeling.” —

Best Actress, Jennifer Lawrence
“I thought I would wake up, but I didn’t. My parents spent the night at my house, and they came in and kissed me on the forehead and told me about all the nominations for Silver Linings.”

Tim Burton – Best Animated Feature, ‘Frankenweenie’
“Frankenweenie is a very personal film for me. The idea of telling a feature length version was in the back of my mind for many years. Stop Motion was the perfect medium for this project, and one I’ve always loved for its expressiveness and dimensionality. I’ve worked with so many incredible artists: animators, cast members, set builders, and puppet makers, all who have helped bring this film to life one frame at a time. I’m so honored that the Academy has recognized this film as one of its nominees.”

Best Director, Michael Haneke
“I am very happy and gratified by the Oscar nominations that “Amour” has received today, and that the voting members of the Academy have taken the film so strongly to their hearts. It is fulfilling to discover that a film has found the audience and critical acclaim that “Amour” has garnered. I have been very fortunate on both those fronts, but it is especially rewarding to discover that a film has found favor among one’s industry peers who know, in particular, the effort that goes into getting a film – any film – made. I am also especially happy for all the people who made “Amour” with me. It is a joyous occasion for us all. Many thanks.” –

Best Director, Ang Lee

“I am deeply honored and frankly a little overwhelmed by all of the nominations that ‘Life of Pi’ has received this morning. So many talented people gave everything they had to this film, both in front of and behind the camera, and to see all of them receive this kind of recognition is something I am incredibly grateful for.”

Best Director, David O. Russell
“I’m beyond grateful, since I didn’t know what to expect. I’m especially over the moon for my actors. The fact that Bob (Robert De Niro) and Jacki Weaver were nominated is amazing.”

Best Cinematography, -Seamus McGarvey for “Anna Karenina”

“The director of the film I’m currently working on just texted me. We had a $100 bet that I wouldn’t get nominated, but he texted me that he’s $100 richer! I’m over the moon!”

22092_001_0664.tif22092_001_0680.tif22092_001_0710.tif22092_001_0745.tif22092_001_0746.tif22092_001_0771.tif22092_001_0813.tif22092_001_1554.tif22092_001_2286.tif22092_001_2303.tif22092_001_2464.tif22092_001_2471.tifla ce ati rivnit din Dallas?

la ce ati rivnit din Dallas?

de fiecare data cind vad la tv promo-ul noii serii Dallas (incepe simbata asta si imi imaginez ca va fi o isterie nationala. abia astept sa vad audientele), imi aduc aminte de copilarie.

eu n-am fost fana a serialului, aveam alte preocupari la virsta aceea, dar tot am citeva amintiri.
una e un cadru cu paharul cu care bea whiskey Sue Ellen (ma rog cred ca apareau des cadre cu paharele ei, dar asta e ce imi amintesc eu);

la mine la alexandria erau pahare drepte cu care se bea apa si vin si orice. in film erau pahare cum eu nu mai vazusem.

de dimineata mi-am dat seama ca am un set de pahare asemanator cu ala si-am inceput sa rid pentru ca acum doua zile cind am vorbit cu un prieten despre ce isterie va fi cu filmul asta odata inceputa difuzarea noii serii, am spus repede ca nu m-a marcat in niciun fel, pentru ca nu ma uitam la el.

mi-am revizuit parerea intre timp.

asa ca vin si va intreb pentru ca mi se pare foarte simpatica ideea: ce va aduceti aminte din Dallas ca semn de viata rafinata la care nu aveati acces pe vremea aceea?

pentru ca orice s-ar spune, la vremea difuzarii primei serii Dallas, ceea ce vedeau romanii de rind, aia care nu aveau pedigree, pe ecran erau semne de rafinament si prosperitate…

ak4reportaj: Aplaudac la Akram Kahn

reportaj: Aplaudac la Akram Kahn

text de Adrian Telespan

Acum cateva zile, Cristina (Bazavan adica) mi-a trimis un link din care am inteles ca unii, care fac un film coregrafiat de Akram Khan, au nevoie de voluntari pentru o filmare duminica, 6 ianuarie. Tot ea, Cristina, mi-a impus sa ma duc (pentru conservatori, eu si C.B. avem o relatie care nu presupune rugaminti). Avand in vedere ca mi-a fost sefa vreo doi ani, am cam ramas cu reflexul de executant si m-am dus! Nu. Mint. Nu m-am dus de asta. M-am dus pentru ca este o persoana influenta si, mai devreme sau mai tarziu, sigur voi avea nevoie de ajutorul ei si mi-am propus sa-mi incep doleanta viitoare cu urmatoarele vorbe: “Mai tii minte cand m-am dus 80 de kilometri prin ploaie ca sa aplaud gratis pentru tine?”.*

Inainte de a trece la subiect am o mica atentionare destinata celor care au deschis postul pentru impresii hipstero-artistico-contemporane. Nu ma pricep conceptual la niciun fel de arta, asa ca va imbratisez cu drag.

