exista locuri care-ti arata cit de relativ e totul pe lume.
ca de exemplu, barajul portile de fier. pe o parte a malului dunarii ceasul indica o ora, pe partea cealalta – la 1 km distanta, ceasul indica alta ora.
si sirbii si romanii se uita, realmente, la acelasi cer – rasarit, apus – dar se raporteaza temporar diferit la el.
***
am fost un week end in mijlocul saptaminii pe dunare, linga portile de fier, in ceea ce s-a numit teambuilding Bloggers Inc si asta a fost al doilea meu contact direct cu Dunarea (primul e via bratele deltei or sulina), dar a fost la fel de impresionant.
***
pe apa barcagii nu masoara distanta in km, ci in timp. “suntem departe de colegii nostri?”, l-am intrebat pe Nicu, capitanul barcii. “10 minute”, a raspuns scurt.
la fel apreciau distanta si in delta.
oamenii apelor au povesti cu eroi, au legende.
ca povestea cu un important om al imperiului austro ungar care, pentru ca a facut ceva ilegal, a fost pedepsit sa construiasca un drum pe linga cursul dunarii. cind si-a terminat banii, s-a incheiat si drumul. ultimul lucru pe care l-a facut a fost sa inscriptioneze pe o stinca numele sotiei lui – Elisabeth.
astazi, Dunarea acopera drumul, dar inscriptia se vede cind nivelul apei e mai scazut.
cind ai in dreapta munte, in stinga munte, sus cer, jos apa si tu esti pe o barca micuta cu motor, incepi sa simti cit de fragil esti in mecanismul cu multe rotite care se cheama natura. e un exercitiu bun pe care ar fi frumos sa-l faca si domnii care se cred Dumnezei la meetinguri, la tv, la tribune.
cind dupa un colt iti iese o statuie sculptata in stinca, de 55 m inaltime , iar tu esti la baza stincii intelegi cit de mic esti ca om, dar cit de mari si importante lucruri poti face.
statuia lui decebal e cu doar 6 m mai mica decit Statuia Libertatiii (dar e mai mare decit Iisusul din Rio) si este, de departe, cea mai inalta statuie din Europa. (asa pt proportii amuzante dar relevante – nastul are 7 metri lungime si 4 latime… bun baiat a fost Decebal asta). 12 sculptori alpinisti au muncit din 1994 pina in 2004, dimineata devreme pina la ora 10 si apoi pe seara cind se mai racorea.
asta e locul in care se odihneau.
pe linga Cazane sunt doua pesteri (cazanele mari si cazanele mici sunt doua defilee unde dunarea sa ingusteaza teribil – pina la 150 m; se numesc cazane pentru ca apa pare ca fierbe din cauza curentilor ) . eu am vizitat-o pe cea mai mica, a Veteranilor. de afara vedeai stinca uriasa cu o mica intrare cu scari de lemn. inauntru o grota curata, mare, cu pereti ca si cum ar fi fost proaspat slefuiti. senzatia a fost stranie – ca si cum in pamint, despre care-ti imaginezi ca e o structura solida, sunt de fapt niste bule mari de aer – ca-ntr-o gogoasa care sta la prajit.
de aici, m-am gindit din nou cit de relativ e ceea ce ne imaginam noi ca e stabilitate. poate ca sub pamintul pe care calcam si despre care credem ca e stabil se afla, la putina distanta, in adincime, o mare gogoasa de aer.
am fost la spa-ul testoaselor :). sunt niste testoase avute si rasfatate, unele au gps , altele au chip-uri in zona creste o specie rara de testoasa, exclusiv erbivora: testoasa Hermann – care pentru ca e pe cale de disparitie e protejata. exista un call center unde oamenii care gasesc o testoasa pot suna, vine cineva recupereaza testoasa, o verifica daca e sanatoasa, ii mai face ceva vitamine si apoi ii da drumul in natura. tratamentul se intimpla adesea la spa-ul lor , intr-o casa frumoasa; ma rog, ele traiesc in curte, in iarba, unde-si sapa gropi in care dorm. au numere scrise pe carapace si-arata ca jucatorii de fotbal american, dar asa le recunoaste Nea Vasile, cel care are grija de ele. undeva in padure e o testoasa care are un gps pus pe carapace pentru ca cercetatorii de la Universitatea Bucuresti/ Fac de geografie care au in grija parcul natural Portile de fier, sa analizeze pe unde merge, cit spatiu foloseste in habitatul ei natural. in curtea in care sunt tinute testoasele aflate in tratamente pentru recuperare e una care are un chip pe carapace care masoara temperatura si umiditatea, tot pentru cercetari. (daca vreti va spun cum fac testoasele bebelusi… va arat filmulet adica)
***
ce incerc sa zic cu toate astea? pina nu ajungi acolo habar nu ai ca exista atitea lucruri de vizitat/ descoperit. poti sa faci drumetii pe munte sau croaziere pe dunare, poti sa vezi flori rare (exista un liliac si o lalea unice in ro, pe care le vezi doar aici), tot felul de animalutze, poti sa practici sporturi de apa si poti trai in liniste fara discoteci si lume galagioasa.
nu inteleg de ce ne inghesuim cu totii sa mergem pe litoral, cind linga oravita ai munte si apa (chiar si plaja frumos amenajata), intr-un cadru mult mai intim, mai curat si mai cochet.
***
noi am locuit la hotel continental portile de fier, chiar linga baraj (vedeai noaptea barajul luminat de parca era brooklyn bridge), un hotel care e specializat pentru team buildinguri si turism de grup. se deschide doar pentru grupuri mai mari de 20 de persoane, altfel spus e ca si cum l-ai inchiria cu totul, ceea ce sporeste gradul de intimitate.
miine va spun despre teambuilding si cum se vede caracterul oamenilor cind ii pui intr-un concurs. eu am iesit ca uleiul la suprafata – incapatinata, rasfatata – si am executat doar o proba din competitie:)
partenerii excursiei noastre au fost continental hotels, aventuria.ro si renault.
incep sa dezvolt o teorie legata de megane (si nu era megane-ul olimpic)-> indeamna foarte tare la povesti. ne-am povestit vietile in masina, si la dus, si la intors.
p.s. am fost cuminti si in ultima noastra zi, dupa ce terminaseram competitia ne-a iesit in cale curcubeul.
cei cuminti (d)in excursie au fost Roxana Paun, Loredana Lungu, Adriana Cocic, Dana Ilie, Cristina Putan, Oltea Zambori, Ruxandra Predescu, Chinezu , Marius Matache, Vlad Dulea, Augustin Radu, Lucian Prejbeanu, Razvan Pascu, Bogdan Antohe, Andrei Zdetovetchi, Sorin Neagu, Alex Dumbrava
v-ati gindit vreodata ca vedem tot mai rar linia orizontului?
