Category : diverse

CL3 (1)christian louboutin si kristina dragomir :)

christian louboutin si kristina dragomir :)

pentru promovarea noii colectii de pantofi Louboutin, designerul a ales sa faca “replici” dupa picturi din Renastere.

arata minunat… sunt realizate de fotograful Peter Lippman

*
fotografiile acestea mi-au adus aminte de prezentarea unei colectii de accesorii Kristina Dragomir (acum 2 ani cred), cu fotografii realizate de Dan Samoila.

*
sigur ca sunt multi care s-au inspirat din tablouri ca sa-si prezinte hainele-accesoriile- sau ce or mai fi avut de prezentat, dar nu pot sa nu ma bucur ca ai nostri, aka Kristina Dragomir, e acolo in trend cu gindirea si executia (ba chiar un pic in avangarda:) )

1551
img-frida-giannini-1_130453108718Inspiratie via Dave Gahan si Frida Giannini

Inspiratie via Dave Gahan si Frida Giannini

Dave Gahan (dl Depeche Mode) a intervievat-o pe Frida Giannini (directoarea de creatie Gucci) pentru Interview Magazine
e foarte fain interviul, il puteti aici

GAHAN: What inspires me is usually very visual— and it sounds like inspiration works like that for you, too. Where do you get inspiration from these days?

GIANNINI: Well, you know, inspiration for a designer can come from many different sides and directions, because you can be inspired by a place after a trip, or by an exhibition of art, or from music, as we were mentioning before, or from movies, from films. You can also be influenced by an age, like the ’60s or ’70s. This year, for example, I feel more ’90s, or I want to see something more futuristic. So there’s not a specific rule I would say, because every six months I need to think of something new. It really depends on your mood or your personal life sometimes . . . I can tell you that sometimes I live a very good moment and I’m very joy- ful and optimistic, so I can see more bright colors in my collection. [laughs] Other times I feel so depressed and so sad and I see a lot of darkness. So it really depends. Of course, there are certain rules you have to operate by in terms of markets, and for summer and for winter. But at the end of the day, you are a person and you put a lot of yourself into the clothes. You know, I can never decide what I am going to wear on the day of the show. It depends a lot on which mood I wake up in that day, so I never know. You just never know. I think this is interest- ing for this job, no?

991
harpers spaniatrends: ce au in comun aceste coperte?

trends: ce au in comun aceste coperte?

n-am ce premiu sa va dau daca respundeti corect, dar – daca stiti sa identificati ce au in comun aceste coperte – ati putea fi cu un pas mai aproape de un posibil job in massmedia…

pentru ca puteti identifica un trend.

sa zicem ca e un test de aptitudini: ce au in comun aceste coperte?

1629
louboutinLouboutin a pierdut procesul cu YSL

Louboutin a pierdut procesul cu YSL

miercuri un tribunal din NY a bulversat putin afacerile lui Christian Louboutin.
pantofii kui faimosi in lumea intreaga, reconoscibili dupa talpa roshie sunt in pericol:)

Louboutin a pierdut procesul cu casa Yves Saint Laurent asupra dreptului de proprietate a “talpilor de culoare rosie”, cu alte cuvinte si YSL poate produce, asa cum solicitase via tribunal, sa aiba talpi de culoare roshie la pantofi.

iar daca poate YSL vor putea si alte branduri.

:)

1047
fetele cucuietelefete cucuiete cu tricouri roz

fete cucuiete cu tricouri roz

povestea a fost cam asa: eu eram imbracata cu unul dintre tricourile create special pentru experimentul “economisesti cumparind cu cardul” pe care scria “tot ce e pe mine e cumparat de pe internet”.

Marius Manole, care face mereu glume cu mine pentru ca sunt detinatoarea a multor gadgeturi, a decis sa-mi faca o poza in care sa apara: laptopul, tableta, telefonul plus inscriptia de pe tricou. (fotografie pe care am executat-o dupa ce s-a terminat masterclass-ul lui Ceylan, vedeta acestei editii de Anonimul. si pe care o detine Marius, deci nu vi-o pot arata inca)

fetele cucuietele, Ana Onisei si Raluca Andreescu, au rivnit la tricoul meu si, cum sunt fericita posesoare a citorva tricouri, chiar si aici la Sf Gheorghe, le -am cadorisit, contra unei sedinte foto…

daca sunteti la Anonimul si imi spuneti despre un obiect/hainuta pe care ati cumparat-o la reduceri, va dau un tricou:)

