Category : personal

barbatieLondra din telefon

Londra din telefon

pina duminica pe 4 septembrie am fost la Londra. pentru ca am plecat repede la Istanbul (pentru fashion show Mango toamna iarna 2011) n-am apucat sa scriu prea multe despre excursia mea british.

iata Londra, de saptamina trecuta, din telefonul meu.

*
ca de fiecare data. totul la londra incepe cu fish & chips + bere. nu ma intereseaza ca nu e sanatos (am citit ca berea e f buna pt sanatate, o sa va demonstrez curind)

***
the pavilion hotel- cotat de vogue si harpers bazaar intre cele mai chic hoteluri londoneze. multe sedinte foto s-au facut aici. o combinatie eclectica de oriental cu vintage britanic. preturi f f accesibile cu o singura problema… e pe edgware road adica in cartierul arabilor si, uneori, iti bat in cap propriile prejudecati “daca dau cu bomba?”

***
olimpiada din 2012 a transformat londra intr-un santier; in trafalgar square un ceas arata cite zile si ore mai sunt pina la ceremonia de deschidere. asa m-am prins ca olimpiada incepea fix peste 1 an din ziua in care eram acolo: 31 august.

***
tot in trafalgar square: reproducerea unui tablou de Van Gogh cu ajutorul unor plante/ ierburi, un mesaj pentru protejarea mediului.

***
lene

***
tot lene. in hyde park la micul dejun – prelungit spre prinz- pe o terasa cu lacul in fata. pescarusii mincau si ei cot la cot cu toata lumea…

***
cai

***

shopping

***
tot shopping, coco de mer – un erotic shop premiat pentru rafinamentul lui

***
bookshop theatre, pe strada the cut foarte aproape de The Old Vic. toate cartile aveau legatura cu teatrul:)

***
ceai, of cors. intr-o ceasca din colectia limitata Illy. am cumparat si eu cesti din aceasta colectie speciala, in experimentul MasterCard.

***
vitrina care anunta inceperea scolii

***
surorile mele, gistele, aici in inot sincron, cu – ma iertati- fundul in sus. tot in hyde park. dar in alta dimineata. si da, tot pe terasa aia.

*********
imaginea care m-a emotionat cel mai tare din londra de data asta: in expozitia fotografiilor de presa premiate pe 2011. fotografia era mare, aproape 2 metri latime, si durerea celor doi barbati te lovea in stomac si-ti tisnea prin ochi.

mi se pare ca e una dintre cele mai frumoase imagini ale barbatiei.

iata fotografia originala cu explicatiile din competitie.

Adam Dean
Panos Pictures
Two US Army soldiers wounded in an IED blast console each other as they are treated on board a medical evacuation helicopter from Charlie Company, Sixth Battalion, 101st Aviation Regiment. Kandahar, Afghanistan. June 13th 2010

e foarte frumoasa aceasta expozitie; o puteti vedea aici

1567
fundatia-vodafone-romaniaambasador voluntar de profesie

ambasador voluntar de profesie

Sunt onorata sa va anunt ca incepind de astazi sunt ambasador al proiectului “Voluntar de profesie”, initiat de Fundatia Vodafone.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu proiectul o scurta descriere:
Proiectul incurajeaza responsabilitatea sociala invitindu-te sa gasesti o cauza pentru care sa lupti si sa muncesti timp de 6 luni, fundatia Vodafone asigurindu-ti un salariu pe toata aceasta perioada (acelasi cu ultimul tau salariu de incadrare).
Practic, poti pleca 6 luni de la job, ai aceeasi bani, dar in asta 6 luni muncesti pentru un ONG.
Se aplica cu proiecte de doua ori pe an, iar pe 15 septembrie incepe noul program de voluntariat in care sunt inclusi 18 voluntari.

*
De astazi incolo, am sa va tot povestesc despre noii voluntari (sunt si din Bucuresti, dar si din tara, precum si voluntari care stau in bucuresti si vor sa dezvolte proiecte in alte orase si se muta pentru 6 luni acolo).
Ma gindesc chiar sa mergem la cite o asociatie pentru care voluntariaza ei, in vizita. Si cind zic sa mergem inseamna ca va iau si pe voi, cititorii de s!mpa care sunteti mai minunati decit cititorii tuturor celorlalte bloguri la un loc.

*
Cum spuneam si astazi la conferinta de presa cred ca zicala aceea cu “sa –ti faci o casa, sa ai un copil si sa sadesti un pom ca sa zici ca ai trait” ar trebui inlocuita cu “sa ajuti pe cineva macar o data in viata”, iar proiectul Volutar de profesie exact asta face: cumpara timpul tau ca sa ti-l dea inapoi sa faci fapte bune cu el.

In curind pe pagina de Facebook a proiectului ii veti cunoaste pe voluntari, dar va promit ca voi scrie despre fiecare cite o poveste si ca vom cam afla intimplari emotionante despre oameni buni care stiu ca se pot misca muntii. de multe ori reusesc sa si mute muntii din loc – pentru ca-i ajuta altii ca ei. cu credinta in fapta buna.

scopul meu este sa afle cit mai multa lume de acest proiect, pentru ca la anul sa fie dublu numarul aplicatiilor si sa-i ajut pe actualii voluntari cu tot ceea ce tine de eficientizarea comunicarii lor in afara asociatiei/ong-ului lor.

*
Participarea mea la acest proiect– la cererea mea expresa – este pe baza de voluntariat. Imi doresc ca fiecare banut sa fie folosit pentru proiectele voluntarilor, pentru ca acolo sunt oameni care au NEVOIE.

500
nescafe dolce gustocele mai frumoase cadouri

cele mai frumoase cadouri

unii oameni chiar stiu sa faca daruri.

au ei un al saselea simt care-i face sa se gindeasca la experienta pe care ar avea-o cel care primeste darul…

ca sa intelegeti de ce m-am gindit sa scriu asta, o sa o iau cu inceputul.

