Tag : romania

simona-halepSimona Halep nu are nimic de dovedit romanilor. NIMIC.

Simona Halep nu are nimic de dovedit romanilor. NIMIC.

Sa-i spuna cineva apropiat Simonei Halep ca nu are nimic de dovedit romanilor. N I M I C.

Pare ca se chinuie emotional cand joaca sub judecata publicului roman, cand stie ca oamenii au asteptari de la ea. Si cand oamenii astia sunt, la propriu, la cativa metri distanta si-i vede fata in fata pare ca se chinuie si mai tare.

Daca astazi Simona Halep n-ar mai juca niciun meci, ea ar ramane in istoria sportului romanesc drept “prima femeie din Romania care a ajuns locul 2 in clasamentul WTA”.

Adica a scris deja istorie. I-a dat Romaniei satisfactie si bucurie (chiar daca RO n-a investit in ea).

Sa-i spuna cineva din echipa ei ca nu are nicio datorie fata de Romania. Si cred ca daca ii intreaba pe parintii ei, si dansii spun ca nu le mai este datoare cu nimic. Dupa un an drept locul 2 in lume, si-a platit orice datorie, morala, financiara.

E momentul sa nu se mai gandeasca sa-i multumeasca pe altii. E momentul sa se bucure pentru ca joaca minunat, a facut niste lucruri extraordinare in viata desi e f f tanara.

E momentul sa fie ea multumita. De jocul ei, de viata ei.

Va rog mult, sa-i spuna cineva apropiat Simonei Halep ca nu ne datoreaza nimic. Sa-i spuna de mai multe ori.

 

4268
reading-braille-brian-mollenkopfLa Biblioteca Națională nevăzătorii pot citi acum

La Biblioteca Națională nevăzătorii pot citi acum

Text de Raluca Antuca

În România, numărul persoanelor cu deficiențe de vedere ajunge la 110.000. Atunci când te încadrezi în această categorie sau ai prieteni cu astfel de probleme, îți dai seama că a fi mai special în România vine la pachet cu multe alte piedici în a duce o viață normală.

Fac referire la accesul acestor persoane la resursele de orice fel. În cazul celor culturale, care îmbogățesc mintea și sufletul, accesul a fost limitat până de curând, pentru că un program promite să livreze informații într-un mod accesibil persoanelor cu deficiențe de vedere.

În cadrul programului Sunetul Paginilor derulat în sălile de lectură ale Bibliotecii Naționale, cu ajutorul Fundației Orange, nevăzătorii pot accesa sute de cărți digitalizate special. Programul constă în instalarea în cadrul sălilor de lectură a unor tehnologii prin care aceste persoane pot citi documente sau cărți. Fie că este vorba de cititoare sau magnificatoare de ecran, televizoare cu circuit închis, softuri care scanează documente, imprimantă Braille sau dispozitive de lectură, nevăzătorii au acces la resurse culturale prin aceste mijloace.

Catalogul online, dar și alte informații pe site!

 

1306
capture-20150702-145644Haideti sa reconectam Bucurestiul la traditie!

Haideti sa reconectam Bucurestiul la traditie!

Text de Raluca Antuca

Țară, țară, căutăm împletitori pentru cel mai recent proiect al Fundației Leaders! În colaborare cu designerul Adrian Oianu, inițiativa își propune să împletească România cu tradiție, adică să pună semnele românești pe gardurile principalelor parcuri din București.

Se începe în forță duminică, 5 iulie, la orele 9.00, cu Muzeul Satului, când 100 de voluntari vor împleti pentru o zi gardurile muzeului. Dacă vrei să te numeri printre voluntari și să spui povestea simbolurilor ancestrale românești pentru noile generații, te poți înscrie aici! Haideți să reconectăm orașul la tradiție și să creăm un landmark turistic al Bucureștiului!

Rezultatul final va arăta așa.

96ba02d0-d05e-4e40-995e-cfb5e7ee2b1d

1377
10849942_783754605047508_8858133313435434114_n-464x768Cand spui folclor romanesc, spui Maria Tanase

Cand spui folclor romanesc, spui Maria Tanase

Text de Raluca Antuca

Acum 73 de ani, fotograful german Willy Pragher, îndrăgostit de România, a fotografiat-o pe artistă la ea acasă, în București. Maria Tănase, simbol al culturii românești, a fost surprinsă în timp ce se juca cu un câine negru, asculta muzică la pick-up și fuma (viciul ei cel dintâi).

Imaginile sunt spontane și ne arată o Maria frumoasă și naturală, imaginea României din acea perioadă. Sursa fotografiilor este aceasta, iar dacă dați click veți găsi mai multe imagini cu simbolul folclorului românesc.

 

1909
5qktbx8ocwe3its1w1bytnrt48hmkjuuwlntnxv8ranjek3iurji3tgrjxst9lklCe impact au faptele tale asupra mediului inconjurator?

Ce impact au faptele tale asupra mediului inconjurator?

Text de Raluca Antuca

Pe fundalul protestelor împotriva defrișărilor intense din România, mi-am adus aminte de un discurs recent al Papei Francisc, care încuraja oamenii să consume mai puțin și să se gândească de două ori înainte de a face o acțiune care implică resursele epuizabile. Chiar și cele mai mici decizii pot avea un impact negativ asupra naturii.

Ca o avertizare pentru vremurile critice care vor veni (dacă nu se vor produce schimbări majore), o fundație care susține ecologizarea planetei și un centru mediatic au realizat o colecție de fotografii care ilustrează efectele devastatoare ale risipei de resurse naturale.

Foarte mulți oameni sunt interesați de această problemă, de aici și numărul mare de oameni care au protestat împotriva defrișărilor, doar că de multe ori nu este mediatizat cum trebuie din motive politice, incidentele fiind șterse cu buretele din mentalul colectiv.

Nu este ușor să cunoști mereu impactul pe care îl produc acțiunile tale zilnice, cum ar fi să îți cumperi un televizor în plus, să mergi la picnic și să lași două ambalaje pe iarbă. În fiecare zi, apar 222.000 de oameni pe planetă, iar o persoană produce în medie patru kilograme de gunoi zilnic. Din 1960, vorbim de o creștere de 60%, iar această schimbare deloc benefică planetei este surprinsă în fotografiile de mai jos.

1013
castle hotel daniel colageCum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

Cum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

text de Ana-Maria Onisei

“Locul meu preferat e-acum un fel de cămară. E camera în care-am stat cât am renovat, mai bine de cinci ani. O cameră mică, fără fereastră, undeva la etaj. Pentru mine, e cea mai frumoasă cameră din lume”, zâmbește Attila Rácz și se sprijină parcă mai bine de spătarul din lemn al scaunului, obrajii rotunzi, ochii căprui și ageri. În mișcare se-amestecă mândrie cu nostalgie.

Suntem într-unul dintre puținele castele hotel din România – Castle Hotel Daniel –, în Tălișoara, un sat din Covasna, la o oră de mers cu mașina de Brașov.