1305
wenn3465333conflictul londonez

conflictul londonez

in disputele noastre o luam uneori razna…

cam ca in fotografiile acestea din Londra, zilele trecute cind o femeie a fost aruncata de la etaj si prinsa de niste politisti, in timpul disputelor intre tineri si autoritati.

via Mr P din Time Light box

1099
IMG088paparazzi la Anonimul

paparazzi la Anonimul

in spatele meu, pe o terasa in Green Village la Anonimul, niste domni simpa joaca wist.

am facut pe paparazzi si i-am surprins intr-o foto

ma rog, ca sa fiu onesta, le-am cerut voie.

in foto: Catalin Catzoiu, Dan Chisu, Gabi Cotabitza

cronicile s!mpa sunt realizate cu sprijinul Vodafone, partener oficial Anonimul 2011

1000
desigual lacroix1Lacroix pentru Desigual

Lacroix pentru Desigual

Cel mai vesel si mai simpa dintre brandurile de haine, Desigual, are in aceasta toamna o colaborare de senzatie: Christian Lacroix.

iata in avanpremiera doua dintre schitele (dar si produsele finale) ale colectiei viitoare Desigual by Lacroix.

colectia va fi inspirata din anii 60, va avea printuri cu schitele lui Lacroix, chiar chipul lui Marilyn Monroe, va contine nu doar haine ci si accesorii, va fi COLORATA, desigur, si va fi destinata sezonului de primavara vara 2012.
va fi o colectie care va vorbi despre optimism si despre visele noastre frumoase.

si da, colectia va fi si in romania in magazinele desigual.

1341
anonimul fotozina buna de la Anonimul

zina buna de la Anonimul

v-am mai spus ca eu cred in lucrurile magice?
in puterea oamenilor de a face fapte bune si a-i bucura pe cei din jur?

iata un exemplu.

vodafone, ca partener al festivalului Anonimul, a organizat saptamina trecuta un concurs pentru un loc la festival ca blogger acreditat. a fost o nebunie de inscrieri, multe… de la bloggeri foarte mici pina la dintre cei mai mari.

printre ei, un pusti simpatic, Bogdan, care iubeste mult filmul si-a facut tot ce e posibil sa se apropie de aceasta lume; acum e parte in echipa TIFF dar si a Festivalului Filmului de comedie de la cluj. doar ca, prin job-ul lui, nu apuca niciodata sa mearga la filme…
si-si dorea sa mearga anul acesta la Anonimul.

a scris un mesaj emotionant despre de ce vrea el la Anonimul si mai multi iubitori de cinema i l-au preluat pe pagina lor de Facebook

n-a cistigat el concursul, blogul lui e unul micutz, criteriile de selectie au fost si in functie de implicarea in social media si de audienta pe care o ai in online… Bogdan era impacat chiar daca nu cistigase, pentru ca-l emotionase sprijinul comunitatii online. stia ca astea sunt regulile concursului, ca e greu sa ajungi la Anonimul pentru ca fiind intr-un complex in Delta locurile de cazare sunt limitate (ca in fiecare an, si anul acesta e full in green village) si se impacase cu victoria lui.

dar uite ca planetele s-au aliniat, o zina buna de la Anonimul a facut demersuri uriase si … toti bloggerii acreditati ca reporteri Vodafone ( Adi Ciubotaru, Oltea Zambori si subsemnata) au contribuit cu cite ceva mic, iar Bodgan merge cu noi la Anonimul.

de asta imi place mie mult lumea de pe 2.0…. se aduna frumos energiile si se fac mici bucurii cu valoare de fapte mari…

Bogdanel, ne vedem joi la Anonimul!

O sa fie o editie minunata si pentru ca zinele bune au aliniat planetele in asa fel incit sa facem o bucurie.

1617
Empty-Housebiroul

biroul

Trecem acum la birou printr-o renovare masiva. Stam cu chirie de mai multi ani intr-o casa superba si veche, cu o poveste frumoasa, si bantuita, la modul pozitiv, de o femeie frumoasa, talentata si puternica, pictorita Pia Massaci, care a reusit sa o pastreze intreaga zeci de ani, in ciuda adversitatilor vremii. De cand am inceput renovarea, curatenia si reamenajarea tot asta am auzit – de ce bagi atatia bani in ea daca stati cu chirie? De ce cumperi calorifere misto daca nu e casa ta? De ce iei ornamentele astea si vopselele astea si lucrurile astea daca e doar un birou?

