Category : diverse

 Acum cateva saptamani am comentat pe facebook la o postare despre istoria croissant -ului ca, daca e sa incalc regula fara gluten (care nu e bun pt corpul meu), am sa o fac doar cu un produs in aluat proaspat, nu congelat. Facut ca in Franta.

Si a doua zi mi-au sunat la usa doi curieri de la Freshful care mi-au adus croissante facute in acea dimineata. Apoi am descoperit ca am prieteni care lucreaza la Freshful si, mai incolo, am aflat ca au brutarie pe bune si specialist francez in brutarie patiserie.

Si cum sunt curioasa de felul meu, plus ca exploatez meseria pe care o am si faptul ca daca zambesc, nu ma refuza lumea la interviu (multumesc, multumesc), am cerut sa vorbesc cu domnul chef de la Freshful. Pe principiul, daca nu vad nu cred. 🙂

Se numeste William Formosa este Bakery Chef Freshful si nu era chiar cel mai dornic de a vorbi cu jurnalistii pentru ca domnia sa e obisnuit sa stea la cuptoare, la framantat aluat-uri, dar ii multumesc ca si-a facut timp pentru mine. (si nu, acest articol nu este publicitate. E doar rezultatul curiozitatii mele reale pentru ca nu stiam ca au brutarie la Freshful unde prepara zilnic paine, croissante si cred ca ar putea fi utila si pentru altii aceasta informatie ..)

De ce ati ales sa lucrati cu Freshful?

Am facut aceasta alegere pentru ca Freshful este un produs inovator pe piata din România: un hipermarket online cu depozit propriu in care, unde pui, ca au creat si o brutarie de unde produsele ajung tres fresh la consumator. Nu exista alt model similar in România.

Apoi, misiunea lor de a avea un rol activ in cultivarea unui stil de alimentatie echilibrat a adaugat la decizie.  Admir in fiecare zi portofoliul lor cu sute de produse bio si proaspete care creste constant pentru ca atrag din ce in ce mai multi fermieri si producatori locali.

Sunt rare serviciile de delivery alimente care au propria brutarie… cati oameni aveti in subordine? Cam ce productie faceti – croissants, paine, paine cu maia…

Azi, echipa este formata din 4 persoane iar asta este suficient pentru inceput. Ne-am impartit 2 la brutarie si 2 la patiserie, iar in 2022, pe masura ce activitatea va creste, vom adauga câte un om nou cam in fiecare trimestru.

Impreuna producem bunatati de brutarie dar si de patiserie. In brutarie facem pâine alba cu maia Pave, pâine neagra, chifle, bagheta rustica alba, bagheta alba cu seminte, iar in ce priveste gama de patisserie facem pentru moment croissante si pain aux chocolat. Apoi, gama devine din ce in ce mai bogata pe masura ce studiezi meniul cu produsele de la parteneri, un menu care raspunde preferintelor foarte variate: lipie, pâine dietetica, pâine integrala, pâine cu cartofi, pâine crocanta, gustari si dulciuri de tot felul, cum ar fi saratele, briose, fursecuri, chec, saleuri sau biscuiti.

Iar sarbatorile de iarna vor imbogati oferta de produse delicioase care vor iesi din cuptoarele Freshful.

Ne puteti spune putin din rutina de lucru zilnica? La ce ora incepe framantatul ca sa aveti dimineata totul gata?

Brutaria Freshful se deschide zilnic la ora 04:00, deoarece incepem sa livram primele comenzi de la ora 8:00. Asta inseamna ca incepem framântatul pentru ziua urmatoare si incepem sa coacem pâinea si patiseria care a dospit o zi cel mai putin. Când totul e gata, produsele proaspat coapte sunt ambalate si livrate imediat ce comenzile sunt primite in aplicatie sau pe Freshful.ro. Iar pentru comenzile programate, pregatirea pâinii se face calculat astfel incât bunatatile sa ramâna prospete cand ajung la client.

Painea noastra e foarte diferita de bagheta franceza, e un fel de paine romaneasca care va place mai mult?

Adevarat, bagheta nu e asemenea pâinii românesti. Ele difera ca istorie, aluat, forma, gust. Insa daca ar fi sa numesc o pâine creata local care imi place, sigur pâinea de la MamaPan ar fi aceea. Asta pentru ca e sanatoasa, hranitoare si gustoasa, crescuta cu maia, fara drojdie comerciala. Fara nici un fel de adaosuri chimice, ci doar apa, sare, seminte si faina neaditivata si fara amelioratori. Dar gustul bun vine si din generozitatea care sta in spatele numelui MamaPan. El este un proiect de economie sociala coordonat de Fundatia Centrul Parteneriat pentru Egalitate. E o afacere care nu se ghideaza dupa legea profitului, ci au ca scop crearea de locuri de munca pentru persoane vulnerabile – in cazul brutariei MamaPan este vorba de mame singure sau mame cu mai mult de doi copii in intretinere si care se afla in situatii dificile de viata. Imi place sa zic ca e o afacere cu bunatati de bine.

Mai mult, si noi angajam tineri care provin din sistemului de asistenta si protectie sociala.

Am sa trec la cateva intrebari personale, daca sunteti ok, ca sa va cunoastem. Cand si de ce ati decis sa va faceti chef? Ce pregatire / scoala in domeniu aveti?

Unul dintre unchii mei imi povestea des despre meseria lui de brutar, când eram copil. Inspirat de el, m-am decis sa-mi incep studiile in brutarie si patiserie când avem 16 ani. Imediat am fost atras de aceasta activitate care a si devenit apoi profesia mea.

Dupa o formare initiala de 4 ani, am lucrat pentru mai multe restaurante si brutarii recunoscute si am urmat cursuri de specialitate care mi-au permis sa devin sef brutar-patiser.

Cum ati ales sa lucrati in Romania?

Am lucrat in diferite regiuni in Franta : Bretagne, Pays de la Loire, Lyon, Alpes, Paris. Am mers frecvent in strainatate in Maroc, Elvetia, Dubai, Belgia, Spania, Germania, Egipt. Apoi, intr-o zi mi s-a propus o misiune in România. A fost o noua provocare care m-a sedus si, foarte repede, am ajuns sa apreciez cultura voastra, oamenii calzi si francofoni.

De cata vreme sunteti in Romania?

Dupa prima misiune, acum 7 ani, am revenit pentru alte noi misiuni in România si, curând am ajuns sa decid sa-mi impart timpul profesional intre Franta si România.

Bonus: aveti o mancare romaneasca care va place in mod deosebit?

Apreciez mâncarea româneasca, imi plac mult ciorbele pe care le manânc cu o pâine buna, iar felurile mele preferate sunt: Tochitura cu mamaliga, Ciolan afumat cu fasole si faimosii Mititei. 🙂

Va e dor de o mancare anume din Franta?

