Category : jurnalism

37109joi spun povesti despre PR

joi spun povesti despre PR

Daca sunteti interesati de comunicare, de PR si de povesti intimplate in domeniul asta in ultimii 15 ani, va invit joi la o prelegere pe care o tin la Facultatea de Litere pentru masteranzii in anul II, Masterul de Modele de Comunicare si Relatii Publice (sustinut de Mihaela Muresanu, care cind nu e profesoara e sefa de PR a agentiei Wunderman)

Cursul/prelegerea este pe durata a doua ore, dar nu intentionez sa vorbesc (doar eu) atit de mult:)

In prima ora ne vom ocupa de
proiecte de PR care se pot face in colaborare cu revistele glossy,
cum ambalezi informatiile ca sa fie usor de preluat,
cum sa NU faci unele lucruri (voi scoate de la colectie citeva mailuri epice)

in partea a doua ne vom ocupa de PR-ul personal, cu o aplicatie:
vom lua un actor (unul ales de studenti) ne vom imagina ce proiecte are si… ii vom construi o strategie de PR.

Va fi un brainstorming (cu “capcane” si povesti despre strategii celebre de promovare a unor filme hollywoodiene) care se va sfirsi, sper eu, cu citeva lucruri noi invatate, dar si cu multe risete.

Cursul e open; incepe la ora 18.00 in Amfiteatrul Balcescu, Facultatea de Litere, Str. Dr. Quinet nr. 5-7.

Va astept cu drag ( si cu lectiile facute, acum incep sa lucrez la prezentare:) )

2003
35209sa construim in online

sa construim in online

Pentru cei care ma cunosc, stiu ca e foarte important pentru mine sa construiesc lucruri in meseria mea.


In ultimii ani, am dezvoltat un program de internship la Tabu (ca sa dau ocazia studentilor sa invete direct de la sursa), am mers de cite ori mi s-a cerut la cursuri de jurnalism ca sa raspund la intrebarile elevilor, ba chiar am platit din bani personali cursuri de jurnalism pentru colegii mei ca sa invete sa scrie mai bine.

Nu spun asta ca sa cer laude, ci pentru ca acum vreau sa demarez un proiect nou, pentru a construi ceva in online si cred ca e bine sa intelegeti cum gindesc.

*
Spun mereu ca online-ul actual este echivalentul presei scrise de la inceputul anilor ’90, cu mult copy paste, cu pareri peste pareri, in locul unui content original.

Stiu ca nu sunt inca suficient de multi bani in online ca sa se poata realiza content cu costuri mari de productie, dar uneori o idée simpla si eficienta poate misca muntii din loc.

*
La 1 martie doresc sa lansez un proiect care va sprijini si va sustine comunitatea online. Pentru acest proiect va lansez o intrebare:

ce bloguri scrise de femei cititi?

Multumesc pentru raspuns.

0311-980pxVF-Hollywood Issue 2011

VF-Hollywood Issue 2011

respirati adinc si uitati-va la coperta Vanity Fair martie 2011.

The two inside panels feature 11 more stars, from newcomer best-actor/actress nominees Jesse Eisenberg and Jennifer Lawrence to Noomi Rapace, whose stunning performance in the original, Swedish version of The Girl with the Dragon Tattoo propelled her from Stockholm to Hollywood. Joining them are Anthony Mackie, Olivia Wilde, Mila Kunis, Joseph Gordon-Levitt, Andrew Garfield, Rashida Jones, Garrett Hedlund, and Robert Duvall. The cover was shot in Los Angeles and New York over the course of two days by photographer Norman Jean Roy

983
nicholsonJack Nicholson la 73 de ani

Jack Nicholson la 73 de ani

Dailymail publica un minunat interviu cu Jack Nicholson care la 73 de ani are relaxarea de a vorbi despre cele lumesti, dar si despre moarte.

imi place mult descrierea din debutul articolului si spiritul lui Nicholson pe care-l simti in fiecare propozitie din intregul articol.

