Monthly Archives : September 2010

zoom on 4: Internetul e ca sexul

“Internetul e ca sexul: nu poti sa fii suta la suta sigur ca nu ai probleme (de securitate pe net/ de sanatate in viata reala) decit prin absinenta. Dar, fir-ar, ne place prea mult ca sa nu riscam:) ”

asta e concluzia mea dupa ce am ascultat in seara asta niste oameni foarte destepti in probleme de virusi/anti virusi si furt de identitate pe net.

am fost la Zoom on (editia nr 4) o serie de intilniri organizate de hotcity.ro si laptopnews.ro

2702
flori-300x225fotografii din telefon

fotografii din telefon

am facut curat din nou in telefon, iata o serie de fotografii surprinse cind mi-a placut/displacut ceva.

o casa din vecinatatzuri

*
o florarie de pe Rosetti de unde-mi iau flori simbata dimineata

*
capuccino creat la barmaniada. nu de mine, desigur:)

*
inscriptia de la Green Tea la aniversarea lumea mare

*
scena de final de la premiera Ces amours la. mi-a displacut f tare ca echipa franceza statea la foarte mare distanta de cea romana. a fost un context bizar acolo, nu era intentionata miscarea asa, dar … spunea multe.

*
shootingul cu doamna mandache pentru dosarul tabu din octombrie

m-am hotarit sa fac o sectiune speciala cu fotografii din telefon, asa ca …va urma

3799

ce zi!

Ce zi!

Mi-am inceput ziua cu o discutie minunata cu domnul care a creat multe show-uri tv celebre si-a contribuit la ceea ce stim noi ca imagine publica in dreptul unor nume ca Teo, Cristi Tabara si, my forever love, Radu Anton Roman.
Adica cu dl Mishu Predescu. Am ascultat cu gura cascata super povesti si mai erau muuuulte de povestit sunt sigura. Plus mi-a dat o mega idée de un subiect.:)
(si da, stiu ca o sa te incrunti pt “dl” ala din fata numelui:) )

*
am continuat cu o intilnire cu Vlad Ivanov, sosita cum nu se putea mai bine, dupa ce l-am vazut acum 2 seri in Principii de viata. L-am urit un pic in filmul ala si mi-a facut bine sa-l vad elegant, bun, manierat si super educat cum e el in realitate, nu personaj in film. (unde era asa de credibil de mi-am pus miinile in cap cind ma uitam si speram sa se termine mai repede o secventa “de groaza”)
Imi doresc f f tare – i-am spus si lui – sa –l vad jucind si intr-un rol mai aproape de personalitatea lui reala pentru ca sunt sigura ca o sa-l iubeasca toata lumea. (cu rolul asta mai “rezolva” la capitolul ura o felie din public… la 4,3,2 targetase femeile care au trait in comunism, acum adolescentii. )

*
a urmat o intilnire cu dl Valerian Mares – de la Art Production compania care o aduce pe Sylvie Guillem la Bucuresti. Nu doar ca mi-a dat super vesti despre ce spectacole sunt in plan, dar…. am primit acordul sa fac interviu cu Sylvie!!! Eu am zis ca ma multumesc si sa tac 5 minute linga ea, nu e nevoie sa intreb ceva.
(show-ul ei minunat e pe 22 oct, biletele sunt aproape epuizate, so hurry up)

*
a urmat o fapta buna… nu pot sa spun inca despre ce e vorba, dar e ceva tres tres simpa cu care vom bucura tare un domn, zilele viitoare.
*
apoi o intilnire cu Ioana Blaj si Paul Ipate, la povesti prin ploaie, pe bancutza la noi in curte. Trees simpa amindoi. Pe Ioana o gasiti pe coperta de octombrie☺

*
apoi vizionarea de la Morgen cu Marian Crisan si Yilmaz Yacin (plus Anca Puiu si o parte din echipa tehnica) la Q&A, dar si cu Ozana Oancea, Nuami Dinescu (care, apropo, a lucrat cu Mishu -dl din prima intilnire de astazi) si Dorian Bogutza printre spectatori.

Cu un singur lucru am avut probleme astazi: numele actorului turc din Morgen… ca sa fiu sigura ca –l rostesc cit de cit corect, mi l-am notat in palma.