Imi este dor de brânzeturile frantuzesti pe care sa le degust cu o pâine cu maia si un pahar de vin rosu (frantuzesc sau românesc 😉)

Am o amintire de cand eram foarte mica pe la 4 ani cand stateam sub o masa in camera principala de la bunici si ma jucam in timp ce pe strada erau multi copii. M-au trimis bunicii sa ma joc cu copiii si am spus “nu ma duc ca sunt prosti”.

Nu stiu ce ma deranjase la ei, nu-mi mai aduc aminte nimic mai mult decat delimitarea aceasta ca nu voiam sa ma insotesc cu copiii respectivi pentru ca nu mi se pareau potriviti pentru mine.

Am pastrat asta in viata mea cu avantaje si dezavantaje.

Nu m-am insotit niciodata in viata cu cineva care m-a pacalit, m-a tratat necorespunzator – abuziv sau dominator jignitor, sau nu am avut ce sa invat de la el/ea. Suna urat si categoric, stiu, dar e ceva care s-a dezvoltat organic si cei din apropierea mea stiu ca plec intr-o relatie personala sau profesionala cu incredere si participare 100%, dar cand caracterul omului respectiv se dovedeste nepotrivit pentru ceea ce inseamna etica in viata mea, ma indepartez fara prea multe explicatii.

Cred ca oamenii nu isi schimba caracterul, ci doar nevoile si devin mai simpatici sau mai buni cu cineva cu care s-au purtat urat inainte, atunci cand au nevoie de acea persoana.

De cativa ani buni am grija mult si de mintea si gandurile mele: de la curatenia saptamanala cu meditatie si exercitii care sa-mi coboare ritmul interior pana la a scrie intr-un jurnal cu maxim sinceritate lucrurile pe care cred ca le-am facut gresit. Am grija si sa pun in mintea mea/ sa incarc bateriile cu lucruri frumoase si inspirationale, cu povesti din carti si audiobook-uri care sa completeze educatia mea. In fiecare week end o carte. Incerc a ma tin, cu disciplina, de asta.

Cand pregateam interviul de la webstock cu Carla’s Dream, am vorbit multe ore cu el la telefon ca sa am mai mult background despre principiile lui de viata. In acea conversatie a spus despre teoria pe care am dezbatut-o si in conferinta: trebuie sa invatam – pe orizontal – cat mai multe notiuni ca sa avem capacitatea de a face conexiuni, si sa slefuim – pe vertical – in profunzime, in discutii cu prietenii pentru a intelege concepte si a da profunzime gandurilor noastre.

Si mi-am adus minte de o vorba “suntem – ca gandire si caracter – media aritmetica a celor mai apropiati 5 prieteni ai nostri”. Din perspectiva asta, vorbele spuse la 4 ani par mai linistite.

Am scris aceste randuri pentru ca ieri  am intalnit oameni care se uitau si comentau cu mult patos emisiunea Bravo, ai stil.  Povesteau despre greselile de gramatica, despre neintelegerea unor concepte intre sinceritate si politete, despre cat de agresive in limbaj sunt fetele concurente.

Nu inteleg de ce te-ai uita la o emisiune din care nu ai nimic de invatat. Spaima mea cea mai mare e ca daca ma obisnuiesc, prin intalniri repetate cu mediocritatea si prostia, cu banalul… nu o sa mi se mai para nimic straniu sa stau printre prosti. Si mi-as irosi mult timp dintr-o viata scurta.

Am fost vineri la Les Films de Cannes a Bucarest, festivalul care face mult bine oamenilor de cinema din Romania, dar si tinerilor care iubesc filmul si, poate, unii dintre ei vor fi regizorii, directorii de imagine de maine.

Am fost invitata speciala – nu m-am apucat sa fac filme, nu sunt atat de talentata, desi, ca sa radeti putin, in doua filme am fost lebada in décor prin distributie la figurantie indepartata, adica sa se faca multimea necesara povestii. Dar va povestesc alta data.

Am fost invitata speciala Renault, partenerul de mobilitate al Festivalului, care mi-a trimis acasa superbitatea de Renault Arkana, masina care i-a insotit pe toti invitatii din festival, oferindu-le confort si cate un mic rasfat pe parcursul drumului.

Vreau sa punctez cateva lucruri despre Les Films de Cannes a Bucharest desfasurat in conditii dificile de pandemie, cu restrictii la numarul de spectatori.

Anul acesta a fost un rasfat de filme – de la Titane (castigatorul premiului suprem la Cannes anul acesta) pana  la A hero, o bijuterie exceptionala a lui Asghar Farhadi care a fost inscrisa de Iran pe lista pentru Oscarul anului viitor si o sa-i bata lejer pe toti. (Filmul A Hero vine anul viitor, in ianuarie, in cinematografele de la noi si va rog foarte foarte mult sa mergeti sa-l vedeti.) Pe langa filmele straine, am avut un buchet frumos de filme romanesti in avanpremiera de la “La Civil” al Teodorei Mihai cu care s–a deschis Festivalul, trecand prin  Miracol – cel de-al doilea film din trilogia despre politisti a lui Bogdan George Apetri  si pana la Imaculat in regia Monica Stan si George Chiper (care a si castigat premiul de popularitate dat de public)

Va rog sa cautati aceste filme, sunt foarte diferite de ceea ce stiti despre cinematografia romaneasca.

In aceste vremuri aspre pentru tot ce inseamna arta, sa faci un festival de film care aduce multe productii internationale (pentru care platesti drepturi de autor, pentru ca nu le poti prezenta altfel in cinematografe), mi se pare o dovada de curaj foarte mare dar si respectarea unei promisiuni fata de publicul specializat si educat din Romania, o sansa pe care o dai – chiar si cand e greu peste tot – la educatie specializata.

Sigur ca nu s-ar fi putut face festivalul fara participarea sponsorilor si ii salut din toata inima pe cei de la Renault care e pentru al patrulea an partener de mobilitate al festivalului.

 M-am plimbat vineri cu Renault Arkana si, desi nu sunt o specialista in masini, am cateva remarci despre confortul si eleganta acestei masini: are o forma sportiva ( desi nu e un model sportiv), e hibrid,  are un design foarte luxos si pe interior si, evident, e super incarcata de tehnologie.

Eu am fost foarte rasfatata pe drumul de acasa la cinematograf, aveam inclusiv macarons in masina :), dar ce mi-a placut mie foarte mult sunt detaliile pentru siguranta pasagerului – de exemplu, si la scaunele din spate este senzor pentru centura de siguranta: nu pui centura, incepe sa cante masina. De obicei am vazut asta la scaunele din fata si faptul ca acum exista acest senzor si pentru cele din spate, mi se pare un pas important pentru siguranta pasagerilor.

