Category : diverse

BuenosAiresBookstoreTheatre1o librarie ca un muzeu: El Ateneo Grand Splendid

o librarie ca un muzeu: El Ateneo Grand Splendid

Carturesti Carusel, libraria de pe Lipscani, e considerata ununul dintre cele mai frumoase magazine de gen din lume.

Iata insa o alta creatie din Buenos Aires care, daca ajungeti in Argentina ar cam trebui vizitata.

El Ateneo Grand Splendid a fost desemnata una dintre cele mai frumoase librarii din lume, e si una dintre cele mai mari din lume si e gazduita de un fost teatru care mai intai a fost transformat in cinematograf. Abia cand a ajuns librarie a cunoscut insa celebritatea.

Dincolo de arhitectura speciala a locului cosntruit in 1920, libraria  – care vinde cam 700.000 de arti pe an si are peste 1 milion de vizitatori – e… scutita de orice taxa.

Iata cateva imagini din El Ateneo Grand Spendid

 

BuenosAiresBookstoreTheatre1 BuenosAiresBookstoreTheatre3 BuenosAiresBookstoreTheatre4 BuenosAiresBookstoreTheatre5 BuenosAiresBookstoreTheatre6 BuenosAiresBookstoreTheatre8

1104
scoici cu orez si legumeCe-am mai gatit: Scoici cu orez si legume

Ce-am mai gatit: Scoici cu orez si legume

Zilele trecute voiam sa mananc ceva usor, dar care sa-mi aminteasca de mare si sa foloseasca alimente poaspete (legume care cresc in aceasta perioada a anului)

Am cumparat scoici in ulei, am luat legume de sezon, mazare, ardei gras, ceapa verde, usturoi, rosii si-am trecut la treaba.

Ce-am gatit nu e chiar paella desi seamana, dar nu stiu sa fac paella si, cum spuneam, tot ce imi doream e sa fac o mancare sanatoasa si gustoasa.

Am tocat legumele foarte marunt, le-am pus putin pe foc. Porumbul l-am fiert, la fel si orezul (orezul l-am fiert cu putina boia dulce in apa).

Am pus apoi totul intr-un wok si am lasat 10 minute.

In farfurie am adaugat si un sos dulce acrisor, chinezesc, doar pentru ca voiam sa experimentez si alte arome.

Am avut nevoie de 20 de minute cu totul pentru o masa suuuper gustoasa si usoara.

scoici cu orez si legume

 

863
charity-water-vrTu ce faci cu timpul tau de joaca pe Internet?!

Tu ce faci cu timpul tau de joaca pe Internet?!

Alzheimer’s Research UK si-a unit fortele cu o companie de tehnologie ( Fisher Production) pentru a realiza un joc in realitatea virtuala care sa imite senzatia de a trai cu Dementa.

E inca un exemplu despre cum tehnologia ajuta in zilele noastre medicina.

Nu stiu daca va mai amintiti despre jocul despre care am scris acum cateva saptamini Sea Hero Quest care, sub o poveste emotionanta (un tanar il ajuta pe tatal lui sa se intoarca acasa pentru ca se ratacise pe mare), colecta de fapt informatii despre cum functioneaza creierul uman in raport cu echilibrul – primul dintre efectele Alzheimer fiind pierderea echilibrului.

Jocul pe mobil a fost creeat în parteneriat cu University College London şi University of East Anglia, fundaţia Alzheimer’s Research şi dezvoltatorul de jocuri Glitchers.

Sea Hero Quest, care a rescris regulile colectării de date pentru a ajuta oamenii de ştiinţă în lupta împotriva demenţei, este ultima campanie iniţiată de Deutsche Telekom şi Saatchi & Saatchi. De la lansarea globală, cu numai câteva săptămâni în urmă, jocul a fost descărcat de 1,6 milioane de ori. Jocul a fost jucat colectiv pe o durată totală de 30 de ani, echivalând cu peste 4.500 de ani de cercetare în condiţii de laborator. Cercetările anterioare asupra modului de navigare în spaţiu a omului nu cuprindeau mai mult de 600 de persoane, ceea ce reprezenta cel mai mare set de date de acest gen.

 

Tehnologia si joaca in spatiul virtual folosite cu gandul de a face bine pot face minuni.

VR-ul cu simularea dementei a fost folosit pentru un eveniment caritabil, pe nume Walk Through Dementia, iar oamenii care treceau printr-o statie de metrou londoneza experimentau cum este sa nu mai ai echilbru, frustrarea de a nu te putea coordona foarte bine si alte aspecte ale dementei care sunt mai putin cunoscute.

living-with-dementia

Ce vreau sa spun cu aceste doua informatii despre tehnologie, jocuri si realitate virtuala?

Noi alegem ce facem cu timpul nostru „de joaca“ in spatiul virtual. Si am putea sa-l folosim ca sa ajutam, sa fie un pas inainte in evolutia umanitatii.

De exemplu, puteti sa va descarcati Sea Hero Quest de aici. (In Romania doar putin peste 40.000 de oameni au jucat jocul asta care poate schimba istoria medicinii. )

 

779
halep brd openFamilia Halep si trei secvente din ziua finalei la BRD Open Bucuresti

Familia Halep si trei secvente din ziua finalei la BRD Open Bucuresti

Ieri a avut loc la Bucuresti finala BRD Open – un turneu WTA – singurul mare turneu de tennis pe care-l mai avem in Romania ( Ion Tiriac a anuntat ca a mutat la Budapesta turneul similar pentru barbati)

Am fost la finala si m-am bucurat sa fiu martora urmatoarelor secvente.

*

La intrarea din Doctor Lister, mama Simonei Halep discuta cu unul dintre paznici, foarte politicoasa, cu o voce calma si distinsa, ca si-ar dori sa iasa din arena ca sa le dea cateva bilete unor tineri care o asteptau 10 metri mai in fata, dincolo de poarta.

Paznicul o recunoscuse si ii spunea ”da, doamna Halep, nu e nicio problema”, dar dansa – cu mult bun simt – a tinut sa mai precizeze o data ca are invitatie, doar iese sa -i ajute pe cativa prieteni de familie.

Le-a dat tinerilor biletele (erau toti de varsta Simonei), apoi a intrat in arena multumindu-i inca o data paznicului ca a lasat-o sa faca asta.

Mai tarziu am vazut-o in capatul unei alei care mergea la tribuna A (unde aveau o loja) asteptand la umbra sa-si intampine invitatii.

*

La meci in tribune a fost iures, galerie pentru Simona cu pancarde si urale (ce-i drept si scorul a fost de ajutor 6-0, 6-0). Dupa meci imediat a venit nebunia autografelor. Cum programul Simonei era foarte strans (avea de dat interviuri in calitate de castigatoare, conform contractelor organizatorilor) nu a fost timp pentru autografe foarte multe. Chiar si asa, o mare parte din public a urmat-o pana la vestiare, iar cand jucatoarea a disparut, a ramas in vizor antrenorul ei de la acest meci, Daniel Dobre. Copii cu lacrimi in ochi se rugau de el sa -i ajute sa aiba un autograf de la Simona.

Ceva mai in lateral, alti copii se fotografiau cu tatal Simonei.

Si, in efervescenta aceea de a avea ”ceva legat de Simona” pe care  o vedeam la spectatori, ma gandeam ca daca 10% dintre copiii care plang astazi dupa un autograf vor face sport,  e un mare pariu castigat. Fata asta, care munceste de la 6 ani, si-a depasit cu mult conditia de sportiva care a facut totul pe cheltuiala ei pentru ca a influentat multe multe vieti.

