Category : diverse

music_is_the_drugDespre Mastering the Music Business – 2017 –

Despre Mastering the Music Business – 2017 –

Cateva randuri la cald dupa ce am fost putin la Mastering the Music Business, poate cea mai importanta conferinta despre muzicieni, cu muzicieni din Ro.

Am fost pentru panelul de study case pentru artisti independenti – Alexandra Usurelu, muzica underground dupa Colectiv si Nicu Alifantis – voiam sa vad in detaliu ce au facut oamenii acestia ca sa depaseasca situatii de criza.

*

Sper ca toate celelalte paneluri au fost macar la nivelul acestuia, pentru ca a avut multe lucruri importante rostite:

Bobby Stoica – managerul Alexandrei Usurelu – a vorbit despre cum mereu l-a interesat eficienta. Despre cum a fost in orice clipa constient cat baga in proiect si cand si cum urmeaza sa scoata.

Despre cum a pozitionat-o pe Alexandra si a ramas in acea pozitionare de 4 ani.

Mi-a ramas in minte diferentiatorul neconventional pe care si l-au ales.

“daca toti artistii sunt judecati dupa ultimul single (cantec/creatie), noi ne-am propus sa fim judecati dupa ultimul show.”

Au mutat astfel strategia de la muzica compusa la relatia cu publicul si la structura show-ului pentru ca acolo erau mai multe sanse de succes. (mi-ar fi placut sa povesteasca mai mult despre activarile gandite special pentru a transmite “aproape de public”, pentru ca ele au existat mereu in strategia lor)

*

Codrut Dumitrescu, domnul care are in grija jumatate din trupele underground din ro, a povestit despre cum a facut fata unei situatii de criza: disparitia cluburilor de profil post Colectiv, la un loc cu lipsa dorintei artistilor lui de a se mai se sui pe o scena dupa o asemenea tragedie.

Codrut a vorbit despre partea administrativa a lucrurilor, despre cum nu mai avea nicio incasare si a cautat solutii singur – a gasit doar 3 cluburi cu care putea lucra in conditii corecte. Si cum, practic, tragedia colectiv i-a resetat business-ul.

Nu e deloc intamplator ca trupele aflate sub marca Overground Music au succes, Codrut e un om care stie multa meserie cu tabele in fata. Sa va uitati pe site-ul agentiei lui, o mica revista pentru trupele pe care le reprezinta. Il gasiti aici.

*

Domnul Alifantis a povestit despre cum toata viata si-a provocat domnia sa evenimentele, fara sa astepte  ca ele sa vina. Stia exact care e numarul mediu anual de concerte pe care le sustine si – ceva f f frumos – a stabilit ca 10% dinaceste concerte vor fi sociale, gratuite, banii ducandu-se la cauze umanitare.

In plus domnia sa a povestit despre cum crede ca artistii trebuie – dupa un anume nivel – sa dea inapoi catre comunitatea din care provin si despre cum finanteaza aparitii de albume, ale unor artisti mici in care crede.

a fost punctul final, intelept si darnic, o lectie indirecta despre spiritualitatea si smerenia pe care trebuie sa le cultive un artist.

*

Am fost si la prima editie Mastering the Music Business si vreau sa salut urmatoarele:

  1. Deschiderea pentru toti jucatorii mari din industrie ( de la HAHA pana la Global, cu trecere prin casele mamut Roton si Cat music, dar si cu participari ale agentiilor mici cu artisti underground). Remarcasem ca la prima editie era doar “o tabara”, acest lucru a fost remediat si e un mare plus pentru industrie si pentru conferinta in sine.
  2. Deschiderea pentru analiza mai multor aspecte ale muncii artistilor/ cu artisti – business, compozitie, comunicare sunt directiile care sunt cele mai vizibile, dar industria are multe nuante si anul acesta isi fac simtite prezenta (video, dans, light design pentru conceperea unui show). Sper ca intr-unul din anii viitori sa fie invitat un scenarist de show de muzica pentru ca e acolo o parte importanta de reteta pe care, cu tot respectul, prea putini artisti romani o cunosc.

Mai sper sa fie reprezentata la o editie viitoare si muzica hip hop. Cum stiu ca, odata cu experienta expunerii in spatiul public de business, speakerii vor avea prezentari din ce in ce mai tehnice si mai structurate.

Se simte ca suntem la inceput in zona asta, dar e mult mult mai bine decat anul trecut (cand a fost f bine si a fost o minune ca a aparut o asemenea conferinta)

De ce e utila o asemenea conferinta?

 Pentru ca ii ajuta pe cei care vorbesc sa-si structureze corect actiunile ca sa le expuna publicului.

Pentru ca spectatorii (oameni din industrie) proiecteaza discursurile de pe scena pe propriile nevoi si sunt cu un pas in fata spre reusita.

 Nu e despre networking. Industria aceasta e atat de mica incat toata lumea stie pe toata lumea, sau are nevoe de 2 zile sa-i cunoasca. E despre a invata. Si e f f f multa nevoie de educatie (si) in zona asta.

 

 

 

1469
Marlene_Dietrich_298 sfaturi despre moda de la Marlene Dietrich (si o minunata expozitie la Londra) _

8 sfaturi despre moda de la Marlene Dietrich (si o minunata expozitie la Londra) _

De aprope o luna s-a deschis la Londra la National Portrait Gallery o expozitie de fotografii cu unele dintre cele mai impresionante tinute ale actritei Marlene Dietrich.

Expozitia este deschisa pana in aprilie anul viitor si sper sa ajung la Londra intre timp, dar gratie comunicatelor de presa ale muzeului am putut vedea cateva dintre fotografiile expuse.

Asa am realizat ca, peste ani, doamna care spunea ca “nu se imbraca nici pentru ea, nici pentru barbati, nici pentru public si nici de dragul modei… ci pentru imagine” a fost cu mult mult inaintea vremurilor ei.

Dietrich a fost o femeie extrem de asumata si de curajoasa. Era declarat bisexuala, a fost casatorita, a avut o fetita, dar nu a locuit niciodata cu sotul in aceeasi casa. A fost extrem de voluntara si a afisat o incredere in sine si o putere de a exprima atitudini prin propriul corp care sunt cu mult inaintea vremurilor ei.

(Ocazie cu care m-am gandit sa caut o biografie a ei sa citesc, poate are un jurnal sau ceva similar)

Marlene Dietrich a impins foarte mult limitele feminitatii si a incercat sa reduca distanta granitelor dintre sexe. Privita acum, ea este un promotor minunat pentru comunitatea LGBT… doar ca gandea si facea public aceste lucruri inaintea primului razboi mondial, adica cu aproape 100 de ani in urma.

Iata-o in cateva fotografii. Remarcati va rog cat de actuale sunt hainele si ce expresie are trupul ei.

170609130547-marlene-dietrich-dressed-for-the-image-11-exlarge-169 170609130952-marlene-dietrich-dressed-for-the-image-13-super-169 Annex - Dietrich, Marlene_NRFPT_23 (Custom) dietrich 1 dietrich 2


Sfaturile lui Dietrich despre moda

1. Nu urma niciodata trendurile, pentru ca in scurt timp vei fi ridicola.

2. Nu cumpara haine de culoare verde, rosie sau orice altceva flamboyant.

3. O garderoba mica trebuie sa aiba tinute care pot fi purtate o data si inca o data. Prin urmare, negru, bleumarine si gri sunt culorile tale preferate.

4. Nu cumpara piese separate si nu crede niciodata ca reducerile inseamna ca poti sa-ti cumperi 5 rochii la pret de una.

5. Nu cumpara materiale ieftine, chiar daca ti se pare ca rochia arata elegant pe tine. Nu te gandi ca nu poti sa iti permiti produse din materiale scumpe, economiseste bani ca sa-ti permiti.

6. In garderoba ai nevoie de: un costum (preferabil gri – daca e bleumarine te face slaba), doua rochii negre, o fusta neagra de lana, cateva tricouri negre si gri de lana. Vei fi bine imbracata o parte importanta din an, mai putin vara cand trebuie sa ai cateva rochii simple de bumbac.

7. Cat faci economii pentru a-ti cumpara o rochie neagra, poarta bluza si fusta de lana fina.

8. Nimic nu e cu adevarat rau atata timp cat nu ruinezi eleganta outfitului punand prea mult accent pe decolteu.

dietrich 3 dietrich 4 dietrich 5

[caption id="attachment_47660" align="alignnone" width="3150"]Le grand Alibi (Stage Fright) d'AlfredHitchcock avec Marlene Dietrich wearing a Christian Dior design 1950 Le grand Alibi (Stage Fright) d’AlfredHitchcock avec Marlene Dietrich wearing a Christian Dior design 1950[/caption]

dietrich-marlene dietrich-marlene-23-g dietrich-ruffles-suit1 (Custom)

Marlene_Dietrich_29 Marlene_Dietrich_in_No_Highway_(1951)_(Cropped) Marlene-Dietrich-Chanel-Suit-1933 Marlene-Dietrich-marlene-dietrich-15541287-500-375

 

3092
sarah forgie designer(moda) Sarah Forgie, designer-ul tesaturilor

(moda) Sarah Forgie, designer-ul tesaturilor

text de Eliza Manolescu

Tanara si promitatoare, Sarah Forgie nu se teme sa experimenteze.