Bine, domnul sofer care m-a condus mi-a spus ca are 14 sisteme easy drive de asistenta pentru sofer (asistenta pentru blocaje in trafic si pe autostrada, easy park assist si multe altele afisate pe un ecran mare pe bord) ceea ce ma face sa cred ca e o masina foarte buna pentru intreaga familie.

Ii salut si le multumesc pentru grija pe care au avut-o fata de mine, dar si pentru suportul pe care-l acorda in mod constant pentru evenimentele culturale din Romania.

Daca vreti sa cititi mai multe despre Renault Arkana gasiti informatii aici.

Fotografia e facuta langa MTR, seara inainte de proiectie. Ma stiti cum sunt, no fake filters, no special outfits… viata mea asa cum sunt e ok sa fie pusa in fotografii fara aranjamente speciale pentru ca e la fel a ca multora dintre voi:) Singur, eu am mici avantaje ca acesta de a fi invitat special la un festival de film, dar sunt recunoscatoare pentru asta si le multumesc mult tuturor

Pentru multi oameni, in acest moment sunt la un capat de lume, la Sfantu Gheorghe, un satuc mic intrat in atentia publica pentru ca Dunarea se varsa in mare aici si pentru ca, de 18 ani, se organizeaza Festivalul international de film independent Anonimul.

Ca sa ajungi aici, de la Tulcea mergi cu vaporasul doua ore printre canale. O margine de tara, un no man’s land. Si cu toate astea aici, la margine a Romaniei am internet perfect.

Stiti ca sunt de peste 20 de ani abonata Vodafone, companie care a fost candva partener al festivalului si a instalat si pentru oamenii de aici o celula de retea puternica pentru ca si ei sa fie conectati cu lumea chiar si cand e iarna si se circula foarte greu.

Cu aceasta experienta fata in fata live, am vazut astazi o stire care spune ca in perioada martie 2020 – iunie 2021, Vodafone Romania a extins acoperirea retelei mobile cu un numar de peste 700 de statii 4G, asigurand conectarea la servicii de voce si date mobile pentru aproximativ 150.000 de locuitori din 158 de localitati din mediul rural. In prezent, Vodafone asigura o acoperire cu servicii de comunicatii pentru 96% din populatia din mediul rural, oferind acces la  servicii de voce si internet fixe si mobile pentru unele dintre cele mai izolate comunitati din Romania. In aceeasi perioada de timp, Vodafone si-a extins reteaua fixa de inalta calitate ca urmare a dezvoltarii si extinderii pentru 21.000 de gospodarii din mediul rural. 

Stiti cat de mult inseamna internet in zonele cele mai indepartate ale tarii: de la Telemedicina pana la educatie la distanta, o sansa pentru cativa copii care nu se vor pierde in atractia divertismentului pe internet.

Recent Vodafone a fost recunoscuta drept cea mai fiabila retea 5G din Romania de catre auditorul independent umlaut, obtinand totodata cel mai mare punctaj pentru performanta serviciilor de date mobile

La trei ani de la lansarea primei retele 5G din Romania, Vodafone a fost confirmata drept cea mai fiabila retea 5G din Romania, obtinand totodata cel mai mare punctaj in ceea ce priveste performanta serviciilor de date mobile. Aceasta este cea de-a saptea recunoastere pentru reteaua mobila a Vodafone Romania in urma campaniilor de masurare realizate de umlaut.

Daca vreti sa vedeti ceva emotionant, luati-va cateva minute pentru a vedea documentarul „Visuri implinite acasa” care este disponibil pe YouTube si prezinta povestea reala a locuitorilor din localitatile Draghesti, Busesti si Cerna-Varf din judetul Mehedinti.

In plina pandemie, la inceputul anului 2021, situatia era din ce in ce mai delicata pentru acestia: cursurile scolare cu prezenta fizica erau anulate, iar legatura cu rudele sau serviciile medicale era aproape imposibil de realizat. Echipele de ingineri ale Vodafone Romania au dezvoltat si implementat in timp record o retea fixa si una mobila pentru a oferi acestor localitati servicii de comunicatii electronice la standarde similare mediului urban. Zeci de kilometri de cabluri de fibra optica, echipamente de comunicatii electronice, turn dedicat pentru servicii mobile 4G au fost instalate in zone foarte greu accesibile. Astfel, locuitorii acestor localitati au putut sa beneficieze din luna martie a acestui an de servicii fixe si mobile la standarde similare mediului urban pentru a urma cursurile scolii online, dar si pentru a putea tine legatura cu cei dragi aflati la sute de kilometri distanta.

In primele luni de pandemie am facut parte din campania in care Vodafone a strans bani si de la abonati si de la angajati si a donat si o suma generoasa pentru a cumpara tablete pentru copiii care nu puteau face scoala online.

S-au daruit cateva sute de tablete, impreuna cu abonament la internet si multi copii au putut merge inainte cu scoala.

Pe mine ma emotioneaza foarte mult companiile care ajuta comunitatea si stiu ca in anii acestia am mers mai bine ca societate de multe ori cu participarea exceptionala a acestor companii. Cei de la Vodafone stiu ca sunt client cu mandrie, din inima, pentru ca stiu cat bine au facut prin Fundatia Vodafone, stiu faptele lor prin care sprijina direct societatea. Si ma bucur sa va semnalez si acum aceste noi initiative care duc  reteaua de net si telefonie acolo unde nimeni nu a ajuns pana acum.

Sigur stiti spotul emotionant de la Vodafone cu doamna care isi continua studiile cand fiica dansei e mare si o ajuta cu conectarea la tehnologia de ultima ora ca sa-si dea examenele chiar si cand a cazut lumina.

Pe mine m-a emotionat foarte mult pentru ca am acest interes – care nu e doar declamativ – de a invata continuu.

Stiu oameni care n-au avut sansa mea sa urmeze o facultate imediat dupa ce au terminat liceul – nu era contextul politic potrivit, nu aveau optiuni multe sau, pur si simplu, nu aveau conditiile necesare, ar fi fost un efort foarte mare financiar pe care nu l-au putut sustine.

E o realitate a zilelor noastre, dar si un semn de mai bine, faptul ca oameni care nu mai au varsta adolescentei vor sa faca o facultate ca sa-si urmeze visele. Sigur ca e mai greu sa inveti cand esti adult, sigur ca ai mai multe emotii si esti speriat de gandul ca nu vei face fata, dar marele avantaj e tehnologia acum.

Spotul de la Vodafone e si despre pachetele exceptionale de conectitate TV plus internet 500 pentru care platesti 4, 40 euro /luna pentru primele 6 luni. E despre tehnologia care iti face accesibila invatarea de la distanta si urmarirea unor visuri care candva au fost imposibile.