*

La cateva minute de la terminarea meciului, cand Simona intrase la recuperare, Virginia Ruzici – managerul Simonei – a venit pe aleile complexului de tenis cautandu-i pe cei care au facut galerie foarte organizati, cu pancarde si steaguri. S-a dus la ei si le-a multumit personal. Cativa copii s-au fotografiat cu ea, altii i-au cerut autografe. Le-a zambit si a avut o vorba buna pentru fiecare, apoi s-a retras in vestiarul sportivilor cu discretia cu care aparuse.

*

Sunt cateva secvente care vorbesc despre lumea din jurul Simonei Halep.

later edit, dintr-un comentariu care a venit pe facebook:

Daniela Sima ·

As mai adauga ca Simona a strigat celor care o asteptau ca se intoarce pt poze si autografe si ca a stat apoi pana cand toata lumea a obtinut poze, autografe si imbratisari de la ea. Practic, a stat cu multimea ce a asteptat-o mai mult decat a durat meciul :).

*

Bonus, o secventa din public, in timpul meciului.

In tribuna la finala BRD Bucharest Open o fetita de 3 ani avea o carte de colorat si statea cuminte cu cariocile ei. Venise pentru fratele ei, Andi, care avea 6 ani, juca tenis de un an si era fan Simona Halep. Erau cu mama, primisera o invitatie de un loc, asa ca stateau pe scari ca sa fie impreuna.
Fetita s-a jucat cu carticica ei de colorat pret de 2 ghemuri din setul 1 si apoi a intrebat:
– Cum o cheama pe fata care joaca cu Simona?
– Anastasia, i-a spus mama.
– Si cu ea cine tine? Daca toata lumea tine cu Simona? E si mama ei aici?

Femeia a incurajat-o explicandu-i ca sigur are pe cineva din echipa cu ea si ii face galerie, dar micuta, cu capul aplecat in cartea de desene, a zis super linistita, in timp ce servea Anastasia:

– Andi, sa nu te superi. Eu tin cu Anastasia astazi.

5735
richmccor9sa-ti desenezi lumea care-ti place

sa-ti desenezi lumea care-ti place

Rich McCor este un artist britanic care isi deseneaza lumea cum ii place. 

Face sa fie posibil o invazie a lui King Kong, o vizita a lui Marilyn Monroe, un loc trist sa fie transformat intr-un fluture minunat, iar Statuia libertatii sa se imprieteneasca cu un domn.

McCor este britani, este specializat in crearea diferitelor forme din hartie si dupa o calatorie prin America a transformat cateva dintre locurile iconice in situatii cu mult umor.

Iata cateva dintre lucrarile lui foarte simpatice

 

richmccor12 richmccor1 richmccor4 richmccor5 richmccor17 richmccor7 richmccor9 richmccor3 richmccor20 richmccor2

803
towel3 lucruri cu care aduci vacanta in viata ta chiar daca esti in Bucuresti

3 lucruri cu care aduci vacanta in viata ta chiar daca esti in Bucuresti

Nu suntem toti norocosi sa putem sa ne luam vacanta toata vara si sa stam la plaja, sau la racoare…
Dar noi ne facem zilele mai frumoase indiferent de situatia in care ne aflam, asa ca iata 5 sugestii sper simpatice despre cum puteti aduce o briza de mare in mijlocul orasului…

Trebuie sa recunosc ca atunci cand a venit momentul sa scriu despre locuri care amintesc de mare si vacanta in Bucuresti, dar care sunt retrase si de super calitate, m-am gandit putin. Nu pentru ca n-as fi stiut ci pentru ca m-a apucat egoismul: sa nu vina foarte multa lume in locul in care imi petrec eu dupa amiezele sau serile. Dar…

Iata sugestiile mele

1. un look marin

tricouri in dungi, pantaloni trei sferturi bleumarin/fuste lungi si vaporoase  espadrile si genti din rafie.
e o linie bine delimitata intre look-ul de plaja si look-ul marin de office. si are legatura cu masura. in lungimea pantalonilor si a tricoului, de exemplu.

1 bis bucle ca si cum sarea de mare se afla inca in parul tau.

exista solutii saline pentru par care dau structura si aspectul neglijent aranjat ca si cum briza marii tocmai ti-a deranjat putin coafura.

L-Oreal-Professionnel-Beach-Waves

eu folosesc WILD STYLERS – L’Oreal Professional (am cumparat-o de la salonul unde merg, Beauty District), dar buclele usoare (si ceva mai ordonate) pot fi obtinute si cu creme care nu usuca parul pentru cine isi doreste asta.
Macadamia – crema spuma de par care se gaseste in magazinele Douglas poate fi o solutie.
Douglas are si magazin online de ceva vreme asa ca o gasiti aici

2. Dupa amieze linistite in mijlocul orasului, langa o piscina pe marginea careia o orchestra canta jazz.

piscina-floreasca gradina floreasca

Se poate experimenta in Gradina Floreasca, in fiecare zi a saptaminii. Cu Aperol Spritz alaturi, cu bere rece sau cu un pahar de vin bun. Mesele sunt asezate la o distanta respectabila de piscina, ba chiar separate prin plante ca sa existe discretie, vrabiutele (alea din manualul de biologie nu din glumele lui Toma Caragiu) sunt prietene cu consumatorii si vin si mananca de pe masa ta. Personalul e foarte simpatic, iar programul de la terasa e foarte variat. Sunt si vizionari de filme, nu doar concerte de jazz. Si ce poate fi mai ca la mare, ca la Anonimul, decat sa vezi un film pe marginea unei piscine?!

3. O seara pe marginea Herastraului cu mancare ca la mare, peste adica, doar ca muuult mai buna – Ancora.

12004822_510531795780543_5905064977634583656_n 3869_542496352584087_5453531392461032373_n
In Herastrau exista cherhanaua Ancora si cum sunt o clienta fidela acolo pot sa va spun ca bucatele pregatite de Chef Florin sunt foarte gustoase si, mai ales, proaspete.

Felul intai incepe cu un bors pescaresc, comparabil cu cel de la „popasul” lui nea Vasile Briceag de la Olimp. Neobisnuit, pentru cei care stspanesc retetarul pescaresc, un singur peste a fost de ajuns pentru ca mancarea sa aiba gustul desavarsit: un crap bine, foarte bine ales. De crap e si delicioasa saramura in stil dobrogean – cu rosii coapte pe plita, cu ardei copt si, mai ales, cu ardei iute copt. (Stiu acum aveti apa in gura, cum se zice in popor. Si eu, dar perseverez sa va mai spun ce se mai gaseste la Ancora)
Calcan, lufar, barbun, uneori, lup de mare (sau biban de mare), hamsii, stavrid, zargan, guvizi şi hanus. Ah, si rechini mici, de Pontul Euxin. Si midii… Si rapane… Toate acestea se regasesc in meniul de la Ancora. Pe langa pestii din Marea Neagra Cheful gateste si tartar de somon, carpacio de creveti rosii, sepie, caracatita, creveti, lup de Chile sau file de dorada rosie, la plita.

Ca sa clacati cu totul emotional aici e link-ul site-ului cherhanalei… eu am o singura problema, as vrea sa faca si home delivery, desi stiu ca o parte din savoare e si faptul ca restaurantul e pe malul Herastraului.

1279
pokemon goMa fac vinovata de putina paranoia, dar… stiti oare ce ascunde Pokemon Go?

Ma fac vinovata de putina paranoia, dar… stiti oare ce ascunde Pokemon Go?