In varsta de 22 de ani, proaspata absolventa a Colegiului de moda din Londra, desi ea este din Australia, s-a specializat in Print Design. Colectiile sale prezinta abilitatea sa de a crea modele si imprimeuri pe diferite materiale textile.

Articolele sunt personalizate prin culori si stil, amintindu-ne de adevarate opere de arta. Fara a se conforma tendintelor, outfit-urile lui Sarah Forgie sunt caracterizate prin arta design-ului tesaturilor.

sarah forgie sarah forgie print sarah forgie print designer sarah forgie print design

Fotografii de Simonas Berukstis.

 

873
hotel parisRezerva o camera scufundata in arta, la Hotelul Drawing

Rezerva o camera scufundata in arta, la Hotelul Drawing

text de Eliza Manolescu

In inima Parisului, in apropiere de Teatrul de Comedie Francez, de Luvru si de Muzeul de Arte Decorative, precum si de Palatul de Opera Garnier si unele dintre cele mai cunoscute magazine ale orasului, Hotelul Drawing este in prezent unul dintre cele mai moderne spatii de cazare ale capitalei franceze. Este dedicat artei contemporane si inspirat dintr-un concept de Carine Tissot, ce poarta numele “Drawing Now Paris”.

Interioarele au fost proiectate de arhitetii NIDO si au elemente moderne inspirate din stilul scandinav si au folosit materiale tehnologice si contemporane. Cladirea gazduieste si un atelier de desen, primul centru de arta privat care se concentreaza pe desenul contemporan. Cazarea in acest hotel ofera o experienta unica, inducand sentimentul ca esti in interiorul unui muzeu.

In plus, hotelul a fost decorat de 6 artisti care si-au lasat amprenta personala pe peretii interiori ai structurii: Stéphane Perraud, LEK & SOWAT, Abdelkader Benchamma, Clément Bagot, Françoise Petrovitch si Thomas Broomé.

hotel paris arta hotel muzeu hotel muzeu paris arta hotel muzeu paris hotel muzeu arta hotel muzeu arta contemporana

1045
Renovare centre de transfuzie sanguinaEmotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

Emotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

 

Intotdeauna cand se intampla ceva cu adevarat spectaculos in tara asta e vorba de niste oameni care au suflet maare si o la fel de mare doza de nebunie.

Sa-ti propui sa renovezi toate centrele de transfuzii din Romania, sa te gandesti ca acolo e capatul de inceput al salvarii unor vieti, dar si al educatiei in a darui si sa muncesti aproape 10 ani pentru asta… e o poveste din care s-ar putea face un film frumos.

Totul a inceput cu o doamna doctor care intelegea mai bine decat noi cat de importanta e donarea de sange si care stia cum arata centrele unde oamenii sunt invitati sa doneze sange. Stia ca dansa nu ar avea curajul sa doneze sange intr-un cadru atat de insalubru.

Doamna doctor se numeste Anca Stefan si este directorul executiv al Asociatiei REACT.

In 2008 doamna doctor a aplicat la Fundatia Vodafone pentru fonduri (Fundatia Vodafone are o parte importanta din fonduri destinata programelor de sanatate) cu un proiect in care povestea cat de grava e situatia din centrele de transfuzii, cum nu merg oamenii sa doneze sange pentru ca nu au educatie in acest sens, pentru ca nu au curaj in actul medical si pentru ca… centrele arata cum arata.

*

Imi pot imagina cum a fost intalnirea din 2008, am participat la diferite fundatii la momentele in care cineva aplica cu o idee super simpla dar care poate schimba lumea si am vazut emotia care se creeaza in jur.

42 de centre de transfuzie sunt in Romania. Imi imaginez ca boardul Fundatiei Vodafone si-a facut planul si-a zis “daca e sa facem, sa le facem pe toate, ca e un numar finit pe care-l putem controla. Dar cum facem sa le facem pe toate?!”

*

10 ani mai tarziu, la sfarsitul acestui an toate cele 42 de centre de transfuzie vor fi moderne, curate, cu aparatura de ultima ora.

Fundatia Vodafone a investit un million de euro in acest proiect de-a lungul acestor ani, Asociatia React a facut totul ca la carte (de la estimarea centrelor care aveau cele mai multe donatii deci trebuiau renovate primele, pana la campanii in zonele in care donarea de sange nu era o practica obisnuita. Si pana la campanii de educare la nivel national).

*

La aproape 10 ani distanta, a crescut numarul donatorilor de sange cu 10 % la nivel national.

Peste 620.000 de donatori de sange si pacienti au beneficiat pana acum de schimbarile produse in centrele de transfuzie sanguina in urma renovarii si dotarii lor cu echipament medical corespunzator. Dintre ei, mai mult de 414.000 de pacienti au primit sangele de care aveau nevoie pentru transfuzii.

Ca rezultat al programului „O sansa pentru viata”, centrele de transfuzie sanguina din Romania au inregistrat in 2016 o scadere a mediei de varsta a donatorilor la nivel national, pentru prima data dupa 1989. La ora actuala, 30% din sangele donat provine de la donatori tineri fideli.

*

Si toate astea pentru ca niste oameni s-au intalnit sa faca bine – cei de la React si de la Fundatia Vodafone.

Respectele mele.

2228
WhatsApp Image 2017-07-02 at 12.46.225 Lucruri pentru care Toma Coconea e un erou pe care ai vrea sa-l cunosti

5 Lucruri pentru care Toma Coconea e un erou pe care ai vrea sa-l cunosti

Ieri a inceput marea cursa Red Bull X Alps in care 32 de sportivi incearca sa parcurga 1138 km de la Salzburg pana la Monaco doar in alergare sau in zbor cu parapanta.

Toma Coconea e pentru a 8-a oara in aceasta cursa si in 24 ore a parcurs 90 km in linie dreapta spre finish cu 10 kg de echipament in spate, prin munti si ceva ploaie la inceput.

A beneficiat de pass-ul de noapte, unul pentru intreaga competitie pentru fiecare concurent,cu exceptia celor trei sportivi care au fost pe podium in prolog, si a alergat toata noaptea! Prin muntii Alpi, prin ploaie, la 2000 m altitudine. Acum se afla pe locul 1 in cursa.

De astazi inainte o sa ne uitam cu uimire la Toma si colegii lui, o sa ne gandim ca ei nu sunt facuti in carne si oase pentru ca n-are cum – o sa spunem asta “n-are cum!” de cateva ori in fiecare dimineata sau seara – ca un om sa poata sa faca o asemenea cursa nebuneasca.

Sigur ca noi nu o sa stim ca pe langa carne si oase, ei au ….multe bataturi la picioare, uneori basici sangerande, ca dupa doua trei zile o sa-I doara muschi de a caror existanta noi nici n-am aflat, cum n-o sa stim – chiar daca intum – forta din mintile lor, combustibilul care-i duce mai departe catre Monaco, la punctul final.

Ca sa incepeti saptamana frumos, vreau sa va povestesc cateva lucruri mai putin stiute despre Toma, mai ales despre sufletul lui bun si caracterul lui spectaculos.

  1. Toma nu concepe sa nu dea maximum din ce poate – emotional si fizic.

In cei 16 ani de cand se desfasoara  competitia Red Bull X Alps (e o data la 2 ani), Toma a devenit cunoscut in lumea intreaga ca un mare atlet, unul de legenda, cu calitati fizice impresionante.

Imaginati-va ca Toma locuieste in Petrosani, e membru din echipa de Salvamont si, cand nu salveaza vieti la propriu sau nu se antreneaza, participa la competitii sportive ca sa stranga bani pentru cazuri umanitare.

Acum doi ani a participat la un ultramarathon la Monaco – No finish line – o competitive umanitara unde fiecare kilometru alergat inseamna 1 euro donat (sportive sau civili pot alerga oricat pe durata a 8 zile ), Iar toma a alergat 823 km!!!! echivalentul a 20 de maratoane (in 2 zile a alergat 24 de ore non stop).

E in exemplu acesta o parte importanta din caracterul lui: daca tot s-a inscris in competitie, unde practic nu castiga nimic, doar o diploma si dona niste bani prin efortul lui, atunci a faca totul big time. Sa fie istorie!

  1. Toma Coconea e cel care reusit primul zbor cu o targa speciala legata de parapanta in carese afla un turist ranit.

S-a intamplat in 2003, in Parang, cu o turista care a cazut intr-o prapasie si s-a ranit grav la cap. Tomi era in echipa de salvamontisti si pentru ca distanta de la locul accidentului pana la spital era mare, i-a rugat pe colegii lui sa-l lase sa zboare. A aterizat nu la marginea orasului, ci direct in curtea spitalului spre uimirea medicilor.

Turista traieste si probabil ca acesta e rasplata cea mai mare pe care putea sa o primeasca pentru efortul lui.

  1. Toma e o inspiratie pentru copiii care traiesc in Petrosani (si nu numai)

Imaginati-va Petrosaniul, unul dintre cele mai sarace orase din tara. Sa te nasti acolo nu pare ca-ti da un drum usor pentru a face ceva remarcabil in viata. Pentru copiii de acolo, Toma e un exemplu ca din Petrosani poti ajunge faimos in toata lumea, daca-ti urmaresti visurile si faci sacrificii imense.