Mie imi plac foarte mult oamenii care au curajul sa mearga pe drumul lor, sa-si urmeze visurile indiferent de prejudecatile oamenilor si sa se tina de dorintele si aspiratiile lor la orice varsta.

Stiu ca gasim mereu in articole motivationale ca “avem o singura viata sa ne- traim asa cum vrem”, dar in realitate sunt foarte putini oameni care au acest curaj, care rezista sa nu se duca cu valul conformismului si merg pe drumul lor la orice varsta.

Zilele acestea este o oferta speciala la Vodafone (mai sunt doua zile de campanie, o gasiti aici): pachet de Televiziune cu Net 1000 sau Net 500 cu 70% reducere si te bucuri de internet, oriunde si oricand, cu Super Wi-Fi DUO.

• Internet in toata casa cu Super Wi-Fi Box
• Internet rapid, oriunde mergi, cu Mini Router Wi-Fi mobil CADOU

Stiti ca sunt client Vodafone de la inceputurile companiei, de asta scriu cu drag de fiecare data despre actiunile lor care sprijina comunitatea, ajuta la schimbarea mentalitatilor si fac indirect educatie

De data aceasta vorbim despre acea tehnologie pe care te poti baza oricand pentru ca nu te lasa la greu. Acest lucru este sustinut prin produsele Vodafone de internet fix si televiziune care completeaza oferta de servicii mobile. Super WiFi Duo asigura conectivitate neintrerupta, aducand impreuna Super WiFi-ul si router-ul 4G backup pe care clientii il primesc cadou.

Fie ca este pentru a-i ajuta sa ramana conectati cu cei dragi sau la pasiunile si interesele utilizatorilor, Vodafone isi doreste sa fie acel partener de incredere gata oricand sa-ti intinda o mana de ajutor. Si cel mai bine ne iese cu ajutorul tehnologiei.

De asemenea, stiti ca imi place sa dam exemple pozitive si sa motivam lumea sa-si urmeze visurile, sa nu le pese de prejudecati si sa faca ceea ce-i bucura in viata.

Asa ca daca stiti povesti ale prietenilor, rudelor care au ales sa-si termine studiile mai tarziu, mi-ar placea sa le scrieti in comentarii. Daca dam curaj unei ssingure persoane sa-si umeze visul, ne-am facut cu totii datoria dde a schimba cu un pic lumea in mai bine.

Va multumesc.

Sunt o persoana care are o imagine de sine destul de bine asezata – nu ma cred nici prea frumoasa, nici foarte desteapta, nu am niciun pedigree  – si-am stiut totdeauna ca singura mea sansa pentru o viata mai buna e sa muncesc bine, corect,  sa fundamentez multe lucruri in mintea mea, citind si invatand foarte mult.

M-am tinut de treaba asta din copilarie, stiam ca scoala o sa ma scoata din saracie si mai stiam ca doar eu ma pot ajuta ca sa progresez.  Nu am stiut niciodata sa folosesc shortcut-uri ca sa obtin ceva, pentru ca mintea mea a fost setata de la inceput “n-ai de unde sa ai pile, pentru ca nimeni din familie nu are legatura cu ce meserie ti-ai ales”…

Cu background-ul acesta si cu functiile de conducere pe care le-am avut de la 20 si putini ani, am avut destul de mult curaj in materie de alegeri profesionale: am avut relaxarea sa plec din job-uri care nu imi aduceau ceea ce aveam nevoie sau ma puneau sa iau decizii cu care nu eram de acord. Nu m-am plimbat prin multe locuri de munca, au fost doar 3 pana la a deveni un mic antreprenor, dar pe drumul asta al alegerilor am invatat multe despre mine si despre cei din jur.

Am citit acum ceva ani o intamplare intr-o carte:

Un profesor si-a pus elevii sa-si scrie numele pe cate un balon si sa puna baloanele pe un hol ingust. A trecut cu greu prin hol amestecand baloanele si, de la capatul celalalt, le-a spus copiilor: aduceti-mi balonul vostru. S-a creat haos, copiii incercau sa intre in holul ingust sa-si caute fiecare balonul.

Profesorul i-a oprit si le-a spus “lucrati in echipa, ganditi-va sa-i ajutati pe colegi” si un copil a intrat in hol a luat fiecare balon, a anuntat numele de pe el si, din mana in mana, a ajuns la destinatar. Au rezolvat tema in 2 minute. La sfarsit profesorul le-a spus “e lectia despre alegeri; puteti sa va luptati cu altii ca sa va atingeti voi obiectivul, sau puteti sa-i ajutati si pe ceilati si sa lucrati impreuna ca sa reusiti mai repede.”

Stiu ca atunci cand am citit povestea asta parca s-a facut lumina pe strada mea. Eram obisnuita sa iau decizii pentru propria persoana (in viata personala si profesionala), luam decizii si pentru grup si echipa ca manager, dar n-am vazut niciodata pana atunci din aceasta perspectiva alegerile pe care le avem de facut.

Sa alegi bine, sa fie bine si pentru cei din jurul tau si iti va fi si tie si mai bine.

Cand ma gandesc la ce ma face sa –mi fiu recunoscatoare, sa-mi multumesc pentru parcursul meu personal sau profesional pana aici, pun disciplina de a invata mereu ceva nou, determinarea de a ma tine de alegerile mele si… alegerile care fac bine nu doar pentru mine, ci si comunitatii.

Cel mai recent proiect editorial pe care l-am creat urban.ro – un site numai cu stiri de life style cultural – a aparut din nevoia mea de a da ceva in schimb artistilor care ne aduc atat de multe bucurii, dar si comunitatii de spectatori din toate genurile. Si tot timpul le spun colegilor “daca cineva nu invata ceva in plus din textul pe care l-a citit, daca nu-i aduce o bucurie, nu ne-am facut bine treaba”.

Intrebarea aceasta cu “pentru ce iti esti recunoscator, personal sau profesional, pentru momentul in care esti acum in viata ta” am adresat-o in ultimii doi ani catre peste 150 de oameni cu care am facut interviuri.  O sa adun raspunsurile intr-un proiect separat, dar acolo in timpul interviului cand intrebi omul – nu conteaza domeniul artei din care vine, nici nationalitatea – il simti cum zambeste si se face liniste.

Se gandeste cu drag la sine si alegerile bune pe care le-a facut si, fara exceptie, toti spun ca are legatura si cu bucuria pe care au adus-o altora.

De la debutul pandemiei ma gandesc ca situatiile acestea exceptionale – istorice – pot scoate din oameni ce-i mai bun sau ce-i mai rau. Si am apreciat foarte mult fiecare companie sau persoana fizica care a incercat sa faca bine pentru altii.