Filmul despre care vorbeam mai sus se numeste “Desert Dancer” si este bazat pe povestea reala a lui Afshin Ghaffarian, un cunoscut dansator/coregraf de origine iraniana care si-a riscat viata pentru a putea dansa. In Iran dansul este interzis. Secventa in care am figurat eu are ca subiect fix momentul in care Ghaffarian, in timpul unui turneu de teatru in Franta, in mijlocul piesei, a inceput sa danseze si a spus, mai mult sau mai putin exact: “Numele meu este Afshin Ghaffarian. Sunt dansator. Vreau sa dansez! Libertate in Iran!”. Asta se intampla prin 2009.

“Desert Dancer” este regizat de Richard Raymond care, conform imdb, este la primul lungmetraj, iar protagonistii sunt Freida Pinto (Slumdog Millionaire), Reece Ritchie (Lovely Bones) si Tom Cullen (Weekend). Toate secventele de dans din film au fost coordonate de Akram Khan care a si repetat cu actorii timp de 14 saptamani.

Cum a fost ziua filmarii. M-am trezit. Recunosc, nu foarte devreme. Fiind duminica transportul in comun din Londra e mai lenes, iar echipa de filmare a tinut cont de asta si a chemat voluntarii in jurul orei 11.00. Am luat doua autobuze si doua trenuri din zona 2 pana in zona… 2 si am ajuns. Filmarea avea loc in teatrul unei scoli in curtea careia, pe o ploaie marunta, ceata si nor cat cuprinde, vreo 30 de copii jucau cricket in pantaloni scurti.

La intrare, o doamna m-a intrebat: “Are you here to be crowd?”. I-am raspuns ca da si m-a dus intr-o sala in care multimea deja ajunsese. Dupa vreo jumatate de ora identificasem trei categorii de oameni: hipsteri, asistati sociali (era si un pranz inclus in toata treaba asta, se justifica usor prezenta lor) si ceilalti.

Mai fac o paranteza. In mailul trimis de productia filmului, voluntarii erau rugati sa vina imbracati french chic. Ulterior, am aflat ca ma inselasem complet in privinta asistatilor sociali. Erau, de fapt, figuratia platita. Dar jur ca nu erau french chic imbracati. Mai degraba Ramnicu Valcea 1994. Probabil, costumierii fiind britanici, si-au zis: “Hai mah sa le dam o palma francezilor astora care pretind ca au inventat moda. In your face!”

In privinta hipserilor nu m-am inselat, insa! Discutii superbe ca la Bucuresti… “Tocmai m-am intors de la Berlin. Acolo nimeni nu spune La Multi Ani de Revelion. Nici eu nu ma mai obosesc sa spun acum. E redundant!” Pfoa! Mi-am pus castile. In fata mea, la masa, s-a asezat un baiat, hipster cu tot sufletul. A mancat un biscuit mic, din ala uscat gen de ovaz, iar apoi s-a lins pe degete 10 minute, cum fac eu cand mananc ostropel cu mana. Cred ca voia sa fie senzual sau, cine stie, chiar i s-o fi prelins biscuitul pe degete. Ulterior, am aflat ca mama lui se va casatori la vara. Am stat in sala de asteptare aproape trei ore, timp in care am si mancat, am baut, am fumat si am facut record dupa record la Chicken Invader. Nu pot sa ma plang ca m-am plictisit. Din 10 in 10 minute venea cate un membru al echipei de filmare sa ne multumeasca pentru rabdare.