Zilele trecute, cand am vorbit cu el (o parte din conversatie o puteti citi aici) inainte de debutul Red Bull X Alps, l-am intrebat daca stie ca e o inspiratie pentru multi tineri. El, baiatul super simplu din Petrosani, candva timid, acum mai obisnuit cu vorbitul in public, dar cu un imens bun simt si o modestie teribila. Si mi-a spus asa:

“Ma bucur sa simt acest lucru. Uite iti dau un exemplu.

Eu fac antrenament oricand in functie de program, am mereu in masina echipamentul de sport si odata m-am oprit pe stadion la Universitatea din Petrosani, unde ma mai antrenez din cand in cand. Erau acolo doi tineri, s-au oprit si m-au rugat sa fac o fotografie cu ei…

Unul dintre ei a zis “Toma, eu vreau sa-ti multumesc”

“De ce?”

“Datorita tie am reusit sa ma las de fumat de un an de zile si, uite, acum am terminat de facut patru stadioane in alergare…”

Sala de sport de la scoala unde a invatat Toma, scoala 7, poarta numele lui, iar atletul care a participat adesea la intalniri cu elevii, a facut – in 2015 – propria actiune de strangere de fonduri pentru echipamente sportive pentru aceasta scoala.

  1. Toma zboara in tandem cu turisti si “incearca sa-I desclesteze” –sa-i relaxeze :)

E un mare privilegiu sa poti zbura alaturi de un campion, iar Toma si in aceasta situatie isi ia rolul foarte in serios. Ii invata pe oameni sa se relaxeze – desclesteze cum spune el -. traieste prin bucuria pasagerilor, se bucura de emotiile pe care ei le transmit in timpul zborului.

Inainte de a pleca in competitie a avut un zbor in tandem un profesor doctor anestezist de 92 de ani, asta dupa ce, cu ceva vreme in urma a zburat si cu un bebelus de 4 luni.  “ A zis ca a intinerit foarte mult. Era super fercit.”, isi aminteste Toma cu drag.

  1. Toma e loial prietenilor lui, dincolo de viata

Anul asta e o cursa Red Bull Alps foarte emotionala pentru Toma.

Creatorul cursei, creierul – cel care facea traseele – Hannes Arch a murit anul trecut intr-un accident de elicopter. Arch era pilot pe avioanele care alimenteaza zonele retrase din multii Alpi si un accident nefericit a facut ca elicopterul lui sa se prabuseasca.

Toma Coconea era un bun prieten al lui Hannes Arch si anul asta il poarta cu el in cursa – pe casca de zbor a pus un sticker special cu numele prietenului lui.

toma coconea red bull x alps 2017

Il puteti urmari pe Toma livetracking aici.

Si cand va bucurati si va uimiti in fata efortului si victoriilor lui in aceasta cursa, faceti va rog o plecaciune si pentru OMV Romania si Mercedes Benz Romania care l-au ajutat in aceasta cursa. (nu, nu ma platesc sponsorii lui Toma, desi sunt si eu prietena si acum lucrat cu aceste brand-uri, dar mi se pare o rasplata mica mica sa le mentionez numele stiind ca, gratie lor, Toma Coconea ne inspira pe noi sa credem ca putem … in felul nostru… muta din loc muntii inalti din vietile noastre.

(Am mai scris despre Toma Coconea de-a lungul anilor de multe ori. Gasiti articolele aici)

982
bazavan galmeanuInterviu in Unica despre a fi influencer, impostura, selfie si… blogul meu:) –

Interviu in Unica despre a fi influencer, impostura, selfie si… blogul meu:) –

Revista Unica m-a rugat, prin Carmen Ghibutiu, sa raspund la cateva intrebari despre blogul meu.

O parte din raspunsuri au intrat in revista si daca veti cumpara revista cu Elena Gheorghe pe coperta le veti putea citi, altele – pt ca evident am raspuns pe larg:) – n-au mai intrat si le las aici

unica iulie 2017

O situatie ipotetica: Daca ar trebui sa explici cuiva care nu stie ce e Internetul  ce e acela un blog, ce i-ai spune?

Propria revista, propriul canal media. Un loc unde poti sa pui ceva care e relevant pentru lume. Nu e despre a scrie despre tine, ala e un jurnal pe care-l tii in sertar. E despre a pune informatii RELEVANTE in spatiul public.

Care e cea mai mare teama a ta in legatura cu blogul? Daca ai vreuna, bineinteles…

Nu am, daca maine ar disparea blogul, as putea sa fac altceva  – care sa tina de partea de producere de continut – fara nicio problema.

Ce ai castigat si ce ai pierdut de cand ai devenit foarte cunoscuta?

Nu mi se pare ca sunt cunoscuta si nu e un alint cand spun asta. E un alint si mult ego sa ne imaginam ca, daca ne citesc articolele cateva zeci de mii de oameni zilnic, suntem buricul pamantului. Faptul ca sunt oameni care imi stiu numele e doar o consecinta a anilor mei in presa (am lucrat in radio de la 19 ani, cred ca pana la 25 de ani stia mai multa lume numele meu pentru ca ma auzea foarte foarte des la Europa FM), dar nu e ca si cum as fi o vedeta. Lucrez aproape de vedete. Loredana e o vedeta, cam pe la acel nivel e o persoana careia i se poate schimba viata pentru ca e cunoscuta. Oamenii au facturi de platit, au o viata de trait, nu e ca si cum eu as fi fost prezenta sau am influentat momentele importante din viata lor si, ia te uita, ce ma stiu intr-un mod care sa ma atinga la nivel personal.

Cum este publicul tau?

E un public foarte educat, care e obisnuit sa citeasca mult – am o durata de citire de peste 4 minute per articol (iar media nationala e sub un minut) – care merge la spectacole (cateodata aflu ca si-au luat bilete si la spectacole de teatru sau de dans de afara la care am fost si eu: ) ), e un public cu bun simt. E un public pe care l–am triat in ani de zile. Spre exemplu, nu aprob comentarii pe blogul meu daca nu sunt un plus de continut, de informatie. Daca ele sunt din categoria “ce misto ai scris” sau, reversul, “ce tuta esti” nu mi se par relevante.

Ce compromis nu ai face pe blog?

Nu as face niciodata un selfie sau fotografii penibile in care ma simt peste noapte diva din fundul curtii.  Ii scot din minti pe toti clientii cu care lucrez pentru ca pun aceasta clauza in contract: ca nu fac selfie. Nu mi-am facut niciodata si chiar am vorbit la o conferinta pe tema asta, despre cat de mult a schimbat comportamentul oamenilor ideea de selfie si cat de mult le afecteaza ego-ul. Selfie-ul e despre ego, singuratate si control – vrei sa apari in versiunea care ti se pare tie cea mai frumoasa(control), te pui pe tine in centrul lucrurilor si nu mai interactionezi cu nimeni pentru a ruga sa te ajute sa faci o fotografie.

Cine este cel mai aspru critic al tau?

Imi place sa cred ca eu, desi am prieteni care imi editeaza textele mai lungi (ca o forma de control), prieteni cu care ma verific in luarea unor decizii de business in ceea ce priveste blogul meu si stiu ca sunt sinceri oricat de grave ar fi lucrurile pe care trebuie sa mi le spuna. Zilele trecute am facut un interviu cu Cristi Puiu care a zis ceva in care cred si eu foarte mult „toti suntem victimele propriilor minciuni sau iluzii” si e important sa incercam sa fim cat mai onesti si cu noi si cu altii. Poate de asta mi se pare o mizerie conceptul de „fake it till you make it” pentru ca e o promovare a formei fara fond foarte prezenta in Romania, cu focus intens pe online.

***

P.S. Interviul acesta l-am dat cu o saptamana inainte de a pleca la FITS (de unde am scris un text despre impostori, oportunism si lipsa decentei in alegerea subiectelor despre care scrii – cu pricepere, cu stiinta despre ce scrii –  care a suparat pe multa lume)  si semnalez si in paginile revistei impostura pe care o simt tot mai prezenta in online. Oamenii nu se intreaba daca ei au pricepere sa scrie despre ceea ce scriu. Cumva, in era libertatii de exprimare, fiecare poate sa faca ce vrea, dupa cat il tine bunul simt. Dar cand o institutie de cultura sau un sponsor valideaza asemenea impostori, platindu-i ca sa scrie despre ce stiu sigur ca nu se pricep, se trece la un nivel periculos de fake news/fake informations … fake in general.

Si da, oricat as supara lumea, am sa semnalez aceste abateri mereu. Pentru ca daca nu le semnaleaza cineva, ele par normale si duc pe mai departe intr-o si mai mare impostura.

P.P. S Toate textele mele din Unica vor aparea in curand intr-un ebook. Am incetat sa mai scriu pentru Unica la inceputul acestui an, dupa 2 ani de colaborare, pentru ca nu-mi mai permite programul; in toamna demarez un nou proiect editorial care sper ca o sa va placa.

foto de cover, dar si cele din articolul din UNica sunt semnate de Alex Galmeanu.

 

4198
david cercul polar de nordFollow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Follow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Pentru cine nu-l stie pe micul meu prieten David Stescu, el e un baietel care la doi ani a fost diagnosticat cu autism. A intrat intr-o lume din care parintii lui, Miki si Mihai, au luptat mult sa-l scoata: nu mai vorbea si nu mai reactiona la nimic.