NU e DOAR un birou. Stati un pic sa va ganditi. BIROUL este locul in care va petreceti cel mai mult timp constient. E locul in care veniti in fiecare dimineata, si starea cu care veniti spre birou va marcheaza intreaga zi. E locul in care intalniti oameni care nu va sunt nici prieteni nici rude, dar cu care petreceti mai mult timp decat cu prietenii si rudele. E locul de unde va luati banii ca sa faceti ce va doriti sa faceti cand ajungeti acasa sau plecati in concediu.

BIROUL conteaza enorm in vietile noastre. El poate fi slujba, scirbiciul, jaful acela de loc de munca de unde incasezi un salariu de doua ori pe luna si de unde nu stii cum sa scapi mai repede. Cu oameni naspa, clienti naspa, atmosfera naspa, locul ala unde nu esti apreciat, si unde musti si tu inainte sa fii muscat de altii. Si unde ti se intampla lucruri sau nu ti se intampla lucruri dupa caz. Locul acela unde toate chestiile nu apartin nimanui, unde cestile de cafea aduna mizeria si masa e o chestie frugala si insalubra si scaunele iti dau dureri de spate si neoanele iti ard in creieri, unde miroase a plastic si toata lumea urla si e plina de nervi. Unde muncesti pana ramai ultimul, in fiecare zi, nu (numai) pentru ca ai fi cel mai fraier, ci si pentru ca ti se da mai mult decat poti duce.

Sau poate fi altfel. Poate fi elegant, linistit, confortabil, fara sedinte lipsite de sens, cu colegi haiosi si clienti fericiti si proiecte care sa te inspire si cafea buna, in canile Anei Wagner, si seri, foarte multe seri, in care sa poti pleca la ora 6, cu toate treburile in ordine in urma ta, ca sa-ti continui acasa o zi buna, care a inceput bine. Sunt foarte multe lucruri care intra in definitia unui loc de munca bun, poate vom apuca alta data sa vorbim despre ele, dar dupa parerea mea, biroul e unul dintre ele si unul dintre cele mai importante.

Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication

1851
Poza tricouri 1cistigatori concurs: sacrificii pentru un obiect vestimentar

cistigatori concurs: sacrificii pentru un obiect vestimentar

ne dorim citeodata cu atita ardoare un lucru (vestimentar sau nu), incit pare ca orice sacrificiu merita.
noi, femeile, facem sacrificii din astea pentru haine…
habar n-am de ce… poate prin asta avem iluzia ca apartinem unui grup la care rivnim, poate pentru ca vrem sa imprumutam din calitatile altora si asta e calea cea mai simpla…

oricum ar fi, nu cred ca exista femeie care sa nu se recunoasca in emotiile de mai jos: dorinta de a avea, bucuria de a ti invinge limita pentru a face sacrificiul si fericirea posesiunii… emotii nepretuite.

*
am intrebat pe Facebook ce sacrificii ati facut pentru a va cumpara ceva pe care vi-l doreati foarte mult.

am ales trei cistigatoare care primesc tricouri in editie limitata, create special pentru experimentul meu Economisesti cumparind cu cardul de Agnes Keszeg.