*
A fost o zi minunata… as putea trai toata viata asa, nici mincare nu mi-ar mai trebui. Dar, din pacate, de miine mai si muncesc☺

2166

Romanian Cultural Resolution – concurs

simbata ma duc la cel mai important eveniment al artei contemporane realizat in Romania in ultimii 20 de ani: Romanian Cultural Resolution (Partea 2, 3).

16 dintre cei mai importanti artisti romani ai momentului vor expune operele lor la Club Electro Putere din Craiova. Proiectul lor, Romanian Cultural Resolution, a batut recordul de vizitatori la Werkschau Spinnerei din Leipzig, unul dintre cele mai mari centre de arta contemporana din lume, iar acum poate fi admirat si la noi in tara.

despre acest eveniment cititi un articol detaliat in Tabu de octombrie, acum va lansez un concurs.

la invitatia revistei Tabu, pot merge cu mine simbata, la Craiova, 5 persoane.

daca sunteti pasionati de arta contemporana, va invit sa mergeti cu mine.
plecam dimineata cu o masina speciala, beneficiem de un tur special al expozitiei realizat de curatorii ei, luam masa impreuna cu artistii care expun si ne intoarcem apoi acasa.

regula de participare e: primul venit , primul servit.
va inscrieti prin comentarii.
succes.

Tabu de Octombrie, special film

am muulte de povestit despre acest numar special, cel mai drag din an pentru mine:)
pentru inceput coperta ( cu Crina Semciuc, Ana Ularu si Ioana Blaj) si editorialul din revista

Ceasornicarii

V-ati gândit vreodata cât de tare seamana actorii cu ceasurile?

Ceasurile – cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai valoroase.
Actorii – cu cât sunt mai in vârsta, cu atât sunt mai experimentati, deci mai valorosi.

Cu cât le purtam mai mult, ceasurile duc cu ele amintirile noastre: aniversari, despartiri, plânsete sau râsete.
Pe actori cu cât ii vedem in mai multe roluri avem mai multe amintiri: râs – plâns-despartire – aniversare. Le-au jucat pe toate. Pentru noi. Sau in locul nostru.

La fel ca si ceasurile, actorii ascund un mecanism magic de functionare. Zimti care se intretaie cu alti zimti, tuneluri inguste prin care abia patrunde lumina.
Rareori ne uitam la mecanism si sunt si mai rare cazurile celor care reusesc sa inteleaga cum functioneaza. Uneori, nici chiar actorii nu stiu cum functioneaza, iar asta ii sperie si-i obliga sa caute repere noi.

Pe noi, spectatorii, tot ce ne intereseaza e ca mecanismul sa functioneze perfect. Ca ei, actorii, sa ne livreze la secunda mesajul emotional de care avem nevoie. Iar daca mecanismul se strica, daca pe undeva apare o eroare, ne suparam.

Ceasurile pot fi duse la reparat, dar actorii… Ce fac actorii?
Cine sunt ceasornicarii actorilor? Cine ii ajuta sa-si regleze sentimentele, miscarile exacte?

Pentru Ioana Blaj, una dintre actritele pe care le vedeti pe coperta, ceasornicarul a fost tatal ei; pentru Joseph Fiennes (il intâlniti intr-un interviu in pagina 30) a fost fratele sau geaman, pentru Rodica Mandache (pe care o intâlniti in dosar) a existat regizorul Radu Afrim.

Editia Tabu din acest an dedicata filmului dezvaluie o parte din ceasornicarii actorilor.
E o provocare ca sa invatam si noi, spectatorii, sa ne uitam la mecanismul care-i face atât de diferiti de restul lumii pe oamenii acestia minunati care fac actorie. Si sa-i apreciem ca pe ceasurile rare, in editie limitata.

Tabu, octombrie, 2010

2183

povesti din Bellu

o plimbare de o ora intr-un cimitir iti da o imagine despre cultura si educatia localnicilor din orasul/satul in care se afla cimitirul.
dupa cum arata mormintele stii cit de respectuosi sunt cei vii cu cei morti, cit de educati sunt, iar povestile pe care le spun crucile sunt foarte foarte frumoase.

daca treci de gindul cimitir =moarte si poti sa privesti cu ceva relaxare ce e in jur, locul acela iti da istorie, emotie, povesti frumoase si, culmea, o parte din viata.