Luna asta Secom a lansat o campanie de brand foarte simpatica si foarte potrivita cu valorile lor si ale mele. (Sunt consumatoare a produselor lor, mai ales pe vreme de pandemie acum – cam toate vitaminele le-am cumparat de la ei, plus ceva cosmetice f faine).

Campania spune “alegem bine ca tu sa ramai bine”  si oamenii din spatele alegerilor produselor pe fiecare categorie vorbesc despre calitate, siguranta , eficienta, inovatie , despre cum isi asculta consumatorii, de ce au o gama variata de produse, cum isi ajuta consumatorii sa ia decizii informate .

E o campanie care, dincolo de valorile companiei, propune o tema de gandire pentru fiecare dintre noi: ce inseamna o alegere buna?

In continuarea proiectului meu personal despre alegeri si ce am invatat eu din ele, i-am rugat pe cei din echipa SECOM sa accepte sa-mi raspunda si ei la intrebarea “pentru ce ti-ai fi recunoscator din alegerile tale personale si profesionale care te-au adus unde esti acum?”, o sa descoperiti raspunsurile lor curand.

Mi-ar placea insa sa faceti si voi acest exercitiu personal de recunostinta – care sunt alegerle pentru care va sunteti recunoscatori, pentru care va multumiti ca viata voastra e aici unde este acum? – mai ales ca educatia noastra nu e neaparat pentru a ne fi noi recunoscatori, a ne premia si a ne autovalida pentru alegerile noastre bune. Povestiti aici, sigur vor fi marturisiri emotionante si motivationale pentru ceilalti.

foto Alex Galmeanu

O poveste frumoasa despre cum reactiile consumatorilor atent analizate, puse cap la cap cu dorinta de a face bine pentru ca asta e scopul tau in viata ca institutie ajuta la crearea unui produs care ajuta si mai multa lume.

 De Ziua Dorului, REGINA MARIA lanseaza primul abonament medical pentru românii din afara granitelor si pentru rudele lor de aici

Pe scurt povestea e asa: Reteaua Regina Maria a facut in martie anul trecut o Clinica Virtuala de consultatii online foarte utila in vremea lockdown-ului si a vazut ca o parte importanta din cei care apelau la aceste servicii veneau din strainatate pentru ca se simteau mai bine, mai confortabil, sa vorbeasca in limba natala chestiunile si detaliile medicale.

Cu asemenea inside, echipa de la Regina Maria a creat Abonamentele Dor  care ofera servicii de preventie prin consultatii si controale online, in Clinica Virtuala, dar pot fi utilizate si cu ocazia revenirii românilor in tara, in clinicile REGINA MARIA, pentru o serie de analize de laborator sau imagistica, precum si pentru consultatii offline.

Partea frumoasa este ca abonamentele sunt gandite ca sa aiba grija si de cei plecati in strainatate dar si de rudele lor ramase acasa. Le gasiti aici Abonamentele DOR.

Sunt lansate astazi de Ziua Dorului pentru ca ei spun ca peste 10 milioane de români sufera de singura ”afectiune” transmisa la distanta: dorul de cei dragi.

 Cu aceasta ocazie, alaturi de antropologul Alexandru Dincovici, REGINA MARIA demareaza si cel mai amplu studiu social referitor la efectele dorului asupra comunitatilor afectate de migratie. Datele arata ca aproximativ 5 milioane de români lucreaza in afara tarii – acestui numar adaugându-i-se o comunitate cel putin egala ramasa in tara si afectata, in aceeasi masura, de fenomenul dorului. Ce probleme pot aparea in urma acestei separari? Care e impactul acestora asupra sanatatii? Ce posibile solutii si mecanisme de gestionare sunt disponibile pentru români?

Clinica Virtuala Regina Maria, platforma de consultatii online, le permite pacientilor accesul la aproape 500 de medici si 40 de specialitati, din confortul casei lor.

 Clinica Virtuala a fost de mare ajutor in timpul pandemiei atât pentru pacientii din România, dar si pentru românii plecati in afara. Intr-un an de la lansare, in Clinica Virtuala s-au inregistrat 300.000 de programari, câteva mii fiind realizate de români din afara tarii.

Am postat zilele trecute pe facebook despre o actiune exceptionala a Vodafone care a instalat intr-o padure din Covasna senzori dotati cu inteligenta artificiala, care identifica sunetele si pot transmite semnale direct la autoritati despre locurile in care se taie copaci. E numeste Padurea Smart si chiar pare parte un proiect SF.

Proiectul, in contextul in care au fost defrisari masive in Romania, vine la un moment foarte bun si ar putea schimba putin regulile in ceea ce inseamna protejarea padurii.

Vorbim foarte des despre protectia mediului si protejarea padurilor, dar cred ca in ultimul an de cand suntem nevoiti sa stam cat mai mult pe langa casa, intre betoane, am inteles mult mai bine nuantele expresiei “a te incarca din natura”.

Visul meu este sa ma mut intr-o casuta, intr-o poienita de la marginea unei paduri, sa am un rau aproape, casa sa fie autonoma, cu panouri solare care sa asigure energia necesara lucrurilor casnice. Sa traiesc in linistea naturii, departe de tehnologie, dar aproape de un oras care sa-mi asigure eventualele servicii medicale.

Am privilegiul de a locui in apropierea unui parc (la mai putin de 200 m de intrarea in parc), si dimineata – desi sunt in mijlocul Bucurestiului – aud un concert de pasari, iar din cand in cand ma viziteaza o veverita. Imi pot bea cafeaua pe balcon si locul – am copaci in fata si mult tril de pasarele in jur –  e atat de frumos, ca-l numesc Dumbrava minunata.

In anii 80, a fost un film romanesc pentru copii care se numea exact asa: Dumbrava Minunata, povestea unei fetite si a cainelui ei Patrocle care pleaca prin padure catre casa bunicilor. Se face noapte, se culca intr-o scorbura si viseaza la o lume feerica a animalelor si plantelor din padure.

Dupa ce am vazut filmul in copilarie nu doar ca mi-am dorit un caine precum Patrocle (care putea vorbi cu Lizuca, fetita din poveste), dar am inceput sa ma uit altfel si la plantele din fundul curtii bunicilor mei. Imi imaginam ca au viata lor, intamplarile lor, la fel ca-n poveste.

Iar 30 de ani mai tarziu, intr-o conversatie cu maestrul Stefan Caltia am descoperit ca plantele chiar au viata lor cu dramele lor: in gradina superba ingrijita de sotia sa era un grup de plate care se luptau pentru suprematia soarelui si pur si simplu isi impleteau tulpinile in crestere, desi erau din soiuri diferite, ca sa ajunga alternativ “la putere”.