Louise Delmont In anii 80, pe la inceput, stiti, functiona teribil mitul Nadia si tot restul. La “Confectii si tricotaje”, comertul de stat, bagasera costume de gimnastica, albastre-intens,pentru fetite, iar eu eram un copil dintr-un oras atit de mic incit nu puteai face decit vioara (exista un batrin, Petras, care dadea lectii). Niciun sport, niciun hobby in acei ani, in acel loc – asa ca acele costume de gimnastica erau utterly useless, pe rafturile intesate de lucruri indeobste utile. Totusi, in ciuda logicii, a mamei si a bugetului familiei, am strins toti banii pe care i-am putut stringe din monede subunitare, am dus borcane si sticle la centru,am facut uriasa suma de 30 de lei si mi-am cumparat… un costum de gimnastica. Pe care nu l-am imbracat decit prin casa, cind faceam, imaginindu-ma o Maia Plisetskaia, balet. Si pe care cred ca il am si acum pe undeva, printr-un sac cu haine din pod.
Sint mult mai realista acum, inteleg ce s-a intimplat atunci cu noi, ca societate, dar cind dau intimplator de costumasul acela (care e minuscul pentru persoana care sint eu acum…) mi-amintesc doar de campionatele de gimnastica din fata blocului (aveam batator de presuri cu 2 bare, aka “paralele”, un patrat de iarba, aka “sol”, o buturuga de salcie, aka “sarituri” si o scindura de 10×2 cmx2m, aka “birna”, aveam medalii facute din capacele de la sticlele de lapte si muult, muult entuziasm.). Da, erau vremuri interesante.
PS: n-am avut niciodata curajul sa ies la “Olimpiada”, in fata blocului, imbracata in costumul albastru.

Maria Diaconu Într-o fatidică zi de toamnă târzie a anului 2000, am văzut la televizor o piesă vestimentară pe care mi s-a pus pata instantaneu. Era o fâşie de blăniţă cu doi ciucuri mari la capete, cu care prezentatoarea se alinta în fel şi chip, mângâindu-se cu ea pe obraji sau băgându-şi nasul jucăuş între cei doi ciucuri din blană pufoasă. Era şic, era cool, era… sooo me!! Nici nu mi-am imaginat că o voi găsi vreodată într-un magazin, credeam că e vreo chestie exclusivistă pentru vedete, făcută unicat de vreo mare casă de modă. Şi iată că, peste puţin timp, o văd într-un magazin din Piaţa Romană! Nu am ezitat nicio secundă. Costa sapte sute de mii de lei (vechi). Ca proaspăt angajată într-o instituţie de stat, aveam salariul de un milion de lei. Era, pare-mi-se, primul sau al doilea salariu pe care îl luasem. Îmi amintesc şi acum emoţia cu care i-am spus vânzătoarei să mi-o împacheteze ca pe un cadou. Şi emoţia cu care am ajuns acasă, am desfăcut ambalajul şi am început să mă joc cu blăniţa, constatând cu dezamăgire până la furie că nu se potriveşte cu niciuna dintre hainele mele… se potrivea doar, simplu, cu… mine! Nici nu pot descrie mutra sau cuvintele soţului (desigur, actualmente ex!) la vederea blăniţei şi a chitanţei… Ştiu doar că am defilat cu ea la serviciu de vreo două ori – colegele, desigur, nişte invidioase încuiate, mi-au aruncat vorbe de genul “n-ai minte, dragă…” – iar acum o ţin în şifonier şi zâmbesc ori de câte ori dau peste ea, ca şi cum m-aş întâlni cu o prietenă veche, complice la cine ştie ce nebunie din adolescenţă!

Antoaneta Sabangeanu Fericirea este arta de a-ţi împodobi memoria cu amintiri frumoase.Era prin anii ’90 cand au aparut si la noi acei blugi( turcesti sau nu, dar sigur adusi de oceanisti):)))Pe atunci eram eleva si imi doream nespus de mult sa am si eu o pereche, iar ai mei parinti nu prea erau de acord cu ideea, eram in stare sa fac orice tip de compromis, chiar si cu scoala, numai sa am si eu o pereche.O luna de zile numai despre asa ceva vorbeam ajunsesem sa si visez pereche care mi se potrivea perfect :))), dar cu ” oglinda elevului”/carnetul mereu in mana sa dovesesc eforturile mele:)))Ziua cand s-a intamplat minunea, de a avea acea pereche imi aduc aminte ca nici in casa nu mai vream sa ii dau jos…cateva zile a durat entuziasmul meu, apoi am trecut la altele:)))

vezi aici ce am cumparat in cele 3 saptamini de experiment, ce sfaturi am aflat de la stilisti pentru cumparaturile din perioada reducerilor si ce trebuie sa stii despre un card de credit

1598
coffee cupsssst. piano. buna dimineata

ssst. piano. buna dimineata

sssst. buna dimineata. piano piano.

m-am trezit cu melodia asta in cap (din nou)

09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala

vineri mi-am cumparat un set de cesti de espresso designed by william kentridge (intr-o colectie limitata pentru Illy). de la The Place la un pret mai mult decit onorabil, 260 ron

rosenthal + arts + coffee (+ music) = a veeery good morning

*

william kentridge este ilustrator si realizator de filme animate. in 2009 revista Time l-a inclus in primii 100 de oameni influenti ai lumii

*
dupa cafea, pentru ca tot am fost in italia zilele trecute, m-am gindit la fellini… asa ca in aceasta dimineata am vazut acest film… ceea ce va doresc si voua.