De toate, sunt opt camere. Toate luxuriante. Și, deși are-acum un întreg castel – un patefon în dreapta, în sala de mese îndulcește pereții înalți, albi, care, pe alocuri, lasă la vedere picturile originale din secolul al XVII-lea –, lui Attila tot camera mică-n care-a stat cu soția lui, Lilla, îi place cel mai tare.

“Unii au o mașină scumpă, noi avem un castel”, se-amuză când povestește. N-a fost nici nebunie, nici extravaganță. A fost soartă când l-au cumpărat. Țăranii cărora familia de nobili le lăsaseră în grijă castelul la război încă mai locuiesc în sat.

Attila și Lilla Rácz

Datând din secolul XVII-lea, castelul e monument de gradul I. Asta înseamnă că familia Rácz l-a renovat respectând la milimetru valorile inițiale. Porțiuni din camere încă dezvăluie frescele cu scene din Constantinopol –, iar pe peretele de-afară, e stema originală. Poarta de intrare în castel, cea pe unde treceau caii e-acum o fereastră înaltă, pietruită elegant, iar curtea interioară a devenit o cameră pentru cazare.

Castle Hotel Daniel – vedere exterioară

De fapt, ăsta e și farmecul de-a fi turist într-un fost castel. Încă îi simți respirația veche. Imaginația poate să se joace cât vrea cu ochii la grinzile din lemnul masiv, păstrate așa cum erau și pe vremuri. Asta-n timp ce ai și tot confortul de-acum.

Și mai e ceva.

Un ceva pe care-l simți că-i autentic.

Tocmai pentru că, pentru familia Rácz, Castle Hotel Daniel nu e doar o afacere. E noua lor casă și punctul în care, cu curaj, și-au schimbat, aproape de la zero, viața.

Dincolo de vinurile alese pe sprânceană, de bucătăria tradițională reinterpretată de un fost jurnalist, care s-a lăsat de asta ca să-și urmeze pasiunea și-a studiat bucătăria la Londra cu Gordon Ramseay, dincolo de grija cu care sunt păstrate și integrate arhitectonic elementele construcției originale, Castle Hotel Daniel e locul unde, datorită unei inițiative private, o bucată din România se păstrează. Și se-arată.

Attila și Lilla au negociat direct și cu localnicii autentici din Tălișoara să-i includă într-un circuit turistic. Și nu toți s-au lăsat ușor.

E poate cel mai bun motiv pentru care merită să mergeți să descoperiți locul ăsta. Fiindcă oamenii duc poveștile mai departe.

Ce trebuie să-ncercați neapărat

Un tur ghidat, pe care-l faceți alături de cei de la Castle Hotel Daniel. Vara, e pe bicilete. Așa o să descoperiți următoarele:

Fierarul din Tălișoara, care încă lucrează manual. Cea mai grea lucrare a lui a fost un candelabru filigranat pentru o școala din apropiere. I-a luat doi ani. Participă și la târguri internaționale din Germania. Dacă e-n toane bune, o să vă facă și gustarea tradițională: slănină pusă-n focul din atelier, într-un clește, apoi întinsă, cu tot cu sucul din ea, pe un pat de ceapă roșie măruntă și pâine.

Moara de apă de la 1.800 la care-a fost și Prințul Charles. Proprietara, o doamnă temperamentală la vreo 70 și de ani e, ea însăși o lecție de viață. Când a venit Prințul în vizită i-a gătit o prăjitură. Și s-a simțit jignită tare când bodiguarzii i-au cerut să guste ea mai întâi.

Cel mai complet schelet de mastodont (strămoș al elefantului) din lume se află în România. La Muzeul Depresiunii Baraolt. Are 2 milioane de ani. Și a fost descoperit între niște zăcăminte de cărbune, în 2008. Vă imaginați cum ar fi dac-ar avea suficient spațiu să fie expus întreg, ca la British Museum? Și oamenii de la muzeu sunt tare faini. O să aflați că au venit mulți să le vândă scheletul și nu l-au dat. Ba mai mult, au făcut niște planșe cu desene special pentru copiii din zonă, ca să-nțeleagă mai bine cum arăta și-n realitate.

 Castelul Contelui Kalnoky. Aici a filmat Fanny Ardant. Unele decoruri încă mai sunt păstrate în subsolul cu arcade din piatră rece. Iar zecile de castani bătrâni de pe domeniu își împletesc ramurile deasupra unei alei care duce spre poartă. E și ceva noir în tot peisajul și asta o să vă placă.

Ce să mâncați

E obligatoriu să experimentați o cină renascentistă la Daniel Castle Hotel. E divină combinația de legume și fructe la cuptor cu arpacaș sărat și linte trasă în unt, lângă rață umplută.

Dacă tot sunteți aici, vinurile sunt senzaționale, și românești și ungurești, de la seci și super aromate, la vinuri dulci, de desert, le au cam pe toate.

La o plimbare ghidată prin zonă, puteți bea și apă minerală direct de la izvor. E cea pe care o găsiți îmbuteliată sub marca Biborțeni. La izvor e ușor gălbuie, mai puțin pișcătoare și-i simți bine de tot gustul mineral.

Favoritele mele

Băile de la Daniel Castle Hotel sunt o experiență-n sine, cu căzi cu piciorușe și robineți grei, din alamă.

Seara, să-ți petreci câteva minute printre stâlpii de la intrare – în fața ta, doar cerul bleumarin și iarba. Te simți ca în Winter sleep, filmul lui Nury Belange Ceylan.

Un ceai de ora cinci la unul dintre castelurile din zonă. E totul exact ca-n filmele englezești. Iar restaurantul e într-o pivniță în care-abia bate lumina. Și unde e și-o pianină într-un colț.

Detalii:

Zonei i se spune și Ținutul conacelor. Iar cei de la Centrul de Cultură al Județului Covasna chiar se-ngrijesc de asta.

Website , Facebook: https://www.facebook.com/DanielCastleHotel?fref=ts

Prețurile la Castel Hotel Daniel variază între 80 și 110 euro pentru camere.

 

2752
capture-20150419-231649VIDEO- Cum ar fi sa-ti modelezi corpul cum vrei?

VIDEO- Cum ar fi sa-ti modelezi corpul cum vrei?

Text de Raluca Antuca

În ultimul timp s-a promovat destul de tare ideea de frumusețe naturală și de acceptare a propriului corp., iar Dove a fost brandul din România care s-a afirmat pe această nișă. Tema cheie a campaniilor organizate de Dove este filosofia „Iubește-te cum ești!” și au fost vreo cinci inițiative care au tratat subiectul încrederii în sine a femeilor.

Cea mai populară campanie a fost Real Beauty Sketches, care explorează felul în care ne vedem noi și cum ne percep ceilalți. După care, Legacy ne arată cum mamele au un impact foarte mare asupra imaginii pe care o au fetele despre ele însele, pentru că micile complexe se moștenesc.