Am ras atunci de lupta acestor flori, dar ea spune mult despre minunile din natura.

*

Daca ai o intamplare frumoasa de povestit despre padure si ce inseamna padurea pentru tine, te invit sa o scrii aici, pentru ca vei putea face parte dintr-un audio book creat de Vodafone intitulat “Vocea Padurii”.

Astazi traim atat de mult timp in spatiul urban incat nu mai stim sa ne uitam la lucrurile magice din paduri si sa le transmitem mai departe povestile.

Scrie-mi povestea ta despre padure, s-ar putea sa schimbi cu un milimetru gandul cuiva care ne citeste (sau ne va asculta in audiobook-ul Vocea Padurii) si care va fi mai protector cu mediul si padurea in vizitele sale viitoare in natura.

Cred ca schimbarea vine de la fiecare dintre noi. E adevarat ca e spectaculos proiectul Vodafone Padurea Smart cu senzorii din Padurea din Covasna (personal sper sa se faca proiectul in cat mai multe paduri), dar si grija noastra pentru mediu poate ajuta la schimbare.

Si traditia descoperirii a cate unei dumbrave minunate in locurile in care iesim in natura.

Pentru Vocea Padurii vor fi alese 10 povesti.

Pentru a fi selectate, povestile trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: sa nu fie scrise sub forma de dialog; sa fie personale si originale; sa fie corect scrise din punct de vedere gramatical; sa aiba o marime de maximum 10 minute inregistrare si minimum 3.

Puteti sa va scrieti povestea pana la data de 14 aprilie, aici in comentarii sau in comentariile de la postarea de pe facebook.

Va doresc succes si inspiratie si va arat un mic documentar despre paduri realizat de Vodafone pentru a va duce putin in atmosfera din natura.

 Banuiesc ca exista multe studii in echipa IKEA despre consumatori si noua colectie cu obiecte de arta functionale imi pare o dovada ca tinerii corporatisti care cumparau foarte mult de la IKEA au ajuns la un nou nivel al educatiei lor, au deja satisfacute nevoile primare si au facut pasul urmator catre arta.

 E frumos ca si in Romania se simte acelasi trend pentru ca in ultimii ani am vazut la expozitiile mari foarte multi tineri printre vizitatori.

Pare ca incepem sa sadim iar, de la radacina, o generatie care va fi mai interesata de arta, de design, iar asta se va simti in felul in care sunt educati copiii acestor tineri.

Sigur ca e o bula, ca nu e o majoritate, dar de undeva trebuie sa reincepem si oazele mici de cumparatori constienti care aleg nu doar functionalitatea, ci si partea estetica, se vor uni pas cu pas catre o multime mai mare.

 IKEA a lansat in ultimii 5-6 ani mai multe colectii cu designeri faimosi, dar de data aceasta mi se pare ca are o colectie mai ampla si ca transmite un mesaj de forta.

Colectia se numeste IKEA Art 2021 e alcatuita din zece piese de design, realizate de unii dintre cei mai renumiti artisti internationali: Daniel Arsham, Gelchop, Humans since 1982, Sabine Marcelis si Stefan Marx.

Colectia va fi disponibila in magazinele IKEA din toata lumea, dar si online, de la 1 aprilie 2021.

Este formata din 10 obiecte de mobilier de interior care redefinesc felul in care ne raportam la piesele pe care le folosim in fiecare zi, aducând astfel un tribut creativitatii uzuale. Colectia cuprinde corpuri de iluminat realizate de Sabine Marcelis, un ceas de perete realizat de Daniel Arsham, o lampa de masa si diverse lanterne realizate de Gelchop, o vaza si o patura realizate de Stefan Marx si decoratiuni de perete facute de Humans since 1982.

Stiu ca toata lumea isi doreste lampa care are ca o piulita sau ce e acel instrument care ajuta la montatul mobilierului IKEA, creatia japonezului GELCHOP, dar mie imi place foarte mult ceasul lui Daniel Arsham.

Iata cateva detalii despre designerii din colectie

Sabine Marcelis

Sabine Marcelis, nascuta in Noua Zeelanda si stabilita in Olanda, este fascinata de proprietatile unice ale materialelor si de efectele pe care acestea le pot crea – de exemplu, rasina sau sticla care interactioneaza cu lumina. Practica ei se bazeaza pe proces: lucrarile sale sunt realizate pe baza ideilor pe care le experimenteaza prin materiale, in studio. Pornind de la produs, felul in care acesta poate fi instalat si design spatial, ea se straduieste sa creeze experiente magice prin propunerile artistice pe care le prezinta.

Asa arata creatia ei pentru IKEA.

Daniel Arsham

Daniel Arsham este un artist american multidisciplinar, a carui opera combina arta, arhitectura si spectacolul. Are o vasta experienta in colaborarea cu alti lideri creativi in arta spectacolului, moda, design interior si arhitectura. Ultimele sale creatii exploreaza idei legate de civilizatiile viitoare si decaderea celor existente. Arsham este cofondatorul Snarkitecture, un renumit studio de design din New York.

Acesta e ceasul creat de el pentru colectia IKEA.

Humans since 1982

Humans since 1982 a fost infiintat in 2009 de Bastian Bischoff si Per Emanuelsson in timp ce erau studenti la HDK Göteborg. Humans since 1982 aduce impreuna arta si designul pentru a crea obiecte subversive care ridica semne de intrebare referitoare la avansul tehnologei si a naturii sale duale ca sursa de progresie si distrugere.

Stefan Marx

Stefan Marx este artist si ilustrator german care isi foloseste stilul distinctiv pentru a surprinde si a infatisa mundanul din fiecare zi. El se inspira din diferite subculturi, cum ar fi graffiti si techno, pentru a transpune arta in diferite medii, inclusiv pe modele de skateboard, picturi in ulei la scara mare si vaze de portelan.

Gelchop

Colectivul japonez Gelchop deconstruieste obiecte pe care le utilizam in mod curent, combinându-le cu diverse elemente pentru a le schimba functia intr-un mod amuzant, dar convingator. Lucrarile si produsele marca Gelchop incurajeaza oamenii sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva diferita, care invita la o reflectie asupra adevaratului scop al unui obiect in lume.

Scriu inca de la inceput, pentru prietenii mei care ma verifica daca sunt bine, da, sunt ok… textul acesta e partial despre mine… e mai mult despre nervii mei.

Nu mai pot sa vad comoditate si superficialitate.

Stiu nu o sa schimb eu lumea astazi, stiu ca valorile oamenilor s-au schimbat si reperele multora sunt de suprafata, dar…

Astazi cei mai multi oameni – foarte multi si din jurul meu, unde am facut o selectie riguroasa– cauta calea scurta catre obiectivul lor, oricare ar fi acela. Daca se poate cu foarte putina munca si multi bani e perfect.