Nicholson is everything you expect him to be in the flesh. He smells of expensive car-seat leather and nicotine. He speaks in strange, complex riddles. He allows a 30-minute interview to run on for an hour and 40 minutes as he talks about everything from mortality to drugs to heartbreak. He is charming, fascinating, funny, strangely vulnerable and completely original in every way.
*
‘If men are honest, everything they do and everywhere they go is for a chance to see women. There were points in my life where I felt oddly irresistible to women. I’m not in that state now and that makes me sad.”

o bijuterie jurnalistica, un exceptional interviu semnat de Louise Gannon/ Daily Mail

865
mario_vargas_llosa_luces_e_sombras_590citeva lucruri frumoase de citit

citeva lucruri frumoase de citit

o poveste foarte frumoasa de iubire spusa pe linia subtire unde viata se atinge cu moartea, in New York Times

tot in NY TIMES un story despre Vargas Llosa la cursurile de la Princeton dupa ce a cistigat Nobelul. mi-a dus aminte de o secventa din textul scris de Ana-Maria Onisei pt Esquire, in care Bogdan Aurescu, proaspat victorios la Haga, se duce la Universitate sa predea cursul de drept international.

un interviu cu Michael Caine in Time cu un raspuns genial (Can you explain Inception in one sentence?/ If I’m in a scene, it’s real; if I’m not, it’s not.)

955
julia-300x193libertatea citeste Tabu… cu intirziere

libertatea citeste Tabu… cu intirziere

astazi libertatea are pe coperta o stire exclusiva pe care noi, Tabu, am dat-o de 2 luni.
romanca Julia Verdes este vedeta la bollywood.

am scris amplu despre ea in numarul din iunie al revistei, ba chiar am intermediat o intilnire intre Julia si Tudor Giurgiu care s-a sfirsit cu o invitatie la TIFF 2010, unde Julia a fost prezentata drept “senzatia de la Bollywood”

dincolo de “exclusivul” Libertatea, nu foarte exclusiv si nou, sunt foarte happy ca se scrie din nou despre Julia. e o femeie minunata si merita toata atentia din lume. am mai scris despre asta si aici

1197
magazinescum faci o revista?

cum faci o revista?

stiu ca foarte multi isi imagineaza ca munca la o revista glossy e superficiala.

dar daca ma gindesc ca, in felul lor, revistele glossy schimba lumea, mai ca i-as ruga pe neincrezatori sa-si revizuiasca parerea

Franca Sozzani, redactor sef de la Vogue Italia, a scris ieri pe blog care sunt elementele cheie ca sa faci o revista de succes. Va invit sa o cititi

Each issue is a surprise, no matter if everybody likes it or not. You need to dare and not to be afraid of changing things. This was just to explain that yes, we do make plans, but what’s unexpected and surprising is there, in front of us. You have to be able to see it, to catch it and to have the courage to take risks.

If we planned everything with extreme nit-picking, we would risk to bore both ourselves and our readers to death.

Franca Sozzani, Vogue Italy

2675
connect-r1we love Connect-R

we love Connect-R

pina astazi, habar nu aveam ca pe Connect-R il cheama Stefan Mihalache. era baiatul care cinta si danseaza misto.
tabu.ro a facut un interviu cu el si – brusc – ne-am dat seama ca e un om cu mega bun simt, cu o structura foarte misto.

astazi toata redactia l-a iubit pe Connect-R.
si vrem sa-l invitam la noi, curind:)

Care sunt cele trei locuri în care vrei să ajungi?

C.: La Disneyland în State. Am fost în Franţa şi mi-a plăcut mult de tot. Aş vrea în Egipt la piramide. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea ca, măcar o dată, să fiu în acelaşi loc unde este Dan Puric. Îl iubesc pe Dan Puric. Mă fascinează. Am auzit foarte târziu de dumnealui, acum vreo doi ani, dar am citit şi “Omul frumos” şi “Cine suntem”. Nu am fost la nicio piesă, dar am văzut tot ce se poate vedea cu dumnealui pe internet. Nu există nimic cu Dan Puric, care să fie nevăzut de mine pe internet. Acum chiar lucrez la o “şpârlă” (dacă pot folosi un limbaj mai de cartier) care îl include şi pe Dan Puric. Dumnealui face şi step şi mimă şi aş vrea să reuşesc să îl aduc să ţină o prelegere la o şcoală de street dance. Parcă îl şi văd vorbind despre dans şi Dumnezeu. Eu sunt mereu înconjurat de cifre. Semnez contracte, sunt mereu interesat să ştiu cât e ceasul, concert pe data de la ora de, cânţi atâtea minute. Şi cifrele mă fac să îmi pierd culoarea, iar când citesc sau îl ascult pe Dan Puric simt că mă colorează din nou. Îmi dă o stare de bine. Dacă ar fi să le recomand tinerilor un drog, ar fi Dan Puric. Eu mă droghez cu Puric.