Un spot mai recent scoate în evidență felul în care se văd femeile, atunci când sunt puse în fața unei alegeri interesante: să intre pe ușa pe care scrie „frumoasă” sau pe cea pe care scrie „obișnuită”. Folosindu-se de social media, Dove a lansat campania #descoperăfrumusețea și ne arată că tot ce contează este să fim noi înșine.

Kelsey Higley este o studentă care a realizat un video care funcționează pe aceeași idee, dar care este unic prin felul în care a fost realizat. Aceasta studiază la Universitatea din Oklahoma la secția de Artă și Media, iar acest video face parte dintr-un proiect mai amplu „Manipulated”, care include portrete ale unor femei care au fost editate digital, pentru a reflecta idelurile de frumusețe din epoci diferite.

Acest clip stop-motion folosește 126 de fotografii prelucrate digital, astfel încât să pară că Kelsey își modelează corpul moale, ca de lut. Ca urmare a unor conflicte de opinie cu privire la ce înseamnă frumusețea, ea a vrut să-și remodeleze corpul, fixând anumite idealuri de frumusețe prin subțierea taliei și mărirea pieptului.

Ca orice altă campanie de acest gen, ilustrează efectele mediei asupra încrederii de sine a femeii. Există o bătălie continuă între dorința de a arăta ca altcineva și acceptarea propriului corp și frumuseții naturale.

Lucrând la acest proiect, Kelsey și-a dat seama că e mulțumită de trupul ei, pentru că defectele te definesc și te fac ceea ce ești: un om, nu o păpușă. Dacă vreți să aflați mai multe despre tânăra de 22 de ani, intrați pe site-ul personal, unde a adunat mai multe proiecte interesante!

1078
Legendary-Fairy-Tale-Landscape-Photography-in-Transylvania-Romania-by-Alex-Robciuc-homesthetics-6Un tanar roman promoveaza tara prin fotografii

Un tanar roman promoveaza tara prin fotografii

Text de Raluca Antuca

Uni își găsesc fericirea la o cafea în mall, alții pe o bancă în Cișmigiu, iar alții admirând natura într-un sătuc din Maramureș.

Alex Robciuc, un tânăr din Sighetu Marmației, inginer de meserie, dar care iubește fotografia, a reușit să ne promoveze țara prin niște cadre care surprind frumusețea colinelor maramureșene. Seria de fotografii a făcut furori în lume, fiind distribuită de numeroase ziare din străinătate și apreciată de peste 50.000 de oameni. Thumbs up pentru o strategie de promovare simplă și frumoasă, dar care și-a făcut treaba mai bine ca oricare alta!

Alex spune ca îi place să folosească lumina blândă a dimineții sau cea intensă a serii, pentru a obține un efect mai dramatic. De aceea, se trezea la ora cinci dimineața în căutarea unui punct de observație și a unei lumini perfecte. Pentru unele dintre ele a avut nevoie de un sfert de zi, pentru altele o zi întreagă, iar pentru altele, cum sunt cele din munții Rodnei, a fost nevoie de un weekend întreg.

Arta cere sacrificii, dar faptul că aceste fotografii au devenit virale ne arată, totuși, că oamenii au o înclinație nativă pentru armonia creată de natură. Iar străinii au rămas fascinați de peisajele serene din România.

1266
romaniaDespre Romania prin ochii unui tanar brazilian

Despre Romania prin ochii unui tanar brazilian

Text de Raluca Antuca

Un tânăr simpatic din Brazilia, pe nume Fernando Castilho Cintra, ne-a vizitat țara și a făcut niște observații comice cu privire la felul nostru de a fi. El a postat pe contul personal de Facebook o listă cu 60 de lucruri care l-au impresionat la noi, cu mențiunea că unele chestiuni sunt abordate pe un ton glumeț și că nu ar trebui să ne supere adevărul. Iată lista!

1. Dracula este vampir în afara României.
2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou național.
3. În timp ce vampirii beau sânge, singurul lucru roșu pe care mi-a plăcut să-l beau a fost vișinata.
4. O altă băutură drăcească este țuica, ungurii o numesc pălincă, dar este același lucru.
5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și ceilalți habar n-au ce se întâmplă cu ungurii în Ardeal.
6. Românii fumează o cantitatea absurdă de țigări. Fumează în casă, restaurante și chiar în mall-uri.
7. Românii își scot întotdeauna încălțămintea înainte de a intra în casă.
8. Cred că românii preferă să-și țină mai degrabă podeaua curată, decât plămânii.
9. Călătoriile prin România sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am. Râuri, canioane, dealuri, munți… Le au pe toate.
10. Când călătorești în România vei merge pe drumuri românești. Sunt în condiții bune, dar au un număr absurd de mare de curbe.
11. De asemenea, când călătorești, s-ar putea să trebuiască să-ți faci nevoile. Nu-ți face griji, sunt atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e mai ușor să ajungi într-o toaletă decât într-un tufiș.
12. Maramureșul este un loc vesel. Oameni veseli, costume vesele, culori vesele și cimitire vesele.
13. Singurii care nu sunt veseli în Maramureș sunt câinii ciobănești. Nu sunt veseli. Nu te plac. Fugi.
14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de câte ori vezi un câine în România, fugi.
15. O altă tactică este să ai mereu la tine câțiva mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau câinilor mici.
16. De fapt, ca vegetarian în România pot spune cu siguranță: românii iubesc carnea.
17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați… aici aveți de toate, iubitorilor de carne.
18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a vieții lor.
19. Taxiurile din România sunt ridicol de ieftine. În București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.
20. O altă cale ieftină de a te deplasa este autostopul.
21. Românii se așteaptă să îi plătești dacă te duc cu mașina. Poți, desigur, să spui ,,Nu am bani“ înainte de a te urca, dar s-ar putea să nimerești un șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier fără bani. (poveste adevărată).
22. Mijlocul meu preferat de transport a fost trenul inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de obicei, nu este aglomerat.
23. Cu toate acestea, puteți nimeri într-un tren care face 12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou. Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul ,,aglomerat“. (poveste adevărată)
24.Românii adoră să schieze.
25. Schiatul în România este extrem de ieftin.
26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să schiez. Schiatul nu este pentru brazilieni sau pentru locuitorii țărilor tropicale.
27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi schiatul și ți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României: vârfurile muntoase.
28. România are cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.
29. Munții României au cărări bine marcate pentru turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși pot campa.
30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem de ieftin să faci o astfel de călătorie.
31. Interesant e faptul că mulți români nu au fost în munți.
32. Și mai interesant e faptul că românii vor supraestima anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din Bucovina) și vor subestima locuri grozave (exemplu București).
33. Bucureștiul este un oraș grozav. Desigur, nu are o arhitectură precum Budapesta, Cracovia sau alte orașe est-europene, dar are muzee, parcuri și o viață de noapte cum puține alte orașe au.
34. Oamenii spun că sunt mulți câine fără stăpân în București.
35. În ziua în care am mers pe bicicletă, m-au alergat mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită petrecută în București.
36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în București.
37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și este accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.
38. ,,Cu carne de vacă nu se moare de foame“… și programul de tradus de pe Google Chrome credea că scriu în portugheză.
39. În schimb, cea mai obscură parte a limbii române este dativul.
40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!
41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e sete“, ,,mi-e somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.
42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!
43. Românii vorbesc cu umerii. Observă! Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“
44. Urmează exemplul de mai sus și observă-le și gurile, și bărbiile.
45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au accent român. Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun ,, nem tudom“.
46. Modul meu preferat de a exersa româna era cu șoferii care mă luau cu autostopul.
47. De multe ori mă întreabau ce dracu’ caut într-o astfel de țară dacă sunt brazilian.
48. Acești șoferi nu știu că sistemul medical din România e grozav, că rata crimelor e mai mică decât în Norvegia și că România are cea mai rapidă dezvoltare economică din țările est-europene.
49. În general, românii se plâng de România. Vor găsi mereu un mod de a se plânge de ea. Politică, economie, societate…
50. Greșesc.
51. Am învățat ce înseamnă patru anotimpuri: veri călduroase, toamne răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.
52. România are toate cele patru anotimpuri, cu două avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare. Vara nu e înnorat.
53. Românii au o faună frumoasă: căprioarele pot fi observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am văzut), urșii și lupii sunt invizibili.
54. Cel mai aproape de un urs a fost când am dat peste urmele sale.
56. Când intri într-un birou trebuie să dai mâna cu bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.
57. Românii se așteptau ca eu, ca brazilian, să joc fotbal foarte bine…. Mare greșeală.
58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam oameni spunându-mi: ,,Deci, îți place Germania“. Duceți-vă dracului…
59. Majoritatea românilor, când împlinesc 18 ani, au două visuri: 1. Să se mute în Anglia. 2. Să se mute în orice altă țară care nu e România.
60. În timp ce românii visează să plece din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.