De fiecare data cand apare un nou joc care devine viral – chiar si joculetele de pe facebook care te pun sa-ti pui fotografia ca sa-ti stabileasca cine stie ce minune (viata anterioara, profesii viitoare, varsta sufletului si alte asemenea) – in mintea mea se activeaza o intrebare: ce interese au producatorii?

Mai ales in cazul joculetelor acestea de pe facebook, aparent inocente, care nu par ca aduc bani producatorilor.

De cele mai multe ori gasesc raspunsuri, desi nu sunt o persoana foarte tehnica, si intotdeauna are legatura cu colectarea de date: fie ca oamenii fac studii pe comportament de cumparare pe anume categorii de varste, fie ca livreaza date pentru programe ”face recognition”.

Asa ca odata cu frenezia Pokemon Go am fost curioasa sa vad cam ce aduna oamenii aia cand iti dai acordul ca descarci jocul.

According to the Pokémon Go privacy policy, Niantic may collect — among other things — your email address, IP address, the web page you were using before logging into Pokémon Go, your username, and your location. And if you use your Google account for sign-in and use an iOS device, unless you specifically revoke it, Niantic has access to your entire Google account. That means Niantic has read and write access to your email, Google Drive docs, and more.

(It also means that if the Niantic servers are hacked, whoever hacked the servers would potentially have access to your entire Google account. And you can bet the game’s extreme popularity has made it a target for hackers. Given the number of children playing the game, that’s a scary thought.) You can check what kind of access Niantic has to your Google account here.

informatiile sunt de aici

Nu sunt o consumatoare de jocuri de niciun fel (nici pe console, nici playstation, nici in realitatea virtuala), citesc insa cu drag despre mecanismele pe care le folosesc creatorii de jocuri pentru ca mi se par unele dintre cele mai stiintifice forme de a manipula nevoile si dorintele oamenilor.

Stiu insa, fara sa pot pune direct degetul pe situatie, ca fiecare joc e o forma de a ajuta la adunarea unor date care vor fi folosite pentru o viitoare manipulare. Si ca, mai devreme sau mai tarziu, aceste multe date se vor intoarce si mai mult impotriva noastra. (oricum lucreaza deja in beneficiul producatorilor de multe bunuri de consum)

in America, Pokemon Go a generat si efecte secundare negative – hoti care i-au atacat pe cei care mergeau in locuri izolate in cautare de pokemoni. puteti citi mai multe pe site-ul cnn, aici

De cand cu nebunia Pokemon Go am in minte trailerul unui film pe care l-am vazut in urma cu cateva zile la cinematograf, film care va avea premiera in septembrie in Romania: Nerve.

Despre doi tineri care se joaca intr-un asemenea joc, doar ca e in lumea inconjuratoare, nu in realitatea virtuala, si producatorii incep sa le controleze viata ca sa nu piarda audienta.

la vremea cand am vazut in cinematograf acest trailer, m-am gandit la filmul lui David Fincer – The Game , un thriller despre un bogatas singuratic care primeste un cadou straniu de ziua lui… un joc pentru viata lui.

 

 

3338
glenn close(Trailer) Glenn Close & Anamaria Marinca: The Girl with All the Gifts

(Trailer) Glenn Close & Anamaria Marinca: The Girl with All the Gifts

A aparut un prim trailer al filmului care o pune pe Anamaria Marinca alaturi de Glenn Close, The Gir with all the gifts.

Fetita din titlu, Melanie, este un “caz” examinat intr-un buncar de oameni de stiinta aflati in cautarea unui antidot impotriva unei boli criptogamice care ii ameninta pe ultimii supravietuitori ai planetei.

Anamaria joaca un rol negativ, al unuia dintre medicii din echipa lui Glenn Close.

Anul trecut, cand era chiar la filmari, am intrebat-o, intr-o corespondenta intermediata de reprezentatul ei in Romania (Sorana Savu) despre cum este Glenn Close si mi-a raspuns descriindu-mi o secventa foarte emotionanta in care e protagonista micuta actrita din rolul lui Melanie.

”La lectură la masa stau, întâmplător, lângă ea. De partea cealaltă, Grace ține romanul lui Bram Stoker pe genunchi, îl răsfoiește și discută cu noi două despre vampiri în general. Are 11 ani, e tunsă scurt și si-a pus o fundă mare. Toate fetițele care joacă în film și-au tăiat părul și l-au donat pentru peruci care vor ajunge la copii care suferă de cancer.

Citim scenariul, ne observăm unii pe alții, suntem în sfârșit cu toții împreună într-o cameră dintr-o clădire dezafectată care va fi acasă în următoarele două luni, curioși și un pic emotionați.

Copiii fac poze cu Glenn. Gata. Mâine începem.

mai multe de la filmarile de atunci puteti citi aici iar mai jos trailerul facut public

1029
teresa may shoesMODA (Foto): Noul prim ministru al Marii Britanii- Theresa May si pantofii ei

MODA (Foto): Noul prim ministru al Marii Britanii- Theresa May si pantofii ei

Nu ma pricep la politica externa, habar nu aveam cine e doamna Theresa May pana ieri cand a fost prezenta la toate stirile pentru ca e noul prim ministru al Marii Britanii, dar… mi se pare ca e o doamna draguta care are foarte mult umor. Britanic, ce-i drept.

Se imbraca in haine foarte sobre, in concordanta cu pozitia sociala pe care o are, dar are o preferinta speciala pentru pantofii animal print si pentru incaltaminte colorata, in general.

Iata o mica selectie de fotografii cu pantofi ai doamnei Theresa May. Trebuie ca e o persoana foarte vesela acasa, dupa incaltamintea care iese in evidenta prin culoare.

theresa may shoes 1Britain's Home Secretary Theresa May leaves a cabinet meeting at Downing Street in London May 18, 2010.  REUTERS/Suzanne Plunkett (BRITAIN - Tags: POLITICS)

thersa_may_2 teresa may 2 theresa-may-vogue-6-24nov14-getty_b_320x480THERESA MAY MP arrives at the 2010 ASIAN WOMEN OF ACHIEVEMENT AWARDS AT THE HILTON HOTEL,PARK LANE THIS EVENING. PIC JAMES EMMETT 19th May 2010

theresa may in 2007

The shoes of British Home Secretary Theresa May are pictured as she addresses delegates at the Conservative Party Conference in Manchester, north-west England, on October 4, 2011. AFP PHOTO / CARL DE SOUZA (Photo credit should read CARL DE SOUZA/AFP/Getty Images)

theresa may shoes Theresa-May-001theresa-may-shoes theresa-may-shoes (1)

2335
lp_scoala_flanco_0111Ce am invatat din Turneul Scoala Flanco

Ce am invatat din Turneul Scoala Flanco

 

La mai bine de doua saptamini de la incheierea primei serii de conferinte la nivel national la care particip, e vorba de Turneul Scoala Flanco, dupa ce m-am linistit putin as vrea sa va spun cateva dintre lucrurile pe care le-am invatat din aceste intalniri minunate.