3932
nude dressstilistii aleg ce sa-mi cumpar, part 3

stilistii aleg ce sa-mi cumpar, part 3

si andreea inankur de la alomoda.ro (ale carei sfaturi despre cum sa faci shopping inteligent le-ati citit saptamina trecuta) a ales ceva foarte personalizat pentru mine.
regula era aceeasi: max 100 euro

alegerea andreei:

Rochia perfecta semnata de designerul roman George Neagu @TuxedoConfessions – 312 lei

Pentru ca in moda ‘perfectiune’ ar inseamna ‘fara de cusur in potentarea frumusetii si feminitatii’, eu ma gandesc la aceasta rochie nude, drapata, din colectia “Marile Sperante”, creatie George Neagu.
Fara de spate sau fata, te lasa sa te exprimi libera… decolteu V adanc in fata sau discret, in spate, pe coloana vertebrala. Bust conturat prin taietura adanca de la omoplati sau evidentiat prin decolteu, talie marcata printr-un cordon, solduri potentate prin drapaje ample…
George ti-o poate face la comanda, dupa marimea ta si o porti porta oricand si oricum, fie cu un sacou sau o geaca din piele, cu conversi, balerini sau o pereche de pantofi cu toc.

si povestea mea despre rochie si perfectiune :) ca sa vezi de unde ideea

*
imi place la nebunie aceasta rochie si incep sa ma uit serios in buget sa vad pe unde sunt ca sa stiu ce si cum mai cumpar.
miine trag linie si la cumparaturile din aceasta saptamina. trebuie sa va spun ca am fost ieri la The Place si am cumparat ceva tres tres chic… miine va arat si foto.

stiti deja deviza, sunt CardMaster-ul MasterCardului meu, cumpar inteligent si ma folosesc la maximum de perioada de reduceri.

1371
pittisexul oraselor- firenze

sexul oraselor- firenze

Stiti jocul meu in care fiecare oras pe care-l vizitez primeste o invatisare umana, o virsta si … o poveste.

zilele trecute am trecut in fuga prin Florenta… asa ca…..

Firenze e un domn.

Trecut de 70 de ani, in relaxarea cu care-si poarta (si-si mixeaza) hainele se vede viata tumultuoasa din urma, pe ridurile fetei intelegi o parte din istoriile personale.

E un domn eclectic. Cu senzualitate amestecata cu masculinitate, cu un ego imens si-o dorinta mare de control. O combinatie ucigatoare care sfirseste intr-un singur cuvint -> indragosteala.

E tatal domnului acesta, fotografiat linga palatul Pitti.

mi-a placut mult Firenze, ma mai intorc acolo sa-i zimbesc.

fotografia este de la domnul startorialist

1945
HD8946_09_2detalii intr-o ceasca de cafea

detalii intr-o ceasca de cafea

Ma fascineaza detaliile inovatoare, micile lucruri care fac diferenta, inovatiile care par marunte dar care pot schimba lumea…macar un pic.

Una dintre marile mele bucurii e sa ascult cercetatorii care au creat diferite produse legendare si sa-mi imaginez cam cum au gasit ei Solutia care ne-a facut noua viata mai usoara. Oamenii astia trebuie ca au descoperit un fel de voluptate a perfectiunii, placerea de a reinventa in cadrul aceluiasi produs noi solutii pentru a-l imbunatati si a-i impinge performantele tot mai sus. Cred ca oamenii astia fac la fel si cu ei, precum cu produsele pe care le inventeaza – trag de ei ca sa obtina tot mai mult.

(Am mai scris despre oamenii din spatele unor inovatii)

Saptamina asta am fost la fabrica Philips Saeco din Gaggio Montano si m-am intilnit din nou cu detaliile care fac diferenta…chiar si cind e vorba de o gura de cafea.