in ce film se vede Connect-R actor si alte raspunsuri surprinzator de sincere si de misto

895
bobby_fischer_01circ dupa moarte

circ dupa moarte

si “la ei” e ca la noi

For Bobby Fischer, the Drama Won’t Die
The chess master’s estate is disputed by a Japanese woman who claims she was his wife, a Filipino woman who says she is the mother of his child, and two nephews.

restul tine de cum e scris. in new york times.

686
C100_WHDH-TV_News_7_webmi-as dori (jurnalism)

mi-as dori (jurnalism)

mi-as dori ca, uneori, invitatii de la o emisiune sa plece din “direct” daca nu li se acorda respectul pe care-l merita.
mi-as dori ca, uneori, intervievatii sa spuna “nu vreau sa raspund la asta pentru ca e jignitor”

mi-as dori ca subiectele noastre jurnalistice sa-si ceara drepturile. pentru ca daca nu o fac EI, NOI nu o sa li le acordam niciodata.

*

In seara asta Daniela Vladescu a fost chemata la Antena 3, Stirea Sinteza zilei, sa vorbeasca despre Opera de la Constanta care a fost desfiintata acum citeva zile.
Pe burtiera scria “ultima iubire a lui Nicu Ceausescu….” si, spre uimirea domniei sale, gazda a inceput sa o intrebe despre familia Ceausescu.

Mi-am dorit f f f f tare sa se ridice de pe scaun si sa plece. N-a fct-o, din bun simt si pentru ca isi dorea f mult sa spuna, printre picaturi, citeva vorbe despre Opera din Constanta al carei director a fost (este).

Cit de mult mi-am dorit sa plece din emisiune.
Ca sa nu imi mai fie rusine ca, uneori, tagma mea minte pe rupte pentru ca stie ca i se permite.

1441
0Joan Smith & articolul despre pantofii doamnei Udrea – part2

Joan Smith & articolul despre pantofii doamnei Udrea – part2

corespondenta mea cu doamna Joan Smith autoarea unui articol in care lauda initiativa doamnei Udrea de a darui pantofi cu toc femeilor din satul Saucesti, afectat grav de inundatii, a continuat dupa cum urmeaza:

Dear Joan,

Thanks for your answer. I’m sorry that you had to confront with impolite comments from my compatriots and I don’t want to be rude insisting on this topic.

As a journalist woman who has written for 5 years a column about lifestyle for a national newspaper, I can understand your opinion: “it’s better to offer shoes than asking women to wear the niqab or
burqa.”

What I don’t understand is why you didn’t look for farther facts, in this specific case.

It would have been very easy to discover (in TV features for instance) Romanian women from that village crying and saying: “What can I to do with these shoes?”. The reality is that for most of them, this kind of present was in fact an insult. Stiletto shoes were inutile in that specific moment and all Romanian TV stations have showed that.

I can assure you that in spite your actual conviction, we have quite a lively & robust press. And, even if it doesn’t look like it, we also have journalists who write after a good reporting.

I have to admit that I was wondering if, in this case, you were paid for a positive PR article. Please tell me it’s not true, because I have a huge respect for British journalism.

Regards,

Cristina Bazavan

*

Dear Cristina

Your suggestion of payment is as bonkers as it is insulting. It’s also defamatory.

What a shame that you aren’t able to read something you disagree with without attacking the author in this childish way.

Joan Smith

*
si cu asta am incheiat conversatia:)

0de ce a scris Joan Smith articolul despre pantofii doamnei Udrea

de ce a scris Joan Smith articolul despre pantofii doamnei Udrea

i-am scris autoarei opiniei din The Independent despre darurile Elenei Udrea catre sinistratii din Saucesti.
vroiam sa stiu cum si unde s-a informat despre eveniment… mai jos corespondenta dintre noi.

Hi

I’m Cristina Bazavan, editor in chief of Tabu Magazine – one of the most famous women magazines in Romania.

I’m writing you concerning the column about our minister of tourism, Elena Udrea and the now famous stilettos offered to the women of Saucesti.