 

1307
smile 1Romania frumoasa: Cind credinta in visul si in menirea ta e profunda

Romania frumoasa: Cind credinta in visul si in menirea ta e profunda

O poveste reala aflata in timpul reportingului pentru un alt subiect.

Intr-un centru familial dintr-un oras moldovean un copil de clasa a VIII si-a dorit foarte tare sa se faca preot. A picat insa examenul la Seminarul teologic care era intr-un oras la citiva zeci de km de orasul sau de resedinta si s-a rugat de asistentii sociali sa-l lase, cu rabat de la regulament, sa faca liceul in orasul cu Seminarul ca sa ramina cit mai aproape de mediul teologic, de profesorii de la Seminar.

El voia sa se faca preot.

Dupa 4 ani, Preasfintitul de la care avea nevoie de binecuvintare ca sa dea la facultatea de Teologie nu i-a acordat-o pentru ca nu facuse liceul de profil, asa ca tinarul i-a rugat din nou pe asistentii sociali sa –l ajute ca sa aiba o intrevedere cu o alta inalta fata bisericeasca dintr-o alta regiune pentru a avea binecuvintarea.

A dat la facultate si a luat. Doar ca a fost admis la locurile cu taxa.

Avea nevoie de 26 de milioane de lei pentru un an scolar. A facut rost de la o ruda indepartata – care a vindut o bucata de pamint – de 11 milioane si-a incercat sa-si gaseasca de munca pentru a stringe si restul banilor.

Asistentii sociali vazindu-i determinarea, impreuna cu directoarea directiei judeteane de asistenta sociala si protectia copilului, au facut o stringere de fonduri locala si au adunat restul de bani.

Tinarul a tras tare in primul an de facultate , a reusit sa intre in anul 2 la locurile de la buget, iar in vacanta a muncit carind cutii intr-un depozit.

La inceputul anului 2 de studii, rectorul facultatii i-a pus in cont banii din taxa primului an. Ii aflase povestea, ii intelesese daruirea si determinarea.

S-a intimplat in Romania anului trecut.

Iar tinarul va fi in curind preot.

 

1938
sedarisDavid Sedaris – despre scris, romancele cu mult make-up si rabdare

David Sedaris – despre scris, romancele cu mult make-up si rabdare

David Sedaris, jurnalist american recunoscut pentru umorul sau extrem de acid si pentru cartile in care face haz de necaz despre intimplarile cu care l-a incercat viata, a venit saptamina trecuta in Romania la lansarea cartii sale ” In pielea goala” .

Vizita lui, cu vorbe pline de umor, dar cu detalii despre o pregatire minutioasa e o lectie despre profesionalism: cu doua saptamini inainte si-a facut fise cu cuvintele si expresiile uzuale din romana, a invatat citeva injuraturi (si-a creat chiar un moment in care a ironizat injuraturile foarte colorate din limba romana), a avut povesti pregatite pentru publicul roman si, la sesiunea de autografe, a vorbit cu fiecare – dar absolut fiecare -dintre cei carora le-a semnat cartile.

Iata trei dintre povestile lui din acea seara:

despre scris si a face cu pasiune ceva

Am mers la o scoala de arte si am inceput ca artist vizual. Eram ok cu ce faceam, dar cind am ajuns la scoala si-am vazut ca majoritatea colegilor traiau pentru meseria asta, mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Daca nu traiesti pentru ceea ce faci, daca nu faci cu pasiune, nu o sa reusesti.

Pe vremea aia am inceput sa scriu in jurnal, dar nu m-am gindit ca o sa public.

Am primit zilele trecute o scrisoare de la o tinara care mi-a zis: am un blog si oamenii care mi l-au citit mi-au zis sa-l transform intr-o carte. Si as vrea sa stiu ce crezi: trebuie sa scot o carte?” I-am scris inapoi: “Prietenii tai ti-au spus asa pentru ca de asta sunt prietenii tai- sa-ti spuna lucruri dragute, dar nu te apuci sa scrii si doua saptamini mai tirziu, te gindesti sa publici o carte.”

Eu am scris 15 ani, zi de zi, pina la aparitia primei mele carti.

Nu am vrut sa fiu rau. Cind eu am inceput sa scriu, sigur ca m-am gindit ca ar fi frumos sa scriu o carte intr-o zi, dar am stiut ca va fi foarte mult de munca. In primii 7 ani nu am aratat nimanui ceea ce am scris.

Astazi tinerii isi expun scrierile foarte repede, isi fac un blog, pun statusuri ca nuvelele pe facebook. Dar eu cred ca e bine sa pastrezi ceea ce ai scris – mai ales cidn esti la inceput – doar pentru tine pentru o perioada mai lunga si sa recitesti.

Pentru ca, de fapt, nimeni nu vrea sa citeasca ceea ce ai scris. Tinara despre care spuneam mai devreme folosise de 4 ori acelasi cuvint intr-o fraza, schimbase timpul verbului in propozitia urmatoare si la sfirsit avea trei puncte de exclamare.