***

dupa cum stiti din postarile mele de peste week end, simbata si duminica dimineata citesc presa americana sau britanica – ny times, new yorker, guardian.
ce nu stiti e ca am un mic ritual ( mi-e frica sa-l numesc tabiet, pentru ca asa e putin batrinicios): imi fac cafeaua, imi iau scaunul preferat – unul roshu foarte simpatic – il duc catre fereastra (la ora aia soarele nici nu se vede pe fereastra mea), imi sprijin picioarele de un calorifer, in stinga o am pe zanzi (o planta din zanzibar pe care o cresc de vreo 5 ani), linga zanzi pun cafeaua, iar in brate laptopul pentru excursiile in online.

si petrec asa, cam 2 ore… matinale, ce-i drept… de pe la 7 la 9…

*
astazi am primit un dar care se refera la acest obicei al meu: un Piccolo Nescafe Gusto, cu tot cu noua bautura Expresso Barista si cu…. 8 exemplare din NewYorker (colectia pt ultimele 2 luni)!!!
Iar intr-o scrisoare atasata sunt anuntata ca “in aceasta zi de week end, vrei sa plutesti din linistea camerei tale catre tinuturile Italiei pentru a trai experienta unica a cafelei italiene si a te relaxa pe meleagurile inverzite si pline de istorie ale acestei tari. Trebuie sa ai incredere in puterea gindului, iar noul tau prieten Nescafe Dolce Gusto te poate conduce in aceasta calatorie virtuala mult mai repede decit ai crede.”

Draga Nescafe Dolce Gusto, Draga Graffiti PR, va multumesc frumos pentru dar… e minunat.

Stiu ca miine nu e week end, dar uite scaunul, uite revistele si pe Piccolino (seamana cu un pinguin, vi s-a mai spus?!), sunt toate pregatite sa fac ca in toata casa mea sa miroasa a coffee shop, in timp ce voi savura un prim NewYorker & un Espresso Barista.

si in week end invit si niste prieteni sa le arat ce barista m-am facut peste noapte (dureaza fix 60 de secunde sa fac bautura cu piccolino, stiu:) )

P.S. tocmai mi s-a spus ca am abonament la NewYorker pina in mai 2012!!! f happy sunt. multumesc mult de darul asa bine tintit.

484
fashionvanitate

vanitate

ma straduiesc sa renunt la ego, dar nu-mi iese intotdeauna…

uite de exemplu ieri.

am frematat de bucurie cind am aflat ca o parte din textul meu despre Toma Coconea a fost preluat pe site-ul redbullxalps. m-am uitat 2 ani la site-ul ala; in perioada competitiei, m-am trezit si m-am culcat cu calculatorul deschis pe site-ul asta, iar acum sunt eu citata acolo
multumesc mult andreea torba.

*

mai tirziu, cind am avut in fata 3 variante de logo de la blogul meu, pe care urma sa le trimit pentru campania de promovare a unui festival de teatru la care blogul meu e partener, m-am simtit foarte importanta.
in viata mea profesionala, am avut de administrat logo-uri (imaginea, ca sa fiu mai corecta) a doua statii importante de radio si a unei reviste, dar pina acum nu am fost niciodata asa bucuroasa si mindra ca trimit un logo.

*
stiu ca asta e vanitate, ego…

acum e timpul sa muncim. din nou.

406
shoppingratiune si simtire… in cumparaturi

ratiune si simtire… in cumparaturi

Astazi ar trebui sa se incheie experimentul meu Economisesti cumparind cu cardul, el se incheie insa doar in partea de “shopping” pentru ca mi-am terminat bugetul si cred ca mi-am atins scopul.

Mai avem insa multe de povestit, cum mai avem de primit via posta o parte din obiectele cumparate, de pozat cu hainele (sau macar hainele), de scos la licitatie citeva dintre ele, de facut citeva surprize si… mai ales de povestit ce am invatat eu din acest experiment.

Si din punct de vedere personal (al administrarii unui buget pentru cumparaturi online), dar si din punct de vedere profesional ( a fost prima campanie online pe care am desfasurat-o pe parcursul unei luni, cu postari aproape zilnice).

Acum insa citeva observatii generale:
– E un foarte mare confort sa poti sa-ti cumperi online de oriunde din lume, cind tu stai la soare, la mare.
– Cu 500 de euro am reusit sa-mi cumpar obiecte de designer si lucruri extrem de frumoase, pe care le-as fi cumparat cu peste 1000 de euro in afara perioadei de reducere.
– Trebuie sa rezisti tentatiei de a ramine in bugetul stabilit, dar nu e greu sa faci asta, daca ai incredere in tine si in alegerile tale. (n-am reusit sa-mi fac un carnetel cu cheltuielile, dar am fost prietena cu excellul)
– A fost o foarte mare bucurie sa vad ca si voi aveti amintiri despre obiecte dupa care ati suferit (ca nu le-ati cumparat cind vi le doreati, ca n-ati avut bani la momentul potrivit etc); m-a facut sa ma simt normala… sau cel putin ca apartind unui grup mai mare:) va multumesc tuturor celor care ati intrat in jocul meu si ati participat impreuna cu mine la cumparaturi.

Eu platesc online cu cardul de f multa vreme si n-am avut nicio problema. Banca mea ,UNICREDIT TIRIAC, are o optiune prin care ma anunta via sms la orice plata online, plus ca am coduri peste coduri de securitate.
Intr-o luna am cheltuit 494,69 euro impartiti dupa cum urmeaza: 324,69 euro si 727 ron (pentru ca am facut si citeva cumparaturi de la branduri romanesti)

Teoretic experimentul se incheie aici, dar… ne intoarcem curind la el pentru ca au inceput sa vina cumparaturile…

si pun pariu ca vreti sa stiti ce e in punguta asta:)

puteti urmari aici intreg experimentul in care am incercat sa vad daca pot fi Card Masterul MasterCardului meu; eu cred ca mi-a iesit… voi ce ziceti?