I would be very interested in finding out how you did your research for this article, especially because Romania is not often a subject of the foreign media. Thus, I would be very thankful if you would answer me a couple of questions: How did you find about this event? And why did you decide to write about it? How did you do your research about your opinion? What do you know about Saucesti, the little village you wrote about? To whom from Romania did you speak?

I’m curios about this also because in Romania, people are having fun about your article: Saucesti is a very pour village; the women there did not wear or see a pair of stilettos in their entire life. They
are, generally, very old & poor and they have no social life like in a big city; for them to socialize means going to the church – and there, according to our culture, stilettos are not something appropriate to wear.

Our magazine, a glossy one, had a cover with Elena Udrea, two years
ago
.

Thank you for your answer.

*

Dear Cristina

Thanks for your message. Yours is one of the few responses I’ve had from Romania that isn’t obscene or threatening – I’ve had a number along the lines of ‘fuck off, you fucking bitch’ and accusing me of being in the pay of the Romanian secret police.

It’s an unusual and disturbing response. I write columns every week, they are my opinions and in the tradition of robust politcial and social comment that we have in the UK. Columns aren’t factual, they aren’t news reports or features. They’re opinion, prompted by things that have been reported in the
British and international press in the previous week.

In this instance, Elena Udrea’s remarks were reported in the British press, including the Daily Telegraph. You may have noticed that most of my column wasn’t about her, it was about the pressing problem we have in this country of how to deal with extreme forms of religious dress.

I was under the impression that Romania had a lively and robust press, but from this intemperate and abusive reaction it seems I was wrong.

Yours,

Joan Smith

*
nu-mi raspunde la intrebari, stiu. e un raspuns PRistic, mult prea PR-istic, dar cred ca oricum a fost agresata de mesajele pe care le-a primit. fara sa vrea (sau fara sa stie ce consecinte va avea) s-a bagat in groapa cu lei.

1731
OnteachingJournalism1plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

ieri Cristi Manafu m-a rugat sa comentez urmatoarele declaratii:

“Printre indicatorii de performanţă pentru toţi jurnaliştii din trust (Adevărul Holding) va fi numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”.

“Fiecare jurnalist trebuie să aibă blogul lui şi atunci când publică un material în ziar va apărea şi pe blogul lui. De aici vor rezulta comentarii cărora va trebui să le răspundă”.

Dinu Patriciu

raspunsul meu apare alaturi de cele ale lui Dragos Stanca, Iulian Comanescu si Simona Tache

il postez insa si aici.

Am o problema de nuanta, fata de ce a declarat dl Patriciu: ce facem daca angajatul are blog despre gradinarit (ca asta ii este pasiunea) si el scrie la trust despre politica? Cum masuram audientele si comentariile? Si de ce sa-l obligam pe angajat sa puna pe blogul lui ceea ce a scris la ziar, unde de multe ori ( din contexte care tin de politica ziarului/ de actualitate/ de ceea ce scriu ceilalti colegi) are si articole care nu-i fac nicio placere?

Un ziar/revista nu se face doar cu editoriale si articole de fond. Ca jurnalist ai parte si de “bataturica”, nu doar de “prajiturica”.

Dar altfel, da, cred ca poate fi un barometru audienta unui articol pe net pentru performanta prestatiei jurnalistului. Doar ca el va trebui sa fie scris ca pentru net, sa contina multimedia, sa aiba o structura diferita de print (cu mai multe intertitluri, cu fotografii altfel asezate etc).

La angajarea unui jurnalist, notorietatea sa din on line poate fi un bun barometru; e importat de stiut cit de bine este conectat la retele sociale, ce drive de imagine are si care sunt mijloacele personale prin care poate capta audienta.

Cred ca viitorul va fi al jurnalistului crossmedia, care sa poata relata la radio/tv, scrie pt on line si pt print.
Restul…depinde si de angajat si de angajator ce isi negociaza ca sistem de plata si cu cit jurnalistul are un brand mai puternic (si) in online, cu atat va putea cere mai mult. Dar n-as amesteca blogul personal cu articolele pentru ziar.

Revenind la Dl Patriciu, daca isi propune acum acest criteriu (“numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”) si-l aplica peste 2 ani, dindu-le timp angajatilor sai sa-si creasca bloguri si sa invete sa scrie acelasi text si pentru print si pentru on line, e un criteriu onest. Altfel n-ar fi decit inca o solutie smechera de criza – sa mai taiem niste salarii – cind mai onest ar fi sa le spunem oamenilor ca doar banii astia ii avem, pe astia ii impartim.