“Deschide o carte si uita-te. Nu e chiar limbajul unui scriitor”

*

despre prima impresie in fata femeilor din RO

Am vazut astazi aici o multime de femei care aratau… ca si cum ar trebui sa se urce pe o scena si sa joace un rol, atit de mult make-up aveau. Ca si cum in urmatoarele 5 min ar juca personajul negativ in cea mai tare piesa: sprincene conturate cu creionul, foarte ascutite, ochii foarte machiati, buzele foarte rosii .

Nu fac fotografii, dar am incercat sa le fotografiez in minte ca sa pot scrie despre ele miine in jurnalul meu. Asa ceva nu am mai vazut nicaieri in lume. Si poate fi un subiect bun de articol.

Chiar de la poarta de imbarcare din Paris catre Bucuresti, puteai sa te uiti la femei si sa spui” e frantzuzoiaca?! Nuuu, are prea mult make-up e din Romania, arata ca un criminal dintr-o piesa de teatru”

*

despre umor si scrierile sale

Daca ai rabdare sa treaca timpul, pina la urma, totul devine amuzant. In orice intimplare , oricit de grea ar fi, o sa gasesti ceva amuzant. Nu scriu despre o intimplare pina cind nu am vazut si partea comica a ei.

*

David Sedaris e un domn care a avut in copilarie un comportament compulsiv obsesiv cu manifestari stranii (se lovea de mobilier, lingea intrerupatoarele, numara pasii, pupa ziarele) si n-a avut o viata foarte usoara in scoala. Mai tirziu a inteles ca e gay si s-a luptat o vreme si cu sexualitatea lui.

Astazi e unul dintre cei mai bine vinduti autori americani, a fost vedeta in emisiunea lui Jimmy Fallon, iar cartile lui – in care povesteste despre nimicurile din viata lui (dar care l-au definit ca om) cu atit de mult umor incit izbucnesti in ris la fiecare pagina – sunt traduse in toata lumea.

Cartea sa In pielea goala a aparut la Editura Publica si poate fi gasita deja in librarii.

 

2131
shutterstock_gunoaieRomania, tara unde bunul simt e plictisitor

Romania, tara unde bunul simt e plictisitor

Zilele astea prietenii mei sunt incintati ca – IN SFIRSIT – Klaus Iohannis a inceput sa riposteze catre contra candidatul lui.

Ieri, “intr-un discurs fara precedent” (ca sa citez televiziunile), Iohannis i-a pus citeva “etichete” lui Ponta: i-a spus ca e “fraier” pentru ca n-a stiut sa cheltuiasca eficient banii destinati investitiilor, i-a mai spus ca afirmatiile cum ca el intentioneaza sa dezbine Ardealul sunt niste “cretinisme”.

Oamenii care il sustin s-au bucurat: “in sfirsit ia atitudine, ii spune nesimtitului ala ceea ce merita”, a spus un prieten de-al meu, profesor.

Daca insa ne dam un pas in spate si ne uitam la noi si la nevoile noastre legate de acesti candidati, s-ar putea sa ne schimbam parerea despre… noi.

*

In ultimii ani discursul politic a fost pe contre, pe etichete care de care mai colorate, mai ironice, mai nepoliticoase: Traian Basescu l-a numit pe premierul Ponta “pisicut”, “mitoman” (2012), premierul a fost si el generos cu etichetele a spus ca Tariceanu nu poate veni in fata Parlamentului “sa i se numere ouale pentru ca nu are ce sa i se numere din pacate”  (2006), la televizor oamenii au putut vedea cum prezentatorii se adreseaza unor autoritati cu “nesimtitule” sau “dobitocule” (Mihai Gadea catre Lucian Duta, seful CNAS), Rares Bogdan aseara catre Bogdan Stanoievici, Ministrul delegat al romanilor de pretudindeni).

Oamenii au invatat ca e ok sa ripostezi cu invective, ca e ok sa folosesti cuvinte dure in locul argumentelor si ca, la sfirsitul unui dialog, trebuie sa ai cuvintul cel mai tare, cel mai dur, altfel – cum s-a intimplat recent la tv – esti eliminat din conversatie.

*

Sa facem un exercitiu si sa mutam genul acesta de conversatie in interiorul unei familii, al unui cuplu.

Ea e suparata ca el n-a dus gunoiul si rabufneste folosind invective. El ii raspunde la fel ca sa nu ramina mai prejos, sa aiba ultimul cuvint, ba aduce si citeva exemple de la vecini “da’ nici Gigel nu face asta, doar tu ma tii sub papuc”.

E un model pe care-l invatam zilnic de la politicieni: cind li se spune ca au un lider care e anchetat pentru ceva, raspund repede fericiti “dar si la voi sunt oameni sub ancheta”, mutind discutia ca un ping pong cu gunoaie, fara sa isi asume cineva sa faca, de fapt, curatenie.

*

Mintea noastra s-a pervertit, intre multele invective folosite drept argument intr-o conversatie (nu mai vorbesc de emisiunile tabloid unde iti doresti sa nu asculte vreodata copiii de teama ca te-ar intreba ce inseamna ce spun oamenii aia si de ce spun asta), am ajuns la un stadiu de uzura incit nu ne mai capteaza atentia decit ceva SI MAI DUR. SI MAI OBRAZNIC. O eticheta SI MAI MIZERABILA.

Iar cind intilnim un om care vorbeste elegant, duce o conversatie in termeni nu doar diplomatici, ci si foarte argumentativ inteligent, ni se pare ca e plictisitor. Ca n-are zvic. Noi vrem singe pe pereti, cuvinte urite si mizerii.

Chiar daca acum, cind cititi aceste rinduri faceti un pas in spate si spuneti ca nu sunteti asa, mai ginditi-va putin la reactiile voastre din ultimele saptamini. Ginditi-va cu sinceritate.

O sa avem nevoie de 10-20 de ani sa recuperam mental ce am stricat in ultimii ani, la nivelul discursului si la nivelul competitivitatii (prin campania asta electorala tocmai ce le-am spus copiilor ca e cistigator nu cel care e cel mai bun, ci cel care a pus mai multe etichete rele asupra competitorilor, cel care a declinat in cit mai multe forme expresia vulgar populara “ba pe a ma-tii”).

Traim in tara in care am ajuns sa ne placa sa ne jucam  cu mizerii, dar nimeni nu aduna gunoiul si nu-l duce la groapa.

In tara in care bunul simt e plictisitor.

Doar ca, pe termen lung, o sa ne imbolnavim si mai tare daca nu invatam sa facem curatenie.
In dreptul nostru mai intii. In curtea si in mintea noastra. In asteptarile noastre.
cover foto : shutterstock 
1635
Noua Constitu?ie: Stema ??rii va ap?rea pe TricolorRespectati-va ca sa ne respectati!