  1. Sunt si branduri care inteleg ca nu o sa pice din neant continutul de calitate. Ca trebuie sa investesti in mediul in care vrei sa fii descoperit si sa ai deschiderea sa nu faci scoala doar pentru beneficiul tau direct, ci pentru al unei intregi comunitati. Pentru ca daca un domeniu in care tu ai interes se dezvolta, chiar daca de asta profita si concurentii si nu numai, creste nivelul si iti va fi si tie mult mai bine decat planuisesi initial.
  2. Recapeti speranta in schimbarile posibile in tara asta cand in sala de curs sunt tineri de 18-23 ani, dar si de 40+ ani. Tot tineri. Iar cea mai inovatoare dintre solutiile de la un concurs, cea mai creativa, vine de la un domn care s-a nascut departe de epoca digitala.
  3. Cu o vorba buna oamenii misca muntii. Si cand o primesc – ca incurajare- si capata incredere in ei, dar si cand o ofera ca sa deschida usile din sistem sau mintea celorlalti.
  4. E minunat cand colegii tai de paneluri impart aceleasi valori. A fost super super simpatic cand fiecare dintre noi interveneam cu completari in prezentarea celorlalti. Love u Sorana Savu si Cristi China Birta.
  5. Nimic nu se poate fara multa munca. Nici bloggingul, nici lectiile, nici conferintele.

 

As vrea sa le multumesc aici tuturor celor implicati in acest Turneu Scoala Flanco pentru ca logistica din spate a fost impresionanta, precum si tuturor participantilor. E o mare bucurie pentru mine sa va urmaresc acum blogurile, sa observ mici schimbari/ajustari in texte si sa vad ca am lasat si noi o urma in mintea voastra, cu conferintele noastre.

(da, va citesc pe toti acum si va urmaresc de la distanta :) )

Abia astept sa vad cum pitchuiti subiecte locale pentru bloggerii axati pe news, abia astept sa va editez un text.

 

Sper dn toata inima ca intalnirile din Turneul Scoala Flanco se vor fi lasat cu prietenii, dincolo de lectii si teorii despre blogging, branding si sales si sper sa ne revedem cu bine cat mai curand.

Multumesc frumos Flanco pentru deschiderea de a investi intr-un proiect care face educatie. E nevoie de asta mai mult ca oricand in Romania.

*

Si ca un detaliu de culise, sa stiti ca pe parcursul Turneului Scoala Flanco am facut un schimb simpatic de cunostine cu Chinezu. Noi (eu si Sorana) i-am aratat locuri cu semnificatii culturale speciale (i-am facut chiar cunostinta cu pictorita Barbara Hangan), el mi-a prezentat mie spre degustare mai multe feluri de bere. Cam cate nu am baut in toata viata mea. Doar am degustat, ca de baut le-a rezolvat el. (Sorana a ramas la limonada).

Si mi-a crescut respectul cu 500% pentru orice artist care se afla intr-un turneu national. Efortul de a fi la cote maxime de energie in fiecare zi, in alt oras, e un lucru pe care nu-l intelegi in toate nuantele lui pana nu ajungi sa-l traiesti. Respectele mele pentru toti artistii care fac turnee.

858
Minimal-Social-Media-IconsCe ma enerveaza la Social Media?

Ce ma enerveaza la Social Media?

text aparut in Unica, iunie 2016

Intr-o lume in care toti isi fac selfie-uri, fac bani din Social Media fara sa-mi fi facut vreodata un selfie. Sau sa fi aparut in selfie-ul cuiva.

 

Da, fac bani din Social Media; din postarile de pe facebook, din blogul/site-ul meu, din audienta pe care o am pe Twitter sau pe Instagram. Sunt o norocoasa?! Probabil. Dar, credeti-ma, muncesc mult pentru asta.

Sigur ca backgroundul meu in coordonarea unei reviste sau in branding si PR ma ajuta in business-ul meu din online, dar fara munca sustinuta, zilnica, munca pe care nu o vede nimeni in nicio fotografie din social media, nu ai cum sa ai succes. Sau ai, dar pe termen foarte scurt pentru ca … “te arzi”, “te consumi” si lumea nu te mai tine minte.

Asa ca va rog sa cititi randurile de mai jos din perspectiva faptului ca sunt altfel conectata la ceea ce inseamna Social Media.

Mai intai sa lamuresc chestiunea “selfie”. Inteleg cultura generatiei care vrea sa transmita in orice secunda ceea ce face si asteapta validarea grupului din care face parte, inteleg de unde a aparut selfie-ul si nu ii judec in niciun fel pe cei care isi fac selfie-uri in fiecare moment care li se pare important.

Pentru mine insa, selfie-ul e o forma de egoism: esti atat de centrat pe ceea ce ti se intampla incat vrei sa detii controlul absolut a ceea ce se va reflecta mai departe si nu lasi pe nimeni altcineva sa surprinda in imagine intamplarea. Ceea ce ti se intampla devine doar o reflectare a proiectiei tale despre ce ar trebui sa stie lumea (de aici si multele softuri de prelucrare de fotografii), nicidecum o experienta comuna cu cei din jurul tau. In plus, selfie-ul mi se pare o forma suprema a singuratatii cultivate: n-ai nevoie nici macar de un prieten, un coleg sau un strain cu care sa imparti putin din amintirea ta.

Si da, imi enervez prietenii cand spun ferm “NU FACEM SELFIE” pentru ca si lor li se pare mai comod sa nu mai interactioneze cu cei din jur si sa pastreze controlul.

Cum ziceam, nu judec pe nimeni, dar data viitoare cand va faceti un selfie ganditi-va daca n-ati putea ruga pe cineva din jur sa va faca fotografia, fie si un necunoscut. Nu o sa fie o tragedie sa interactionati cu un necunoscut, ba din contra ar putea fi o bucurie.

Acum sa trecem la cateva lucruri care ma deranjeaza in social media (as vrea sa am ceva mai mult umor sa le pot descrie mai amuzant, dar…)

Ma deranjeaza oamenii care traiesc viata altora. Mi s-a intamplat sa gasesc parerile mele, mot a mot, pe blogurile unor domnisoare. Daca ar fi fost chestiuni filosofice despre viata, poate ca ar fi fost natural sa impartasim aceleasi valori, dar erau pareri despre spectacole de teatru sau dans vazute in alte colturi de lume, departe de tara noastra.

Ma deranjeaza oamenii care judeca viata altora. Nu stim niciodata de ce o persoana o ia pe un anume drum, nu cunoastem problemele prin care trece si nici backgroundul emotional, cultural pe care-l are. De ce sa ne dam noi cu parerea doar ca sa ne bagam in seama?!

Ma deranjeaza cei care comenteaza fara sa spuna nimic. Si nu vorbesc aici doar de troli, aia au de spus mizerii, de dragul de a spune mizerii. Vorbesc de cei care au pareri despre orice, stiu intotdeauna totul si pare ca au nesfarsit de mult timp liber.

Culmea, nu ma deranjeaza trolii. De fiecare data cand citesc cate o mizerie ma intreb ce ceva e gresit in viata acestui om de isi ocupa timpul ca sa scrie o rautate si sa arunce cu noroi in cineva? De ce simte nevoia sa se descarce folosind un limbaj extrem de violent cand vrea sa spuna o parere despre un subiect, oricare ar fi acel subiect?

Gandesc ca oamenii care au doar lucruri rele de spus despre alti oameni sau despre ce vad in jurul lor sunt niste persoane foarte nefericite, mi-e mila si, cumva, gasesc intelegere ca sa nu ma enervez pentru mizeriile lor. Sunt sigura ca daca ar fi echilibrati in vietile lor, daca ar fi fericiti, ar face cu totul altceva decat sa-si ocupe timpul cu mizerii.

Cu experienta, si uzura- as zice, a multor ani de administrat canale de social media (pentru personalitati sau companii), mi-as permite sa va fac cateva recomandari.

Nu puneti in spatiul public (social media e spatiu public, prin lege, chiar daca setati diverse lucruri pentru “privat”) informatiile care ati vrea sa ramana private.