325
amelie-movie-still(gesturi) Anonim(e)

(gesturi) Anonim(e)

Marti, cind eram in barca pe drum catre Green Village si festivalul Anonimul, ma uitam la stufarisul de pe mal.
Cum soarele incepuse sa apuna, in umbrele care se formau mi se parea ca transforma stufarisul in tot felul de figurine de plush. Care figurine, pentru ca barca facea valuri, erau obligate sa se unduie, miscate de valuri, si pareau ca fac reverente discrete in fata noastra.

N-am spus nimanui din barca asta, mi-era rusine… Eram cu 3 muzicieni care urmau sa cinte tango intr-una dintre serile festivalului. Dar am zimbit si m-am gindit la filmul Amelie si cum, micutza Amelie, cind vedea norii pe cer isi imagina tot felul de figurine pufoase.


*
Prima data cind am vazut Amelie mi s-a parut ca am descoperit cel mai cel film; nu pentru realizarea lui (am vazut multe filme mult mai bine facute), nici pentru interpretarea lui (si aici stiu filme mult mai bune). Dar n-am vazut niciodata un alt film care sa aiba combinatia perfecta de copilarie, gingasie, inocenta si mesajul pe care eu il iubesc cel mai mult “cind vrei sa faci o fapta buna, cind vrei sa faci o bucurie, fa-o anonima.” Pentru ca o faci nu ca sa vrei recunoastere in schimb, ci pentru credinta si dorinta ta de a face o bucurie.

*
Cind eram in barca habar nu aveam ca teoria asta a mea avea sa fie verificata cu virf si indesat peste citeva zile.
Nu pot sa va explic exact despre ce e vorba (faptele bune trebuie sa ramina anonime), dar la Anonimul, un gest de al meu de demult s-a intors cu o gratie incredibila intr-o bucurie fara pret. Fara sa fie dezvaluita fapta buna de atunci si neconditionata de ea. Din inima.
Iar o zi mai tirziu, ca sa am o bucurie si mai mare, fapta mea de demult a fost mentionata intr-un context public, pentru bucuria care a produs-o tocmai pt ca era anonima.

E complicat sa explic mai mult. Dar credeti-ma gesturile frumoase care ramin anonime sunt rasplatite cu o bucurie fara margini cind va asteptati mai putin. Asa ca ati putea sa le incercati.
*
Asa ca draga Miruna Berescu, nici macar nu te gindesti cit de multe alte ramificatii in viata reala are festivalul pe care-l manageriezi.

*
cronicile simpa de la festivalul Anonimul au fost transmise cu sprijinul Vodafone

274
Marius ManoleEmotiile (lui Marius Manole )

Emotiile (lui Marius Manole )

De fiecare data cind vorbesc in public, am niste emotii ingrozitoare.
Mi-am spus mereu ca asta e pentru ca sunt o persoana neantrenata in ale vorbitului public (desi particip de citiva ani buni ca speaker la diferite conferinte).
Aseara mi-am dat seama ca n-o sa scap de emotii niciodata.

*
Impreuna cu Marius Manole trebuia sa prezentam un premiu la Gala de inchidere Anonimul 2011. Pe la 2 dupa amiaza, cind s-a stabilit ca noi inminam premiul, agitatia n-a fost foarte mare. Vorbesc de agitatia noastra interioara. La ora aceea era mai mare bucuria ca vom face o surpriza unui tinar care avea film in competitie.

*
Pe la 8 insa lucrurile s-au schimbat. Marius tocmai ce terminase de dat un interviu si era in fata casutzei in care am locuit eu.
– Trebuie sa zicem povestea omului, ca premiul e din partea bloggerilor acreditati la festival si tu trebuie sa zici ceva emotional, i-am facut eu un rezumat.
– Bine, eu am sa spun ca e prima data si pentru mine la un festival de film si cit de important este sa-ti urmezi visul si sa-l duci la bun sfirsit. Scriem pe ceva?, a continuat Marius concentrat.

N-am apucat sa raspund pentru ca am vazut nervozitatea lui. Cind Manole e nervos, isi musca buzele. Le umezeste rapid cu limba, cu o miscare care aminteste de gesturile pe care le facea in piesa “Inima de ciine”, si-apoi le musca.

– Nu scriem, tinem minte.

A raspuns lenea din mine (agenda era sus in camera, mi-era lene sa ma duc dupa ea). Manole s-a uitat printre gene, cu o privire pe care nu prea o vrei asupra ta: si hotarire, si teama, si vulerabilitate, si “hai sa ne facem treaba bine”.

– Bine, hai ca luam agenda si scriem la masa cu liniute ce vorbim.

Am vazut si mai mare stresul pe fata lui Marius.

-Stii oamenii nu se asteapta sa ai emotii la asa ceva. Esti actor, vorbesti in fata a sute de oameni in fiecare seara…

– Pentru aparitia aia eu repet 2 luni jumatate, stiu fiecare pas, fiecare miscare. Nu merg asa la intimplare pe o scena sa zic ceva. Eu de fiecare data cind merg sa vorbesc undeva, ma pregatesc, a replicat scurt si rece.

*
10 minute mai tirziu pe aleea catre masa au inceput emotiile si mai mari

– Cum naiba fac de ajung mereu in astea? Acum in loc sa fiu relaxat si sa ma bucur de Gala, stau stresat , mormaia linga mine.

*

Cu citeva minute inainte de a urca pe scena, in galagia publicului din Campusul festivalului.
– Ce cautam noi in viata acestor oameni?, l-am intrebat panicata pentru ca urma sa vorbim..
– Ce cautam noi in viata noastra?, mi-a raspuns si mai panicat.
Dupa care ne-am suit pe scena.

*
Am inminat premiul unui tinar care de la prima editie a festivalului a venit in campus cu cortul. An de an. In 8 ani de festival a avut timp sa termine 2 facultati ( jurnalistica si regie de film). Anul asta isi propusese sa nu mai vina, insa… filmul lui de licenta a fost selectionat in festival.