*
ma bucur ca de citeva saptamini Cimitirul Bellu e deschis pentru turisti. sper sa se organizeze curind administratia cimitirului Bellu, sa faca o harta a locului care sa spuna povesti despre cei aflati acolo.

duminica am facut o vizita de turist in cimitirul Bellu. special sa adun ceva povesti, sa le pun pe blog ca sa va conving sa mergeti sa-l vizitati.

cind mergeti la Paris vizitati Père Lachaise cu curiozitatea de a simti un pic din ceea ce insemna personalitatea Oscar Wilde, Balzac, Callas sau mai stiu eu cine… e un omagiu pe care il aduceti astfel acestor oameni speciali.

de ce n-ati face-o si cu Gellu Naum, Gina Patrichi, Grigore Birlic sau Gheorghe Dinica?

*
Marin Preda e “in fata” lui George Calinescu:)

*

la mormintul lui George Cosbuc, o doamna curata un suport de luminari.
– sunteti ruda?
-nu, dar era murdar si-am zis sa-i aprind o luminare. am facut putin curat.

*

la mormintul lui Eminescu, un domn dadea explicatii turistilor “doua rinduri mai sus sunt nepotii lui, au fost aviatori”
un paznic mi-a spus ca vinerea vine o tinara de 25 de ani care-i stie toate poeziile, pune flori si sta pe bancutza.

*

mormintul acesta m-a amuzat. ecuatia pe marmura alba parea foarte vesela si m-a facut sa ma gindesc ca domnul academician Virgiliu Niculae Constantinescu era un om cu mult umor. habar n-am daca e asa.

*

marie luize simionescu a fost campioana de gimnastica in austria. pe net exista multe pagini in memoria ei. a murit in urma unui accident stupid, cu feonul in baie, la 11 ani.

*

dupa cum arata mormintul acesta, familia lui Jules Florian – magistrat – era foarte mindra de puterea pe care o detinea domn Florian; altfel de ce-ar fi ilustrat meseria lui cu statuia unei femei care se roaga plina de umilinta la picioarele magistratului?!
*

tare mult as vrea sa stiu de ce domnul acesta a dorit ca mormintul lui sa fie acoperit de copacei. nu poti vedea de frunze nici macar cum il cheama. rasare bustul anonim printre crengutze.

*
uneori, pentru ca sotia/sotul/fiica/fiul ii cunosteau/simteau foarte bine, caracterul omului trece si dincolo de pamintul in care e ingropat.

mormintul domnului Dinica e in marmura alba, compact, fara nicio dunga care ar lasa lumina sa intre pe la incheieturi. ca si dinsul – aparent luminos, dar extrem de introvertit.
linga dl Dinica, ride semet Birlic, iar un pic mai incolo, ti se taie respiratia in fata unui mormint simplu, mic, care n-are cruce ci un fel de monument in forma de scoica. delicat si rafinat, foarte diferit ca atmosfera de orice se afla in jur – Gina Patrichi.

nu ilustrez cu fotografii ca sa va conving sa faceti o vizita. e cel mai frumos lucru pe care-l mai putem face pt ei: sa ni-i aducem aminte o clipa, zimbind, cind trecem prin fata fotografiilor lor de acolo, din cimitir.

3361

Asistenta de la Giulesti NU A FOST ELIBERATA

am vazut si eu ca toata lumea articolele din ziare care spun ca Florentina Cirstea, asistenta de la Maternitatea Giulesti, a fost eliberata.

ei bine sotul domniei sale spune ca NU A FOST ELIBERATA.
intr-o conversatie via email, Dan Cirstea spune ca “procurorii au facut recurs”, asa ca sotia sa nu este acasa, ci in continuare in arest “pentru ca este pericol public”.

“tribunalul trebuie sa hotarasca data recursului in 48 ore de la declarare”

nu am cum sa verific la aceasta ora via vreun judecator, procuror, dar daca e adevarat nu inteleg ratiunea pentru care s-a facut recurs.

aveau o scuza pentru arest la inceput, pentru ca opinia publica era inflamata si trebuia cumva linistita, doar ca – daca acum se incapatineaza sa o tina in arest – e deja foarte ciudat.

revin miine dupa ce cercetez despre ce este vorba.