Nu puneti fotografii cu voi in chiloti (costumul de baie intra tot la categoria chiloti) decat daca sunteti modele si vindeti lenjerie. Sau dame de companie si va vindeti pe voi. Nu stiti niciodata ce job veti avea peste cativa ani si fotografiile lasate in spatiul public va pot face foarte mult rau.

Si nu va vaitati ca lumea nu promoveaza cultura si valorile. Propriile voastre canale de Social Media se comporta ca mici canale de televiziune, asa ca promovati prin share lucrurile si intamplarile valoroase. Comunitatea voastra de prieteni va deveni o mini-lume mai buna.

3013
so sole 2Gadget: Baschetii conectati la Social Media

Gadget: Baschetii conectati la Social Media

era o vreme cand oamenii faceau eforturi de adaptare la lumea virtuala, la internet, la utilizarea calculatoarelor.

nu doar ca se faceau cursuri, dar se cautau solutii ca in obiceiurile de viata ale oamenilor sa intre si utilizarea computerelor.

ne-a trecut.

gratie telefoanelor smart lumea si mintea noastra s-a schimbat total. acum nu mai socializam in viata reala, ramanem doar in lumea virtuala si e nevoie de traseul invers: gadgeturi care sa convinga oamenii sa vorbeasca unii cu altii.

niste baieti creativi au produs incatamintea conectata la social media, baschetii SoSole care se aprind in aceleasi culori cu cel cu care ai puncte in comun (hobby-uri, preferinte sportive sau culturale). inventatorii se gandesc ca, odata cu aceasta informatie, oamenilor le va fi mai usor sa vorbeasca cu strainii si va creste interactiunea umana.

simtiti ceva straniu aici?

so sole so sole 1 so sole 2

 

 

 

baschetii au niste leduri incluse si, undeva in talpa un spatiu pentru baterie.

so sole 3 so sole 4

1443
chiara vogue spaniaDespre disputa dintre bloggerii de moda-beauty si restul ”lumii”

Despre disputa dintre bloggerii de moda-beauty si restul ”lumii”

“There is divine beauty in learning… To learn means to accept the postulate that life did not begin at my birth. Others have been here before me, and I walk in their footsteps. The books I have read were composed by generations of fathers and sons, mothers and daughters, teachers and disciples. I am the sum total of their experiences, their quests. And so are you.”
― Elie Wiesel

In ultima vreme s-a vorbit mai mult despre bloggerii (sunt si domni, sa stiti) de moda & beauty, despre priceperea sau autoritatea lor de a da sfaturi.

Multi zic ca disputa a aparut de la business (ca pierd unii bani pentru ca se duc in zona de fashion), dar e un raspuns superficial pentru ca domeniile de activitate si audientele celor care se afla in disputa sunt atat de diferite ca niciun publicitar nu s-ar gandi sa le mixeze.

Disputa, cred eu, a aparut de la continut. Iar cea mai recenta dintre intamplari e un exemplu bun de cum, atunci cand nu exista documentare pe subiect, e usor sa te dai cu presupusul si sa gresesti.

Un blogger generalist, cu audienta foarte mare, a scris un text in care comenteaza cat de superficiale si de fara sens (pentru lumea lui) sunt postarile celor din comunitatea de beauty & fashion si da un exemplu, fara sa numeasca persoana (atentie!!!), al unei domnisoare (posesoare de asemenea blog) care nu se incadreaza in tiparele masurilor standard. Pune doar un link, dar nu numeste niciodata persoana.

Un val de tinere domnisoare incep sa militeze pentru drepturile lor de a scrie ce vor, indiferent de kilogramele din dotare sau de cultura generala (chiar e dreptul lor sa faca asta, au dreptate) si numesc persoana pe care o incriminase bloggerul (desi nu e deloc politically correct) si-l fac praf pe el pe principiul ”habar n-ai tu cum e sa respecti drepturile oamenilor si de ce discriminezi pe baza de kilograme”.

In patima feminista de a-si apara grupul, fetele nu fac nici macar o minima documentare despre istoricul celui care a scris. Care, ce sa vezi, a fost unul dintre oamenii cei mai agresati verbal pe tema kilogramelor pe care le-a purtat candva. Si sunt absolut sigura ca nu a uitat asta.

Adica fetele, cu gratie si eleganta, fac exact gafa pe care o acuza la celalalt.
*
Ce face comunitatea de beauty si fashion zilele astea e ca la emisiunile politice in care se preia doar o parte din informatie, se umfla bine si se transforma intr-un alt subiect, pentru a ocoli adevarul.

Ce am inteles eu din articolul respectiv e despre cum nu poti fi peste noapte mare specialist in ceva doar pentru ca ai testat trei produse din gama. E despre cum lumea nu incepe si se termina la experienta ta, e despre cum tu nu esti Dumnezeu, nici in moda si nici in beauty, cum nu esti nici cand vezi un film, un spectacol de teatru, de balet, sau un concert. E despre cum e o prostie sa -ti spui singur ca esti influencer, sa te etichetezi asa, de dragul modei, al trendului cuvintelor.

Adica au si altii pareri, uneori diametral opuse. Uneori mult mai documentate sau cu mai multa competenta in domeniu.

Citim cu totii acelasi text si intelegem dupa nevoile si proiectiile personale ale fiecaruia.

*
Zilele trecute, la Iasi, in Turneul Scoala Flanco, o domnisoara care avea un blog de fashion a venit sa ma intrebe daca e bine ca are si continut (text) sau sa mearga la fel ca fetele cu audienta mai mare decat a ei care pun doar fotografii in care apar imbracate in haine mai mult sau mai putin ”la moda”.

I-am spus fara sa ezit ca, desi traim intr-o vreme in care vizualul e regele, are nevoie de continut. Are nevoie de text care sa faca diferenta sau are nevoie de fotografii concept care sa vorbeasca, sa spuna povesti.

Pentru ca altfel… se arde. (si nu ma refer la sensul vulgar al expresiei).

E un parcurs care se intampla si la textele patetico- emotionalo-sfatuitoare in viata (de asta marii invatati ai internetului, cu sfaturi bombastice pentru femei in depresie, au cam raposat sau si-au adaugat si altfel de continut). Oamenii au o reactie (primesc o emotie, de oricare fel ar fi ea), se obisnuiesc cu ea si apoi vor mai mult. Si mai mult.

Si ce poti sa faci in moda, cand nu ai o cultura (vizuala si nu numai) bogata si te afli sub presiunea numarului de like-uri si de vizitatori ?!

Fie te impaiezi si mai mult, fie incepi sa te dezbraci. Doar ca publicul o sa vrea si mai mult. Tot mai mult. Si … pana unde te dezbraci?!

(Daca va uitati la tinerele care au inceput bloggurile de fashion cu 4-5 ani in urma, veti observa ca un numar mare dintre ele a ajuns deja la…chiloti. In fotografii, la propriu. Si e cumva un parcurs organic pentru ca nu au avut un fundament de continut si au trebuit sa ofere mai mult si mai mult si mai mult audientei lor.)
*

”There is divine beauty in learning… To learn means to accept the postulate that life did not begin at my birth….”

E un studiu de caz la Harvard Business School pe unul dintre blogurile de fashion cele mai celebre in lume, The Blonde Salad al Chiarei Ferragni, cea care impreuna cu un tanar domn Riccardo Pozzoli (cu studii in marketing digital si business) a creat un imperiu de peste 10 milioane de euro anual. Costa 10 euro acest studiu, il recomand din inima.