Terapii, logopezi, intalniri cu delfini, lectii grele in multe momente.

Astazi David are 11 ani si nu mai e in lumea aceea retras cu totul, e undeva pe granita dintre ceea ce lumea defineste standardul normal si autism: vorbeste …mult, e pasionat de geografie si fotografie, ii place sa calatoreasca, e super sincer – cand isi pierde atentia de la lucrurile oamenilor mari se intoarce in lumea prietenilor lui imaginari. A invatat sa si spuna ca se duce sa vorbesca cu prietenii lui imaginari, iar parintii il insotesc adesea in lumea basmelor prin conversatii super simpatice.

La 11 ani David merge la scoala normala, scrie (cu diacritice), isi ia examenele si – chiar daca invata mai mult decat alti copii la unele materii  – a dezvoltat constiinta de a-si face lectiile pentru a fi mai bun. Intelege ca a avut o problema cand era mic (intreaba cateodata daca un copil sau altul are vreo problema cand prinde o discutie) si cred ca-l deranjeaza ca noi, prietenii lui, tot povestim ca e un baietel care a avut autism.

Il deranjeaza pentru ca stie cat munceste ca sa se integreze, din ce creste intelege tot mai multe si are o sinceritate si o sensibilitate minunate. Peste cativa ani, cand va intelege si mai multe, sunt sigura ca va vorbi in conferinte despre transformarile lui si despre cum intelegea lumea la un moment dat, iar asta o sa-i ajute si pe alti parinti care au copii diagnosticati cu autism.

*

Astazi scriu din nou despre David cu doua scopuri.

Unul este… sa multumesc sponsorilor care ii ajuta pe parintii lui sa-i indeplineasca visurile- sa calatoreasca pana la Polul Nord, in acest caz.

Zilele astea David e in Suedia si Finlanda impreuna cu parintii lui, intr-o excursie pe care o planifica de cateva luni. Cred ca a vizitat via google maps fiecare km de drum pe care urma sa-l parcurga cu masina in Suedia si Finlanda.

Undeva pe drumul recuperarii lui, parintii lui David s-au prins ca geografia si calatoriile ii capteaza atentia si-l bucura foarte tare. Si au inceput sa stranga bani ca sa calatoreasca stiind ca aceste excursii sunt parte din terapie pentru David. Sunt la tara nr 12 (le contorizeaza David), iar sacrificiile parintilor sunt imense: cate doua job-uri, economii peste economii, calcul al traseului la virgula si centima.

Probabil ca nu o sa ne spuna niciodata care sunt eforturile lor cu adevarat pentru a-i face aceste bucurii lui David. Bucurii care-l ajuta sa se recupereze.

Undeva pe drumul asta prieteni si sponsori au descoperit in ambitia lui David si determinarea parintilor lui de a-l face bine un exemplu motivational minunat. Si li s-au alaturat cu ce pot ei.

In aceasta excursie David are suport de la Canon România, AVStore.ro, i-au mai sprijinit cu echipament tehnic si Huawei Mobile si Garmin România

Si scriu in primul rand ca sa le multumesc lor ca au avut intelegere, rabdare si empatie si au investit in visul lui David sustinand efortul parintilor lui.

Mai scriu pentru a incuraja alti sponsori sa aiba deschidere in proiecte similare. Uneori ceea ce pentru tine ar putea fi o participare foarte mica, pentru familie si pentru cel pe care-l ajuti e imens – e o forma de validare, e un gest care le da aripi si gasesesc noi resurse emotionale sa mearga mai departe.

Parintii lui David au descoperit ca are talent de fotograf – ca incadreaza foarte bine subiectele in poza, ca vede lumea intr-un mod special cand se uita prin camera telefonului sau a unui aparat de fotografiat. Asa ca acum il incurajeaza in aceasta directie. Iar Dragos Asaftei ii ofera din cand in cand suport tehnic ca sa invete mai mult despre fotografie.

In Finlanda si Suedia David face fotografii in care surprinde lucrurile care-i plac. In cadrele lui e si inocenta, e si entuziasm, si curiozitate, dar si bucuria de a imparti cu altii ce descopera.

Unele dintre aceste stari le-a descoperit gratie parintilor lui si sunt un progres imens in lupta lui cu autismul. Altele sunt native, cum e instinctul lui de a fotografia “dintr-una” (un singur cadru) ceva.

Cand se va intoarce sper sa expuna o parte dintre fotografii intr-o expozitie. Va fi o poarta deschisa din lumea noastra spre felul in care vede el lumea.

Si ar putea fi o inspiratie si pentru alti parinti.

De fapt, al doilea motiv pentru care am scris acest text e ca sa–i motivez pe parintii copiilor cu probleme.

Nimeni dintre apropiatii familiei Stescu nu stie cu exactitate sacrificiile pe care le fac Miki si Mihai pentru David. Noi vedem doar perseverenta lor, cum dupa fiecare victorie fixata in comportamentul lui David mai fac un pas si inca un pas ca sa-l invete lucruri prin care sa-i fie bine.

Ei au reusit ca fiul lor sa progreseze, si sper din tot sufletul ca veti reusi fiecare dintre dvs.

iata fotografii facute de David, puteti vedea mai multe din excursia lui aici.

david stescu finlanda 2017 mihai stescu by david finalanda 2017 miki stescu by david finlanda 2017

David la Cercul Polar de Nord, langa Casa lui Mos Craciun
david cercul polar de nord

 

david si parintii lui mos craciun

1768
cainele intelege vocea omului(studiu) Cainele tau chiar stie cand esti trist sau vesel – dupa vocea ta

(studiu) Cainele tau chiar stie cand esti trist sau vesel – dupa vocea ta

Un studiu publicat zilele trecute de o serie de neurologi maghiari arata cum cainii inteleg doar din sunetul vocii daca stapanii lor sunt veseli sau tristi.

Studiul mai arata ca in creierul cainelui vocea stapanului este perceputa in alt loc al cortexului de orice alt sunet, cu exceptia sunetelor emise de vocile altor caini.

Se stia de exemmplu ca pasarile au dialecte in functie de zona in care vin si se aseaza in soluri in functie de aceste dialecte, dar studiul de acum vorbeste despre cum cainii proceseaza informatia sonora si o ”aseaza” in casute separate.

Cercetatorii magiari au facut acelasi studiu si pe oameni si au constatat un comportament similar cand vine vorba despre procesarea vocilor cainilor. La oameni, 87% dintre cei testati au raspuns mai intai la voci umane, 10% la sunetele emise de caini (recunoscand starea pe care o transmiteau) si 3% la alte sunete.

Creierul cainilor a aratat si el o activitate diferita bazata pe tonul sunetelor pe care le-au receptionat, fie ca era sunet de la un caine, fie ca era de la un om, de fiecare data asezand intr-un anumit loc pe cortex sunetul trist, vesel, neutru.

Descoperirea care vorbeste despre o inteligenta emotionala a cainilor duce spre noi directii de cercetare in ceea ce inseamna comunicare verbala.

mai multe despre acest studiu puteti citi aici.

1439
anne flori pigmenti(foto) Anne ten Donkelaar, umbre delicate de flori

(foto) Anne ten Donkelaar, umbre delicate de flori

text de Eliza Manolescu

Un fluture deteriorat, o creanga rupta si niste buruieni ciudate: toate aceste descoperiri unice pe care artista Anne ten Donkelaar le gaseste in calea ei devin sursa de inspiratie in atelier, pentru viitoarele lucrari. Privindu-le, poate inventa propriile povesti despre existenta si viata lor.

Piesele care compun proiectul “Pigmente de flori” sunt de o delicatete rara.

Intotdeauna irezistibil atrasa de natura – indiferent daca este o ramura, o coaja sau o petala – Anne a creat o serie de printuri folosind florile pe care le-a presat folosind o tehnica de gravare. Rezultatul este diafan, dar persistent: florile isi lasa culorile si textura impresionate pe hartie, ca o stampila florala pe care o poti primi in dar.

Protejand aceste piese pretioase, artista le da obiectelor o a doua viata si spera sa inspire astfel oamenii sa-si traiasca propriile povesti.

anne flori pigmenti anne gravura anne tablou pigmenti anne ten donkelaar pigment anne ten donkelaar

688
toma coconea profil 2017(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

Stabilisem sa-l sun pe Toma Coconea la 6 dupa amiaza pentru ca e la antrenamente pentru ceea ce reprezinta cea mai grea cursa de adventura din lume  – Red Bull X Alps.

1139 km de la Salzburg pana la Monaco, prin 7 tari, pe care sportivii pot sa-i parcurga in zbor cu parapanta sau pe jos.

Mi-a raspuns vesel: “Acum am aterizat dupa 6 ore de zbor, cand merg pot sa vorbesc, am inspiratie… Astazi am zburat de la punctul 3 din Germania spre punctul 4, in Bavaria. Sunt aproape de el, am aterziat pe un varf aproape la 2000 si ceva de metri pentru ca vantul m-a coborat, m-a liftat. Am strans echipamentul si ma duc in partea cealalta a versantului… Sunt singur, colegul meu suporter merge cu o masina jos si asteapta sa-i dau share location, dar am un GPS si e un livespot si live tracking asa ca el stie cam pe unde sunt. Acum urc pentru o noua decolare.”