Acum mai bine de 20 de ani cand am inceput sa lucrez in industria aceasta a divertimentului – am inceput cu radio – eram fericita ca pot fi in mijocul unor oameni care fac lucruri diferite, ca pot simti energia lor si ca pot invata de la ei. Pentru mine, in toti acest ani de munca n-a fost niciodata despre bani, desi am castigat bani frumosi pentru ceea ce am muncit (dar era pentru ceea ce stiam sa fac, nu pentru ca m-am lipit de un grup).

Acum cateva saptamani o domnisoara m-a intrebat despre cum invata si ea mai bine tehnica de interviuri. Mi-a trimis si un interviu (era cu un actor pe care cu siguranta-l placea adolescentin dupa cum erau construite intrebarile) si i-am spus ca atunci cand voi munci la un interviu mai mare am sa-i arat toate etapele de la documentare pana la rezultatul final, vom lucra impreuna pe el la editare, ca sa invete. Mi-a raspuns ca vrea si detalii despre remuneratia pe care o va primi pentru asta.

E doar un exemplu despre cum gandesc tinerii astazi. Si vorbim de un copil care are bun simt, nu e sarit total de pe axa profesionala.

Am trecut de 40 de ani si ma trezesc in continuare la 5 dimineata  ca sa scriu.

O fac de drag, cu multa placere ca sa arat o latura frumoasa a unui om pe care poate-l stiti din alta perspectiva. Uneori munca mea e la vedere, alteori e intr-un proiect privat care se adreseaza doar unui grup de oameni.

Pentru mine nu are importanta numarul celor care vor citi povestea, e important sa fie cea mai buna versiune din ce am putut eu afla, cel mai frumos scrisa. Daca e interviu, sa devina si o amintire care sa cladeasca un moment de bucurie si in sufletul celui care s-a deschis in fata mea.

Toti oamenii care au lucrat cu mine vreodata stiu ca nu am pus niciodata banii in fata, nici nu-i voi pune.

Am pus disciplina, dorinta de a fi cat mai bine ceea ce muncesc, dorinta de a oferi celor care citesc cateva momente de bucurie.

Am trecut de 40 de ani si imi organizez in asa fel programul, astfel incat sa citesc o carte pe saptamana, zeci de stiri despre ce e nou in media si in domeniul in care scriu…   si mi se pare natural sa fac asta.

Nu mi-am pus niciodata problema sa folosesc google translate pentru ceva, nu mi-am pus problema sa transcriu un interviu cu un soft care sa-mi faca viata mai usoara. Pentru ca atunci cand transcriu simt unde a facut persoana de dincolo o pauza, unde s-a rusinat, s-a bucurat, si stiu cum sa construiesc mai bine povestea.

Nu mai inteleg lumea, asa cum se transforma.

Ma inspaimanta gandul ca va trebui sa lucrez cu generatia google translate, pentru ca s-ar putea sa nu mai gasesc pe cineva care sa ia cu adevarat in serios meseria.

Sper din tot sufletul ca parintii si profesorii sa-si invete copiii ca intotdeauna calea grea e cea mai de succes pe termen lung. Ca niciun campion n-a castigat din prima campionatul cel mai mare, ca oricare star pe care-l admira ei, dincolo de sclipici, munceste foarte mult.

Stiu nu e un text pe voiosie si pe ceva pozitiv, imi cer scuze pentru asta.

Dar de noi depinde sa miscam lucrurile in spre bine si sa nu mai promovam pe cei care cauta scurtaturi si urla a superficialitate.

Cei mai mari sarlatani ai lumii au avut charisma, internetul le-a dat tuturor astazi o scena in plus. Uitati-va cu atentie si decantati sarlatania de valoare.  Si invatati-i pe cei mici ca e frumos pe drumul greu. Ne va fi mai bine tuturor.

Zilele astea cand toata lumea scrie necrologul lui Larry King, jurnalistul e citat de toata lumea cu replica “n-am invatat niciodata nimic in timp ce vorbeam”, cu trimitere la tehnica lui specifica de interviu. O replica plina de intelepciune si o lectie care ne lipseste astazi cand vrem sa ne auzim/vorbim cu orice pret.
Tehnica lui de interviu includea intrebari scurte si foarte curate, cuvinte simple, mai mult ascultat invitatul decat vorbit, intotdeauna relaxat sa se indeparteze de la ce avea in plan sa intrebe daca intervievatul ii deschidea o usa noua.

Am pus ieri pe facebook cele doua carti ale lui pe care le-am citit (citesc de drag si curiozitate biografiile oamenilor de media, mai ales cand e vorba de interviuri, poti afla o multime de lucruri pe care nicio scoala nu ti le preda).
Dupa postare un prieten din New York mi-a amintit “mai stii cand ai vrut sa mergem la restaurantul romanesc la care mergea Larry King? “
*

Dupa moartea mamei sale, cand ii era dor de mancarea facuta asa cum o facea ea, mancare evreiasca Est Europena o numea el, Larry King mergea la restaurantul Sammy’ s Romanian Food.

Povesteste despre asta in cartea “My remarkable Journey – Larry King” care a aparut acum aproape 12 ani, in 2009. Mama nu era romanca, ci evreica rusoaica, dar e foarte posibil ca ingredientele pe care le folosea in mancare sa fi fost destul de apropiate de bucataria noastra.
Am vazut pe facebook-urile romanilor pareri despre Larry King si dorinta lui de a munci pana la adanca batranete (cineva il considera profund nefericit ca nu s-a oprit din munca) si vreau sa va povestesc cateva lucruri din cartile pe care le-am citit despre el ca sa-l vedeti putin altfel: a fost un om foarte activ, foarte responsabil cu tot ceea ce inseamna familie si caruia i-a placut sa-si traiasca viata din plin.