Pe la ora 14.00 am fost condusi spre sala de teatru. Ni s-a spus ca putem sa ne asezam unde vrem noi, dar sa tinem minte locul. Pe scena, printre vreo 15 oameni de la productie, lumini, camera etc., Akram Khan si Reece Ritchie repetau impreuna. Nu ma omor dupa dansul contemporan, dar Khan chiar se misca bine, natural, cu lejeritate si, chiar si pentru un ochi necunoscator, diferenta intre miscarile lui si ale lui Ritchie era evidenta. Khan radea mai mereu, glumea, mai punea cate o piedica mica, facea cate o modificare in miscari. Si asta mi-a placut cel mai tare la el. Nu facea modificari dramatice. Se uita la actorul care dansa si vedea cum putea sa-l faca pe acesta sa arate si mai bine atunci cand danseaza. Genunchiul indoit cu un grad mai putin, degetul tinut altfel, umarul drept dat puuuutin mai in spate. Si ce era si mai misto era faptul ca toate aceste ajustari le spunea ca si cum ar fi fost sugestii, nu corecturi. Nu am putut auzi prea mult din ce vorbeau pentru ca in sala era galagie, iar pe scena se vorbea destul de incet. Si ce mi-a mai placut la el e faptul ca arata impecabil. La 38 de ani nu ii dai mai mult de 28. Cam asta a facut Akram Khan in toate cele trei ore si jumatate cat a durat filmarea. De fapt, in total, nu cred ca s-au tras mai mult de 7 minute de pelicula. Repetau foarte mult inainte, iar cand piciorul era unde trebuia, pumnul cadea unde trebuia, mana se ridica cu forta cu care trebuia sa se ridice, filmau. De doua ori au tras doua duble. O data cand s-a impiedicat actorul de cortina si a doua oara pentru ca publicul avusese o reactie usor exagerata. Si toti erau foarte calmi. Era genul de echipa de ardeleni pe Xanax comparativ cu ce traiam eu in Buftea.

La scurt timp dupa ce am intrat in sala de teatru a aparut si regizorul care s-a uitat in sala si a zis cu o mutra acra: “Baietii de la balcon, va rog eu… Scaunele alea se pot misca, dati-va mai in spate si mai aproape de balustrada si mai repede ca nu stam dupa voi!”. Mi-am zis: “Frate ce nesimtit, dupa ce ca au au venit gratis!”, mai ales ca baietii de la balcon erau doua doamne foarte dragute, aranjate si cochete si un domn in varsta cu o fata de om bun. Oamenii s-au ridicat, si-au tras scaunele s-au reasezat si n-au zis nimic. Zambeau, asa, a relaxare. Apoi regizorul a continuat: “Doamna blonda, mai aproape, nu vreti sa fiti in rand cu ceilalti, nu vedeti ca nu e simetrie??”. Imi venea sa-l pocnesc, norocul lui ca a mai zis ceva: “Doamnelor si domnilor, ei sunt mama, tata si matusa! Ii iubesc si-au venit sa imi umple sala. N-as putea sa vorbesc asa unor straini!”.

Ce mi-a placut mie cel mai mult si cel mai mult la ziua asta?:)) Mie imi place sa aplaud. Cand merg la spectacole, aplaud. Ca mi-a placut, ca nu mi-a placut, eu aplaud ca prostu’. Mai ales dupa un spectacol prost, mi se pare singurul moment emotionant. Jumatate din filmarea asta a insemnat aplauze. Asta mi-a placut cel mai tare!

*Pentru cititorii fara umor, am mers la filmare pentru ca m-a rugat Cristina si suntem prieteni.

Adrian Telespan este jurnalist freelancer, a fost producator de televiziune si locuieste la Londra.

mihai malaimare jrMihai Malaimare Jr la un virf de pantof de Oscar

Mihai Malaimare Jr la un virf de pantof de Oscar

S-au dat premiile criticii americane de film (The National Society of Film Critics) si intre toate numele acelea mari – Haneke la regizor si cel mai bun film, Daniel Day Lewis,Matthew McConaughey, Amy Adams si Emmanuelle Riva la actori, la imagine e un roman cistigator Mihai Malaimare Jr pentru The Master.

asta e primul motiv de mindrie, dar daca te uiti mai atent la premii si la numarul de voturi din dreptul fiecarui nominalizat, indiferent de categorie, vezi ca Mihai Malaimare Jr a avut cele mai multe – 60, il urmeaza Daniel Day Lewis cu 59.

dragi colegi jurnalisti, cred ca trebuie sa incepeti sa pregatiti profile inteligente despre Mihai Malaimare Jr pentru ca pe 10 ianuarie el va fi nominalizat la Oscar, iar in februarie va cistiga statueta.

de mic ii placeau aparatele de fotografiat. iata dovada:)

cum am ajuns in posesia acestei fotografii puteti citi aici si v-as ruga sa o faceti pentru ca vorbeste simplu si emotionant de dragostea tatalui lui, dl Mihai Malaimare, pentru juniorul sau.

sergiu-nicolaescuSergiu Nicolaescu, altfel

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.


Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

legends_of_the_fall_-1legends of the fall

legends of the fall

printre cadourile de Craciun am primit si filmul Legends of the fall

“l-am vazut cind eram pustoaica”, am ris. “nu-mi mai aduc aminte daca atunci mi-a placut brad pitt, dar acum clar nu-mi place”

“nu-i nimic, te mai uiti o data la el”

“ma mai uit, sigur. dar de ce?”