In 2017 Toma Coconea se afla la a 8-a participare la aceasta cursa care seamana cu un joc pe computer in care 32 de sportivi atenti selectati trebuie sa zboare din varf in varf de munte si, cand natura nu-i ajuta,  se catara sau alearga pana la punctul de control. 7 puncte de control au de strabatut, 1139 de km, uneori fac asta in mai putin de o saptamana (!!!) si trec prin conditii extreme de temperatura.

De fiecare data cand organizatorii cursei vorbesc  despre romanul Toma Coconea pun langa numele lui si cuvantul “legenda” pentru ca, in concentrarea de muschi, determinare, pregatire fizica si tehnologie de ultima ora aflata in jurul celor 32 de sportivi, Tomi (cum ii spun prietenii) are ceva in plus: incearca intotdeauna calea care pare cea mai grea.

In 2011 a ajuns aproape de punctul de finish si mai avea doar 100 de km de zbor pe care i-ar fi putut face usor cu parapanta, dar a preferat sa o ia pe jos in alergare.

A ales un traseu care echivala cu doua maratoane dupa ce parcursese deja in zbor si in alergare, de-a lungul a 10 zile, peste 1000 de km. A facut doua maratoane intr-o zi si toti sportivii s-au uitat la el ca la un supraom. El le-a raspuns simplu: “Stiam din experienta anilor trecuti ca briza apare dupa amiaza si exista posibilitatea sa nu am conditii de zbor sa ajung in timp, asa ca am ales calea cea mai sigura, am alergat.”

A terminat atunci cursa pe locul 2. Doar el si castigatorul s-au incadrat in timpul regulamentar din toti cei 32 de sportivi de la start.

RedBullXalps_Infographic_A4landScape-03AA-RGB-ENGLISH-01

(cursa din 2017 in cifre)

Cand vorbeste cu mine, Toma pare relaxat si – ca si data trecuta – e amuzat de intrebarile mele curios – naive. De-a lungul anilor am avut timp sa vad cum s-a schimbat in relatia cu jurnalistii. In 2011 cand l-am intalnit prima oara era incredibil de timid, in 2014 am povestit si am ras mai mult (mai ales el de intrebarile mele despre alimentatie si ce e in mintea lui de nu-si pune problema niciodata sa renunte), dar acum in conversatia noastra telefonica pare cel mai relaxat. Ii simt respiratia si-mi dau seama ca in timp ce vorbim alearga (cu echipamentul de multe kilograme in spate), dar poate ca e natura unde el se simte acasa, poate ca e faptul ca nu ma vede in fata lui ca sa fie intimidat de ceva, dar vorbele lui curg fluid, cu glume si emotii.

I-am urmarit prima cursa in 2009 cand colega mea, brand manager Tabu, Nusa Bordei, ne-a povestit despre incredibila lui personalitate. Nusa lucrase la Red Bull si il intalnise cand venise prima data la companie pentru o sponsorizare: avea o parapanta cusuta de el, multe diplome de la competitii de zbor si stia ca o sa zboare in cea mai grea cursa din lume, indiferent de eforturile pe care trebuia sa le faca.

Astazi, dupa 7 editii Red Bull X Alps, dupa multe maratoane cu scopuri caritabile, dupa alte competitii de zbor cu parapanta in Dolomiti, Toma are privilegiul de a avea sponsori care sa-l ajute, asa ca acum poate sa mearga inaintea competitiei in recunoastere si face traseele ca in concurs.

“Niciodata nu o sa fie ce e in cursa pentru ca in atunci o sa fie o alta vreme, dar fac o recunoastere in mare pentru ca ma ajuta foarte mult. Traseul s-a schimbat mult, de la editie la editie l-au facut mai dur.

Acum e ca un zig zag ca un EKG, cuprinde Slovenia in plus, avem 7 tari de traversat. Si nu plecam de la est spre vest spre Monaco, coboram un pic spre est spre Slovenia, urcam in sudul Alpilor … Este putin mai dificila, dar e gandita strategic sa dureze si mai mult si sansele sa fie mai egale atletilor.

Daca scapa cineva in fata, distanta se poate recupera, avem tur si retur pe aceeasi arie si prindem toti atletii aceeasi vreme, iar asta ne echilibreaza. Cred ca o sa fie rasturnari de clasament in timpul cursei, deci o sa fie o cursa spectaculoasa.”

toma coconea zbor schiuri

(imagine de la antrenamentele pe timp de iarna)

In 2007 si 2009  comentatorii cursei spuneau adesea ca Toma, spre deosebire de ceilalti, nu poate sa faca zboruri atat de lungi si compenseaza cu sute de kilometri de mers pe jos. Acasa, la Petrosani, e subiect de pariuri pentru colegii de la Salvamont: isi aleg cate un turist care pleaca cu telefericul si fac pariuri daca Toma ajunge in alergare mai repede decat el. Se disputa o lada de bere.

Sigur ca aceste ultra maratoane pe munti in conditii extreme i-au cladit o parte din legenda, dar Toma a muncit an de an ca sa-si imbunatateasca aptitudinile de zbor pentru a-si echilibra fortele in competitie. Anul asta, in februarie, a fost in Nepal ca sa exerseze zborurile lungi la altitudini mari.

“In Nepal m-am dus sa bat un record de altitudine, zboruri foarte lungi, de distanta. Vorbim de recorduri personale, nu am studiat sa vad daca e si un record mondial. Din pacate era multa umezeala, intrau nori in mine si nu reuseam sa urc. Nu aveam vizibilitate. La anul o sa schimb perioada si o sa-mi reiau proiectul…”

In zborurile lungi cu parapanta, sportivii devin pasari de prada, orice curent le poate schimba traiectoria sau le poate incurca “aripile” instalatiei care-i tine in aer. Toma spune ca timpul se comprima si concentrarea e maxima.

 “E o asezare cu natura, trebuie sa te gandesti cum vine aerul, trebuie sa iei in calcul norii, soarele, cum zboara pasarile din jurul tau. Sa iei in calcul relieful si sa anticipezi cum va influenta curentii de aer. Nu trebuie sa mi se para timpul o povara, din contra, trece foarte repede in concentrarea din competitie si, daca apuc sa zbor 8-10 ore, e o concentrare foarte mare. Pare o jumatate de ora. In plus, vezi peisajele… Si-acum as putea sa fac o fotografie. Sunt undeva la 2700, cred, si e ceva fantastic. Ma simt  ca si cum as fi stapanul lumii si e extraordinar. Ma incarca foarte mult natura.”

De sus, din zborul parapantei, crestele muntilor se vad ca niste lame de cutit pentru ca atunci cand sportivii incep sa alerge pe ele sa se transforme in carari cat coama unor cai naravasi. Concurentii alearga sau se catara printre bolovani, uneori folosindu-se de coarda, pioleti… De la stres si supra solicitarea fizica, muschii se inflameaza si apar dureri cumplite, dar renuntarea nu e o optiune in mintile lor, cel mult iau in calcul sa schimbe ruta, sa ajunga pe un alt drum la urmatorul check point.

Toma, din punctul asta de vedere, e “mai rau” decat ceilalti: la o editie anterioara si-a luxat glezna si a mai alergat 600 km, obligandu-si suporterul sa nu-i spuna medicului competitiei.

Are Haruki Murakami o pilda despre durere in prefata cartii Autoportretul scriitorului ca un alergator de cursa lunga: “Pain is inevitable. Suffering is optional. Sa zicem ca alergi si la un moment dat iti zici:  gata, nu mai pot, ma doare de mor. Durerea e o realitate inevitabila, dar ramane la latitudinea persoanei daca mai rezista sau nu.”

team coconea

(echipa tehnica a lui Toma in timpul unei sedinte despre strategia cursei)

Red Bull X Alps e un joc de strategie, nu te lupti doar cu ceilalti atleti sau cu propriul corp, ci si cu natura. Iar conditiile meteo se schimba la fiecare check point, cursa e diferita de la un sportiv la altul, iar regulile sunt imposibile: la fiecare 48 de ore, sportivul care este ultimul in clasament este eliminat. In plus, se considera ca ai terminat cursa daca ajungi la finish la maximum 48 de ore de la sosirea primului sportiv.

Anul acesta Toma pare ca pleaca de la start alt om, mai asezat, mai linistit, mai putin incrancenat, iar asta ar putea sa-l ajute in momentele cand va trebui sa ia decizii pe muchie de cutit. “Este o nebunie de-a mea sa castig, dar nu numai asta. Vreau si sa incerc sa vad altfel cursa. Chiar daca in alte editii am terminat pe podium si-a primat castigul, acum cred ca un castig e sa te bucuri de cursa si sa o savurezi cu adevarat. Ceea ce imi doresc anul asta.