“Reparati peretele!”

Toma Nicolau, fotbalistul meu preferat pentru talentul lui la scris:), are din aceasta saptamina o rubrica pe Liternet.

prima poveste se numeste Reparati peretele.

eu sunt fana instinctului lui de a spune povesti cu morala si de a extrage din sport invataminte si pentru ceilalti, “neantrenatii”. cititi-l scrie f f bine.

1211

pantofii hertei muller

Din locul in care ma uitam la ea, ii puteam vedea doar profilul. Breteaua subtire a pantofului facea o bucla dupa glezna, la fel ca dunga pe care o desena, pe obraz, o suvitza care iesea rebel din parul tuns bob.
Fata prelunga, cu barbia voluntara si pielea translucida, desena o forma ca de luna aflata in ultimul patrar. Jos, laba piciorului – arcuita de tocul de 8 cm – desena o luna in primul patrar, complementarul cercului desenat de chip. Buzele vazute din profil semanau cu punctul roshu pe care-l lasa la vedere pantoful decupat – unghia degetului mare.

“Cita simetrie”, mi-am zis uitindu-ma la femeia care vroia sa para curajoasa, dar orice amanunt din detaliile trupului ei aratau ca e timida.
Mai sus de glezne – subtiri cit incheieturile miinilor – era dunga colantilor; as fi zis ca e o forma de a arata modern daca n-as fi vazut lungimea fustei (o palma peste genunchi); era doar intentia de “acoperire”, de a nu lasa – din instinct – prea mult la vedere. Ca si sacoul negru cu mineci lungi si grele, din care parea ca se prelinge. Ca mierea.

Iar pantoful acela – elegant si usor decupat in fata – o trada cu totul: avea toc (onora momentul cu eleganta lui), dar nu foarte inalt, cit sa fie confortabil.

“E mai degraba practica, decit orice altceva”, mi-am zis din primele clipe pina sa o aud vorbind.

Dupa aceea m-am gindit ca sunt prea putini romani care ar putea sa cistige un Nobel, nu pentru ca n-ar sti sa minuie cuvintele, ci pentru ca n-au sinceritatea pina la oase, pe care o are ea.

iata pantofii Hertei Muller

foto lucian muntean

1783

Ces amours-la/ Iubiri din trecut – real vs film

cel mai recent (probabil si ultimul) film al lui Claude Lelouch, Ces amours-la/ Iubiri din trecut, e ca un puzzle pentru cinefili.
multe trimiteri la precedentele filme ale lui Lelouch, alte trimiteri la filmele lui preferate, la actorii fetish, dar si la amanunte din viata sa.

Catalina Miciu a facut simbata un interviu pentru Tabu cu Claude Lelouch si a aflat, printre altele, care sunt amanuntele “reale” din film:

1. In timpul razboiului, cand era copil, Claude Lelouch era ascuns de catre mama sa intr-o sala de cinema, asa cum se intimpla cu un copil in film.
2. Scena in care proiectionistul ii arata copilului cum apar actorii pe ecran e adevarata – copilul Claude Lelouch a aflat asta in zilele petrecute in cinema.
3. Ilva, numele personajului principal, nu e un nume inventat. E o fata care treieste inca, pe care Lelouch a cunoscut-o si care duce o viata libertina.
4. Personajul Simon, compozitor si pianist in film, nu este actor de profesie. Este compozitor (a mai lucrat in Romania, a luat un Gopo pentru coloana Sonora de la Restul e tacere) si a creat “partea masculina” a muzicii din film.
5. Personanul care spre final se dezvaluie chiar Lelouch insusi povesteste ca a filmat in URSS, iar ca sa ajunga acolo a trebuit sa se inscrie in Partidul Comunist. Primul film al regizorului Lelouch a fost filmat de sub un pardesiu, in URSS, el inscriidu-se in PC ca sa ajunga la Moscova.
6. Doi soldati – Jim si Bob, sunt rivali la iubirea Ilvei. In timpul razboiului din Algeria, Lelouch a cunoscut doi camarazi care iubeau aceeasi femeie. Unul l-a ucis pe celalalt, pentru a ramane cu femeia iubita.
7. Cei doi actori care interpreteaza personajul Lelouch in film – baietelul si adolescentul, sunt chiar nepotul si fiul regizorului Boaz si Simon, fiu si tata la randul lor
8. Surorile Sabaya si Salome (doua tinere care mor in lagar) sunt interpretate chiar de fiicele sale, Sabaya si Salome

filmul Iubiri din trecut e o poveste de dragoste din timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar dincolo de povestea usurica e un testament al regizorului pentru cei care-i cunosc munca. din perspectiva asta, e chiar interesant sa mergeti sa-l vedeti.