Pentru noi Andrei Dobrescu, tinarul regizor cu aceasta poveste ca un film, era exemplificarea “indeplinirii unui vis”.

Cind ne-am dat jos de pe scena, niciunul dintre noi nu stia ce rostise. Imi aminteam insa foarte clar cit de tare imi tremurau genunchii si cum ma chinuiam sa nu se vada asta. Si imi mai aminteam cum vibra, la propriu, Marius Manole linga mine.

Si pastrez clare in minte aplauzele publicului emotionat de povestea lui Andrei, cel pe care il premiam.

*

Inca mi se mai pare ciudat ca un actor de talia lui Marius Manole care a jucat in fata a mii de oameni are emotii cumplite cind trebuie sa vorbeasca in public.

Stiu ca Marius a avut emotii mai mari decit mine si, oricit de egoist ar suna, m-am bucurat pentru asta.

Mai intii pentru ca e frumos sa vezi cit de vulnerabili si umani sunt si ei (dincolo de rolurile alea mari si complicate de pe scena… unde noua ne par mari, daca nu uriasi si, pentru ca ne dau niste emotii puternice, ne duc in lumi in care n-am mai fost, ii credem un fel de ZEI ).
Mai apoi pentru ca iti da incredere in tine: intimplarea aceasta a fost confirmarea ca nu sunt eu chiar atit de “gresita”; ca emotiile acestea nu tin de antrenament, ci de fire.

Si de acum incolo, cind o sa mai trebuiasca sa vorbesc in public, o sa mi-l aduc aminte pe Marius Manole, alaturi de mine la Anonimul pe scena, ingrozitor de emotionat, dar facindu-si treaba impecabil.

P.S. Nici Andrei Dobrescu, premiantul nostru, habar nu are ce a spus pe scena… si el a avut emotii uriase.

*
cronicile simpa de la Anonimul au fost transmise cu sprijinul Vodafone

499
Poza tricouri 1cistigatori concurs: sacrificii pentru un obiect vestimentar

cistigatori concurs: sacrificii pentru un obiect vestimentar

ne dorim citeodata cu atita ardoare un lucru (vestimentar sau nu), incit pare ca orice sacrificiu merita.
noi, femeile, facem sacrificii din astea pentru haine…
habar n-am de ce… poate prin asta avem iluzia ca apartinem unui grup la care rivnim, poate pentru ca vrem sa imprumutam din calitatile altora si asta e calea cea mai simpla…

oricum ar fi, nu cred ca exista femeie care sa nu se recunoasca in emotiile de mai jos: dorinta de a avea, bucuria de a ti invinge limita pentru a face sacrificiul si fericirea posesiunii… emotii nepretuite.

*
am intrebat pe Facebook ce sacrificii ati facut pentru a va cumpara ceva pe care vi-l doreati foarte mult.

am ales trei cistigatoare care primesc tricouri in editie limitata, create special pentru experimentul meu Economisesti cumparind cu cardul de Agnes Keszeg.

Louise Delmont In anii 80, pe la inceput, stiti, functiona teribil mitul Nadia si tot restul. La “Confectii si tricotaje”, comertul de stat, bagasera costume de gimnastica, albastre-intens,pentru fetite, iar eu eram un copil dintr-un oras atit de mic incit nu puteai face decit vioara (exista un batrin, Petras, care dadea lectii). Niciun sport, niciun hobby in acei ani, in acel loc – asa ca acele costume de gimnastica erau utterly useless, pe rafturile intesate de lucruri indeobste utile. Totusi, in ciuda logicii, a mamei si a bugetului familiei, am strins toti banii pe care i-am putut stringe din monede subunitare, am dus borcane si sticle la centru,am facut uriasa suma de 30 de lei si mi-am cumparat… un costum de gimnastica. Pe care nu l-am imbracat decit prin casa, cind faceam, imaginindu-ma o Maia Plisetskaia, balet. Si pe care cred ca il am si acum pe undeva, printr-un sac cu haine din pod.
Sint mult mai realista acum, inteleg ce s-a intimplat atunci cu noi, ca societate, dar cind dau intimplator de costumasul acela (care e minuscul pentru persoana care sint eu acum…) mi-amintesc doar de campionatele de gimnastica din fata blocului (aveam batator de presuri cu 2 bare, aka “paralele”, un patrat de iarba, aka “sol”, o buturuga de salcie, aka “sarituri” si o scindura de 10×2 cmx2m, aka “birna”, aveam medalii facute din capacele de la sticlele de lapte si muult, muult entuziasm.). Da, erau vremuri interesante.
PS: n-am avut niciodata curajul sa ies la “Olimpiada”, in fata blocului, imbracata in costumul albastru.

Maria Diaconu Într-o fatidică zi de toamnă târzie a anului 2000, am văzut la televizor o piesă vestimentară pe care mi s-a pus pata instantaneu. Era o fâşie de blăniţă cu doi ciucuri mari la capete, cu care prezentatoarea se alinta în fel şi chip, mângâindu-se cu ea pe obraji sau băgându-şi nasul jucăuş între cei doi ciucuri din blană pufoasă. Era şic, era cool, era… sooo me!! Nici nu mi-am imaginat că o voi găsi vreodată într-un magazin, credeam că e vreo chestie exclusivistă pentru vedete, făcută unicat de vreo mare casă de modă. Şi iată că, peste puţin timp, o văd într-un magazin din Piaţa Romană! Nu am ezitat nicio secundă. Costa sapte sute de mii de lei (vechi). Ca proaspăt angajată într-o instituţie de stat, aveam salariul de un milion de lei. Era, pare-mi-se, primul sau al doilea salariu pe care îl luasem. Îmi amintesc şi acum emoţia cu care i-am spus vânzătoarei să mi-o împacheteze ca pe un cadou. Şi emoţia cu care am ajuns acasă, am desfăcut ambalajul şi am început să mă joc cu blăniţa, constatând cu dezamăgire până la furie că nu se potriveşte cu niciuna dintre hainele mele… se potrivea doar, simplu, cu… mine! Nici nu pot descrie mutra sau cuvintele soţului (desigur, actualmente ex!) la vederea blăniţei şi a chitanţei… Ştiu doar că am defilat cu ea la serviciu de vreo două ori – colegele, desigur, nişte invidioase încuiate, mi-au aruncat vorbe de genul “n-ai minte, dragă…” – iar acum o ţin în şifonier şi zâmbesc ori de câte ori dau peste ea, ca şi cum m-aş întâlni cu o prietenă veche, complice la cine ştie ce nebunie din adolescenţă!