Raman motivat, raman concentrat in fiecare secunda si sansele imi cresc atata timp cat am o gandire pozitiva. Ca sportiv, chiar daca termin pe primul loc sau in spate, trebuie sa accept orice  clasament, important e sa inchei cursa cu demnitate.”

toma coconea profil 2017

E o schimbare mare in mentalitatea lui Toma Coconea, a adaugat in anii acestia pe langa experienta victoriilor (dar si a infringerilor pentru ca a avut si ani in care nu a terminat cursa sau s-a accidentat grav), exercitiul de a se aseza in propria persoana si a gasi placere dincolo de victorie, in experienta in sine, in evolutia lui ca om. Cred ca nu mai e la fel de dur cu el ca inainte si poate ca asta e ingredientul care i-a lipsit pana acum ca sa termine pe primul loc.

“Da, m-am schimbat foarte mult. Sunt mai calm si mai tehnic din mai multe puncte de vedere, mai cu rabdare in aer, am zboruri mult mai lungi… In 2011-2013 am avut procentaj mare de zbor, in 2015 am fost putin dezavantajat de viteza echipamentului, dar acum am revenit cu un echipament de top, acelasi pe care-l are si castigatorul ultimelor 3 editii, iar asta imi da foarte mare incredere.”

Si daca-mi permite (adica sper sa nu ma alerge cand vine acasa ca-s vai de capul meu la alergat), cred ca in anii astia de cand a devenit o legenda si un model pentru multi tineri, de cand a inceput sa alerge nu doar pentru recordurile lui ci si pentru vietile altora in campanii umanitare, schimbul de dragoste – ce a dat si ce a primit  – , plus intelepciunea si intelegerea diferita a vietii care vine cu anii au creat un cocktail diferit de energie care functioneaza ca un combustibul nou pentru el.

Sigur ca simte presiunea “legendei Coconea” dar… “am inceput sa ma relaxez mult mai mult mental si important e sa-mi vad foarte mult de cursa. Cand sunt concentrat pe cursa e bine. Oricum – clar – stiu ca sunt motivat, impins la spate de cei de acasa – de cei care ma urmaresc – dar asta imi da o presiune care e buna, nu ma incurca. Tot timpul ma gandesc la oamenii de acasa, tot timpul am o motivate si gandesc pozitiv… Si da, sunt momente in cursa in care aflu ce-mi scriu oamenii, ce mesaje imi trimit.  Daca e o zi cu vreme rea sau seara,  dupa ce aterizez si sunt intr-o vale unde este acces auto,  suporterul meu merge cu masina pe langa mine cand alerg,  imi citeste anumite mesaje de incurajare si ma incarca… Iar prezenta romanilor si la start si la finish e fantastica, ma simt extraordinar. Asta e unul dintre butoanele de energie care sunt ascunse acolo in suflet. De fapt, acolo e secretul, in prietenie si in energia pe care ti-o transmit oamenii care te sustin…”

toma

In 2017 Toma Coconea are sponsori noi, pe langa traditionalul Red Bull care-l ajuta de la inceputul acestei competitii incredibil de grele, si-as vrea sa le spun ceva. O sa descopere pe drum, in cele 10 -15 zile de concurs cum romanii se trezesc in zori de zi sa se uite ce face Toma (are voie sa plece in competitie de la 4 dimineata in fiecare zi, ziua de competitie se incheie la ora 22.00) si vor vedea cum se va crea o energie incredibila in jurul acestui om care pare venit de pe alta planeta.

Asa ca draga OMV, draga Mercedes, dincolo de multumiri ca il ajutati pe Toma sa-si duca visul la indeplinire si ne dati noua ocazia sa traim, prin procura, o aventura incredibila, sa intelegem ca limitele umane sunt dincolo de ce gandim noi, si ne permiteti sa speram ca vom putea face si noi ceva incredibil in dreptul vietilor noastre, dincolo de toate astea as vrea sa va rog ceva.

Va rog sa-l luati pe Toma intr-un program in care sa se intalneasca cu cat mai multi elevi, dar si cu cat mai multi sportivi. Sa le intalneasca pe minunatele gimnaste (pe care le sprijina OMV) sau pe Simona Halep (pe care o sustine Mercedes) ca sa-l cunoasca si sa vorbeasca pe limba lor despre cum sa gasesti mereu resurse ca sa-ti invingi frica, sa fii concentrat si sa urmaresti victoria cu toate simturile tale.

De fiecare data cand vorbesc cu Toma Coconea il intreb ce e diferit in mintea lui de mintea mea (a noastra). pentru ca nu ii e frica niciodata. Zilele trecute din munti, cand se pregatea de decolare pentru un nou zbor, a facut o pauza lunga si mi-a spus asa:

“E un raspuns greu de ce le e oamenilor frica… Foarte multi oameni sunt cumva indoctrinati si traiesc intr-o anumita frica care tine de cultura, de educatie, dar nu stiu… Trebuie sa fim mai increzatori in noi pentru ca suntem mai puternici decat credem in mintea noastra.

Putem sa trecem peste multe praguri. Eu constientizez si cand ma lupt cu natura, si cand zbor la limita. Constientizez, ma incarc si merg mai departe. Poate ceilalti traiesc o teama asa mai intensa… Nu stiu de ce, dar stiu ca poate fi depasita.”

*

Am mai scris despre Toma Coconea de-a lungul anilor povestind ambitia cu care isi duce la indeplinire visurile. Puteti gasi toate articolele ( e si un alt interviu) aici.

Va mai povestesc zilele viitoare despre reactiile din zborurile in tandem cu oameni obisnuiti (printre ei un medic de 92!!! de ani), despre tineri care si-au schimbat radical viata dupa intalnirile cu Toma, despre ce om cald si bun, dar mai ales incredibil de modest, este.

De duminica viitoare, 2 iulie, ii facem galerie in cea de-a 8-a editie RedBull X Alps.

Desigur, pentru ca am un mic fir scurt (nu, nu-l deranjez pe Toma in competitie), am sa va mai spun detalii de la echipa lui despre provocarile acestei noi editii Red Bull X Alps.

toma coconea redbull x alps

6012
Woman with blue eyes wearing blue dress in the beach.(beauty) Spune “nu” parului gras – obiceiuri care-ti ingrasa scalpul

(beauty) Spune “nu” parului gras – obiceiuri care-ti ingrasa scalpul

text de Eliza Manolescu

Te-ai spalat de doua zile si parul deja s-a ingrasat? Asa patesc si eu! Mai ales in perioada verii, cand temperaturile cresc vertiginos. Cu timpul am observat ca obiceiurile mele sunt cele care duc la accentuarea ingrasarii scalpului. Insa, ca sa scapam de aceasta problema, tot ce trebuie sa facem este sa ne schimbam rutina de ingrijire a parului.

La ce detalii trebuie sa fim atente:

Folosim produse de par gresite

Cand mergem intr-un  magazin, suntem tentate sa cumparam mai multe produse destinate ingrijirii, chiar daca nu avem nevoie de ele in acel moment. Asa procedam si cu produsele pentru par. Pentru a nu te confrunta cu probleme ale podoabei capilare, cum sunt matreata, scalpul gras, etc., foloseste-le doar pe cele potrivite tipului tau de par.

Ne atingem parul prea des

Obiceiul care trece neobservat este atingerea parului. Pielea mainii produce sebum, care poate fi usor transferat pe firele de par. Asadar, pentru a evita ingrasarea rapida a podoabei capilare, evita sa te joci cu degetele in par.

Aplicam balsamul de par pana la radacini

Scalpul deja secreta ulei pentru a mentine parul sanatos, iar aplicarea unui balsam pana la nivelul radacinilor hidrateaza mult prea tare scalpul. Aplica produsul doar pe varfuri.

Ne spalam parul prea des

Toate ne dorim sa avem parul curat si stralucitor, sa emane sanatate. Dar spalarea excesiva a parului duce la cresterea productiei de uleiuri naturale la nivelul scalpului. Este suficient sa ne spalam parul de doua-trei ori pe saptamana.

Folosim aceeasi perie de par de foarte multa vreme

Firele de par si murdaria colectate in perie se transfera in par in timp ce-l piepteni. Pentru a evita acest lucru, peria de par trebuie curatata regulat si inlocuita periodic.

818
Braiconf Maria(nou) Maiastra – Camasi inspirate de iia romaneasca –

(nou) Maiastra – Camasi inspirate de iia romaneasca –

Se intampla ceva foarte frumos cu Braiconf.

Au rememorat acum ceva vreme camasile copilariei noastre, de pe vremea comunismului, si-au facut-o intr-o forma foarte eleganta si rafinata. Apoi au inceput sa scoata colectii capsula – de Paste – colectia Datina, de 1 decembrie colectia pentru barbati

Astazi au lansat o colectie inspirata dn Iia romaneasca – Maiastra.

Camasile sunt create in fabrica din Braila, contin elemente traditionale romanesti brodate si au cusaturi lejere si feminine.

Cele trei modele create, Maiastra – Maria, Maiastra – Ioana şi Maiastra – Ana vor avea preţul de 230 de lei si vor fi disponibile in toate magazinele din tara, inclusiv pe magazinul online.

Braiconf Ana
Braiconf Ana

Braincof Maria
Braiconf Maria

Braincof Ioana
Braiconf Ioana

Producătorul de cămăşi Braiconf Brăila (simbol bursier BRCR) este o companie românească listată, a cărei istorie a început în urmă cu 67 de ani. Braiconf deține o rețea de 16 magazine în România în orașe precum: București, Brăila, Brașov, Constanța, Craiova, Cluj, Galați, Pitești, Ploiești, Oradea și Timișoara. În fabrica de la Brăila sunt angajate peste 1000 de persoane, Braiconf fiind cel mai mare angajator autohton în industria textilă.