Respectati-va ca sa ne respectati!

Imaginati-va o tara indepartata, foarte indepartata. Sa zicem Papua Noua Guinee unde administratia este pe provincii si unde sunt multe triburi care traiesc cam ca oamenii din preistorie. Frust, fara educatie. Pe viata si pe moarte. Pe vinat si vinatoare.

Imaginati-va ca declaratiile de mai jos sunt din aceasta tara indepartata:

 

” … suntem la banca nationala pentru ca acolo unde a scuipat boierul, noi sa sarutam” Premierul despre presedintele tarii

„Dupa ce ii faci dosar penal unuia dintre cei mai buni medici mai ai si nesimtirea sa il suni la telefon sa il rogi sa mearga in Turcia.  A propos de ticalosie si tupeu”. Premierul despre presedintele tarii

“… nu eu am fost la Barroso sa imi dea lista de comenzi, ca la chelneri” Seful Senatului despre premierul tarii

Domnul X este un om inteligent, extrem de inteligent, curajos, puternic, tenace, inventiv, are o groaza de calitati. In acelasi timp, este profund necinstit, foarte mincinos, cum spuneam, vulgar, si cu foarte mult tupeu de proasta calitate.  Seful Senatului despre presedintele tarii

“Y este o gâză pentru Z, atâta timp cât moralitatea lui Y este ‘mă fac partener cu unul care si-a turnat colegii, si-a turnat rudele’. Va dati seama ce jeg moral? Unul care si-a turnat rudele, dar Y este cel care depinde de el. Eu cind am ințeles lucrul acesta, nu am mai vrut sa aud de Z” Presedintele despre premierul tarii


”…cind vine la mine, e ca un pisic, ca un pisic, <da, domnule presedinte, da domnu’ presedinte> si dupa ce iese si ajunge la guvern sau ajunge … se vede cu un microfon in fata vorbeste cum vedeti. De aceea il fac mincinos, de aceea il fac mincinos si pentru declaratiile pe care le da pentru presa straina, pentru ca are nevoie de imaginea mea externa si spune <coabitez, am invatat din lectia verii, nu ştiu ce…>, iar acasa face ce face. El e mitoman, e bolnav din punctul asta de vedere, cum e W bolnav de somn, omul asta e bolnav de minciuna. E mitoman” Presedintele despre premierul tarii.

 

Daca ati auzi declaratiile astea venind de la, sa-l numim, “managementul unui trib” din Papua Noua Guinee ati zimbi si ati spune: asta e … sunt niste persoane needucate. cum se spune in popor, “proaspat date jos din copac”.

Numai ca ele sunt rostite de managementul tribului care se numeste Romania si noi, papuasii de rind, ne uitam la ei zimbind si avind satisfactii pe principiul orgoliului: “ba pe a ma-tii”.

In urma cu 10 ani aveam un asemenea limbaj doar la extremisti ca domnul Vadim Tudor si recunosteam toti ca e un limbaj nepotrivit (ne-am dus sa-l votam pe Ion Iliescu ca sa nu care cumva sa ne alegem cu un presedinte cu care ne-ar fi fost nu doar rusine, ci si groaza sa coabitam). Astazi vedem in fiecare zi aceste declaratii in spatiul public si nu ne gindim ca ele ne califica si pe noi, nu doar pe cei care le rostesc, atita timp cind ei sunt cei care ne reprezinta.

Mi se pare rusinos pentru noi ca, dupa ce vedem agenda si stirile zilei, anticipam o cafteala politica si stam si ne uitam la televizor cu aceeasi satisfactie cu care ne uitam la show-urile cu tot felul de panarame care-si povestesc aventurile sexuale, gindindu-ne “cam pina unde o sa mearga?!”

Cred ca a venit momentul sa luam atitudine si sa spunem:

Respectati-va ca sa ne respectati!

Intorceti-va la un limbaj decent pentru ca ne faceti cu totii de ris peste tot in lume. Si ne e rusine cu voi, de oricare parte politica v-ati afla.

Sigur ca e mai greu sa atrageti atentia daca sunteti eleganti; sigur ca e mai greu sa ajungeti la masa poporului needucat daca nu folositi invective; sigur ca nu mai e “show” daca nu va transformati in clowni. Dar ne e foarte, foarte rusine cu fiecare dintre dumneavoastra.

 Pentru asta ar trebui sa iesim in strada. Pentru asta ar trebui sa facem petitii.

Pentru ca doar noi, astia mai multi si – poate – mai inteligenti si mai cu bun simt decit ei, ii putem aduce inapoi in ring sa joace dupa niste reguli decente, cu fair play si intr-un limbaj care sa nu se prelungeasca in spatiul public, in emisiuni tv sau in ziare, cu alte si alte invective din partea moderatorilor, comentatorilor, jurnalistilor.

 

 

1133
coffeeTheodor Paleologu – despre scoala, cocosismul la romani si lipsa structurii

Theodor Paleologu – despre scoala, cocosismul la romani si lipsa structurii

de astazi, de fapt, incepe 2014 pentru ca ne-am reintors la munca.
o sa invatam lucruri noi in zilele care vor urma, o sa traim lucruri noi si o sa ne reamintim de intimplari vechi.
o sa ne luam modele dintr-unii mai inteligenti, o sa ne luptam cu mintea si cu trupul nostru ca sa invingem oboseala, necazurile, ego-urile noastre si ale altora.

mi-ar placea sa incepeti anul acesta de noi invataturi si invataminte cu rindurile de mai jos transcrise dintr-o conferinta la Universitate pentru Asociatia Studentilor in Universitate Bucuresti, din noiembrie 2013, in care eram alaturi de domnul Theodor Paleologlu.

Cineva l-a intrebat despre identitatea romaneasca si domnia sa a raspuns relaxat despre romanisme, cu detalii din viata sa, rezultind ceea ce mie mi se pare a fi o definitie minunata a ceea ce suntem si avem de corectat la noi insine.

*
“Exista un fel de cocosism romanesc care, de fapt, compenseaza lipsa de siguranta. Cocosismul il vedem in multe fenomene, mitologizarea anumitor aspecte ale vietii romanesti sau in relatii diplomatice exagerate.

Noi avem o literature extrem de bogata despre specificul national, mai mult decit alte tari. Blaga, Noica, Nichifor Trainic, Ralea, Staniloaie. E interesanta obsesia asta, suntem atit de obsedati de definirea specificului national.

Din pacate in scoala romaneasca nu invatam suficient sa ne spunem gindurile, tot invatam pe dinafara niste chestii.
Nepoata-mea care are 21 de ani a invatat la Bacalaureat aceleasi timpenii pe care le-am invatat si eu cu 20 de ani inainte. Nu-mi venea sa cred

(din sala: probabil ca si nepotii dvs vor invata)

In Romania se intimpla acest gen de cocosism care compenseaza increderea de sine tocmai pt ca lucrurile sunt asa in invatamint – si pe vremea lui Ceausescu era si mai rau cu latura asta represiva, cu descurajarea gindirii – care a ramas insa in invatamint-, descurajarea increderii in sine, descurajarea spiritului critic. Sa inveti pe dinafara, toate astea erau prezente, si inca mai abitir.