“poate inveti ceva din el”


nu mi s-a spus ce…

m-am uitat. n-am avut rabdare pina la sfirsit (cit sa-l vezi pe Brad Pitt alergind cu calul prin niste peisaje frumoase?! da, bine, stiu ca filmul nu e doar cu/despre asta, dar are 2!!!! ore ), am mai dat pe repede inainte si-am abandonat cu totul cind moare EA.

acum nu stiu ce ar fi trebuit sa invat din el… daca banuiti, please help… nu ma mai uit inca o data la el, nici sa ma impusti.

tre sa vad niste filme cu criminali, niste action, ca m-am saturat de printzesit …

sleuth_lsleuth – de vazut :)

sleuth – de vazut :)

prima data am vazut filmul asta in cinematograful de la MTR, cred ca era parte dintr-o editie Anonimul, in sectiunea actori regizori…

mi-am adus aminte de el astazi, cind faceam curat in Ipod. am intreaga lui coloana sonora care e geniala.

daca nu l-ati vazut, va rog. e o demonstratie minunata cum 2 actori (michael caine si jude law), un director de imagine si un regizor genial pot sa te tina cu sufletul la gura timp de o ora si jumatate. desigur, cu o poveste buna (harold pinter e autorul povestii care a fost mai intii o piesa de teatru.)

A-Separation-Wallpaper-01A separation – mi-nu-nat

A separation – mi-nu-nat

nimic nu se compara cu un film pe care-l vezi simbata dimineata, in mijlocul patului, cu cafea fierbinte si placinta de mere calda alaturi.

tocmai am terminat de vazut A Separation, cistigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain de anul trecut.

stiu ca l-am vazut tirziu, nu mi-am facut curaj pentru el gindindu-ma ca o sa ma incarc negativ cu drama unei familii aflate in divort.
asa era prezentat filmul, dar nu despre asta e vorba;

daca nu l-ati vazut, cautati-l. e o poveste despre nuantele de gri ale adevarului, despre micile compromisuri pe care le faci chiar si cind ai un sistem solid de valori. e despre cum, dupa ce ti-ai invatat copilul sa fie bun, curajos si corect, il vezi ca minte ca sa-ti fie tie bine. si nu mai poti sa-i spui nimic.

nu e atit de dramatic pe cit imi imaginam (credeam ca ma va durea stomacul dupa ce-l vad), dar e un film care spune asa de multe despre viata pe care ne-o dorim corecta, dar care nu poate fi asa; pentru ca, pur si simplu, nu exista doar bine si rau.

acum caut adresa de mail a regizorului Asghar Farhadi (care e si scenarist) ca sa-i multumesc pentru filmul asta. sa-i fac o bucurie, dintr-un capat de lume opusa lumii lui, cum mi-a facut el mie in aceasta dimineata.

sa vedeti filmul. va rog.

Poster oficial Dupa dealuriDupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Dupa dealuri in lista de 9 filme la Oscar

Iată cele 9 filme finaliste la Oscarul pt film strain 2013, conform Variety :

  • Amour, Michael Haneke (Austria)
  • War Witch, Kim Nguyen (Canada)
  • No, Pablo Larraín (Chile)
  • A Royal Affair, Nikolaj Arcel (Danemarca)
  • The Intouchables, Olivier Nakache si Eric Toledano (Franta)
  • The Deep, Baltasar Kormákur (Islanda)
  • Kon-Tiki, Joachim Rønning si Espen Sandberg (Norvegia)
  • După dealuri, de Cristian Mungiu (Romania)
  • Sister, Ursula Meier (Elvetia)

astea-s filmele din care se vor alege cele 5 nominalizate. e cea mai mare performanta la Oscar pentru un film romanesc. pe 10 ianuarie aflam nominalizatii, dar chiar si mentionarea in aceasta lista de 9 (din 71 de filme eligibile) inseamna IMENS!


Bravo Cristian Mungiu. astazi ar fi trebuit sa inceapa jurnalele de stiri cu vestea asta!


filme de vazut la Apocalipsa :)

miine dimineata trebuie sa vorbesc la Europa FM despre filme pe care le-as recomanda sa le vada lumea inainte de apocalipsa.

daca aveti sugestii, lasati-le in comentarii


va multumesc:)

robert-de-niroDe Niro invata box de la Stallone :)

De Niro invata box de la Stallone :)

Robert de Niro ia lectii de box de la Sylvester Stallone pentru un film in care vor juca amindoi si se vor intilni in ring.

ca sa aveti toate datele problemei: De Niro are 69 de ani, Stallone 66, amindoi au mai stat in ringul de box in filme.