 

2433
letha wilson fotografie scultpura(inedit) Fotografiile-sculpturi captivante ale artistei Letha Wilson

(inedit) Fotografiile-sculpturi captivante ale artistei Letha Wilson

text de Eliza Manolescu

Arta fotografica ne permite sa privim lumi necunoscute din canapeaua relaxanta din living. Dar adancimea senzoriala experimentata de spectator nu este niciodata o sculptura, un mediu care este prezent, fizic, captivant si cu un impact puternic, invitand atingerea si chiar evocand sunetul. Asa se definesc si sculpturile fotografice ale Lethei Wilson.

Artista de origine americana incearca sa transforme imaginile plate in obiecte sculpturale, estompand linia dintre fotografie si natura. Fotografiile sale de relief si instalatiile specifice locatiei se invart in jurul relatiei dintre arhitectura si natura.

Lucrarile sunt imbogatite de stropi de beton, taieturi si pliuri, ce lasa impresia de crestaturi si cavitati. Cu straturi sau baze in beton, piesele lui Wilson exprima contrastul dintre interventia manuala si subiectul original al amprentelor, in timp ce texturile finale au o legatura cu peisajul natural.

letha letha wilson letha wilson fotografie letha wilson foto sculptura letha foto sculptura

794
casa flora gradina privata(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

text de Eliza Manolescu

Planuiesc o excursie in frumoasa Venetie pentru luna septembrie si cum cautam un hotel simpatic unde sa innoptez cateva seri am descoperit Casa Flora.

Proiectata in conformitate cu cele mai inalte standarde ale hotelurilor de lux, unde fiecare amenajare este conceputa pentru a satisface dorintele celor mai exigenti oaspeti, Casa Flora ofera servicii de calitate superioara asemanatoare unui hotel de tip boutique exclusivist, dar in acelasi timp transmite confortul unei case private.

Nu este doar o locuinta imensa pentru oaspeti, cu un spatiu deschis si unic, in care poti sa locuiesti, sa lucrezi si sa socializezi, ci si o casa in care experimentezi cum e sa fii venetian pentru cateva zile, in cel mai frumos oras din lume.

Apartamentul include trei camere, iar designul interior este compus exclusiv din mobilier realizat la comanda de artizani italieni. Serviciile pe care le ofera clientilor sunt la fel de luxoase: excursii cu barca pe timp de noapte, spectacole de gatit, mese private, evenimente, degustari de vinuri si multe altele.

Resedinta este conceputa de Gioele Romanelli, tipica omului din spatele Hotelului Flora și Novecento Boutique Hotel. Casa Flora ofera un gust de ospitalitate „Made in Italy”. Acum trebuie doar sa ma decid.

casa flora venice casa flora venetia italia casa flora gradina privata casa flora baie casa flora

684
daniele-barresi-food-carving-22(foto) Daniele Barresi -sculpturi in mancare

(foto) Daniele Barresi -sculpturi in mancare

Daniele Barresi este un tanar italian (26 ani) care traiete in Sidney si care a devenit celebru in lumea intreaga pentru sculpturile sale in legume si fructe.

Lucararile sale sunt foarte spectaculoase, dar pentru cineva care a mancat prin restaurantele comuniste in anii 80, ele au asa o nota nostalgica (cu arome de panica). Si pe bucatarii romani ii mai apuca decorari artstice in ceapa sau pepene, diferenta intre ei si Daniele e cam ca intre arta si kitsch.

Iata cateva dintre lucrarile lui Daniele, restul le puteti gasi pe pagina lui de instagram.

daniele-barresi-food-carving-1 daniele-barresi-food-carving-5 daniele-barresi-food-carving-11 daniele-barresi-food-carving-13 daniele-barresi-food-carving-14 daniele-barresi-food-carving-22 daniele-barresi-food-carving-23

919
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Film, teatru, oportunism si audiente online

Film, teatru, oportunism si audiente online

Anul acesta participarile la TIFF, dar mai ales la FITS (festivalul de film, respectiv teatru, cele mai mari din RO) m-au facut sa ma gandesc ca oportunitatea intalnirii cu o celebritate care performeaza intr-un domeniu de nisa e o oglinda a imposturii si a ego-ului deformat dupa audienta online.

A fost foarte vizibil la FITS cand jurnalistilor si bloggerilor li s-a oferit o intalnire privata cu Mikhail Baryshnikov si o vizionare a repetitiei spectacolului sau, Brodsky/Barashnikov.

Oameni care n-au vazut in viata lor spectacole de dans cat numarul degetelor de la o mana au devenit rapid cunoscatori ai vietii si activitatii artistului. Gata sa puna intrebari, gata sa transcrie raspunsuri.

(n-au stiut nici sa aprecieze valoarea reala a intalnirii dincolo de mondenitate, n-au stiut ca Baryshnikov are de obicei intalniri cu presa doar contra cost, iar banii se duc catre centrul sau de dans, in acest caz doar charme-ul dlui Chiriac, directorul festivalului, a facut ca imposibilul sa devina posibil)

N-a fost despre a relata, despre reporting in timp real, a fost despre ”hopaaa, sunt eu aici in sala la Baryshnikov pe care l-am vazut in Sex & The City”.

A fost reversul sindromului Toma Necredinciosul (daca nu vad, nu cred), a fost ”e adevarat doar ce vad eu, asa needucat cum sunt, daca am vazut io ce am inteles dupa mintea si pregatirea mea, atunci asa este. pentru ca eu sunt un mic dumnezeu si lumea – inclusiv experienta dansului dlui Baryshnikov – a inceput odata cu mine, cu cat stiu eu despre el”.

Mi-e rusine sa dau exemple din ”cronicile” scrise de tinerele sau mai batranele sperante ale bloggingului din festival, pur si simplu, mi-e rusine. Pentru ca sunt greseli de traducere mot a mot din engleza fara cunoasterea termenilor (din dans ) in romaneste, pentru ca sunt baliverne care se cred poetice si care n-au nicio legatura cu ce a fost pe scena sau categoria ”a fost atat de tare ca n-am cuvinte sa scriu” – cand de fapt pt asta esti acolo, sa ai cuvinte sa scrii. Mi-e, deci, foarte rusine.

Cum mi-a fost rusine si cand am vazut o doamna cu ochelari de soare in sala de spectacol la baiatul din SATC… era fashion.

*

Intamplarea m-a dus insa intr-o lunga si patimasa dezbatere la un pranz cu Alex Negrea si Oana Vasiliu.

Oana era in tabara mea, simtise si ea oportunismul cu panglici frumos ambalat, Alex – mai putin patimas in cum sunt prezentate artele – spunea ca responsabilitatea nu e doar a celui care pune baliverne in spatiul public in formulari autoritare ”eu am simtit, eu am inteles, eu am vazut si eu cred ca”,  ci si a celui care citeste. Pentru ca alege sa citeasca asemenea prostii.

Ma aflu in tabara opusa lui Alex si cred ca nu trebuie ratata nicio sansa de a-i prezenta cuiva care citeste pentru doua minute un text o informatie corecta care ar avea o sansa sa-l duca intr-o sala de spectacol.

Si mai cred ca oamenii care nu au cultura necesara si nici bunul simt sa accepte ca nu stiu, nu ar trebui acreditati de niciun festival. Festivalurile ar trebui sa gireze – pe banii festivalurilor – oameni care sunt responsabili cu continutul despre produsul lor (actiunile din festival)  pe care-l pun in spatiu public. Daca nu au asemenea oameni, atunci sa dezvolte programe prin care sa-i invete sa scrie/filmeze/relateze pe cei despre care cred ca au potential in aceasta directie. Sa construiasca, spre binele lor, pe termen lung.

Iar cei care inteleg ca un festival e de un check in fashionable, ca e exclusiv despre terase si carciumi (desi nu e festivaul berii), ar trebui lasati sa vina pe banii lor, nicidecum validati de organizatori. Pentru ca, indirect, se valideaza mediocritatea si impostura.

E valabil si pentru sponsori. Altfel dati banii in hau, degeaba. Nu veti converti niciodata asocierea culturala (imi imaginez pe bani frumosi) cand ati devenit sponsori ai unui festival de teatru/ film.

 

foto cover Adi Bulboaca/ FITS 2017

3672
smoothieRetii apa in corp? Prepara rapid un smoothie delicios

Retii apa in corp? Prepara rapid un smoothie delicios

Acest smoothie cu cirese este alegerea perfecta daca vrei sa elimini surplusul de apa din organism. Ingredientele sunt diuretice si ajuta la combaterea retentiei lichidelor in tesut.

Ce ingrediente am folosit:

150 g de cirese, fara samburi
o lamaie
2 bucati de telina
4 linguri de iaurt natural degresat

Cum am procedat:

Intr-un blender se storc ciresele, lamaia si telina. Peste sucul obtinut se adauga iaurtul si se amesteca pana se omogenizeaza.

O alta varianta ar fi un smoothie gustos cu banane si migdale

Bananele sunt bogate in potasiu, ingredient eficient pentru eliminarea apei din tesuturi. Aceasta bautura este ideala pentru stimularea functiilor rinichilor pentru a elimina fluidele retinute in organism.