 
1. I-a murit tatal cand el avea 9 ani intr-un accident de masina si a fost atat de socat de pierdere ca n-a plans nicio clipa dar nici n-a mai vorbit zile in sir. Ani de zile mama a incercat sa suplineasca la moral increderea lui Larry (ii spunea cum se lauda la piata ca e mama lui ca sa obtina carne si legume mai bune), dar toata familia a stiut ca el n-a depasit niciodata aceasta pierdere. In cartea My remarkable journey, fiica lui, Chaia, povesteste cum Larry nu a vrut niciodata sa discute sub vreo forma despre moartea tatalui.
2. A fost casatorit de 8 ori cu 7 doamne din diverse profesii, printre ele prezentatoare tv sau vedete Playboy. Dar a avut un simt al datoriei pentru familia sa incredibil, cu ultima sotie s-a casatorit in 1997 pe patul de spital cu trei zile inaintea unei operatii pe cord deschis si a recunoscut ca a semnat actele maritale pentru a fi sigur ca sotia are un venit asigurat pana la sfarsitul vietii ei. Cu aceasta ultima sotie are 2 baieti. (din celelalte casatorii a avut inca 3 copii, doi au murit anul trecut in august la cateva zile unul de celalalt Chaia de cancer – avea 51 de ani si Andy, 63 de ani, din cauza unor probleme la inima)
3. Tehnica lui speciala de interviu venea din … iubirea pentru radio. Stia ca radioul creeaza cele mai puternice imagini in mintea ascultatorului, asa ca si in interviurile filmate – 25 de ani a facut interviuri la CNN cu toti liderii momentului – avea grija sa lase spatii in dialog pentru ca privitorii sa-si creeze propriile imagini. In plus, descoperise odata cu vremea si celebritatea ca daca el tace, interlocutorii – respectandu-l foarte mult – se simt obligati sa umple spatiul cu vorbe si povestesc mai mult decat era planificat.

4. Avea o regula de baza “nu folosesc niciodata cuvantul “EU” intr-un interviu. E absolut irelevant”. (astazi cand intrebarile jurnalistilor romani sunt mai lungi decat raspunsurile si cel mai adesea sunt despre “eu cred, eu stiu, mie mi s-a intamplat… dv/tu ce parere ai” sau mutatia suprema “eu va anunt la stiri” cutare lucru cand de fapt e o munca de echipa, intelegem cam cat de departe suntem de lumea civilizata a jurnalismului si cat de mult ego avem pe umeri)
*
N-am ajuns niciodata la Sammy’s Romanian food restaurant, desi am fost de trei ori la New York si sper sa mai ajung in viata asta. Am cautat acum restaurantul pe net si am descoperit ca in urma cu cateva zile carciuma din subsolul de pe Chrystie Street, care era faimoasa printre new yorkezi, s-a inchis. Pandemia a fost prea dura pentru o afacere care avea 47 de ani.
Numele localului venea de la primul proprietar care era nepotul unui evreu roman stabilit la New York. Carciuma era una recunoscuta pentru atmosfera ei speciala, de parca ar fi fost blocata intre cele doua razboaie mondiale, cu mini concerte de jazz live, cu dans si multa agitatie, un loc in care atmosfera era mai importanta decat mancarea.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Sammy’s Roumanian Steakhouse (@famous_sammys)

Am scris de multe ori ca sunt dintre cei care la sfarsitul fiecarui an am un ritual in care incerc sa fac curat in mintea si sufletul meu ca sa inlatur o parte din oboseala, dar mai ales din frustrarile inerente. (aici unul dintre exemplele despre ceea ce numesc detox emotional – http://bazavan.ro/2017/12/detox-emotional/)

Dupa curatenie, urmeaza o zi in care ma gandesc bine ce imi doresc din anul care urmeaza ce vreau sa fac cu mine, pentru mine.

La sfarsitul acestui an … am muncit. Am avut o zi si jumatate libera de Craciun, in restul timpului am muncit. O parte pt urban.ro (ca sa aiba si colegii mei vacanta, pentru ca i-am haituit destul tot anul), alta parte pentru un proiect personal. Nu prea a fost timp de “curatenie mentala”, dar am sa recuperez, probabil la inceputul lui februarie.

E un trend simpatic in social media despre micro-rezoluții și am înteles că totul a pornit de la o campanie de social media de la IQOS. Imi place ideea … asa ca, pentru ordinea mea mentala mi-am facut cateva mici rezolutii. Nimic grandios, dar viata nu e construita doar din obiective uriase. Ba din contra, se bazeaza pe mici intamplari care iti aduc liniste si echilibru.

Rezolutia mea principala pentru 2021 este “sa ma pun pe mine pe primul loc”, “sa-mi fac mai multe bucurii”.

Si mi-am facut un plan – care mi-a adus un zambet instant – cu mici lucruri care ma bucura pe mine si de care as putea profita mai mult.

Sa am flori in fiecare week end.

Ma gandeam intial sa-mi fac un abonament, dar cred ca am sa optez pentru comenzi individuale, saptamanal ca sa imi aleg diferit si sa si ajut alte mici business-uri de la o saptamana la alta.

Am mai spus ca sunt o persoana foarte senzoriala, ca pentru mine e foarte important cum incep ziua (si o incep la 5-6 dimineata), ce aroma aleg pentru gelul de dus din ziua respectiva (am o expozitie generoasa in baie), ce parfum port si cum miroase in casa (cel mai adesea influentez asta cu lumanari parfumate, dar am si un aromatizator de camera). Asa ca voi alege florile dupa parfum si culoare.

Sa am un rasfat personal zilnic.

Poate sa fie sa imbrac o camasa de matase chiar daca nu ies din casa (am facut asta si in perioada de lockdown, doar pentru placerea mea, pentru ca – asa cum stiti –  nu fac fotografii si nici nu particip la intalniri pe zoom pentru ca mi se pare mult prea intruziv in viata mea)

Poate sa fie o prajitura care se face repede (sau se comanda si mai repede) sau o masa rafinata in toata spledoarea ei (asta categoric comandata, pentru ca nu sunt in stare sa o prepar)

Sa citesc presa in print, pe hartie, in special Time si The New Yorker, in week end la micul dejun.

Stiu ca e ceva de neinteles pentru multa lume. Dar pentru mine, sa citesc in week end o publicatie bine scrisa – cu povesti de forma lunga care te duc cu ele pentru 10-15 minute, a dau paginile sis a simt mirosul de tiparitura, totul alaturi de prajturi si cafea, e un gen de placere ca si cum m-as scufunda intr-un nor pufos, departe de lume.

Sa gasesc un motiv pentru care sa-mi fac un compliment zilnic

Asta e mai greu si am sigur de muncit mai mult, nu pentru ca n-as avea o parere buna despre mine, ci pentru ca e important sa gasesc un echilibru intre ego, modestie si recunostinta.

(De la inceputul anului si pana acum, m-am falit la prieteni, dar si in mintea mea, pentru o serie de interviuri la care lucrez de cateva saptamani. Iar anul incepe si cu cateva interviuri internationale cu actori de Oscar, despre care abia astept sa povestesc dupa ce se intampla. Acolo sa vedeti ce ma mandresc si ma complimentez singura  J  )

Cred ca anul care a trecut ne-a invatat foarte mult despre momentele de bucurie pura, fara niciun beneficiu material, “lucrurile mici” cum sunt numite generic. Si e o datorie pentru noi, fiecare dintre noi, sa nu pierdem lucrurile invatate in lunile care au trecut.

E vremea rezolutiilor mici, cu drag si liniste pentru noi si pentru prietenii nostri.