interviul va fi in tabu de noiembrie.

1763

o intimplare suprarealista: Str Dr Burghelea

Ieri dimineata am sunat la 9461, am cerut un taxi si cu o adresa notata pe un biletel ( Dr Burghelea nrX) eram hotarita sa ma intrept catre aniversarea LumeaMare.ro.

In taxi, am trait o intimplare suprarealista.

– Pe Str Burghelea trebuie sa merg…
– Burghelea… nu prea stiu unde e, desi… Ar fi trebuit sa stiu ca e ruda cu mine… Nu e si un Dr. in fata? Nu e doctor?
– Ba da, ba da. Pai si cum nu stiti strada pe care o cheama ca pe ruda dvs?
– N-am mai fost pe acolo, o gasim tre sa fie pe linga Mintuleasa. A fost unchiul meu, dar el era bogat si bunica s-a casatorit cu unul sarac si au alungat-o din familie.
– Dar ce ceva important a facut de i-au dat nume de-o strada?
– A facut Spitalul Panduri. Erau cu stare, l-a trimis taica-su la Paris la scoala, a ramas acolo, dar la batrinete a venit in tara si a facut spitalul asta.
– Si locuia pe strada asta?
– Nu, locuia in cotroceni. Avea o casa mare acolo.
– Mai are rude, fii in viata?
– Da in germania, au venit si au revendicat case si paduri.
– Si dvs? N-ati primit nimic?
– 4 hectare de padure, pe care nici n-am fost sa o localizez. E o padure…proasta. De salcim.
– Pai chemati oamenii cu albine pentru ca mierea de salcim e buna.
– Da, dar padurea e veche si trebuie improspatata, trebuie pusi copaci noi.
– Si n-aveti bani pentru asta, nu?
– De unde sa avem domnisoara? Bunica imi spunea ca unchiul asta avea trasura lui, cu vizitiu, si iesea la restaurant in fiecare simbata, pentru ca nu putea mai des. Eu am fost de 2 ori la restaurant in toata viata mea si n-am trasura. De fapt, eu sunt vizitiul.

cind am ajuns la destinatie mi-a multumit ca uite asa a descoperit si el unde e strada unchiului lui.
eu ma duceam sa ascult povesti din calatoriile din lumea intreaga ale pasionatilor de turism si ma gindeam ca intilnirea aceasta e inca o dovada ca povestile sunt peste tot. doar sa stai cu ochii deschisi.

3261

sotul asistentei de la Giulesti are ceva de spus

Dan, sotul asistentei de la Giulesti, aflata pe nedrept in arest preventiv in acest moment (ce se previne cu arestarea ei? e pericol public????), Dan a lasat un comentariu pe blog, la un articol mai vechi in care spuneam ca o sustin pe sotia lui, Florentina.