Pentru smoothie am folosit 200 ml de lapte de soia, o banana si 10 migdale.

Am decojit banana si am zdrobit migdalele. Toate ingredientele le-am adaugat intr-un blender si am amestecat pana am obtinut o textura cremoasa. Il poti bea pe stomacul gol sau dupa micul dejun.

1768
yogaMiscari de yoga pentru flexibilitate, suplete si frumusete

Miscari de yoga pentru flexibilitate, suplete si frumusete

text de Eliza Manolescu

Pentru ca petrec foarte mult timp pe scaun, la birou si spatele ma doare zilnic, m-am decis sa fac un antrenament usor pentru cresterea flexibilitatii si a tonusului muscular. Practicarea acestor exercitii in fiecare dimineata timp de o saptamana m-au ajutat sa am mai multa flexibilitate in miscare, sa ma simt mult mai bine si, surpriza, durerile localizate la nivelul coloanei vertebrale s-au diminuat.

Cititi cu atentie pasii care trebuie urmati pentru a obtine cele mai bune rezultate din fiecare miscare.

Pozitia Pisica (denumirea amuzanta m-a convins)

Aceasta miscare de yoga creste flexibilitatea si mobilitatea coloanei vertebrale, este o miscare perfecta de incalzire.

Va asezati in genunchi si maini, astfel incat incheieturile palmelor sa fie sub umeri si genunchii sub solduri.
Inspirati si ridicati pieptul si coccisul spre cer, creand o curba uniforma a coloanei vertebrale. Apoi expirati in timp ce duceti barbia spre piept.

Repetati de 5-10 ori.

Pentru o piele mai frumoasa am ales pozitia lotus

Aceasta postura cu picioarele incrucisate va ajuta sa aprofundati meditatia prin calmarea gandurilor. Se spune ca, daca este practicata in mod regulat, veti inflori ca un lotus. Aceasta nu este doar o miscare eficienta pentru reducerea tensiunii musculare, ci si pentru stralucirea pielii.

Va asezati in fund si indoiti genunchii. Cu piciorul drept pe coapsa stanga, astfel incat piciorul sa fie orientat in sus, iar calcaiul aproape de stomac. La fel procedati si cu piciorul stang. Mainile le asezati intr-o pozitie mudra peste genunchi. Trebuie sa va asigurati ca spatele este drept, la fel si gatul. Respirati adanc si va relaxati.

Daca aveti probleme la genunchi sau orice durere a gleznelor, este indicat sa aveti grija cand efectuati aceasta pozitie de yoga.

710
Aleea-Celebritatilor-Sebastian-Marcovici-23 wevFITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

FITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

Stiu ca pentru cei mai multi FITS 2017 inseamna ”anul cand l-am vazut pe Barshnikov de aproape” (in unele cazuri si ”anul cand an facut check in in sala de spectacol sa stie lumea ca am fost acolo), dar eu pastrez dincolo de aceasta intalnire cu un spectacol greu de purtat alte cateva imagini cu romani care schimba pas cu pas lumea artelor din Romania prin efortul lor constant si, sunt sigura, imens.

  1. Marcel Iures intr-o zi in care a avut – conferinta despre teatru, conferinta despre film, o intalnire cu presa si o prezenta la o ceremonie in care i se atribuia o stea pe Aleea Celebritatilor. Pentru o persoana cu caracterul domnului Iures, viata ar fi fost mai usoara cu dublu orelor din aceste intalniri transformate in munca intensa pe platourile de filmare. Domnul Iures nu e o persoana careia sa-i placa sa vorbeasca depre sine si cu toate astea, sub farmecul Irinei Margareta Nistor a povestit despre regretele neparticiparii la cateva filme ale regizorilor romani. Printre ei Mircea Veroiu si Silviu Purcarete. De fiecare data a fost vorba, in luarea deciziei, despre a pune in balanta productiile exact pregatite la Hollywood cu pregatirile cu aroma balcanica.

A fost in regretul exprimat public o frumoasa lectie: uneori trebuie sa lasi putin si de la tine ca sa ai o experienta cu un om a carui munca o admiri, mai ales in lumea filmului romanesc unde totul se realizeaza plecand de la prietenie, nu de la bani.

Putin mai tarziu in aceeasi intalnire, domnul Iures a povestit cum le-a sugerat producatorilor HBO pentru serialul IN deriva sa-l ia pe domnul Rebengiuc intr-unul din rolurile principale. Si cum domnul Rebengiuc a facut pentru prima data un serial, aducand rigoarea dansului de a invata tot textul – zeci de pagini – de la o zi la alta de filmare. Atunci, Marcel Iures a incercat sa-i faca viata mai usoara domnului Rebengiuc si a renuntat la programul sau de filmare, alegand varianta hardcore – cu filmari zilnice (deci si text mult invatat peste noapte) pentru ca domnul Rebengiuc sa aiba cate o zi pauza intre filmarile sale.

Un exemplu discret de generozitate intre actorii mari.

(celebrarea domnului Marcel Iures la aceasta editie FITS s-a facut cu suportul Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al Festivalului de Teatru de la Sibiu si un sustinator constant al teatrului ACT – teatru creat de Marcel Iures, primul teatru independent aparut in Ro post revolutia din 1989)

 

  1. Ada Solomon, venita prima data la FITS, ca invitata la o conferinta care era in deschiderea filmului Tony Erdmann, povestind despre regretul ca Romania n-a fost mentionata pe genericul filmului care a mers al Oscar pentru ca … n-a primit finantare de la CNC.

Tot Ada povestind despre coproductiile la care a muncit cu relaxarea mentionarii unor nume mari de producatori la care adauga natural – ”ne leaga o amicitie pentru ca am participat la x seminar au workshop”. Sau ” e prieten cu Corneliu Porumboiu pentru ca s-au intalnit la Cannes…”.

Ascultand-o am realizat inca o data cat de mare e prapastia intre generatia lor de cineasti (care citesc, merg la festivaluri, invata pe la workshop-uri – indiferent de rezultatele lor precedente) si generatia care a contestat legea cinematografiei ( o generatie autosuficienta, cu teama de orice competitie reala).

(pentru cei care o stiu pe Ada Solomon doar din ipostaza de prodcator de film, o precizare: Ada vede foarte mult teatru, de stat au independent, merge si la spectacolele de dans si cred ca e unul dintre oamenii cei mai la curent cu zona de arta expozitionala din Romania. Ramane un mister cum reuseste sa-si faca timp pentru toate, dar o poti zari adesea printre spectatori la teatru)

 

  1. Gigi Caciuleanu la o intalnire cu presa, alaturi de echipa sa de la Emoji, vorbind despre visul sau actual ”sa remontez doua dintre spectacolele mele de la inceputul carierei si sa le joc pe toate in serie intr-un teatru din Bucuresti, in fiecare zi altul, timp de 2 saptamani”. Si bucuria tinerilor din trupa sa care stiu cat de mult au evoluat lucrand alaturi de maestrul Caciuleanu.

Plus o poveste amuzanta dintr-o noapte de la FITS cand domnul Caciuleanu a fost recunoscut de un barbat care facea curat in Piata Mare ”Va stiuuu, ati fost alaturi de Andreea Marin la emisiune”.

Nu va incruntati la asta, mi se pare genial ca intr-o lume in care prea putini oameni merg sa vada dans, un coregraf (nu un balerin) roman e recunoscut pe strada de compatriotii sai. Cum mi se mai pare minunat ca domnul Caciuleanu (impreuna cu producatorul sau, Valerian Mares) a avut capacitatea si puterea de negociere pentru a –si pune amprenta creatiilor sale pentru cateva minute la televiziune in fata a catorva milioane de spectatori.

 Emoji – un spectacol care reinterpreteaza codurile verbale ale tinerilor – va pleca intr-un turneu national care va avea dupa fiecare reprezentatie intalniri cu liceeni si elevi. Faptul ca dansul ajunge prin aceasta forma in scoli e absolut incredibil pentru Romania.

*

Si-o remarca dincolo de orice spectacol de teatru, dans sau alta exprimare artistica. o remarca despre o exprimare a demnitatii si respectului.

Voi pastra in minte imaginea Presedintelui Iohannis alaturi de sotia sa asteptandu-i in fata teatrului Radu Stanca pe invitatii lor speciali, premierul Luxemburgului – Xavier Bettel si sotul acestuia. Plus imbratisarile naturale cand s-au intalnit inainte de a intra in teatru pentru a vedea impreuna o piesa lucrata cu regizor din Luxemburg si echipa de actori din Sibiu.

A fost in gestul acesta al asteptarii in strada si al imbratisarilor un foarte frumos mesaj despre normalitate si diversitate. Sigur ca protocolul spunea ca presedintele putea sa-l intampine pe premier si in holul teatrului, mai ales ca ploua usor,  dar in contextul dezbaterilor din Romania dintre coalitia pentru familie si restul lumii, acest gest e de o diplomatie si o validare care vorbesc despre un caracter foarte frumos.

Mi-a placut mult mult de presedintele nostru si de sotia dumnealui pentru ca au facut gestul acesta minunat.

*

Cover foto Sebastian Marcovici

Ma aflu la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al festivalului.

Bazavan

1952
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!