*

“Accesul e functional”, a spus un domn care facea prezentarea noii game de espresoare , timp in care a ridicat capacul de sus care era compartimentat in doua.
In mintea mea s-au aprins beculetele. Pina acum ceva vreme, accesul pentru alimentarea cu ingrediente se facea pe lateral, iar asta insemna ca trebuia ca in bucatarie sa-i gasesti espresorului un loc doar al lui, neincastrat in suporturile electronicelor. Banuiesc ca dupa niste focus grupuri, au ajuns la concluzia ca doamnelor le-ar placea mai mult ca espresorul sa fie parte din toata mobila si cineva a punctat “trebuie sa facem caile de alimentare cit mai eficiente in raport cu spatiul” si-au pornit la treaba reinventind espresorul, modificindu-l pentru utilitate. Rafinind performanta in spatiu ingust.

*
“Aparatul administreaza in mod eficient laptele”, a mai zis domnul continund sa explice cum, pentru cappuccino, pui intr-o canata lapte, il bagi intr-un suport exterior (espresoarele in care trebuie sa torni laptele nu sunt f ok pt ca daca ramine lapte pe undeva se petrece un process de brinzire nu tocmai placut) si printr-un capac care se inchide ermetic este introdus aer ca sa se faca spuma pt cappuccino. Partea desteapta abia acum vine. Cineva a ajuns la concluzia ca ramine lapte pe suportul canatei asa ca, pentru a face viata mai usoara proprietarului de espresor, a creat un sistem cu aburi care curata acel capac fara niciun deranj, doar cu o apasare de buton.
Cred ca daca aveam un asemenea espresor acasa mi s-ar fi parut normal sa-l spal cu mina mea, nu cu aburi via un butonash, dar cineva destept a remarcat acest aspect si l-a transformat intr-un atu pentru vinzare.

*
“Am constatat ca exista riscul de supra prajire a cafelei din cauza inelelor din fier de la risnita. Acestea se incing de la utilizare si pot influenta gradul de prajire a cafelei”, a continuat domnul care prezenta espresorul.
In timpul asta, eu imi aminteam de lectiile lui Mihai Panfil (campionul national pentru barista/cafea) despre cum se face un cappuccino si de uimirea mea la aflarea informatiei cum ca trebuie risnita cafeaua in functie de temperatura care e in camera in care se prepara, de genul de cafea pe care o ai sau luind in calcul cam ce fel de bautura vrei sa ai.
Ma rog, la Philips Saeco e rezolvata treaba asta pentru ca au un system intelligent care stabileste singurel care e optimul pentru risnire, dar cineva a remarcat ca inelele de fier ale risnitei pot influenta prajirea si…mirosul cafelei.
Asa ca au ajuns sa aiba inele din ceramica.

*
Cind am plecat de la Fabrica Philips Saeco mi-am spus ca am sa am mult mai mult respect pentru fiecare espresso pe care-l beau. Mai ales ca am vzt si cum se monteaza espresoarele si-am constientizat, inca o data, ca oricit de sofisticate ar fi aparatele pe care le detinem acasa, ele sunt facute / asamblate / impachetate / transportate – trecute prin miinile a zeci de oameni.

Iar la locul de munca al uneia dintre doamnele care asamblau componentele pentru espresoarele minunate , sub marginea bancului de lucru era o fotografie cu un baietel de scoala. Banuiesc ca fiul ei.:)

(ca sa aveti o idee despre drumul unui expresor, imaginati-va o banda de 100 de metri si max 25 de oameni pe linga ea… la intrarea pe banda o carcasa, la iesire, direct ambalat espresorul. pe la mijloc sunt si testele facute direct cu cafea si lapte:) absolut toate espresoarele sunt testate cu cafea si lapte! )

*
Btw, Gaggio Montano e un satuc cu 5100 de locuitori. Acolo, acum mai bine de 20 de ani, 3 oameni destepti s-au gindit sa faca un espresor. Astazi se produc peste 1 milion de espresoare pe an care se distribuie in toata lumea, iar Philips Saeco are 3 fabrici in Gaggio Montano si o fabrica in Romania la Orastie a carei capacitate a fost marita anul acesta ( 600 de muncitori)