Antoaneta Sabangeanu Fericirea este arta de a-ţi împodobi memoria cu amintiri frumoase.Era prin anii ’90 cand au aparut si la noi acei blugi( turcesti sau nu, dar sigur adusi de oceanisti):)))Pe atunci eram eleva si imi doream nespus de mult sa am si eu o pereche, iar ai mei parinti nu prea erau de acord cu ideea, eram in stare sa fac orice tip de compromis, chiar si cu scoala, numai sa am si eu o pereche.O luna de zile numai despre asa ceva vorbeam ajunsesem sa si visez pereche care mi se potrivea perfect :))), dar cu ” oglinda elevului”/carnetul mereu in mana sa dovesesc eforturile mele:)))Ziua cand s-a intamplat minunea, de a avea acea pereche imi aduc aminte ca nici in casa nu mai vream sa ii dau jos…cateva zile a durat entuziasmul meu, apoi am trecut la altele:)))

vezi aici ce am cumparat in cele 3 saptamini de experiment, ce sfaturi am aflat de la stilisti pentru cumparaturile din perioada reducerilor si ce trebuie sa stii despre un card de credit

495
mangoshopping – impulsiv, stiu:)

shopping – impulsiv, stiu:)

in campania cu “Economisesti cumparind cu cardul” imi propusesem sa nu cumpar nimik de la branduri care au reprezentante si in RO, pe principiul “hai sa va arat ce lucruri frumoase se pot cumpara cu bani putin si de afara”…

doar ca… azi am avut ceva treaba la Mall si m-a atras vitrina de la Mango… dupa care am vazut raionul cu 70% reducere
“hai ca sunt reduceri, ma incadrez la campanie”, am inceput sa-mi gasesc o scuza…

dupa care am vazut niste pantaloni de un verde minunat si o bluza cu o nuanta mai deschisa, dar in acelasi verde…

si s-a dus uzul ratiunii…

stiu potentialul pantalonilor astora, mai am unii bleumarin tot de la Mango, nu s-au deteriorat la spalare, arata impecabil dupa aproape 2 ani.
asa ca n-am rezistat.

plus ca la reducere am platit 48,90 ron pe pantaloni si 34, 90 pe tricoul care, cu decolteul rotind si mineca trei sferturi, aminteste de Brigitte Bardot.
deci mai putin de 100 de ron ( n-am incalcat cu mult promisiunea pe care mi-am facut-o, nu-i asa?)

stiti ca mai sunt si pe crem si pe maro… ma rog mai sunt f multe feluri de bluze si pantaloni cu 70% reducere, dar am iesit repede din magazin. (la Mango Vitan am fost, pentru cine isi doreste ceva similar)

sa vina toamnaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

*
pina diseara fac calculele pentru ce am cumparat pina acum si ma gindesc cam cum pot folosi bugetul care mi-a ramas pentru ultima saptamina din experimentul in care arat ca pot fi CardMaster-ul MasterCard-ului meu

da’ daca depasesc un pic mic bugetul o fi vreo tragedie?? (zic si eu, asa ca un gind, o adiere)

334
nude dressstilistii aleg ce sa-mi cumpar, part 3

stilistii aleg ce sa-mi cumpar, part 3

si andreea inankur de la alomoda.ro (ale carei sfaturi despre cum sa faci shopping inteligent le-ati citit saptamina trecuta) a ales ceva foarte personalizat pentru mine.
regula era aceeasi: max 100 euro

alegerea andreei:

Rochia perfecta semnata de designerul roman George Neagu @TuxedoConfessions – 312 lei

Pentru ca in moda ‘perfectiune’ ar inseamna ‘fara de cusur in potentarea frumusetii si feminitatii’, eu ma gandesc la aceasta rochie nude, drapata, din colectia “Marile Sperante”, creatie George Neagu.
Fara de spate sau fata, te lasa sa te exprimi libera… decolteu V adanc in fata sau discret, in spate, pe coloana vertebrala. Bust conturat prin taietura adanca de la omoplati sau evidentiat prin decolteu, talie marcata printr-un cordon, solduri potentate prin drapaje ample…
George ti-o poate face la comanda, dupa marimea ta si o porti porta oricand si oricum, fie cu un sacou sau o geaca din piele, cu conversi, balerini sau o pereche de pantofi cu toc.

si povestea mea despre rochie si perfectiune :) ca sa vezi de unde ideea

*
imi place la nebunie aceasta rochie si incep sa ma uit serios in buget sa vad pe unde sunt ca sa stiu ce si cum mai cumpar.
miine trag linie si la cumparaturile din aceasta saptamina. trebuie sa va spun ca am fost ieri la The Place si am cumparat ceva tres tres chic… miine va arat si foto.

stiti deja deviza, sunt CardMaster-ul MasterCardului meu, cumpar inteligent si ma folosesc la maximum de perioada de reduceri.

348
gaggio montanofirenze – fotografii din telefon

firenze – fotografii din telefon

pentru trei zile am fost intr-un press trip Philips la fabrica unde se fac expresoarele Philips Saeco

citeste aici despre inovatii pentru o ceasca de cafea

am facut desigur ceva foto cu telefonul, lucruri care m-au impresionat sau mi-au placut.