771
magazinesprovocare: 48 Hours Magazine

provocare: 48 Hours Magazine

cum se face o revista in 48 de ore?

nu e o intrebare pentru publicatiile saptaminale people (de pe la noi) care-si rezolva totul cu muuulta imaginatie in fata computerului si cu imagini preluate de la altii.

*
de data aceasta e o provocare pe care au lansat-o ieri citiva jurnalisti americani: Alexis Madrigal (Wired.com), Sarah Rich (Dwell Magazine), Derek Powazek (Fray), Heather Champ (Fostul Community Director la Flickr), Dylan Fareed (programator) si Mat Honan (freelancer).

nu stiu ce format va avea revista lor, nici cite pagini, dar ceea ce vor ei sa faca in 48 de ore – de la o sedinta de redactie pentru sumar si pina la tiparire (cu tot ceea ce inseamna intre: reporting, scris, editat, fotografiat, paginat) – se face in mod normal in multe saptamini.

asa ca intimplarea mi se pare nebuna si curajoasa si stiu ca va atrage atentia jurnalistilor din lumea intreaga. sper insa ca si pe cea a cititorilor de reviste:)

ii puteti vedea on line, streaming din redactia lor aici.

revista se va numi 48 Hours Magazine, contributia editoriala e open worldwide, puteti vedea aici proiectul si va puteti trimite articolele pina astazi la ora 4, PDT.

773

Pulitzer – Gene Weingarten Fatal Distraction

s-au impartit aseara premiile Pulitzer. nu stiam cele mai multe dintre articolele cistigatoare, dar de unul m-am bucurat tare mult ca a cistigat. mi-am chinuit mult prietenii cu el la vremea cind a fost publicat.

Fatal distraction e un articol pe care l-a publicat Washington Post in urma cu mai bine de un an, despre familia care si-a uitat copilul in parcare, la soare, si a murit sufocat si ars de soare. cind am citit textul (cu toata suferinta tatalui care urmeaza sa fie condamnat pentru neglijenta lui) mi-am pus problema “cum naiba i-a convins sa vorbeasca pe un subiect atit de delicat? cum le-a cistigat increderea?”

astazi aflu ca semnatarul, Gene Weingarten, are 52 ani si asta imi da o speranta ca mai am niste scuze (dar si ceva vreme) ca sa ajung la macar jumatate din talentul si puterea lui de convingere.
ma rog e la al doilea Pulitzer, dar refuz sa aflu daca pe primul l-a cistigat pe la vreo 30 de ani:)

aici e textul si va rog sa va luati ceva timp ca sa -l cititi.

la sfirsit, puneti-va si voi intrebarea “i-as fi convins pe parinti sa-mi spuna toate astea?”

799
sandra-480-300x199grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

people si us weekly au iesit pe piata cu aceeasi coperta cu Sandra Bullock.

motiv pentru blogul de media de la New York Times sa intre in culisele realizarii copertelor pentru revistele people

iata fragmentele mele preferate, de citit printre rinduri :) (declaratiile ii apartin directorului de fotografii US Weekly, Brittain Stone

“The requests for covers we get are, ‘Let’s get her sad, but pretty.’ Or, ‘We need her looking strong and confident, but a little damaged,'” Mr. Stone said. “You have these incredibly subjective things you have to look for — you’re trying to convey these moods you’re planting on top of these celebrities.”

“The more aggressive approach for People would have been, essentially, to buy out all those sets, buy out the junkets,” Mr. Stone said, “but at that point they would have been spending upwards of, maybe, six figures for something like that.”