Din cauza asta nu-mi bateam capul sa fiu premiant, ma concentram pe ce imi placea mie mai mult si asta era. Tin minte ca ajunsese profesoara de matematica sa se roage de mine sa copies ceva, ca sa=mi dea o nota. Nu indraznea sa-mi dea o nota proasta ca eram o glorie a liceului pentru ca eram bun in alte domenii.
Eu citeam Blaga si jucam teatru putin.

Dar cind am ajuns in Franta, intr-o scoala catolica, pentru ca sistemul lor favoriza gindirea critica, dintr-o data am devenit un elev model care ilustra parca o notita din jurnalul lui Titu Maiorescu, de la 16 ani cind era la Viena intr-un liceu si scria “o sa le arat eu magarilor de vienezi ce va sa zica un roman”.

Faptul ca m-am format in Franta a rasucit un resort interior, am practicat un stahanovism intellectual dus la extrem.

Cind eram la Berlin si erau studenti din multe tari puteam sa recunosc un eseu scris de un roman pe neve: pentru ca avea idei interesante, dar era o ciulama. Fara organizare, fara structura.

Iar cind am ajuns eu in Franta exact asta imi reprosau profesorii; spuneau in mod regulat “idei excelente, cultura remarcabila, lipsa totala de metoda”.

Se refereau la structurare, la plan pe care noi nu-l invatam in scoala.”

1525
mat damonprima imagine cu Mat Damon in Teorema Zero

prima imagine cu Mat Damon in Teorema Zero

a fost facuta publica prima imagine cu simpaticul Mat Damon din filmul realizat chiar in romania de Terry Gilliam, Teorema zero.

la vremea filmarii, Gilliam a facut ceva teasing pe facebook explicind ca va fi o transformare in look pentru Damon, dar n-a dat prea multe detalii.

in film Damon joaca un personaj care se numeste The Management si-l are coleg pe Christoph Waltz care e un cercetator care vrea sa descopere intelesul vietii folosindu-se de o teorema matematica. :)

1002
menage-a-troismenage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

menage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

aseara, intr-o circiuma din Mangalia

de cind au intrat am stiut ca e ceva gresit cu ei.

ea, inalta, subtire, imbracata cu jeans albastru inchis si o bluza de trening mov cu dungi negre pe brate si-o inscriptie ADIDAS, cu o fata rotunda care o facea sa para plinuta in ciuda trupului filiform, cu ochii mici si rotunzi, cu ploapele asa de apropiate ca abia se vedeau ochii albastri. nu parea sa aiba mai mult de 18-19 ani.

il tinea de mina pe unul dintre barbati. cit ea de inalt, slab, cu ochelari ingusti si lentile groase, cu un pulovar maro, cu fermoar, tricotat cu modele care aminteau de ski. roshu la fata, alb la par, cam la 40 de ani.

trupul ei spunea ca nu barbatul acesta o intereseaza, ci celalat. la 20 si putin de ani, si el cu o bluza de trening verde, dar jeans roshu si incaltaminte Puma – cu plasa deasupra labei piciorului, unde se leaga sireturile.

s-au asezat la o masa si-au facut semn chelneritei ca vor meniurile. fata a continuat sa-l tina de mina pe barbatul mai in virsta, dar – pe sub masa – piciorul ei sting s-a lipit de cel al tinarului.
prin semne – cu gesturi ample si miriit in loc de orice cuvint- i-a explicat barbatului in virsta ca vrea ceva din geanta lui. el a zimbit si a scos tableta cu o singura mina (cealalta avea degetele impletite cu ale ei), iar fata s-a desprins si-a inceput sa se joace ceva.

“o sa mergem la mama ei, are nevoie de semnatura”, a spus tinarul.
“merg si eu?”, a intrebat celalalt
“sigur, daca vrei poti sa mergi si tu. apoi vizitam imprejurimile. mergem si la constanta.”

vorbeau in engleza – cel batrin cu un accent impecabil britanic, tinarul intr-o engleza aproximativa cu accent rusesc. din cind in cind virstnicul se uita la ce face fata in jocul de pe tableta – “mmmmm”, zicea cu autoritate si dadea din cap a negatie cind ea gresea tactica.

au mai facut o data semn chelneritei ca vor meniurile si cum aceasta nu parea interesata, desi in circiuma nu era prea multa lume, virstnicul s-a ridicat de la masa. cind a iesit din camera mare, pe holul dinspre toaleta, la masa cei doi s-au imbratisat si au inceput sa se sarute. cald, asezat, asumat, cu placere. ca doi oameni care se stiu de multa vreme si se bucura de ei.

i-a intrerupt un sunet de telefon – o manea stridenta – si fata a scos din rucsacul ei un iPhone.

“da, mama, vin la tine, mai am putin si ajung. … da, ma ia matusa Elena in spatiu, dar am nevoie de semnatura ta ca sa pot sa-mi fac buletin de Bucuresti.”

in partea cealalta a telefonului era o serie de ingrijorari din partea mamei, asa ca fata a dat aparatul de-o parte si l-a certat pe baiat care se juca cu tableta

“lasa-mi tableta in pace”
“nu e a ta”
“e ca si cum ar fi a mea”, a ris ea complice… si-a continuat in telefon “da mama, ajungem intr-o ora la tine, mincam ceva si venim.”

englezul s-a intors de la baie, i-a prins din nou degetele in causul palmei, iar ea a continuat sa vorbeasca la telefon, uitindu-se la mina care parea ca nu-i mai apartine.
“mama stii ce ceas frumos am?”

de la incheietura miini drepte se zarea un ceas barbatesc, mecanic, cu curea de piele.

apoi a venit chelnerita, englezului i-au comandat o saramura de peste, ea si-a luat un tiramisu si-o Coca Cola, iar tinarul o Timisoreana.

***
Bonnie & Clyde de Mangalia. raufacatori din dragoste.

1537
Drapelul-nationalo altfel de parada de 1 decembrie

o altfel de parada de 1 decembrie

am primit de la un prieten , Tiberiu Mercurian, acest mail. i-am cerut voie sa-l fac public pentru ca sunt sigura ca sunt multi care gindesc ca el (eu sunt printre ei)

*

De dimineata impreuna cu Radu si cu Alexa ne-am luat bicicletele si ne-am indreptat prin parcul Herastrau catre “marea defilare” de la Arcul de Triumf. A devenit o rutina de cand sunt tata sa merg la parada de 1 Decembrie. Primii ani au fost atractivi atat pentru Radu cat si pentru mine, insa 2012 se pare ca este anul in care pana si Radu s-a saturat de aceleasi masini scoase din garajele unitatilor si unse cu tone de vaselina.