*
acasa.
as putea locui in casa asta, e f aproape de gaggio montano, satucul cu 5100 de locuitori in care se produc anual peste 1 milion de expresoare Philips Saeco pentru case de pe tot globul.

*

as putea lua micul dejun aici, in fiecare dimineata.
tot gaggio montano, o curticica:)

*
un restaurant, in florenta

*
domnul de mai jos sta pe o bancutza de piatra de la Palatul Familiei Di Medici. Vorbeste la telefon, rezolvindu-si cine stie ce probleme zilnice, in timp ce se odihneste putin. pe vremuri, daca ar fi stat pe bancutza asta ar fi insemnat ca votul lui merge la familia Di Medici. asa isi aratau oficialii sustinerea politica, pe bancutze de piata, la poarta palatului.

*
fotografia de mai jos are o poveste a ei… e surprinsa dintr-o cafenea din piata minunata unde e statuia lui David, in Florenta. in dreapta mea era un bloc maricel, care parea nelocuit. pina cind a inceput ceva activitate.
mai intii a aparut la fereasta tinara blonda. era constienta ca atrage privirile; isi aseza parul catre spate, se alinta.
peste citeva clipe, un etaj mai jos a aparut si domnul. si-a tras un scaun, s-a asezat si a inceput sa priveasca statuia lui David care era la citiva metri de el.
erau ca intr-o piesa de teatru.
dupa citeva clipe au disparut amindoi.

*

de cind am inceput sa scriu postul asta si sa caut fotografiile in telefon, mi-am adus aminte de cintecelul de mai jos, pe care l-am si ascultat pe repeat pina acum… enjoy it:)

fotografii mai serioase si mai frumoase, din care sa si vedeti ceva despre florenta si bologna, gasiti la colegii mei de calatorie Bogdan Petre si Alex Radescu

1030
shoppingalergerile stilistilor pentru mine

alergerile stilistilor pentru mine

ca sa am o strategie coerenta in cumparaturile smart din perioada sales, am cerut sfaturi personalizate de la stilisti: ce obiecte vestimentare mi-ar recomanda punctual, special pentru mine.
n-aveau voie sa recomande ceva care sa fie mai scump de 100 de euro

iata ce mi-a recomandat sinziana pop (ale carei sfaturi pentru cum trebuie procedat in sales le puteti citi aici)

camasa alba by cloe

jeans evazati

pantofi “berlinezi”

imi plac toate foarte mult si sunt foarte my style, camasa insa imi suride f f tare

*
invata alaturi de mine cum sa economisesti cumparind cu cardul.

1004
shoppingsfaturi de la stilisti: ce as cumpara la reduceri, part3

sfaturi de la stilisti: ce as cumpara la reduceri, part3

mai avem un stilist drag mie, proaspat intors de la paris unde a studiat la o scoala complicata si acum e printre putinii din Romania care e designer de vitrine.

doamnelor, iata sfaturile simpaticei Sinziana Pop

“Sunt prea sarac ca sa ma imbrac ieftin” este prima lectie de stil pe care mi-am insusit-o in frageda pruncie si pe care mi-as dori sa o transmit mai departe, ca zestrea pastrata cu grija de la o generatie la alta, privita cu scepticism la inceput si apreciata din ce in ce mai mult o data cu trecerea timpului.

Daca in cercurile aristocrate demult apuse, a te innoi de la reduceri era un gest privit cu dispret, un fel de dorinta vadita de a parveni, azi esti considerat un nesabuit atunci cand treci pragul magazinului in alt moment al anului decat acela al soldurilor. Chiar daca iti permiti sa o faci oricand…

Asadar, daca scopul nostru este “sa fim destepte” atunci cand facem cumparaturi si sa vedem totul ca pe o investitie pe termen lung, sfatul meu este sa nu va irositi timpul cu reducerile din Romania si sa planuiti o escapada pe taram francez.

Locatia exacta? Paris sau raiul cumparaturilor. Totul trebuie cercetat amanuntit si pregatit cu seriozitate din timp, exact ca in cazul unei intalniri de afaceri. Biletul de avion low-cost procurat cu cel putin o luna inainte de deschiderea oficiala a perioadei reducerilor… de vara sau de iarna, dupa bunul plac. Recomand vara, dar decizia va apartine.

Franta, spre deosebire de alte tari, are date fixe impuse pentru cele doua sezoane ale soldurilor, care dureaza exact sase saptamani si au un sistem gradual. Cu cat te apropii mai mult de final, cu atat reducerile sunt mai mari. Dar si sansele de a mai gasi exact ce iti doresti, scad. Odata ajunse in Paris, nu va grabiti sa vizitati aceleasi magazine pe care le gasiti si in Romania doar pentru ca reducerile sunt mai mari sau gama mai variata.

Nicio femeie nu cred ca isi doreste sa semene cu alta, iar pe taram francez optiunile de a deveni chic, interesante si unice sunt nelimitate. Ce magazine v-as recomanda eu pentru un buget moderat: Colette, Merci, American Retro, American Vintage, Didier Ludot (vintage), Acne, COS, ElevenParis. Daca sumele de care dispuneti sunt semnificative, atunci gama se largeste: Chanel, Maison Martin Margiela, Jean Paul Gaultier, Stella McCartney, Chloe. Si va asigur ca reducerile sunt semnificative!

*
timp de o luna incerc sa cumpar inteligent si sa fiu CardMaster-ul MasterCard-ului meu,iar prietenele mele stilist ma ajuta cu sfaturi.