noul film se va numi “Grudge Match” si va avea secvente cu cei doi in ring, intr-un meci de box, pe bune. De Niro s-a pregatit 6 luni cu un antrenor personal, iar in ultima luna a lucrat zilnic cu Stallone.

vor incepe sa lucreze la el imediat dupa Craciun.

mi se pare minunat ca la virsta asta, oamenii acestia mai fac sport si se iau foarte in serios cind e vorba de un rol care implica miscare.


altfel, de citeva saptamini tot vad partide de box pe net pentru ca incerc sa -mi fixez in minte miscarile, loviturile.

le-am invatat cum se numesc, am fost la lectii la Dinamo la domnul Dumitru Dorobantu, antrenorul care a scos multi campioni modiali si europeni, dar am nevoie de antrenament – vizual, desigur – ca sa le pot identifica in viteza unui meci.

(iata aici cum a fost la lectiile de box:) )

imi trebuie pentru un articol.


v-ati gindit vreodata ca o parte importanta din conversatia noastra urbana – mai ales discutiile care sunt in contradictoriu – poate fi pusa in limbaj de box? ca si noi, prin vorbe, executam eschive, riposte, invatam sa tinem garda sus si dam cite o directa sau cite un croseu?

am sa scriu curind despre asta:)

To-The-Wonder-Ben-Affleck-Rachel-McAdams-Terrence-Malick-600x314noul Terrence Malick – to the wonder

noul Terrence Malick – to the wonder

sunt unii regizori care, nu stiu cum, dar nu dau nici un rateu cu filmele lor.

le fac rar, dupa legile lor nu ale hollywood-ului (uneori sunt intimidant de lungi), dar vorbesc cu finete despre o lume pe care cei mai multi dintre noi nu stim sa o verbalizam, desi o simtim.


unul dintre domnii astia e Terrence Malick. a facut Thin Red Line (unul dintre cele mai frumoase omagii aduse camaradeniei dintre soldati), dar si minunatia de Tree of life.

azi the guardian a facut public in premiera mondiala trailerul noului sau film To the wonder.

de data asta diseaca, barbateste, iubirea.

cu Ben Affleck, Olga Kurylenko, RachelMcAdams si Javier Bardem

uitati-va 2 min la filmuletul de mai jos. o sa vreti, ca si mine, sa vina filmul asta cit mai curind:)

amantfilme erotice de facut cadou

filme erotice de facut cadou

in fiecare an, in apropierea Sarbatorilor ma suna prietenii si ma intreaba ce filme/carti sa aleaga pentru cadouri.
urmeaza un dialog despre cum e destinatarul cadoului, ce activitati are, ce-i place in general in viata si-apoi fac recomandarea specializata

(stiti ca eu asociez fiecare om pe care-l cunosc cu un film, am mai scris despre asta aici, cind v-am identificat pe fiecare dintre voi, cei pe care-i cunosc si si-au dorit asta, cu un film:) )

in dimineata asta m-a sunat un prieten care isi doreste sa-i dea drept cadou prietenei lui un film erotic (“dar sa nu fie pornoshag, din ala care pare arta”) si dupa ce i-am facut citeva recomandari, m-am gindit sa trec trei filme si aici.

nu se stie niciodata la ce va folosesc:)

Amatul lui Jean Jeacques Annaud

In the Mood for love, regia Wong Kar Wai (la asta domnii probabil ar protesta ca nu e erotic, dar… cel mai puternic organ sexual al omului e propria imaginatie:) )

Pillow book al lui Peter Greenaway

acum imi dau seama ca toate trei au o nota asiatica, dar in materie de rafinament sexual-vizual, asiaticii ii bat la fund pe europeni.

ce alte filme ati mai trece pe lista asta?

later edit: m-am intors ca sa mentionez si o capodopera ne-asiatica:)

Last tango in Paris al minunatului domn Bernardo Bertolucci, de cind nici nu ne nascusem inca, un film cu preaminunatul Marlon Brando pe care l-as fi luat oricind acasa (asa nebun cum era)

Tom-HanksCloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Cloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Academia americana de film a anuntat lista scurta pentru nominalizarile la Oscar pentru make-up si hair stilism; ele sunt in ordine alfabetica:

“The Hobbit: An Unexpected Journey”
“Les Misérables”
“Men in Black 3”
“Snow White and the Huntsman”

din aceste 7 nominalizari , membrii academiei care au in job description make-up si hair stil vor alege pe 10 ianuarie, dupa ce au vizionat cite 10 min din filmele de pe short list, cele 3 nominalizari finale.