(Nu pot sa nu-mi aduc aminte de statile mobile de la unitatea din Campina unde am servit patria, care aratau ca noi fiind imbibate in vaselina, dar care nu erau pornite niciodata, ci impinse de racani pe campul de exercitii al unitatii).

Revenind, nu pot sa nu amintesc de mirosul de motorina arsa amestecata cu ulei din belsug, pe care il emana toate harburile armatei romane, in timp ce oamenilor de rand li se cer euro 3,4, 5 si Dumnezeu stie cate vor mai fi.
Si asta ar trebui sa ne faca sa ne simtim mandri ca suntem romani.

Dar ce zici de o parada la care organizatorii sa ii invite pe toti cei care intradevar ne fac sa ne simtim mandri ca suntem romani.

Ce zici ca parada de 1 decembrie sa fie deschisa de Cristi Mungiu si echipa lui din “Dupa Dealuri”, urmat de sportivii care ne-au reprezentat la Olimpiada de la Londra. In continuarea lor lotul olimpicilor la matematica- condusi de dl.Radu Gologan profesor coordonator-, mai departe lotul olimpicilor la fizica, chimie etc.

Cred ca ar fi o parada “altfel” mult mai OK in care copii sa faca poze cu Ana Maria Branza sau cu Cristina Flutur si nu cu dl. capitan Nimenica Anonimescu (nimic impotriva armatei- fiecare cu hobby-urile lui). Parada ar putea fi incheiata de cativa ostasi. Suntem in secolul 21, iar noi romanii avem nevoie mai mult ca oricand sa ne scoatem in fata valorile nu armata.

Vrei sa facem o campanie sa incercam sa schimbam mascarada asta de 1 decembrie?

*

eu am raspuns pe loc da si mi-am promis ca o sa republic scrisoarea aceasta la inceputul lui noiembrie viitor ca sa avem timp sa ne organizam pentru o asemenea parada. tu?

rasarit-de-soaredimineata de dupa

dimineata de dupa

cum va arata dimineata de 30 iulie?
luni – o zi in care unii vor merge fericiti la munca, altii plini de nervi.

dar conducatorii astia ai nostri mareti care se injura si sa porcaiesc inclusiv de la tribuna prezidentiala, care ne arata noua ca o disputa – politica, sau de alta natura – se rezolva cu jigniri grave (pentru care, pe vremea mea – o tempora – la scoala erai pedepsit grav), conducatorii astia cum se vor mai privi in fata, unii pe ceilalti, luni, 30 iulie?

viata va merge mai departe, dar cind tu – politician, care ar trebui sa fii diplomat si elegant, pentru ca politica adevarata inseamna a rezolva lucruri cu rasa si clasa – tu esti simbolul invectivelor si al jignirilor fata de adversarul tau ( e valabil pentru ambele tabere), cum ai sa-i mai poti privi in ochi a doua zi? cum veti mai face echipa sa construiti lucruri pentru tara in lunile care urmeaza?

astazi nimeni nu se gindeste la dimineata de dupa. daca lucrurile au eleganta pina acolo, dimineata aceea poate fi altfel. si viata de dupa ea.

1125
31670romanii fura

romanii fura

“Ii facem hoti pe tigani dar si noi, romanii, furam”, vorba asta mi-a spus-o o doamna medic de 78 de ani, simbata la coafor.

Era suparata pe o stire de la televizor legata de investigatiile din vami.

Suntem un popor de hoti, din totdeauna am invatat sa furam. In studentie ne duceau la practica agricola la cartofi si, tot ce ne interesa, era sa luam si noi acasa. Nici macar nu ne gindeam ca e furt, pentru ca luam de la STAT si STAT-ul era nimeni.
Fiica mea, tot in studentie, a fost la un laborator de medicamente in practica. A venit acasa cu un pumn de medicamente. “Ce faci mama cu ele? De ce le-ai luat” am intrebat-o si ea mi-a raspuns simplu “Luau toti colegii, daca nu le-as fi luat as fi fost diferita si s-ar fi gindit ca-i torn”.

Asta e Romania pe care o avem fie ca ne place, fie ca nu. Nu s-a schimbat nimic in ultimii 50 de ani…
Pentru noi statul e ala care trebuie sa ne dea, iar noi sa-l furam… si desigur, cum scriam zilele trecute, sa faca altii in locul nostru lucrurile pe care noi le declamam ca niste cocosi vinjosi ce suntem.

1320
romaniacea mai mare pedeapsa pentru romani

cea mai mare pedeapsa pentru romani

Dragos Bucurenci a scris zilele trecute despre o fatza mai putin placuta a romanilor (cu care am rezonat foarte tare pentru ca m-am lovit recent de comentariile pe care le mentioneaza el), motiv pentru care m-am gindit sa adaug si eu o descriere legata de o parte mai putin placuta a Romaniei

*
Noi, romanii, suntem ca niste cocosi; cotcodacim mult si facem putin.
Ii consideram pe ceilalti niste gaini si facem tot ce e posibil sa-i “calcam”.

Ne pricepem la toate si vrem sa luam toate laudele. Celebram cu totii in dreptul lui Eliade, Brincusi, Hagi si cine o mai fi avut vreo victorie, nu din patriotism, ci pentru ca “nu ti-am spus eu ca o sa fim mai tari?”. Pentru ca noi avem intotdeauna dreptate.

Ba ne laudam si cu ce nu putem sa facem pentru ca e mai important sa stie altii ca putem, decit sa fim onesti cu noi si sa admitem ca nu suntem in stare.

Daca suntem prinsi ca furam/inselam/mintim, primul lucru pe care-l spunem e “da’ ce X n-a facut cutare lucru?!” si mutam atentia catre o fapta cel putin la fel de grava. Asta pentru ca sistemmul nostru de valori are o scala care se sprijina pe ceilalti, nu sta stabil infipta in pamint.

Daca ar fi sa ni se dea cea mai mare pedeapsa, noua, ca popor, aceea nu ar fi “sa traim in saracie toata viata”, nici “sa raminem prosti pina la adinci batrineti”, ci SA FIM UN POPOR “DE AMELIE” (sa fim obligati sa traim facind fapte bune anonime)

P.S. Marti, Coco Popescu, cea mai tinara alpinista care a cucerit traseul 7 vulcani, a venit in Romania si online-ul mioritic s-a frasuit cu trompete ca o va astepta la aeroport. S-au dat RT peste RT (uite mai jos o foto cu citi au dat RT doar la un singur post de blog si au fost multe de acest gen), s-au postat mesaje pe bloguri, toate pline de sustinere. Era asa un val de simpatie ca parea un tsunami, iar citiva oameni s-au gindit sa inchirieze un autocar de la RATB ca sa le faca viata mai usoara zecilor de oameni care pareau ca vor sa mearga sa o intimpine.
In autocar au fost, in cele din urma, 8 oameni!

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!