651
philip-roth-533interviuri false cu Philip Roth si John Grisham

interviuri false cu Philip Roth si John Grisham

o jurnalista italiana l-a intervievat recent pe Philip Roth despre noua sa care tradusa in italiana.
dupa ce au vorbit despre sex si cind de dura e relatarea iubirii trecute de o anumita virsta in cartea lui roth, jurnalista l-a intrebat despre opiniile sale critice la adresa lui obama, citind un interviu pe care-l acordase unui italian.

roth a negat ca ar fi acordat interviul si a inceput sa faca research pe net despre domnul care sustinea ca l-ar fi intervievat. a mai descoperit via facebook si un interviu cu grisham, cu aceleasi declaratii turbate si a mers mai departe pe firul cercetarii.

si-a rugat agentul de presa sa vorbeasca cu agentul lui grisham. dupa cum banuia, nici grisham nu acordase niciun interviu jurnalistului italian.

acum scandalul e in floare, revistele care au publicat interviurile au facut mea culpa, le-au scos de pe net si au publicat scuze intervievatilor.
domnul jurnalist e insa de negasit…

in caz ca vreti sa-l cautati se numeste Tommaso Debenedetti.

*
l-am iubit pe Roth pentru incrincenarea cu care a vrut sa-si faca singur dreptate. povestea pe larg in NEW YORKER

mi-ar placea, de dragul meseriei asteia, sa existe oameni care sa faca asta si in romania.

am si eu citeva banuieli asupra unor interviuri facute din condeiul imaginatiei cu cine stie ce vedeta locala sau nu…

959

raluca/ ramona… fata care muncea mult

stirile tv anunta ca Ramona Cîciu in virsta de 34 de ani a murit de prea multa munca.
si se fac asemanari cu cazul Ralucai Stroescu care a murit in urma cu 3 ani.

e o greseala aici. Raluca a murit pentru ca avea diabet. in Tabu, anul trecut prin vara, Ani Sandu s-a reintors pe urmele Ralucai intr-un story pe care cei care se inghesuie acum sa comenteze cazul Ramonei Cîciu ar trebui sa-l citeasca. FATA CARE MUNCEA PREA MULT

*
Ma enerveaza teribil cum se dau cu presupusul toti acum – psihologi/ prezentatori/reporteri – incercind sa scoata o concluzie pe care ei o au in cap: a murit de prea multa munca. Femeia avea probleme cu inima.

senzational gratuit. sorry.

Tom Hanks criticat ca apare pe coperta de la TIME

TIME l-a pus pe coperta pe Tom Hanks cu citeva zile inainte de premiera miniseriei HBO, Pacific, la care Hanks este producator executiv si face echipa cu Steven Spielberg.

N-au fost foarte multi actori pe coperta TIME de-a lungul timpului si, de cele mai multe ori, cind au ajuns pe coperta a fost fie pentru ca au luat Oscarul, fie pentru ca au plecat la ingerasi.

decizia revistei americane a fost criticata nu atit pentru alegere care vine cu un timing bun (lansarea seriei Pacific), cit pentru motivatie; nu e o personalitate care a definit o natiune, cum se sustine in profilul din Time.

decizia copertei time a fost analizata intr-un articol f misto Why did Tom Hanks deserve Time’s cover?, in care redactorul sef se justifica.

*
HBO mi-a trimis un dosar de presa al miniseriei si am vazut citeva secvente din Pacific. e un film despre care se va vorbi mult.

777
image-3-for-history-of-web-gallery-76419562putin sex cu netul

putin sex cu netul

De citeva zile, tot citesc la o complicatenie de carte despre SEO in speranta ca o sa ma mai destept si eu un pic cu internetul, dar in loc de asta am dezvoltat teoria amantlicului publicului.

Pentru multi dintre jurnalistii care au scris ani buni la ziar/reviste, care erau la mixere cind se formau radiourile sau apareau primele televiziuni private, web-ul e o necunoscuta aducatoare de multe frustrari.

E ca si cum partenerul ar avea o amanta mai tinara: le fura ce le e drag de linga ei (cititorii/ ascultatorii/ telespectatorii) si ii frustreaza teribil.

Despre amanta asta poti sa spui multe. categoric nu e mai desteapta, categoric nu face mincare mai buna, categoric nu e mai rafinata/educata.

Dar, al naibii sa fie, e mai amuzanta, e fresh si-o distreaza pe iubita noastra audienta.

Asa ca, de vreo doua zile ma gindesc ca noi, jurnalistii de print, trebuie sa ne comportam ca o femeie careia i-a plecat barbatul de acasa cu o amanta mai tinara.
Ori recreem ingredientele care sa retrezeasca apetitul sexual din familie ca sa ne recuperam partenerul/publicul, ori ne cautam altu’.

( din aceeasi serie 10 motive pentru care interviul e ca sexul)

1495
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!