dar, mi se pare o mare nedreptate ca nu au nominalizat si Cloud Atlas cu super transformarile lui Tom Hanks sau Halle Berry (de fapt toti cei 5 care au trecut prin 6 povesti diferite sunt genial transformati).

truman showmi-ar placea sa vedeti…

mi-ar placea sa vedeti…

am fost prea obosita sa adorm azi noapte si m-am uitat pina pe la 4 la televizor, asa ca m-am trezit cu un gind: mi-ar placea ( si cred ca ne-ar face bine) sa (re)vedem filmul acesta

in 2001 am fost la studiourile Universal din LA; in turul pe care-l faci ca turist treci si pe linga peretele mare care apare in finalul filmului. cu o jumatate de an inainte vazusem filmul si, trecind pe linga peretele ala care in realitate e cam cit un bloc cu 10-12 etaje si doua scari, m-am simtit si mai mica decit sunt. si-am avut un acut sentiment ca tot ceea ce am vazut in film va fi realitate curind.

astazi e deja o realitate.

What if you didn´t know, … until now ?

We accept the reality of the world with which we are presented.

hobbit-martin-freeman-dwarvesHobbit, o mare mare plictiseala

Hobbit, o mare mare plictiseala

Dragi fani ai povestilor cu Hobbiti, imi cer scuze pentru ca va voi demitiza eroii.

Cum imi cer scuze ca am ocupat un loc la premiera filmului Hobbit, in loc sa fi fost generoasa si sa las pe cineva care s-ar fi si bucurat de film. Am mers pentru ca am crezut ca vad versiunea cu 48 de frame/sec ( dublu fata de standard) si voiam sa inteleg unde a ajuns tehnica.

Abia de vineri insa va fi aceasta versiune.

Premiera a fost la IMAX , impecabil organizata – aveau chiar si un bufet cu prajiturici la tema; dar filmul asta n-a fost pt mine.


Hobbit e un film cu barbati urlatori si rigiietori care spun replici timpite in sir organizat. Prima femeie apare dupa 95 de minute, un elf care cinta la harpa in “ultima casa in care se mai primeste binetze” (or so), dupa aia apare si Cate Blachett mai fashionable ca oricind pe post de sefa elfa.

dupa 20 de minute de uitat (imaginea e impecabila, actorii joaca bine – Ian McKellen e genial si-are o palarie delicioasa:)  ) imi imaginam cam cit de mult au ris actorii cind se vedeau mascariti in felul acela pe platourile de filmare si spuneau replicile acelea timpite.

dupa o ora inca nu incepuse actiunea. care actiune cind a inceput a fost o alergare si o batalie cu orcile, penibila rau rau.

Thorin e personificarea perfecta a barbatului caruia trebuie sa-i agati o oglinda de git sa se mai priveasca din cind in cind ca sa-si aminteasca de ce se iubeste atit de tare – e cel mai frumos, e cel mai destept, cel mai curajos.


da, am prins glumele si trimiterile la lumea moderna – snobaria hobbitului Bilbo si prostia celorlalti, precum si replicile cu “lucrurile marunte ale oamenilor obisnuiti ne dau forta sa mergem mai departe”, dar la fel de bine stiu ca actorul ala care se da drept pusti inocent are 41 de ani, ca toate mascarile cu vrajitorii sunt lungite la nesfirsit in cadre care puteau sa dispara la montaj, dar au ramas pentru ca avem de acoperit 9 ore de film. (mai vin 2 de Hobbiti la anul)

eu m-am oprit dupa 2 ore (din 166 min cit are primul episod), ingrozitor de plictisitoare – pentru mine.


daca sunteti fani Hobbit macar duceti-va la IMAX sau intr-o sala care va difuza in 48 de frame pe secunda ca sa va uitati la cum e filmat pentru ca imaginile sunt impecabile.


altfel, nu pot sa nu ma intreb: ce latura a personalitatii barbatilor atinge prostia asta de poveste de are atit de multi fani?

stiu o sa ma injurati. imi cer scuze inca o data ca am ocupat un loc in sala de cinematograf. degeaba.