*

Daca n-am reusit sa ma fac inteleasa, imi cer scuze. Textul meu se vrea a fi despre moderatie in exprimarea opiniilor, despre a masura cu bun simt si cand il acuzam pe celalalt ca greseste, despre a nu ne crede Dumnezei in niciuna dintre opinii pentru ca exista mai multe perspective mereu. Chiar si cand e vorba despre haine si cosmetice, sau mai ales atunci.

*

cover foto – Chiara Ferragni pe coperta revistei Vogue Spania.

9638
sammy davis jrPR Stunt part2, cum aduci un actor in atentia presei: Sammy Davis Jr

PR Stunt part2, cum aduci un actor in atentia presei: Sammy Davis Jr

am mai scris ca citesc biografia unuia dintre cei mai mari publicisti de la Hollywood, Jay Bernstein – Starmaker: Life as a Hollywood Publicist with Farrah, The Rat Pack, & 600 More Stars Who Fired Me, si ca aceasta carte e plina de povestiri care arata mecanismele din interiorul Hollywoodului. despre un PR Stunt pentru lansarea/pozitionarea lui Tom Jones am scris aici.

acum o poveste despre Sammy Davis JR si despre cum ceea ce considera PR/Publicistul succes s-ar putea sa fie ingrozitor de enervant pt artist… din cauza unui mic detaliu.

doar cine n-a lucrat cu artisti, n-a intalnit situatii ca aceasta de mai jos:)

ca sa aveti putin background pentru ceea ce veti citi, Sammy Davis Jr – cantaret si dansator, ajunge sa fie actor ca parte a succesului lui la public. doar ca nu reuseste mare lucru cu primul film, iar publicistul lui este chemat de Sammy la filmarile urmatoarei pelicule sa gaseasca o solutie pentru a-l promova si a-i creste cota in lumea filmului.

*

I read the script.

Sammy would be playing an ex-prizefighter turned shoeshine boy. When I came across a scene in which three thugs physically beat him in an alley, my mind started clicking. Within minutes I had in idea. I called Sammy.

“Are you using a double in your fight scene?”“Hell no, man! I’m doing my own stunt!”

I called the studio and got the crew list; then I called Bob Conrad to see if he knew any of the stuntmen working the picture. Half of Bob’s friends were stuntmen. I read him the list.

“I know them all,”he said. I explained to him the scene. “Can you set up a meeting for me with the stuntman who gives Sammy’s character the coup de grace in the alley?”

He did, and I met with the stuntman. We talked about the scene. Then I popped my question: “How much would it cost me for you to accidentally hit Sammy in his bad eye at the climax of the scene?”

He thought I was kidding; I assured him I wasn’t. He shrugged. “Three hundred bucks.” I only had three hundred to my name. “How about two-fifty?” We settled on it; the deal was done.

My press connections were excellent, but I owed UPI a favor. I called the bureau chief. “Sammy Davis, Jr., is doing a dramatic episode for The Dick Powell Show.” The service had been running the news releases I was filing, so he was aware of the episode and Sammy’s role in it. “If you can send someone over to photograph the actual shooting of the fight scene, I’ll give you an exclusive.”

Another deal was done; this one for free. Ernie Schworck was the UPI photographer. I made sure he got some shots of Sammy while the scene was being set up. Then I held him at ringside to make sure he didn’t leave.

Right before the take, the stuntman gave me a subtle thumbs-up signal. The actors were on their marks, the crew was ready, and the director yelled, “Action!”Fight scenes are choreographed and well-rehearsed. This one went accordingly, until my stuntman gave Sammy a right punch that sent him to the floor.

“Shit! Cut!” Sammy groaned; his face was bleeding from a small cut under his blind eye.

“Jesus, Sammy,” said the stuntman. “I’m sorry!”

“It’s nothing, it’s nothing,”muttered Sammy heroically.

As a crowd gathered, I whispered innocently to Ernie Schworck, “That was dramatic. Did you get anything?”

Ernie was already leaving; he had something. The story went out within an hour, with a photograph taken almost at the instant Sammy was hit. If it didn’t go through the solar system, it went around the world more than once. It was a PR man’s dream.

It was on every wire, churning around the globe like whipped cream in the making: “Davis in Fight Accident!”

I drove through Laurel Canyon whistling under my breath. When I got to the office I had a message directing me to report to Warren Cowan immediately. I dashed to his office expecting high praise. Warren sat glumly behind his desk.

“I just had a call from Aaron Spelling,” he said. “They know what you did with Sammy Davis, Jr.”

Spelling was Dick Powell’s top man, just on the verge of entering the Hollywood jungle as an independent producer. “What I did?” I asked, feigning naïveté. “Yes, and I know, too,”said Warren. I stood like a statue wondering exactly what he knew. Had the stuntman confessed? I doubted it; he would have lost his union card. But something had gone awry. The question was: What?

“Rogers & Cowan is barred from Four Star as long as you are employed here,” continued Warren. Four Star Productions was the parent company of Dick Powell’s mini-empire. It was big-time, so I understood the implication of Warren’s words. “That’s it?” I said.

“I’m getting fired over an accident that happened on the set?”

“I think you know it’s more than that, Jay,”said Warren.

I had just pulled off the biggest publicity stunt of my young career, and I was getting canned for it. Something was wrong. What did Warren know that I didn’t? In those days the motion-picture television industry was far removed from what it is today.

It was as segregated as the races, which is part of the irony of the story, since Sammy’s role was an incipient effort at leveling the playing field for black actors. But in the early sixties television and movies were separate—as well as unfriendly—entities. Movie people thought television people were trying to destroy their industry, and television people resented the backseat role in which movie people tried to place them. When I left Warren’s office, however, I thought somehow word had leaked out about my role with the stuntman. That wasn’t it at all.

One of the wire stories sent around the world said Sammy had been hit during a stunt while making a movie. The key word was movie, as on the silver screen. Because I was Sammy’s publicist, I was accused of defaming the television industry. Dick Powell, Aaron Spelling and other television bigwigs thought I was purposely putting their fledgling industry down. That’s what Warren meant when he said it was more than Sammy being accidentally punched in the face: “I think you know it’s more than that, Jay.”It was a television industry ego trip, and I hadn’t even written the goddamned copy!

When the story came out the next day in the newspapers and trades, it had a different take, as it would later in the weeklies. The stories varied, but they had the same essential information: “Sammy Davis, Jr., failed to duck a stuntman’s blow during a fight scene while filming an upcoming episode for television’s The Dick Powell Show.”

Television’s The Dick Powell Show.

Warren called me. “Come back to work, Jay. The dailies have saved you.”

I stayed in my office all day waiting for the call, namely the gracious thank-you from Sammy for my wonderful services rendered. He’d asked me to get him some worldwide publicity, and I had performed. The call came at five o’clock. I felt like lighting a victory cigar, but instead I propped my feet on my desk and picked up the phone.

A feeling of pride in accomplishment swept my body; my voice literally sang, “Helloooo, Sammy!”

“We’ve got to get that son of a bitch!”he cried.

My heart sank. Did he know the stuntman had punched him on purpose?

“What son of a bitch?”I asked.

“The one that wrote that fucking caption!”

“What caption?”

“The one that said ‘Sammy Davis, Jr., failed to duck a blow.’Do you know how that makes me look? Do you know how fucking embarrassing that is? Like I can’t handle myself in a fight! I want you to get that mother!”

And he hung up.

807
inelsynchronicity: doua inele, acelasi mesaj si doua femei care s-au vazut o singura data

synchronicity: doua inele, acelasi mesaj si doua femei care s-au vazut o singura data

stiu ca titlul de mai sus pare ca un teaser de roman, dar el reflecta o realitate mai aproape decat va imaginati.

in turneul nostru lung cu Scoala Flanco ne-am oprit pentru o zi (si-o seara) la Cluj si-am avut ocazia sa o revad pe Barbara hangan, o doamna pictorita foarte foarte talentata pe care Sorana o place foarte mult.