351
shoppingsfaturi de la stilisti: Ce as cumpara in reduceri part2

sfaturi de la stilisti: Ce as cumpara in reduceri part2

continuam sa primim sfaturi de la stilisti, pentru un shoppind inteligent in perioada reducerilor . (ma rog, ei imi povesc mie trucuri, dar eu le impart cu voi poate va sunt utile)

astazi Andreea Belţic Inankur de la alomoda.ro

Cu siguranta ai deja in garderoba tot ceea ce iti trebuie pentru alcatuirea outfit-urilor cotidiene in functie de stilul vestimentar si preferinte personale. De aceea, eu recomand ca in perioada reducerilor sa se achizioneze acele piese vestimentare sau accesorii de care nu te-ai apropia in mod obisnuit, pentru ca intotdeauna ai altele in cap de lista.

geaca din piele – inca de cativa ani geaca din piele nu mai este asociata stilului vestimentar rock ci este considerata un IT ITEM. Purtata peste o rochie de cocktail, peste un top larg la o pereche de jeansi, geaca din piele intra in categoria pieselor versatile din garderoba ta – demna deci de ‘investit’ in ea.

rochie de cocktail – o rochie din matase, intr-o culoare preferata sau cu un imprimeu floral. O rochie pe care sa o porti la cele mai dragi petreceri.

o pereche de pantofi cu platforma si varf decupat ( peep-toe pumps ) – negri sau nude, acestia vor face cea mai buna echipa cu rochia de cocktail achitionata anterior.

o camasa alba, usor masculina, din matase – peste jeansi sau cu o fusta clos, camasa iti va da un aer de vacanta
*

imi place mult mult ideea cu camasa alba de matase, cum sunt in Italia, miine ma uit in magazine dupa ceva in brieful acesta. poate am noroc:)

Andreea a ales si un obiect pe care sa-l cumpar, dar asta vedeti miine, cind inca un stilist ne vinde din trucurile lui.
mai avem reduceri inca 2 saptamini, asa ca , va rog frumos, cumparati inteligent.

o sa demonstram ca putem economisi cumparind cu cardul, ceea ce fac eu de 2 saptamini in cadrul unui experiment tres simpa.

367
fustacea mai frumoasa fusta din lume.

cea mai frumoasa fusta din lume.

mi-am cumparat-o de dimineata. am vazut o fusta similara la andreea, apoi duminica – la xfactor- avea sinziana o fusta tot din matase plisata.

asa ca nu stiu cum, dimineata, am deschis calculatorul, am dat search pe cuvinte cheie si-a aparut ea…

minunata…

ocazie cu care am descoperit ca la nevoie (eram in mijlocul patului si mi-era lene sa ma dau jos) stiu pe de rost numarul MasterCard-ului meu.

si da, am luat-o la reduceri, e shopping smart parte din proiectul Economisesti cumparind cu cardul.

651
gradinafotografii din telefon

fotografii din telefon

ce am mai adunat in ultimele saptamini in telefon?

la graffitti bbdo, linga biroul adei teslaru, un scaun de regizor… cind nu face PR corporatist, ada e cel mai cel promoter de filme romanesti… am mai scris despre ea aici :)

semn al saraciei: infloresc casele de amanet. acum 6 luni era doar o pravalioara cit usa. astazi e etajat.

in restaurantul vinatoresc de linga Economat cinta un acordeonist spre distractia turistilor straini. cind era liber, acordeonul se odihnea intre ursi.

o gradina din sinaia, de pe linga o casa “cu vaze” care semana cu cea din Marile Sperante. din strada, pt ca era un gard foarte mare, nu stiai ca e gradina, dar simteai mirosul crinilor. fotografia am facut-o cocotata pe o piatra si cu miinile cit mai sus, nestiind ce am in cadru.

788
shoppingbilant: economisesti cumparind cu cardul

bilant: economisesti cumparind cu cardul

la 2 saptamini de la debutul experimentului meu, am tras linie si am facut bilantul cumparaturilor.

cit am cheltuit pina acum?

260, 43 euro si 57 RON.

cit as fi cheltuit daca as fi cumparat in afara perioadei de reducere? 403,69 euro si 190 RON

daca apesi pe fotografia de mai jos, vezi detaliat cheltuielile de pina acum. in calcule este trecut inclusiv transportul obiectelor din tarile lor de provenienta, precum si dobinda bancii pentru cardul meu de credit:)

miine plec in italia. am sa vad daca e mai eficient sa cumperi direct “de afara”, decit online. o sa facem calculele la sfirsitul saptaminii.

sa fiti pe aproape, sa ma ajutati cu sfaturi la ce sa-mi cumpar. daca gasesc ceva simpa, fotografiez si pun pe blog:)

*
timp de o luna experimentez daca pot economisi cumparind cu cardul, daca pot deveni un CardMaster al MasterCard-ului meu

later edit: acum citeva clipe mi-am cumparat cea mai frumoasa fusta din lume:) dar o veti vedea la bilantul urmator.

263
Laszlo-Cseh-200m-i_1694264ilectii de inot, part 6: provocarea

lectii de inot, part 6: provocarea

in ultima saptamina n-a existat intilnire de business la care sa nu ajungem cumva si la lectiile mele de inot; si nu, nu eu am deschis discutia:)

toata lumea are un sfat sau o recomandare pt mine, mi se pare ca jumatate de Bucuresti si-a pus in minte ca eu trebuie sa invat sa inot si, dupa ce am trecut de faza de enervare, am inceput sa ma amuz.

*
mi-e frica de apa, da??

*
la lectia nr 6, am primit ochelari de inot si brusc mi s-a parut mai funny sa stau cu capul in apa pentru ca vedeam:)

in lectia asta am invatat ca uneori avem nevoie de iluzia unui sprijin/ ceva familiar ( in cazul meu vederea) ca sa ni se para ca suntem in siguranta si sa ne relaxam.

mai mult de o jumatate de ora m-am jucat cu capul prin apa, dind din picioare cum mi-a fost mie mai confortabil (spre fericirea lui domn profesor care m-a vazut in sfirsit ceva mai relaxata in apa), dar tot n-am inteles – asimilat – ce mi-a zis:

– mai inghiti apa?, m-a intrebat.
i-am spus ca nu, pentru ca nu mai inghiteam.