iata mesajul

lucra in terapie de 14 ani. meseria asta a “furat-o” de la asistentele din garda veche care nu aveau atata aparatura ca astazi si erau mai severe cu noile angajate. s-a angajat unde nu ai voie sa gresesti, unde era foc continuu, de cele mai multe ori venea cu jumatate din mancare acasa ca nu avea timp. nu ma crede nimeni oricum. eu o iubesc INDIFERENT ce se v-a intampla. avem un fiu de 12 ani si nu va spun cum este sa stau si sa-i explic tot ce se intampla in jurul nostru, si ca mami asa cum o stie el tot mami va ramane, desi eu stiu ca ea nu va mai fi cea de altadata si nici viata noastra nu va mai fi la fel. stiu ca era obsedata de munca si facea tot ca la carte si mai mult decat atat punea SUFLET. mult suflet incat seara cand venea acasa pregateam cina dupa care o masam in zona cervicalei ca o durea ingrozitor,de la cat statea in picioare(nu au fost mai putini de 10 copii niciodata). dar pentru asta era platita nu? a avut numeroase oportunitati sa plece si la privat dar a refuzat adora meseria asta ii placea ce facea si mereu imi povestea de diferite cazuri si satisfactia ca acei copii plecau acasa stabilizati. cauza tragediei este INCENDIUL si nu altceva, in cursul zilei mai fusese chemata sa reanime alti copii la etajul 1 si copii au fost tot singuri. de ce ? pt ca nu avea cine sa o inlocuiasca! de ce? pt ca nu putea sa fie in doua locuri! cine a facut legatura la fire? de ce nu se controla permanent instalatia? pt ca responsabilul este bolnav si trebuia sa iasa la pensie de trei ani! si nu s-a gasit nimeni sa-l inlocuiasca! chiar nu s-a gasit cineva tanar si dornic de munca, dinamic care sa rezolve problemele? se stricau prizele chemau electricienii si acestia le acopereau cu leucoplast si scriau pe ele defect! electricienii car erau platiti sa-si faca meseria, pe care FLORI si-o facea pana la epuizare!!!! NU E VINOVATA!! NU PUTEA PREVEDE UN INCENDIU SAU CUTREMUR, ALUNECARI DE TEREN SAU CE MAI VRETI VOI. si nu avea nici PSI-ul facut! cine trebuia sa la instruiasca de ce nu a facut-o! pt ca ea si-a facut TOT TIMPUL MESERIA SI IN 14 ANI NU A AVUT NICI O PROBLEMA. si uite asa a stat 14 ani ARESTATA in terapie si acum e DEFINITIV. pericol public, nu mai au cetatenii incredere in sistemul sanitar ( ca inainte aveau ), incatusata, cu mascati,sirene ce mai un adevarat spectacol, doar e asistenta groazei, ea a pus focul, nu a lasat pe nimeni sa intervina, a zadarnicit interventia salvatorilor, deci prezinta pericol public concret pt societate si trebuie la mititica. maternitatea s-a redeschis cu sampanie, piscoturi si mult zambet!!!!!!!!!!!!

ne mobilizam si noi pentru a fi eliberata femeia asta?

Later edit: comentariile sunt moderate si la acest post nu o sa fac public niciun comentariu contra, cu injuraturi or alte odiosenii pe care unii le gindesc. e blogul meu, e dreptul meu sa primesc in “casa” pe cine vreau. asa ca nu va mai osteniti sa scrieti rautati pentru ca, oricum, apas detele imediat ce le primesc.

filminute 2010

festivalul concurs international cu filme de fix 1 min – filminute- are si anul acesta in finala ceva filme romanesti.
3 la numar, toate f simpatice

uitati-va la ele cu atentie. e minunat sa constati cit de multe se pot spune intr-un minut.
si cit de multe minute irosim, zilnic:)

o noua rugaciune

ecouri

good bye mr Nice Gay

votati-le pe site-ul concursului, vor fi 30 de secunde foarte bine folosite:)

1370

ce imi doresc de ziua mea:)

Anul acesta, pentru prima data m-am gindit sa-mi fac wishlist de ziua mea ca sa le fac viata mai usoara prietenilor mei care spun ca “nu stiu ce sa-ti iau pentru ca tu nu-ti doresti mai nimic si cind, in cele din urma iti doresti, iti iei singura”.:) )

Iata lista… desi unele dorinte sunt imposibile, dar daca ma joc, sa ma joc pina la capat:

– Sa asist la repetitiile de la TNB ale lui Radu Afrim

– Din aceeasi categorie, sa asist la repetitiile Dlui Andrei Serban de la Bulandra

– tot in categoria asta, sa ma primeasca o zi la cursuri baietii de la scoala de actorie de film (Dragos Bucur, Dorian Boguta, Alexandru Papadopol) – sa asist, nu sa prestez ceva:)

Sa vad Principii de viata, acum nu in primavara cind are premiera tocmai ce am primit dvd-ul (duminica, 26 sept) multaaaam Cristi Luca