02Bucur_set Ride along_motorDragos Bucur coleg cu Ice Cube si John Leguizamo

Dragos Bucur coleg cu Ice Cube si John Leguizamo

Il stiti pe Dragos Bucur; l-ati vazut in Boogie, Hirtia va fi albastra, Politist adjectiv, il mai vedeti pe ecrane chiar acum in Ho ho Ho O loterie de familie si in Caii sunt verzi pe pereti.

dar o sa-l vedeti in si mai multe filme.

dragos tocmai a terminat de filmat in Atlanta, Ride Along, un film de actiune produs de studiourile Universal unde i-a avut colegi pe Ice Cube, John Leguizamo, Bruce McGill si Kevin Hart.

ca sa fiu sigura ca intelegeti despre ce e vorba, iata fotografiile celor despre care vorbim:)

ice Cube


John Leguizamo

Bruce McGill


kevin hart



Dragos Bucur incepe sa aiba o cariera internationala pentru ca acesta nu este singurul lui rol intr-un film important. Anul trecut l-ati putut vedea (pe unde ati apucat) in The Way Back al lui Peter Weir ( Truman Show), dar si in mega productia britanica de televiziune Titanic , un serial difuzat in anglia la aniversarea a 100 de ani de la lansarea la apa/scufundarea Titanicului.

in comunicarea pe care publicistul sau din Ro, Anca Romanescu a trimis-o ca sa anunte noua colaborare la Hollywood sunt si citeva declaratii ale lui Dragos despre cum a fost sa lucreze pentru o mega productie de la Hollywood, pe teritoriu american.

iata doua dintre raspunsurile care mi se par f f simpatice:)

“Americanii iau foarte în serios siguranţa pe set. Există un anume protocol care trebuie respectat indiferent de cîte ori ai mai făcut asta sau de cît de mare vedetă eşti. În prima zi am fost împreună cu John Leguizamo şi Ice Cube la un poligon de tragere şi am fost instruiţi de doi traineri, unul pentru condiţiile de tragere de pe set, celălalt pentru tragerea efectivă, cu gloanţe adevărate, din poligon.

Pe platou, nimeni nu are voie să îndrepte arma spre cineva, nici măcar replicile din cauciuc. Armurierul aduce actorului arma încărcată înainte de a se da “Motor!”, îi spune cîte gloanţe are pe ţeavă şi imediat după “Stop!”, actorul trebuie să rămînă pe loc cu arma îndreptată spre pămînt pînă vine cineva să i-o ia.Toată lumea are dopuri de urechi cînd se trage şi sînt semne peste tot că vor fi focuri de armă…”


“Audiţia pentru rolul ăsta s-a făcut prin ceea ce ei numesc self-tape. Adică actorul este propus de agentul său (în cazul meu, agenţia Conway van Gelder, din Londra). Ulterior, el se filmează singur şi trimite proba prin intermediul unor site-uri specializate de casting. În cazul meu, mi-a dat replica Andrei Mateiu (actorul principal din “O lună în Thailanda”) şi am filmat-o asistaţi de Dorian Boguţă… pot să spun că ne-am amuzat copios şi am improvizat toţi 3 pe indicaţiile din text.

Cînd am ajuns în Atlanta am aflat că accentul exotic a contribuit foarte mult la alegerea mea. Pronunția de est-european mă făcea deodată mai potrivit decît ceilalţi actori americani care dăduseră proba pînă atunci. În plus, personajul meu are o secventă destul de grea pe motocicletă, aşa că era obligatoriu ca actorul să aibă carnet şi să știe să alerge puţin pe motor. Norocul meu că Dana (Dana Nălbaru, soţia lui Dragoş – a adus ca zestre o Honda Shadow şi de şapte ani îmi petrec verile pe motocicletă.”

Bravo Dragos!

foto cu Dragost Bucur:  arhiva personala a actorului (de pe platourile de filmare de la Raid Along)


ce film ti-a placut cel mai mult in 2012?

vine sfirsitul anului si incep clasamentele, asa ca as vrea sa stiu care e filmul care v-a placut cel mai mult anul asta. puteti sa spuneti un film sau mai multe (pina in 5 )

poate descopar filme pe care nu le-am vazut.

preferatele mele din 2012. filmele sunt numite aleatoriu, nu reprezinta un clasament. la link sunt parerile mele despre ele de la vremea vizionarii.

– shame

to rome with love


dupa dealuri

oslo 31 august


later edit:

am vazut si a separation. mi-a placut f f mult. f mult.



patrick stewarddespre violenta in familie cu Sir Patrick Steward

despre violenta in familie cu Sir Patrick Steward

As a child, Sir Patrick Stewart learned to love the songs of Irish tenors. If his father, Alf, came home singing “The Mountains of Mourne” or his favourite, “I’ll take you home again, Kathleen”, then his mother, Gladys, was safe. The actor, now 72, and his older brother, Trevor, lived in terror of military tunes. “We would lie awake in what was really no more than a partitioned-off corner of my parents’ bedroom, waiting for him to come back. Nobody went to sleep. We would listen as he came into the yard. If he was singing army songs, that was bad news. Then he would find fault with something and then the conflict would escalate.