– si sufli in apa?, a continuat el
– da, am zis eu, imaginindu-mi ca ceea ce faceam eu era suflat:)

abia la lectia nr 7, am descoperit ce zicea de fapt domn profesor, dar asta va povestesc curind:))

*

la lectia nr 6, am primit si un clestisor pentru nas ca sa nu mai iau apa:), clestisor pe care l-am pierdut in primele10 min in bazin. baietii au inceput sa-l caute pe la fundul bazinului, desi eu le spuneam sa-l lase in legea lui, ca ma voi descurca si fara el.

– nu. e o provocare, a raspuns domn profesor si … bildibic… impreuna cu toti baietii, s-a bagat iar la fundul bazinului.

atitudinea lui spunea “suntem pe un spatiu mic, n-avem cum sa nu-l gasim, trebuie doar sa perseveram, asta e provocarea”

cam pe atunci mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa ma opun la lectiile de inot, ca si eu – asa zuza panicoasa cum sunt – sunt o provocare pentru el. daca invata un pietroi sa pluteasca, atunci e clar ca poate invata pe oricine.

si mi-am dat seama ca n-am scapare, ca o sa ma caute si peste saptamini de la sf lectiilor sa vada ce am mai invatat. asa ca imi fac abonament la piscina:)

*
la lectia nr 7 a fost invitat si Alex Tomescu… dar va povestesc despre asta dupa amiaza.

la ora la care scriu aceste rinduri ( 0.10) sper ca miine sa supravietuiesc vizitei la piscina floreasca ( are adincimea 2->4 m !!!), domn profesor, Laurentiu Ticala, vrea sa ne verifice skill-urile acumulate pina acum cu o lectie intr-o piscina competitionala, nu de relaxare precum cea de la Body Art – Rin Grand Hotel.
iar eu ma pot imagina – cel mult!! – majoreta pe marginea bazinului.

later edit: ora 6.15, sunt dupa o noapte in care nu am dormit deloc, ingrozita de gindul ca trebuie sa intru astazi in piscina adinca, pe parcurs ce a inceput sa se faca lumina, sa se auda cocosii (ma amuza mereu cocosii din mijlocul bucurestiului), inima a inceput sa-mi bata tot mai tare si sa am tot felul de senzatii odioase.

am renuntat sa mai merg astazi la floreasca. cred ca e cam devreme pt mine… ma mai joc citeva saptamini in piscina mica si mai vedem.

546
shoppingstilistii aleg ce sa-mi cumpar

stilistii aleg ce sa-mi cumpar

am rugat-o pe Adina Necula (care ne-a dat si sfaturi generale de shopping smart in perioada reducerilor) sa aleaga citeva item-uri pt mine… singura regula pe care i-am impus-o a fost “nu ai voie sa alegi item-uri mai scumpe de 100 de euro”

raspunsul ei e acesta…

*

Una dintre investitiile pe care merita cu prisosinta sa le faci inainte de intrarea in noul sezon este reprezentata de un trech clasic intr-o nuanta neutra. In perioada aceasta poti profita de reducerile aplicate la Nordstrom, una dintre cele mai apreciate destinatii de shopping offline si online, iar pentru tine am gasit potrivit un trench bej-khaki marca London Fog (una dintre marcile cu traditie, vanduta la ora actuala in department-store-uri respectabile si boutique-uri up market), la doua randuri de nasturi, din material usor peliculizat rezistent la apa (este potrivit atat pentru inceputul toamnei cat si pentru primele saptamani mai racoroase ale primaverii).

Il poti purta atat in timpul zilei, cu o pereche de jeansi drepti sau usor evazati si un tricou lejer din bumbac, cat si dupa-amiaza, cu o fusta conica din stofa intr-o nuanta de coniac si o curea vinie, o camasa alba simpla cu maneci trei-sferturi si pantofi/botine maro sau bordo.
Este o piesa de baza in garderoba, versatila si durabila in timp.

Costa 80.43 euro si il gasesti aici

*

am un trench asemanator, dar Adina nu stia (afla abia acum), insa dupa ce a mai stat si s-a mai gindit a mai cautat pe net mi-a mai facut citeva recomandari

vi le arat pe toate, iar la sfirsit e un concurs simpa

cu varianta din spate

dintre toate acestea am cumparat un singur obiect. prima persoana care ghiceste ce am cumparat primeste un tricou de designer in editie limitata. (sa va vad cit ma cunoasteti:) )

*
saptamina viitoare parte din experimentul Cum sa economisesti cumparind cu cardul, saptamina viitoare mai primim sfaturi de la 2 stilisti tres tres s!mpa. ambii, de fapt, ambele proaspat intoarse de la paris :)

shoppingcarti:) shopping inteligent

carti:) shopping inteligent

parte din experimentul Cum sa economisesti cheltuind cu cardul, am un buget de investitii strategice de la reduceri (500 euro), am facut ceva cumparaturi vestimentare (si mai perseverez), dar ca sa profit si de reducerile de pe amazon, mi-am facut si aici un wish list.

voi ce ati vrea sa cititi dintre aceste carti?

The Best American Essays of the Century (The Best American Series) – Joyce Carol Oates;

Saint-Exupery: A Biography – Stacy Schiff;

Door Wide Open: A Beat Love Affair in Letters, 1957-1958 – Jack Kerouac

Losing My Mind : An Intimate Look at Life with Alzheimer’s – Thomas DeBaggio

Unto the Sons – Gay Talese

Rosa Lee: A Mother and Her Family in Urban America – Leon Dash



votati si comentati, daca in plus aveti o recomandare de carte (sau film) de pe amazon pe care nu trebuie sa le ratez si e acum o oportunitate de pret, o reducere, nu ezitati sa-mi lasati un link la comentarii. ca de obicei, daca aleg sa cumpar ceva dintre recomandarile voastre, fac cadou un tricou de designer in editie limitata:)

aici poti citi totul despre experimentul meu Cum sa economisesti cumparind cu cardul.

595
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!