3129
JOHANSSON-MOETlittle golden fish, I wish:)

little golden fish, I wish:)

eram la coafor (intr-un loc nou pentru ca doamnele mele cu povesti simpa sunt in vacanta), ma uitam pe pereti si pe un ecran a aparut reclama asta…

si ma gindeam: “daca ar aparea acum pestisorul de aur i-as cere sa fiu pentru o zi scarlet johansson… dar fix ziua in care s-a filmat reclama asta”

mihaela, doamna care imi facea parul, cred ca a vazut cum mi se scurg ochii dupa imaginile de pe ecran… si-acum sunt coafata ca scarlet:)

*
nu, acest post nu e reclama la Moet. nu m-au platit sa scriu asta, nu mi-au facut cadou sampania asta, iar prietenii mei cu sampanie vin din alta zona (Mumm, Laurent Perrier – pe care le si detin acasa, la nevoie:) )
pur si simplu, asa s-a intimplat.

si draga pestisorule, eu stiu ca tu existi si ca citesti asta, vreau si eu sa fiu scarlet johansson intr-o zi, ca-n reclama asta.
multumesc.

1594
hapinesso altfel de fericire

o altfel de fericire

– nu vrei sa faci un interviu cu X? prin telefon… (x vedeta importanta internationala, implicata in proiecte f misto)
– stii nu mai lucrez la revista…doar pe blog.
– pai pentru blog iti ziceam.

*
in ultimele 10 zile mi s-a intimplat de doua ori asta. de fiecare data X a fost un nume MARE. pina la sfirsitul acestui an (asa e cu interviurile cu oamenii mari, se programeaza/antameaza/realizeaza din timp pentru a fi publicate la momentul optim) veti citi pe s!mpa interviuri sper minunate.

exclusiv pentru s!mpa.

*
e o mare bucurie cind stii ca oamenii te aleg pe tine sa faci un interviu. si vor audienta pe care tu ai construit-o.
e incredibila satisfactie a rezultatelor muncii tale.

am intervievat zeci de oameni, ador sa descopar povesti in spatele chipurilor, si de fiecare data am vrut the best de la povestea mea. iar oamenii (publicistii sau cititorii) au simtit asta si iata ca primesc in continuare oferte pentru interviuri f f mari.

*
nu stiu sa va descriu bucuria, dar ea tropaie ca un copil pe o temelie creata de munca de 18 ani si certificarea faptului ca mi-am facut bine treaba.

multumesc.

2218
michelangelo_david_headcredeti in ideile voastre?

credeti in ideile voastre?

De cite ori ideile voastre n-au fost refuzate in fata celorlalti? V-ati simti mai bine daca ati sti ca si lui Michelangelo I s-a intimplat?

Pe vremea cind i s- a dat voie sa sculpteze in cel mai mare bloc de marmura din Florenta, Michelangelo era un artist renumit dar controversat. Si-avea un ego imens.

A cerut de la presedintele republicii ca, prin contract, sa nu intre nimeni in camera in care el sculpteaza. L-a creat pe David, destinat sa fie pus in cea mai mare dintre bisericile din Florenta ( Dom-ul cu o capacitate de 30.000 de persoane, pentru a le arata florentinilor ca sunt protejati), dar autoritatile locale au spus “Nu e David, nu seamana. Nu are elementele care ne-ar face sa-l asociem cu David”

Si n-au mai primit sculptura.

A fost nevoie de o comisie al carei sef era Leonardo da Vinci sa i se faca un favor lui Michelangelo.

Au expus statuia la 600 m mai jos, intr-o alta piata. Dar decizia a fost luata nu neaparat pentru calitatea sculpturii, ci pentru ca era facuta dintr-unul dintre cele mai valoroase blocuri de marmura.

Astazi David e una dintre cele mai renumite sculpturi din lume, iar milioane de oameni se opresc in piata micutza pentru a vedea copia statuii (originalul este intr-un muzeu, pentru a fi protejat de poluare si efectele ploilor).

Sper ca de acolo de unde e, ego-ul mare a lui Michelangelo tresara de bucurie la fiecare fotografie pe care o face fiecare turist din cine stie ce colt de lume.

Iar data viitoare cind vi se refuza o idee, ginditi-va la David al lui Michelangelo.Poate nu mai suferiti, daca voi credeti cu adevarat in ea si ramineti fermi pe pozitie; s-ar putea sa conteze mai mult pe termen lung, decit ca ati fost marginalizati pentru o vreme.