Chinezu se obisnuise deja cu micile noastre popasuri culturale (la Craiova, dupa cursuri, a mers la Casa Minerva in vizita si a fotografiat vitraliile) si era la un pas sa vina cu noi in atelierul Barbarei.

ne-am asezat insa la un pahar de vorba (si de Aperol Spritz pt mine, pt Chinezu bere, desigur, doar Sorana a ramas la limonada) si Barbara ne-a vizitat pe terasa hotelului unde urma sa dormim.

dupa cateva minute de conversatii Barbara s-a intors catre Sorana si i-a aratat inelul pe care tocmai si-l facuse.
one sees clearly only with the heart, scria pe el

inel barbara

 

cand am inteles ce are pe inel, l-am scos pe al meu si am rugat-o sa citeasca

“limpede vezi doar cu inima”, scrie pe el

inel

 

Cand Sorana a vazut coincidenta a exclamat “e o intamplare de-a ta”, uitandu-se la mine si facand referire la multele coincidente care imi apar in viata.

*

citatul de pe inelul ei e mai lung pentru ca si spatiul e mai mult.

m-am mai intalnit cu Barbara o singura data, la cateva zile dupa una dintre expozitiile pe care le-a avut in bucuresti.

*

cum i-am povestit si Barbarei, am pierdut acest inel la inceputul anului, l-am cautat mult si m-am resemnat spunand ca poate cat a fost sa stea la mine, a stat si-acum va bucura pe altcineva.

l-am gasit intr-o zi de vineri la cateva ore dupa ce luasem o decizie radicala de a renunta la o colaborare. nu-mi placeau oamenii cu care trebuia sa lucrez, nu stiau meserie, minteau si barfeau prea mult.

din momentul in care l-am gasit am stiut ca am luat decizia cea mai buna de a renunta la acel contract.

“limpede vezi doar cu inima”

 

1642
City Break during eventCoca-Cola si povestea mea Dupa noi – sau cum am scris in sfarsit si eu  (la) o carte si n-am ajuns la lansare

Coca-Cola si povestea mea Dupa noi – sau cum am scris in sfarsit si eu (la) o carte si n-am ajuns la lansare

Am mai povestit despre relatia mea speciala cu brandul Coca-Cola si magia care a reprezentat-o in copilaria mea.

Pe vremea aceea, pentru o copila dintr-o familie modesta din Alexandria, gandul ca as putea avea vreodata o legatura cu Coca-Cola, alta decat cea de consumatoare constanta era o mare mare fantezie. (bine, atunci nici gandul consumarii constante nu parea aproape de realitate)

De-a lungul timpului am participat la mai multe campanii Coca-Cola, iar simpaticele doamne de la McCann PR – agentia care are in grija Coca-Cola pe partea de PR – mi-au facut chiar placerea de a ma lua in caravana, intr-o iarna, ca sa vad cum se bucura copilasii de la sate de sosirea in localitatea lor a camionului mare cu luminite, ca-n povesti, si de Mos Craciun ala mare, adevarat, din reclamele Coca-Cola.

Nu m-as fi gandit insa niciodata ca prima mea experienta de a scrie o carte va fi tot legata de Coca-Cola.

*
In vara trecuta am fost impreuna cu 3 domni jurnalisti foarte talentati (Andrei Craciun, Cristian Delcea si Horia Ghibutiu) in Tara Dornelor ca sa aflam povestile localnicilor si traditiile pe care incearca sa le lase celor care vin dupa noi.
Povestile descoperite de noi au insotit fotografiile unora dintre cei mai mari fotografi din Romania intr-o carte care e foarte aproape de un obiect de arta, o carte care vorbeste despre responsabilitate fata vietile celor din jur, fata de natura, fata de cei care vin dupa noi.

Cartea “Dupa noi” e doar o picatura intr-un ocean mare care pleaca de la o platforma de continut “Dupa Noi” initiata de Coca-Cola HBC si creata pentru a promova Tara Dornelor (izvorul de unde vine apa Dorna e chiar acolo), precum si incurajarea unui stil de viata responsabil, prietenos cu mediul inconjurator. Tara Dornelor este doar primul popas, in viitor platforma urmand a include si alte episoade “Dupa Noi”.
*
cand te gandesti la “Dupa Noi”, la ceea ce lasi in urma ta, ce-ti vine cel mai repede in minte?
cum zice si manifestul acestei miscari de responsabilitate sociala, noi nu suntem doar ceea ce mancam , suntem si ceea ce lasam celorlalti de dupa noi sa manance. nu suntem copacii pe care-i taiem, ci cei pe care-i plantam.
suntem casele pe care le construim, cum suntem si casele pe care le ingrijim

*

Povestile culese pana in prezent din Tara Dornelor pot fi gasite pe website-ul Dupa Noi, la sectiunile http://dupanoi.ro/comunitate/si http://dupanoi.ro/mediu/.
*
N-am ajuns la lansarea cartii pentru ca eram in tara la o serie de conferinte, dar cum am cartea in brate, ii fac o fotografie si va mai povestesc putin despre ea.

1030
absolut untoldABSOLUT. +UNTOLD = un joc virtual care devine realitate

ABSOLUT. +UNTOLD = un joc virtual care devine realitate

ABSOLUT. face pentru UNTOLD o activare atat de tare ca nu stiu pe cine sa invidiez si pentru cine sa ma bucur.

tocmai am desfacut pachetul cu activarea lor si, ca om care intalneste multi sponsori si cauta multe solutii pentru activari, altele decat facem o poza cu o croma pe care sa punem logo-urile, am facut de cateva ori WOW.

pe intelesul tuturor.
ABSOLUT a creat o editie speciala de sticle pentru festival (mintea mea a zis “in puii mei, e un brand de doar un an, sigur cu campanii geniale si mult public, dar a facut ABSOLUT pentru ei o sticla!!!”)

Sticlele au un cod care pus pe site-ul absolutcreator.ro iti poate aduce cazare si acces in festival.

(ok, asta e versiunea cea mai simpla, sa zicem ca au mai facut si altii asta)

numai ca au un joculete pe site prin care construiesti o instalatie de labirinturi, care instalatie asa cum rezulta din joaca tuturor, va fi montata intr-un spatiu din zona festivalului ( se gaseste si pe ambalaj desenatata), iar ordinea jocului fiecaruia va da secventa de lumini din instalatie. toti cei care contribuie la crearea instalatiei prin joc sunt inscrisi automat la tragerea la sorti pentru 360 locuri de cazare in Absolut Camp si 100 permise de 4 zile in festival.

imi place foarte mult partea asta de cross media, cum jocul din online ajunge in off line si, peste toate, imi place apartenta la o comunitate pe care o dezvolta subtil prin ABSOLUT Camp.

partea foarte dragutza a fost ca activarea pentru bloggeri s-a facut o invitatie care continea o mica eigma, cautai pe google un mesaj, apoi ajungeai la locul faptei, site-ul absolutcreator.ro

*
nu sunt in targetul UNTOLD, nu m=as duce pana la Cluj pentru un asemenea festival, sunt insa in targetul ABSOLUT in partea lor de creativitate (din cand in cand mai beau si cate o gura de votca, in vreun cocktail) si-am scris aceasta postare pentru a-i felicita pentru o activare atat de creativa si de consumatoare de resurse (packinging special cu UNTOLD< sticle in editie limitata – se gasesc la MegaImage – prin emag si Carrefour, joc online, instalatie la fata locului).

cum ziceam la inceputul acestui text, nu stiu pe cine sa invidiez mai tare, pe UNTOLD ca a facut o prezentare atat de minunata ca sa-i convinga pe Pernod Ricard Ro (cei care au ABSOLUT) sa faca o asemenea asociere, pe cei de la ABSOLUT ca au avut o asemenea deschidere sau pe simpaticele de la Fanatazia PR (Irina Dinu, una dintre cele doua creatoare a acestui boutique de PR si integrari digitale, a fost colega cu mine la Tabu) si domnii draguti de la Leo Burnett care au creat si implementat activarea.

oricum, ii felicit pe toti.

bravos. e super activare.