– Flori in ghiveci ca sa-mi pun pe balcon

– Ghiveci din ala de agatzat, tot pentru balcon

Eating Animals al lui Safran Foer (in format electronic daca se poate) multumesc Miruna, multumesc Octavian

Sa fiu in blogroll-ul lui Zoso pentru o zi. ei, da. la asta chiar m-am emotionat. multumesc frumos Zoso (mi-as fi dorit sa-i lasi pe prietenii mei sa te sune si sa-i chinui un pic:) )

– Un kindle

– O rochie de la Vika Gorenko

– Sa o vad de aproape pe Juliette Binoche. ( asta stiu ca pare SF dar stiu eu ca in viata asta o sa o intilnesc odata si odata. La fel gindeam si despre Sylvie Guillem cind o vedeam dansind (pe youtube) si acum vine la Bucuresti, iar eu am bilete la spectacol)

Sa merg la Morcheeba (nu mi-am luat inca bilete) multumesc Mateea, multumesc Ruxa

– Un audio cube verbatim (am vazut io la prietenu’ Gradinariu si parea f dragutz)

– Sa-si faca Cristina Stanciulescu blog (da, e vorba de redactorul sef de la VIVA)

*
acum ii inteleg pe prietenii mei. am avut nevoie de 3 zile sa compun lista asta:)

hai sa implinim un vis. ma ajutati?

nu se poate sa nu zimbiti la gindul ca un vis mare de-al vostru a devenit realitate.
si tocmai pentru ca stiti ce inseamna bucuria asta, hai sa facem si noi o bucurie unei fete.

o cheama Anne Marie si vrea sa fie PR pentru o trupa rock.
eu o cunosc si stiu ca are un suflet mare si o dorinta mare de munca. haideti sa-i implinim visul.

ce trupa rock o primeste in preajma pentru o luna (for free)?

promit sa public un articol despre experienta ei daca i se indeplineste visul.

citeste pe blogul ei despre de ce isi doreste sa fie PR rock

4090

cistigatori Chopin Traieste

Pe Chopin l-am studiat. Dupa niste ani destul de seci cu Bach si Grieg, presarat doar pe ici pe colo cu niste Beethoven si Mozart, partiturile Chopin au fost singurele pe care le mai interpretam cu reala placere pe la 13-14 ani(inca o fac, chiar daca stangace dupa ani multi de lipsa de exercitiu).

Acum, pentru mine Chopin inseamna de multe ori asta: http://www.youtube.com/watch?v=d1_dPyBR_eY . Cu Winter Wind lucrez in urechi de cele mai multe ori

Imi pare extrem de rau ca nu pot sa ajung la concert. Mi-as dori sa fiu in Bucuresti pe 26, dar …n-o sa fiu

Andrada

De Chopin auzisem din școala generală datorită profesorului nostru de muzică, care era pasionat de meseria sa și de muzica clasică și m-a făcut și pe mine să o îndrăgesc.:)
Însă acum, de fiecare dată când ascult Nocturna 20 în C minor, unul dintre soundtrack-urile filmului ”The Pianist”, îmi amintesc ce am simțit în acea seară din iulie 2008 când am văzut filmul. Un film impresionant, cutremurător, la care am suferit alături de personaj, am plâns și nu am înțeles nici până acum cum de unii oameni se numesc oameni. Am admirat caracterul și curajul unui Om și am înțeles încă o dată că putem îndura mult mai mult decât ne închipuim și că nu trebuie să renunțăm niciodată la viață.:)
Pentru cei care nu știu: http://www.youtube.com/watch?v=pyiTtv2_WXU

Denisa

fetelor la redactia Tabu va asteapta cite un CD Sam Haywood interpretind Chopin la pianul Pleyel care i-a apartinut chiar lui Chopin.

*
nu uitati ca duminica il puteti vedea pe Sam Haywood la Ateneu in concert in cadrul seriei de evenimente Cruciada Culturii, acum cu raspunsul la intrebarea Chopin Traieste?

1984

Concurs “Chopin traieste”

Pentru mine, care am fugit cit am putut de mult in copilarie de educatia legata de muzica clasica, Chopin nu inseamna Nocturna (desi o recunosc oriunde ar fi).