*
l-am vazut pe David la 2 pasi de mine, ieri. Sunt la Bologna/Florenta intr-un press trip cu Philips. revin cu alte povesti curind.

2656
7bisericisexul oraselor: Bologna

sexul oraselor: Bologna

fiecare oras pe care-l vizitez primeste o infatisare, o virsta… devine femeie sau barbat…uneori orasul e adrogin, alteori e gay…

vreti sa stiti care e sexul oraselor pe care le-am vizitat?

*
dupa o zi petrecuta in Bolognia pot sa spun ca…

Bologna e o doamna la 50 si ceva de ani, care vorbeste mult si te cearta daca indraznesti sa ceri spaghette “la milano spaghete, aici tagliatele”; e o doamna care gateste bine…

in bologna la circiumioara pe nume La Traviata am mincat astazi cele mai bune paste ever: cu ricotta, fistic si sunca…

Bologna e o doamna bisericoasa; are o biserica asemeni unui ou kinder – 7 biserici, intr-una; un labirint de incaperi care contin alte lacase de rugaciune… plus o curte interioara mi-nu-na-ta.

daca stai citeva clipe in gradina asta, stii ca Bologna e o doamna buna si calda… linistita, chiar daca a vazut multe la viata ei si-a suferit pe masura…

Bologna e o doamna careia ii place sa fie curtata… altfel cum ne-am explica intimplarea de astazi?!

pentru ca i-a iesit o pianina in cale, Gorian Lalchevski (Country Manager Philips Romania, de origine macedonean) ne-a cintat tangoul din Parfum de femeie, iar cind italiencele, care l-au aplaudat incintate, ne-au intrebat de unde suntem, el a raspuns mindru: Romania!

miine mergem intr-un orasel pe nume Gaggio Montano, unde e fabrica pentru espresoarele Philips Saeco si ne vom parfuma in cafea. apoi mergem la Florenta si-abia astept sa vad daca, pentru mine, Florenta e o doamna…sau un domn.

*
ce inovatii pentru o ceasca de cafea am descoperit in fabrica Philips Saeco poti citi aici

1925
shoppingsfaturi de la stilisti: Ce as cumpara in reduceri part2

sfaturi de la stilisti: Ce as cumpara in reduceri part2

continuam sa primim sfaturi de la stilisti, pentru un shoppind inteligent in perioada reducerilor . (ma rog, ei imi povesc mie trucuri, dar eu le impart cu voi poate va sunt utile)

astazi Andreea Belţic Inankur de la alomoda.ro

Cu siguranta ai deja in garderoba tot ceea ce iti trebuie pentru alcatuirea outfit-urilor cotidiene in functie de stilul vestimentar si preferinte personale. De aceea, eu recomand ca in perioada reducerilor sa se achizioneze acele piese vestimentare sau accesorii de care nu te-ai apropia in mod obisnuit, pentru ca intotdeauna ai altele in cap de lista.

geaca din piele – inca de cativa ani geaca din piele nu mai este asociata stilului vestimentar rock ci este considerata un IT ITEM. Purtata peste o rochie de cocktail, peste un top larg la o pereche de jeansi, geaca din piele intra in categoria pieselor versatile din garderoba ta – demna deci de ‘investit’ in ea.

rochie de cocktail – o rochie din matase, intr-o culoare preferata sau cu un imprimeu floral. O rochie pe care sa o porti la cele mai dragi petreceri.

o pereche de pantofi cu platforma si varf decupat ( peep-toe pumps ) – negri sau nude, acestia vor face cea mai buna echipa cu rochia de cocktail achitionata anterior.

o camasa alba, usor masculina, din matase – peste jeansi sau cu o fusta clos, camasa iti va da un aer de vacanta
*

imi place mult mult ideea cu camasa alba de matase, cum sunt in Italia, miine ma uit in magazine dupa ceva in brieful acesta. poate am noroc:)

Andreea a ales si un obiect pe care sa-l cumpar, dar asta vedeti miine, cind inca un stilist ne vinde din trucurile lui.
mai avem reduceri inca 2 saptamini, asa ca , va rog frumos, cumparati inteligent.

o sa demonstram ca putem economisi cumparind cu cardul, ceea ce fac eu de 2 saptamini in cadrul unui experiment tres simpa.

1310
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!