1244
marian raleaL-am cunoscut pe Magicianul. Si pe Marian Ralea. #interviupesteasteptari

L-am cunoscut pe Magicianul. Si pe Marian Ralea. #interviupesteasteptari

Unul dintre interviurile din seria #pesteasteptari pe care mi le doream foarte mult sa se intample a fost cel cu domnul Marian Ralea.

Dincolo de faptul ca domnul Marian Ralea cu caciula mare si frumoasa a magicianului pe care o poarta de ani de zile reprezinta esenta ideii de familie, de distractie in familie si asta e foarte potrivit cu Flanco care a fost partener al FITS in acest an si initiatorul interviurilor #pesteAsteptari, domnul Ralea este unul dintre cei mai mari actori in viata.

Un actor special, incercat de viata, care compenseaza incercarile nu doar cu daruirea totala in meserie, ci si cu generozitatea sa. Anul acesta cand a castigat premiul UNITER pentru pentru rolul Tullius din spectacolul Marmura, regia Yuri Kordonsky, i-a invitat pe scena si pe ceilalti doi nominalizati (Florin Piersic Jr si Richard Balint), intr-un moment f f emotionant.

Interviul de mai jos se axeaza mult pe Magicianul pentru ca … si pentru mine Magicianul a insemnat mult in copilarie.
E acolo o comparatie foarte inteligenta despre cum povestile din copilaria noastra s-au transformat in jocuri pentru copiii de astazi si despre cum Magi ii conduce altfel in lumea intamplarilor din imaginatia lor.
pentru ca sunt altfel construiti.
E putin si din profesorul Marian Ralea si din motivatia domniei sale de ce s-a lipit de Sibiu si de ce, oricat ar juca la Bucuresti, tot se intoarce acolo.

La aceasta editie FITS, Flanco a fost partener principal si, cum motto-ul lor este Mereu peste asteptari, impreuna, ne-am gandit sa va aratam cativa oameni care au facut ca acest festival sa fie #pesteasteptari. Cativa actori si dramaturgi care au facut ca teatrul in Ro sa fie #pesteasteptari, fie prin intreaga lor cariera, fie pentru cateva zile, cat au poposit cu spectacolele lor la Sibiu.

1248
florin-piersic-jrInterviu #pesteAsteptari – Florin Piersic Jr – despre prietenii, proiecte si echilibru

Interviu #pesteAsteptari – Florin Piersic Jr – despre prietenii, proiecte si echilibru

Florin Piersic Jr este, dupa mintea mea, unul dintre cei mai integri artisti pe care-i are Romania.
Sigur, ca intr-o tara de compromisuri si de “hai mai ca merge si asa”, Florin a fost multa vreme catalogat nebun.

A plecat de la Teatru Mic, desi cu un rol de acolo – Sex, drugs, rock and roll – in 2002 a luat premiul UNITER pentru cel mai bun actor, iar cu un an inainte fusese nominalizat la premiul pentru DEBUT, tot la UNITER. Nu-i placea ce-l puneau sa joace. Punct. Si era dreptul lui sa spuna ca nu-i place.

La vremea aceea, cand teatrul independent nu exista, iar vocile actorilor erau reduse la tacere, demisia lui din teatru a fost considerata o mare aroganta.

Florin Piersic Jr si-a vazut de drumul lui, care sunt convinsa ca a fost greu, dar nu i-a pasat. A vrut sa faca lucrurile cum stie si simte el.

Acum, cand te uiti in urma, intelegi ca drumul lui Florin a fost despre credinta in a face altfel lucrurile si despre integritate, dar atunci – la momentul in care spunea NU la multe proiecte – era doar un rebel, un nebun, un om dificil de lucrat cu el.

Am un mare mare respect pentru puterea lui Florin de a ramane pe drumul lui, oricat ar fi de anevoios de parcurs.
Drumul pe care a construit piese de teatru (unele scrise chiar de el), filme, carti.

Acum ca stiti toate aceste detalii, minutele urmatoare de interviu vor avea alte semnificatii.

la sfarsitul interviului e o secventa care o sa vi se lipeasca de suflet, il intreb despre echilibru (plecand de la un context in care el m-a ajutat pe mine sa-mi gasesc echilibru, la propriu) si despre cum il gaseste in viata, iar raspunsul – simplu si sincer, foarte direct – e de o tandrete care emotioneaza.

La aceasta editie FITS, Flanco a fost partener principal si, cum motto-ul lor este Mereu peste asteptari, impreuna, ne-am gandit sa va aratam cativa oameni care au facut ca acest festival sa fie #pesteasteptari. Cativa actori si dramaturgi care au facut ca teatrul in Ro sa fie #pesteasteptari, fie prin intreaga lor cariera, fie pentru cateva zile, cat au poposit cu spectacolele lor la Sibiu.

2742
ofelia popiiinterviu #pesteasteptari – Ofelia Popii – dileme de detectiv in actorie

interviu #pesteasteptari – Ofelia Popii – dileme de detectiv in actorie

E cea mai cunoscuta actrita dintre cele care nu joaca in Bucuresti, are 2 premii UNITER, un Gopo, multe premii internationale de interpretare si turnee in toata lumea cu spectacolele in care joaca.

Adica e exemplu cel mai bun ca poti sa-ti faci meseria oriunde in tara si daca o faci la cele mai inalte standarde, depasesti granitele.

In editia FITS 2016 a avut 8 reprezentatii, plus un spectacol lectura, cu mult peste orice alt actor roman sau strain. Lumea o cunoaste mai ales din Faust, dar mie imi place cel mai mult intr-un spectacol in care joaca 7 roluri singura, isi schimba atitudinea la fiecare intrare pe o alta usa si e acolo un maraton de forta care te face sa te intrebi “cum naiba face?”.

Ofelia Popii e actrita vedeta a Teatrului National Radu Stanca din Sibiu si, cum spune ea, sta in Sibiu pentru ca a gasit oamenii cu care poate sa faca proiecte speciale, in care ii sunt impinse limitele.

A crescut in Arad, cand era mica voia sa se faca designer vestimentar sau detectiv particular si spune ca “rezolva” situatiile personajelor sale ca intr-o problema de logica a unui detectiv. Poate si de asta nu i-a fost niciodata frica de vreun rol.

O puteti descoperi pe Ofelia Popii putin altfel, fara nicio trimitere la Mefisto/ Faust.

*

La aceasta editie FITS, Flanco este partener principal si, cum motto-ul lor este Mereu peste asteptari, impreuna, ne-am gandit sa va aratam cativa oameni care au facut ca acest festival sa fie #peste asteptari. Cativa actori, regizori si dramaturgi care au facut ca teatrul in Ro sa fie #pesteasteptari, fie prin intreaga lor cariera, fie pentru cateva zile, cat au poposit cu spectacolele lor la Sibiu.

1393
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!