Pentru mine Chopin inseamna niste versuri (“Te-as cere inapoi insa n-am cui te cere/ Iar restul e numai Chopin si tacere”) care-i apartin lui Adrian Paunescu si pe care le asociez mereu cu valsul pe care l-a scris Chopin cind s-a despartit de Marie, femeia pe care a iubit-o tare.

Si mai inseamna cintecul asta – Moj – care pe mine ma motiveaza teribil de fiecare data cind mi-e greu.

asa ca pentru mine, Chopin traieste intr-un anume fel, altul decit cel clasic.

*
Cruciada Culturii are un nou eveniment exceptional cu titlul Chopin traieste?, – un recital de pian Chopin, sustinut de Sam Haywood (26 septembrie 2010, Ateneul Roman).

Spune-mi ce inseamna Chopin pt tine, cum a intervenit el in viata ta cindva (sunt sigura ca a aparut “alive” cumva, pe undeva) si poti cistiga unul din cele 2 CD-uri ale lui Sam Haywood inregistrate chiar la pianul Pleyel al lui Chopin.

concursul se incheie Joi la ora 12.00. bafta

*
ana maria onisei a realizat un minunat interviu cu Sam Haywood din care citeaza pe pagina ei de FB

intimitatea sta in lucrurile mici. de la un pianist care are nevoie sa doarma minim 8 ore inainte de ziua concertului: “I do remember pillows in Bucharest being very good. But I just don’t understand how anyone is able to sleep in Germany! Either you get a large square sack of feathers which give no support at all, or a long fat sausage pillow.”

interviul apare joi in Adevarul

3303

Dorian Boguta despre Scoala de actorie de film, seria 2

astazi Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol au pornit la drum cu seria nr 2 a scolii lor de actorie.

l-am rugat pe Dorian Boguta sa-mi (de) scrie “un pocco” despre cum a fost astazi. (multam mult de raspuns)

….cand la finalul primei sesiuni al scolii noastre de film un ziarist m-a intrebat care este utilitatea cursului nostru, i-am zis ca cel mai important lucru e ca am avut posibilitatea continuarii scolii pe care am inceput-o in primavara. Si azi am dat startul sesiunii a doua. Noi cu un “pocco” de experienta, iar cursantii noi cu o “grande” curiozitate si asteptare. Au fost 3 ore de cunoastere si “tatonare” atenta din ambele sensuri, exact ca dintre Vulpoi si Micul Print din capodopera lui Exupery, inca straini dar cu simtul unui viitor comun si drag… Sper 🙂
Important ca ne-am despartit ca acele doua persoane care abia s-au cunoscut si sunt nerabdatoare pentru o urmatoare intalnire…Show must go on …

Dorian Boguta, 20 sept, 2010

*
de ce vroiam sa scriu despre asta?
din generatia nr 1 a cursurilor Scolii de actorie au facut parte printre altii Crina Semciuc si Carla Teaha.

pe Crina o stiti drept cea mai recenta cistigatoare a premiului UNITER, de Carla n-ati auzit inca, dar dupa aceste cursuri a intrat la UNATC si sunt sigura ca veti mai auzi de ea.

baietii au promis ca vor scrie mai mult pe blogul lor la aceasta sesiune nr 2. site-ul scolii de actorie il gasiti aici

1380

Ceasornicarii

Ceasurile – cu cit sunt mai vechi, cu atit sunt mai valoroase.
Actorii – cu cit sunt mai in virsta, cu atit sunt mai experimentati, deci mai valorosi.

Din ce le purtam, ceasurile duc cu ele amintirile noastre: aniversari, despartiri, plins sau ris.
Din ce-i vedem in mai multe piese/filme avem mai multe amintiri: ris -plins-despartire-aniversare. Le-au jucat pe toate. Pentru noi. Sau in locul nostru.

Dar, ca si la ceasuri, actorii ascund un mecanism magic – rotitze care pun in miscare alte rotitze. Rareori ne uitam la el si aproape niciodata nu intelegem cum functioneaza.
Ne intereseaza sa functioneze perfect. Sa ne livreze la secunda mesajul emotional de care avem nevoie. Si daca se strica, daca apare o eroare, ne suparam.

Cine sunt ceasornicarii actorilor?

*
despre asta e vorba in Tabu de octombrie, numar special film

1791

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!