“Calling the police was not an easy thing to do in the 1940s, so someone had to go to the phone box, which was at least 500 yards from our front door, and make a 999 call. Often the call was not made.” When it was, the police would come, the ambulance service and doctor would come to the family home in Mirfield, West Yorkshire. “My mother would be lying on the floor, bleeding,” says Stewart.

“The kinds of things said were unbelievable. A policeman once said, ‘it takes two to make an argument’, or, ‘well, she must have done something to upset him’. Which is a way of saying he must have been justified to be violent, and we know there is no justification for being violent. None whatsoever.”

Often Stewart was forced to step in to defend his mother from his father’s explosive rage. “I became an expert at judging the heat of an argument,” he says. “As the temperature rose I would get out of bed and on to the landing, and, if it rose further, I would go down the stairs, sitting on the stone steps so as to be as close as possible to the door if something bad happened. If the escalation continued I could try to intervene.

“Now, it is really sad when a child becomes an expert on those kind of issues. But I was and I knew exactly the moment when I would throw the door open and rush in and say ‘Stop!’ or literally put my body between them.”

dintr-un interviu (socant pentru mine) din the independent

wachowskio lectie despre sa nu te dai batut(a)

o lectie despre sa nu te dai batut(a)

ii stiti pe fratii Wachowski, cei care au schimbat cinematografia cu Matrix. ati crede ca le e usor si ca pot avea orice pe lumea asta pentru proiectele lor.

data viitoare cind credeti ca nu va iese ceva pentru ca voi sunteti cei mai ghinionisti din lume, pentru ca sunteti mici si necunoscuti, amintiti-va ceea ce veti citi mai jos.

si dupa ce cititi, duceti-va sa vedeti filmul pentru care au muncit atit, Cloud Atlas.

ceea ce veti citi mai jos e o lectie buna despre daca ai incredere in ceea ce faci, daca faci cu pasiune si inteligenta , ai sa gasesti o cale sa-ti duci visul la capat. pentru ca nimanui nu-i e usor, doar ca unii persevereaza mai mult decit altii.

AVC: You spent years trying to get Cloud Atlas funded, while working on other projects. How do you maintain excitement for one project over such a long period, especially while working on other films?

AW: Well it’s extremely difficult.

LW: There’s three of us. That helps.

AW: We’re a collective. Whenever somebody’s down—or in this case, often two people were down, and the third always seemed to yell at us to keep going, “Get on your feet!” Sometimes we would all be down. There was this one period where we ended up saying, “Okay, this probably isn’t going to happen. But why don’t we read the script one more time. If there is any doubt in our minds, we’ll let it go.” And we all separately read the script, and we all separately had this elation from reading, and we were like, “Okay, we ought to give this one more chance.”

LW: The more we worked on it, the more intensely we loved it. To the point where there was this feeling, even after three years, that no matter what happened, somehow we were going to get this movie made. There would be huge, depressing setbacks and challenges where [financial backers] would say, “I’m in,” and then a month later, they would go, “I’m out.” And we’d say, “You can’t, we have a contract,” and they would say, “Sue us.” I mean, like, that kind of collapse.

AW: And this happened all the way up until the moment the actors were supposed to fly out to Berlin to start costuming.

LW: We were supposed to deposit money in their accounts, and we didn’t have it, because the bank wouldn’t close the loan, because suddenly we had—

AW: We had a financing gap with one of our investors, I think in Spain. Like, they went bankrupt. So we ended up putting our own money in.

LW: We had to put the houses up to bridge the gap. And we didn’t even—it wasn’t even a long discussion. It was instantaneous. We were going to make the movie. It was too close, it was too important, and really, we were too much in love with it. We would do anything for this movie.

AVC: What percentage of the budget did you end up having to put up yourself?

LW: Well, we waived all our fees—

AW: It’s complicated, because we have our companies that have put money into it, and then we also had to put money in personally.

LW: All over, we’re probably well over 10 percent of the budget.

AW: Close to 7 million bucks or something like that.

AVC: Did you have similar problems with the actors, as the financing years went on, where people agreed to be in it and then dropped out?

LW: Well, there were some actors who were a little terrified of the material and the idea of playing six parts. And a couple people chickened out. But in general, the actors who were committed were as ferociously and fearlessly committed as we were. They flew—even though their agents called them and said, “They don’t have the money, the money’s not closed”—

AW: Advising them not to fly, not to get on the plane—

LW: Every single time, Tom Hanks was the first who said, “I’m getting on the plane.” And then once he said he was getting on the plane, basically everyone said, “Well, Tom’s on the plane, we’re on the plane.” And so everyone flew [to Berlin to begin the film]. It was like this giant leap of faith. From all over the globe.

intregul interviu aici

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email: