Monthly Archives : June 2011

bucuresti scalafotografii din telefon

fotografii din telefon

ce-am mai fotografiat cu telefonul zilele astea?

am fotografiat pentru ca m-au surprins/socat/bucurat diverse lucruri, nu pentru ca m-as simti peste noapte vreun artist fotograf

*
nu e kosovo, e fix in mijlocul bucurestiului, via a vis de cinema scala. cind treci pe acolo ti se pare ca esti in razboi.

*
in fata la scala, unde s-a deschis o cafenea; banuiesc ca motocicleta e a proprietarului si vrea sa se laude cu ea si sa atraga clienti.

*
in parcul gradina Icoanei a aparut o pasare noua, gardienii nu stiu sa spuna ce e, dar se uita cu uimire la ea… “nu e, mai, pescarus si nici pelican”, a zis unul dintre ei in timp ce fotografiam pasarea.
pelican sigur nu e. sigur sigur.

*
Horia Colibasanu si colegii lui din Federatia Romana de Alpinism. vorbeau la conferinta de presa de la sosirea lui Horia de pe Makalu (Hymalaia) despre “caracter”.

e mai important sa ai linga tine un coleg de caracter, decit unul cu capacitatea pulmonara mare sau cu muschi; pentru ca acolo pe munte pot aparea neintelegeri din nimic si, daca n-ai caracter, se pot ajunge la lucruri urite.

cind horia a explicat asta, colegii lui au inceput sa-l completeze cu exemple de oameni misto… si s-au ridicat in picioare ca sa vorbeasca despre oamenii de caracter.
mi-a placut respectul asta – din instinct.

3208
farmec1oamenii din spatele produselor pe care le folosim

oamenii din spatele produselor pe care le folosim

Va ginditi vreodata cind folositi un produs (sampon, pasta de dinti, detergent etc) cine l-o fi inventat?
Cum se simte omul acela cind merge in magazine si vede ca inventia lui – dozajul chimic perfect – e pe toate rafturile?

Cind am fost la Cluj la TIFF m-am cerut cu forta la Farmec pentru ca citisem despre o minunata doamna la Raluxa. Tot ce aveam in cap era “vreau si eu sa o cunosc pe doamna Jofi”.

Doamna Jofi, adica Sofia Irimie- directoarea departamentului de cercetare, este doamna care sta in spatele celor mai multe dintre cremele produse de Farmec Cluj Napoca, inclusiv din celebra gama Gerovital, atit de cunoscuta in toata lumea.

In biroul dinsei, linga laboratorul de cercetare unde 4 doamne fac vraji cu tot felul de ingrediente, totul e ca intr-un birou de business: scaune de piele, multe bibliorafturi. Un singur element tradeaza locul unde esti: expozitia de muuuulte produse.

doamna Jofi a creat zeci de produse, dar eu eram curioasa daca este unul care ii e cel mai drag.

“Da, primul produs pe care l-am facut in Farmec, cum am venit din facultate. Eu am facut facultatea la Iasi si-am venit prin repartitie la Cluj. Am creat in 1982 un produs care e si acum lider de piata pe categoria lui, iar in anul urmator in 83 a fost premiat la un concurs in Praga”
Cum il cheama? Poate il stiu…
“Triumf-ul de curatat aragazul”
Heeeeeeeeeeeei, il am acasa!, am exclamat.
*
Acum de fiecare data cind folosesc triumf zimbesc pentru ca ma gindesc ca stiu cine a inventat produsul asta si ca doamna Jofi se bucura in continuare ca stie ca lumea il cumpara.

Si ca viata asta e foarte simpatica; doamna Jofi a ajuns sa faca chimie pentru ca in scoala generala a avut o profesoara foarte buna si i-a facut sa iubeasca cea mai imposibila materie din lume; ba chiar aveau fiecare, intr-o cutie de pantofi, un mic laborator pentru experiente; cu eprubete, lampa de foc facuta dintr-o calimara si tot felul de substante.

Iar acum doamna Jofi face istorie in Farmec, unde mi s-a parut (pt ca am vizitat toata fabrica) ca un boutique exclusivist de preparat cosmetice. Cred ca ar putea face un business frumos din linii exclusive, super personalizate, pe comanda.

La multumesc mult doamnelor de la Farmec ca mi-au facut aceasta bucurie sa mi-o prezinte pe Dna Jofi,cu multumiri speciale pentru Cristina Berdea, responsabila marketing on line.
(trebuie sa-ti spun Cristina ca ti-ai facut tare bine treaba, daca eu m-am cerut singura in vizita si scriu de la mine initiativa despre brandul pentru care lucrezi, doar pentru ca am citit articole care mi-au trezit interesul)

Iata cum e in Farmec, tara tineretii fara batrinete si a vietii fara de tristete.
Capitolul 4. Secția de producție și ambalare

Vezi mai multe video din cum-sa

P.S. as dori sa i sa spuna Ancai de la cercetare ca mi-am cumparat samponul creat de ea si m-am spalat zimbind. in cinstea muncii ei.
bine, mi-am mai cumparat un cos de alte creme, dar nu le mentionez aici, ca-s de … reparat de-ale femeilor:)

5467
karimvelux03citeva lucruri simpa

citeva lucruri simpa

pentru o natie ca a noastra, secretoasa, plina de perdele si jaluzele, iata o solutie super smart si eleganta: rulouri pentru ferestre create de Karim Rashid (unul dintre cei mai misto designeri din lume – care a revolutionat lumea cu minimalismullui ) si un corp de iluminat care aduce lumina naturala in spatiile interioare.
le aduce velux in Ro, de saptamina trecuta

*
ambulanta din bucuresti, la aniversarea de 105 ani, face o actiune foarte simpatica: invata pe stadionul dinamo 7000 de persoane principalele manevre de salvare in caz de accident. cu ocazia asta poate sa iasa si de un record mondial, dar mai important e ca 7000 de oameni vor putea sa-i ajute pe altii pentru ca au invatat ceva util.
26 iulie. de tinut minte. si de mers acolo.
*
Raiffeisen a lansat un card dedicat SMURD. Utilizarea acestui card va aduce in conturile Fundatiei pentru SMURD 0,5 % din valoarea fiecarei tranzactii efectuate cu cardul la comercianti sau pe Internet si 50% din taxa anuala de administrare a acestui card. daca aveti cont la Raiffeisen, cereti sa vi se schimbe cardul cu asta pt SMURD, in felul asta de fiecare data cind cheltuiti, faceti si fapte bune.
Unicredit Tiriac e prima banca care a avut aceasta initiativa, donind 1% din orice cheltuiala o faci pe cardul de fapte bune catre UNICEF.

1715
yacht-viewcum sa cistigi o saptamina pe un yaht pe mediterana

cum sa cistigi o saptamina pe un yaht pe mediterana

Am fost de 2 ori pe un yaht, de fiecare data am trait lucruri minunate.

Prima data, intr-o vacanta in cipru, ne-am luat o croaziera de 2 zile pe un yaht. E incredibila senzatia de liniste si de libertate de la apusul soarelui (capitanul yahtului ne-a lasat sa ne bucuram de moment, oprind yahtul in mijlocul marii). Tot in prima mea excursie cu yahtul am pescuit — atentie! caracatite! bucatarul de pe yaht a omorit caracatita “mea” dind-o cu capul de punte si eu am spus ca nu o sa maninc niciodata un animal care a fost chinuit in felul ala. Cind am mirosit insa salata cu octopus si gratarelul in sos cumva, am uitat ca mi-a fost mila de prada mea. Ba chiar am fost happy ca EU prinsesem caracatita, eu le oferisem masa aceea.
A doua oara, acum 2 ani, la Cannes in timpul festivalului, am facut o croaziera cu unul dintre cele mai luxoase yaht-uri din port. Puntea era din lemn alb, totul era alb crem, cu canapele din piele fina; te simteai ca intr-o cutie de bijuterii in care – ce noroc! – in ziua aia tu erai bijuteria. Cu totul alta a fost senzatia: un pic intimidanta – luxul ala nu mi-e familiar-, dar era prezenta aceeasi iluzie de libertate si de bucurie. Aveam linga mine ceva celebritati si-am mai uitat de stinghereala, cind am inceput sa conversam.

gratie Peroni, si tu poti sa experimentezi ce am trait eu:)

*
In vara asta, cu Peroni Nastro Azurro poti incerca si tu una dintre cele mai speciale senzatii din lume: aventura pe un yaht, timp de o saptamina pe mediterana. E foarte simplu – te inscrii pe peroniitaly.ro la cel mai misto concurs al verii si impreuna cu 7 prieteni te pregatesti pentru cea mai tare vacanta pe care ati avut-o vreodata: 7 zile pe un yaht, all inclusive, cu multe sporturi nautice, petreceri super sophisticate si experiente incredibile.
Pe 1 august, Peroni va anunța numele cistigatorului care se va imbarca, alaturi de 7 alți prieteni, in experienta Peroni Yacht Week Fest, in perioada 20-27 august 2011. detalii zilnice despre evolutia concursului pe pagina de FB Peroni Italy.

*
Ca un preview de la ce va fi acolo poti sa petreci o zi pe un yaht cu mine:) … daca vom cistiga impreuna o mica mica competitie. ( eu si 6 fericiti comentatori de blog:) + 1… vedeti voi mai jos)

Pentru ca sunt printre norocosii care au facut croaziere pe un yaht m-am gindit ca – in cazul in care eu voi fi cea care are dreptul sa-si ia prietenii de pe blog pe un yaht, la invitatia Peroni – sa va ofer pentru ziua aceea o parte din senzatiile pe care eu le-am incercat ca sa avem cu totii o “baza comuna” pentru viitoarele aventuri marine.
Asa ca , daca veti comenta aici ceva simpatic despre cit de mult va place marea si v-ati dori sa mergeti pe un yaht, pluuuus daca ma veti vota pe pagina Peroni drept cea cu care vreti sa mergeti pe yaht, promit sa aveti parte in ziua aceea de…

rasfat, libertate, soare, aventura.

o mincare speciala din caracatita ( o aduc special, de la cel mai chic bucatar din zona:) )

o companie speciala – un special guest star – (aproape ca domnul din aceasta fotografie… da stiu, e johnny depp)

si…
multa bere Peroni.

Cu mine, dar si cu oricare din ceilalti 7 bloggeri implicati in aceasta campanie (Adrian Soare, Alex MihăileanuAlexandru Negrea,  Simona Tache, Cosmin Tudoran, Doru Panaitescu Toma Nicolau),  veti putea imbina doua dintre marile filosofii de viata italiene “la dolce vita” si “dolce far niente”

P.S. doamnelor si domnisoarelor, stiu si trucuri cum sa obtinem un bronz ca al duduii Kardashian:)

Asa ca dati-mi un likeeeee pe pagina peroniitaly.ro/bloggeri 🙂

tamara_rojolectie de marketing prin balet

lectie de marketing prin balet

london royal ballet a avut geniala idee ca in luna iunie sa joace Romeo & Juliet pe una dintre cele mai mari arene de concerte din lume O2 London Arena, in fata a peste 15.000 de oameni.

in rolul julietei, Tamara Rojo, o geniala balerina de origine spaniola in virsta de 37! de ani care e prim solista la Royal Ballet in Londra, colega de cabina cu Alina Cojocaru.

iata citeva fragmente dintr-un interviu pe care l-a acordat unei reviste britanice;
cit de mult analizeaza publicul cei care se afla pe scena?
cit de mult simt comportamentul diferit, de la o sala la alta, al spectatorilor?
cum dansezi in fata a 2000 de oameni vs dansul in fata a 15.000 de oameni?

raspunsurile sunt o super lectie de marketing:

 I think what I wanted to do more than anything was that people going to the ballet for the first time would get the best thing ever – the closeest thing to the Opera House possible. Not try to patronise them, but do the most honest and moving performance that would make them maybe question their views about what the Opera House has – and be willing to come and see other shows.

*

 I was watching all the rehearsals of all the casts – and I sat in lots of different seats around the arena to see the view. I had a conversation with Alina Cojocaru, another Juliet, because we shared the dressing room, about what I’d noticed, and how much make-up you can wear with camera close-ups and so on. It was trial and error for everyone. Because I’ve done arena performance, people did ask me a bit about it – how does it feel and what will happen? But you can’t really put it in words until you do it, and everyone will feel it differently. I’m quite good at blocking the venue out.

*

 I think popular habits have changed a lot now. People watch three channels of TV at the same time, flipping through them. We have much shorter attention spans, we go to see things and still play with our iPod. Younger people have even shorter attention spans and if they want other distractions while they’re watching ballet, and it still gives them a moving, amazing experience, and still makes them question their core values, what they would do in such a story, how they would feel in such a position, all those important moral questions – then I don’t care if they want to eat a pizza.

si un pic din Julieta ei, pe care o descrie in interviu in termeni de energie a virstei “e tinara si tinerii au energie, trebuie sa simta spectatorul asta, trebuie sa umpli scena”… super super smart aceasta balerina

1720
Cea_mai_frumoasa_carte_din_lumecind Eric Emmanuel Schmitt e sexy

cind Eric Emmanuel Schmitt e sexy

il stiti mai ales drept autor al minunatei intimplari Oscar si tanti Roz, dar nu-l stiti cum urmeaza sa vi-l arat in doua fragmente din cea mai recenta carte a sa, Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri

*
“Din piele, interiorul Rolls – Royce-ului. Uniforma si manusile soferului, de piele. Valizele si gentile care burdusesc portbagajul, de piele. Sandaua impletita care anunta o gamba rasata la marginea portierei, de piele.”

*
“In sortul lui lasa la vedere niste gambe frumoase si puternice, musculoase si zvelte totodata. Helene ii studie picioarele. De cit timp nu mai privise niste picioare de barbat? Uitase cit de mult ii placeau picioarele de barbat, membrele acelea mari atit de contradictorii, tari la calcii, moi la degete, netede deasupra, aspre dedesubt, solide cit sa suporte trupuri puternice, fragile cit sa se teama de mingiieri.”

*
in cea mai recenta carte a sa, Eric Emmanuel Schmitt e sexy. si tandru. si vorbeste despre iubire, in mai multe povestiri. de fapt, despre femei care sunt indragostite sau s-au indragostit barbatii de ele.
vorbeste despre cum se impregneaza femeile “de celalalt” cind stau in preajma iubirii.

*
 Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri de Eric-Emmanuel Schmitt –traducere din franceză de Ileana Cantuniari, Editura Humanitas Fiction, 2011 – iese saptamina viitoare pe piata, are 200 de pagini si e o foarte simpatica lectura de vacanta.

am citit-o aseara in mai putin de 3 ore. revin pe larg cu impresii pentru elefant.ro

3177
pure-happiness-natalie-hollandfericirea in stare pura

fericirea in stare pura

Cum sarbatoriti cind ajungeti pe virful muntelui, dupa un efort de 2 luni?, a intrebat cineva la conferinta de presa cu alpinistul Horia Colibasanu, in urma cu citeva zile la sediul principalului lui sponsor, Koyos.ro

– Atunci? In niciun fel. Din cauza altitudinii, ai un usor endem cerebral – capul te stringe, miscarile si gindurile sunt foarte lente-, e frig si tot ce-ti doresti e sa pui steagul pe virf, sa inregistrezi mesajele si sa o iei cit mai repede inapoi catre tabara de baza. A doua zi, dupa ce ai dormit, in tabara, dimineata, sarbatoresti cu ceilalti alpinisti rememorindu-ti succesul; unii sunt din echipa ta, altii incearca in ziua aceea sa urce. Pentru sarbatoarea aia, de a doua zi dimineata, muncesti ani.

Cind l-am ascultat pe Horia Colibasanu descriindu-si fericirea – atingerea virfului Makalu (Himalaya)- m-am gindit ca in sport, ca si in viata, fericirea in stare pura nu o gindesti, doar o traiesti.

Te prinzi ca ceea ce ai trait e ceva special si-i dai numele de fericire, cind rememorezi intimplarea.

Si noi, ca fraierii, tot ce ne dorim e sa fim fericiti. De cite ori n-om fi fost noi fericiti – in cea mai pura forma – si n-am avut timp sa rememoram ca sa etichetam intimplarea?!

Pure Hapiness – pictura de Natalie Holland

2106
clujde ce m-as muta la cluj …

de ce m-as muta la cluj …

m-as muta la cluj (sau la sibiu) chiar astazi, daca meseria pe care o am n-ar fi mai eficient de facut din capitala (aici sunt oamenii cu care am mai des treaba in meseria asta, fi-ar)

*

ultima mea vizita la cluj pentru TIFF mi-a consolidat ideea asta, pentru ca mi s-au intimplat lucruri tres tres simpa…

toate au legatura cu oamenii de acolo, dar…sa le luam in ordine.

mai intii a fost gasca simpatica de la divizia on line cu care mi-am baut cafeaua dimineata ca si cum ne-am fi stiut de o multime de ani. (am vazut si fotografii de la nunta… ale Codrutei, dar ea nu stie ca le-am vazut si cit de mult mi-a placut rochia de mireasa:) cu participarea Flaviei Giurgiu si a lui Marius Perjoc )

in topul listei din gasca de on line, e Bogdan Besliu – care m-a avut in grija pe durata festivalului, o viata grea pentru el dat fiind faptul ca eu, by default, am tot felul de intrebari si zic cel mai adesea NU la chestiunile impuse.

ei bine, Bogdan trebuie premiat – nu doar ca m-a convins sa merg in virf de deal la nush citi km de Cluj la castelul minunat, dar m-am dus disciplinata si la emisiunea de la Realitatea Tv (unde a fost mai ceva ca in “a fost sau a nu fost” a dlui Porumboiu)… nici acum nu stiu cum a reusit asta, dar stiu ca deja suntem prieteni si-l astept la cafea in bucuresti. (pina la cafeaua pe care o bem in octombrie la cluj)

*
Vlad Cucu a fost o alta descoperire minunata de la Cluj; unul dintre cei mai gentleman-i domni dintre cei pe care i-am cunoscut in ultima vreme; super bun simt, gata oricind sa te ajute, super atent la detalii. am vazut impreuna filme tres tres simpatice si am ris tare la scurt metrajele romanesti. si, desi ii placea mult un film, a iesit cu mine inainte de terminarea lui pentru ca imi promisese ca ma duce la locul de unde incepea Autobahn. cea mai draga amintire a mea legata de Vlad (dincolo de semnele noastre de bucurie peste zeci de oameni, la gala, cind a cistigat filmul nostru preferat) e fatza lui in timpul emisiunii de la Realitatea TV cind vorbea moderatorul cu expresii de genul “velocitatea trecutului” si ni se roteau ochii in cap tuturor. am nevoie doar sa ma gindesc la ochii lui uimiti si rid instantaneu.

*

am avut doua experiente incredibile in doua magazine diferite;
mai intii intr-o farmacie de unde voiam sa cumpar o inventie pentru par pe care mi-o recomandasera cei de la salonul L’Oreal in orele mele de rasfat in festival; doamna farmacista a prins din discutia mea cu Ana Onisei ca suntem turiste si ne-a facut cadou cite un kit de turist (cu sampon si obiecte de igiena). “lasati sa aveti acoloo, ca nu se stie ce apare cind esti plecat la drum lung”

apoi intr-un alt magazin o doamna vinzatoare a cautat in depozit citeva minute bune sutienul care se potrivea cu rochia pe care tocmai mi-o cumparasem (avea un decolteu adinc) si dupa ce l-am cumparat mi-a oferit cadou mici accesorii cu zimbetul pe buze. ” o sa fiti foarte frumoasa cu rochia asta”. n-am imbracat-o la gala tiff, m-am razgindit in ultimul moment, specific mie:)

*
mai apoi a fost robi katai – cu prezentarea lui despre facebook si actorie – si cu bunul lui simt; acelasi bun simt pe care l-am remarcat si la adi hadean pe care abia acum l-am cunoscut. aaaa, si sa nu-l uit pe radu – care ar putea fi fratele meu daca nu ar avea diactritice in nume- fain domn si radu asta!

*
cum ziceam, as putea sa ma mut la cluj

levintza0de prin cluj ramase – levintza show

de prin cluj ramase – levintza show

am tot aminat (de lene- sunt in vacanta) sa postez fotografii din telefon facute cind eram la TIFF la Cluj.

acum a avenit si vremea lor:)

fotografiile din holul expozitiei de costume a Doinei Levinta. Sus, in stinga, dna Mariana Mihut.

e foarte ciudata senzatia de a vedea / a atinge costumele dintr-o piesa de teatru sau dintr-un film

de a analiza cit de bine au fost finisate…

si nu stiu daca v-ati intrebat vreodata cum arata un costum din spate, dar eu mi-am pus problema asta mereu:)

*
e intimidanta o expozitie din asta de costume din filme sau din piesele de teatru; chiar daca stii filmele/piesele, tot ti se pare straniu cind le vezi linga tine – in forme fara viata, dar cu fond; e un gen de spectacol pe care ar trebui sa-l incercati…

P.S. mi-a placut mult melodia care era in loop pe unul dintre ecranele de la intrare. dau o ciocolata pentru cine-mi spune cum se numea.

1310
I.D._Sarrieri_butic_efemer_Gaia,_30_iunie,_t_no_textDezmat cu I D Sarrieri

Dezmat cu I D Sarrieri


lenjerie sexy din dantela chantily si matase, colectiile care au fost imbracate de multe dintre divele lumii pe coperte de reviste super grele, totul la discount de pina la 70 %…

asta da dezmatz pentru femei.

se intimpla joi la Gaia intre 12.00 si 21.00, expozitia cu vinzare a TUTUROR colectiilor Sarrieri de la aparitia brandului si pina acum.

sub un nume tres tres chic I.D. SARRIERI BOUTIQUE ÉPHÉMERE
ne vedem acolo, pun pariu, asa ceva nu se rateaza:)

1767
ioanaun nou capitol

un nou capitol

Exista unele momente in viata cand te opresti pentru cateva secunde si te uiti inapoi la ce ai facut.

In clipa asta ma aflu in postura de a-mi intoarce capul peste umar si a privi la una din cele mai grele si in acelasi timp cele mai frumoase perioade din viata mea.

As vrea sa poata exista cuvinte sa pot multumi pentru ceea ce mi-a fost oferit. Stiu ca sunt o persoana norocoasa si mai stiu ca orice dorinta am avut mi s-a indeplinit. Probabil asta e motivul pentru care mi-a fost dat sa cunosc niste oameni minunati, care au stiut sa apeste butonul “share” si care au crezut in mine de la inceput si pana la final. Nu pot decat sa le multumesc pentru tot ce m-au invatat, pentru ca alaturi de ei am aflat ce inseamna radio, echipa si munca adevarata. Ii iubesc pe toti cu tot sufletul si stiu ca voi fi acolo undeva bine ascunsa in ei, chiar daca a venit momentul pentru un nou inceput.

Experienta pe care o traiesc acum e exact ca atunci cand muncesti la un film si ajungi sa te atasezi de toata echipa, sa muncesti cot la cot cu ei, sa realizezi ca impreuna ati dat nastere la ceva extraordinar, dar ca la un moment dat se incheie. Evident te trezesti din nou singur si pregatit sa o iei de la capat.

Practic, cam asta e stilul de viata pe care mi-l doresc: sa traiesc multe povesti frumoase, pentru ca la un moment dat sa pot sa ma asez intr-un fotoliu si sa pot fi mandra de ceea ce am de povestit.

A venit momentul sa inchei un capitol frumos din viata mea si sa incep sa scriu pe o pagina alba.

Ioana Blaj, iunie 2011

3383
daniel-craig-rachel-weiszJames Bond – Daniel Craig s-a casatorit cu Rachel Weisz

James Bond – Daniel Craig s-a casatorit cu Rachel Weisz

uhaaaaa!

ca sa citez o replica dintr-un film.

Daniel Craig s-a casatorit cu Rachel Weitz intr-o ceremonie secreta, zilele trecute, la New York.
vestea a fost confirmata de oficialii lui Craig, dar cuplul nu face comentarii cum n-a facut niciodata – din 2004 – de cind cei doi sunt impreuna.

Mie imi place mult Rachel – e genul de actrita care nu se amesteca in mondenitati, cu low profile, f desteapta si cu bun simt.
Pe domnul Craig l-am vazut in carne si oase la premiera James Bond _ Quantum of Solace – la londra si abia atunci am inteles de ce l-au ales pe el pt noul agent 007: are o super charisma si o energie pozitiva teribila.
dar tot nu cred ca e un barbat frumos (ca Brosnan sau Sean Connery – ahhh, Sean Connery)

1400
contemporary-work-desk-designun pic de jurnalism

un pic de jurnalism

doar un pic despre jurnalism, cit sa nu uit – chiar daca sunt in vacanta – ca meseria asta e facuta de oameni tare misto si pasionati. (mai ales la ei)

Nieman Storyboard ( o fundatie de pe linga Harvard care are in grija dezvoltarea jurnalismului) a pornit recent o campanie in on line pentru promovarea jurnalismului de forma lunga (narativ-ul).

m-a corectat domnul Cristi Lupsa, ca de aia e editor de seama:), initiativa ii apartine lui Mark Armstrong (un jurnalist care si-a dat demisia si si-a investit timpul intr-un proiect de promovare a narativelor – Longread; Nieman Storyboard incep sa o promoveze/sustina.

Mark a creat o pagina de facebook (Longreads) unde sunt postate – de catre initiatori, dar si de publicul larg – story-urile narative care au facut istorie.
pentru cei care vor sa invete cum sa scrie (long form or not), pagina e o culegere minunata de texte pentru exemplificari, pentru exemple de munca asidua si pentru unghiuri inedite de a aborda o poveste.

opriti-va cind aveti timp pe Longreads pe FB sau pe site-ul longreads.com

*
personal, desi sunt o fana a acestui gen de scriere – jurnalistica sau mai putin jurnalistica – nu cred ca forma pentru print este cea mai potrivita pentru online. daca am noroc in viata si suficienta putere de munca, sper sa va arat curind ca se poate si altfel… mai puternic, mai eficient, mai emotional.

*
tot din seria jurnalismului – vazut dintr-un unghi special – va rog sa va faceti timp sa vizitati blogul unuia dintre cei mai speciali jurnalisti americani – Chris Jones, autorul incredibilului The things that carried him.
story-ul asta nu l-a parasit inca, desi l-a scris in urma cu citiva ani. e o postare recenta pe blog in care povesteste despre o secventa pe care a trebuit sa o scoata din text si se mai simte inca regretul ca a trebuit sa faca asta:)

*
si o ultima recomandare; un site nou cool si foarte bine scris. grantland.com – Sports & Pop Culture (target masculin, dar si femeile …rezista:) )

1526
57822-0-sarah_jessica_parkerPeter Falk, addictions & Sex (and the city)

Peter Falk, addictions & Sex (and the city)

citeva lucruri de citit pentru o dupa amiaza ploioasa si racoroasa.

*

He (Peter Falk) had one of the great loopy stares in movie history, courtesy of a glass eye that was the trophy from a childhood disease. But Falk’s ocular eccentricity would not relegate him to weird comic status; he saw acutely into the human condition of the American male, 20th century, second half. Blessed with a crinkly face that viewers found it hard not to smile back at, Falk would stab the air with his cigar stub as an artist used a paint brush. He played tough guys, gangsters and cops, hundreds of times, managing to show the fraternity of both groups, the humanity of each. A modern folk (or Falk) poet of exasperation, he used a repertoire of eloquent gestures to portrait the weight of the human condition; the slow descending of his shoulders had the grace of Pavlova’s dying fall in Swan Lake.

Richard Corllis despre Peter Falk in Time

*

“The sad part is that if you look at where addiction treatment was 10 years ago, it hasn’t gotten much better,” says Dr. Martin Paulus, a professor of psychiatry at the University of California at San Diego. “You have a better chance to do well after many types of cancer than you have of recovering from methamphetamine dependence.”

How we get addicted, in Time magazine

*
As chance would have it, a few days before I was scheduled to interview Kim Cattrall, I spotted her former Sex And The City co-star Sarah Jessica Parker coming out of a restaurant in downtown New York. But instead of feeling like one of those magical Manhattan coincidences that generally happen only on Sex And The City, it looked like an ominous portent.

Parker is now nigh on unrecognisable from her youthful film career and the early (and best) days of the long-running show, having attained the seemingly de rigueur body shape for actresses – one that has been pummelled into a permanent apology for being a woman. Surrounded by bellowing paparazzi, she looked thin and guarded and miserable.

interviul cu Kim Cattrall in The Guardian

1757
Kevin_Spaceygenial: Kevin Spacey imitind mari actori

genial: Kevin Spacey imitind mari actori

in fata studentilor de la Actors Studio, Kevin Spacey imita unii dintre cei mai mari actori ai lumii: al pacino, marlon brando, christopher walken, clint eastwood, jack lemmon.
uitati-va cum trece cu usurinta de la o stare la alta, de la un limbaj al trupului la altul.

(ma pregatesc pentru intilnirea mea cu Kevin Spacey pe 31 august la londra in Richard III-lea.)

3320
5607fe8879e4fd269e88387e8cb30b7edespre perfectiune

despre perfectiune

azi mi-am dorit foarte tare sa reascult cintecul acesta, in aceasta interpretare…

daca nu -l stiti in versiunea acesta (cor de fete – Scala & Kolacny Brother), luati-va 5 min juma de relaxare ca sa va intilniti cu perfectiunea.

*
e un exemplu minunat de gasire a voluptatii perfectiunii in spatii inguste. oamenii astia au recreat, pe o melodie extrem de celebra, o cu totul alta opera de arta.

si cum sunt toti imbracati in haine f f simple, negre, dar prin puterea a ce fac si a energiei grupului, hainele alea par f sofisticate si speciale.
*

m-am gindit mult de la ce am avut dorinta asta si sentimentul pe care l-am identificat e unul…tactil.

am primit un telefon intr-o cutie neagra catifelata, cu funde negre de matase pe dinauntru, cu o carte cu ilustratii – cu coperte negre care au un B de matase broshat. ambalajul asta sugereaza perfectiunea, parca ar contine perle de cultura. ma joc de aseara cu cutia prin casa, cum o mai intilnesc cum o mai deschid, o mai miros (are un mirod de mahon, cerneala si trabucuri cubaneze), o mai pipai pe dinauntru sau ma mai uit la cartea cu ilustratii.

(am luat o foto profesionista pentru ca nu-s in stare sa fac o foto frumoasa)

inca mai ascult melodia pe repeat, telefonul e la incarcat. cind ma imprietenesc cu el, va dau detalii despre ce stie sa faca.

1803
toma coconeaun supra om: Toma Coconea

un supra om: Toma Coconea

Toma Coconea este unul dintre cei mai misto sportivi de care am auzit vreodata; cu o vointa incredibila, si cu acel amestec de ambitie si bun simt din care-s plamaditi eroii.

Toma Coconea participa de citiva ani la RedBull X Alps o competitie in care niste supra oameni isi propun sa traverseze Alpii in citeva zile doar in alergare/catarare si cu parapanta.

Toma Coconea este recunoscut pentru aproape 100 de km parcursi intr-o zi!!! pe munte.
si e un fel de zeu intre participantii de la aceasta competitie

faceti cunostinta cu Toma.

Trailer – Toma Coconea at Red Bull X-Alps 2011: Unfinished Business from Mihnea de Vries on Vimeo.

pe 17 iulie Toma intra din nou in competitie, il puteti urmari live pe site-ul RedBul X Alps, e incredbil ce face si, ce e si mai incredibil, e senzatia pe care tu o ai de acasa, uitindu-te cit a zburat/mers in fiecare zi: nu e un joc pe computer, sunt super oameni.
32 de sportivi care se lupta zi si noapte care sa parcurga primul 874 de km prin alpi.

O sa va tot povestesc despre acest eveniment pentru ca sunt o foarte mare fana a lui Toma Coconea. ( atit de mare, incit de la editia trecuta de Red BUll XAlps, i-am facut rost de numarul de telefon si i-am transmis personal admiratia mea pentru efortul lui incredibil)

3798
Cate-BlanchetCate Blanchet in Hanna

Cate Blanchet in Hanna

de cind am vazut-o pe Cate Blanchet in Hanna spalatul pe dinti dimineata, cu minunata mea periutza electrica Phillips, imi pare o treaba de criminal.

Dar Blanchet e frumoasa si cind e super killer. FIlmul e in cinematografe, sa-l vedeti.

2069
dumboTimothy – prietenul lui Dumbo

Timothy – prietenul lui Dumbo

Cind eram mica, una dintre povestile mele preferate era cea a elefantelului Dumbo care i-a uimit pe toti pentru ca a invatat sa se foloseasca de faptul ca e diferit (avea urechile mult mult mai mari decit toti elefantii de la circ) ca sa experimenteze lucruri pe care ceilalti nu puteau sa le faca: sa zboare. Eu n-am avut prieten imaginar, l-am avut pe Dumbo. Imi imaginam in fiecare seara, inainte sa adorm, cam ce aventuri a mai trait peste zi elefantelul.

A fost nevoie de vreo 20 de ani si de o seara in care am facut babysitting pentru copilul unor prieteni, ca sa vad povestea lui Dumbo diferit. Si sa-l remarc pe Timothy.

Timothy este prietenul lui Dumbo, un soricel simpatic care e gata sa mute muntii cu entuziasmul lui, un soricel de un optimism molipsitor. El este cel care-l convinge pe Dumbo ca nu e nicio problema daca esti diferit, ii aduce o pana, ii spune ca e magica si-l invata sa zboare.

Timothy e de fapt eroul. El face toata treaba in povestea asta, dar Dumbo ia toata admiratia.

*
In seara cind faceam babysitting m-am gindit ca povestea lui Dumbo e de fapt o metafora pentru PR si ca Timothy e PR-ul perfect: identifica diferentierea, gaseste unealta prin care sa –l puna in evidenta pe Dumbo, il convinge ca poate sa performeze la standard si-l priveste cum cistiga aplauzele publicului.
*

In lumea asta mare, cu multi PRi, fiecare il are pe Timothy al lui. Iar eu stiu un loc plin de “timothy” simpatici. Un loc in care toti “dumbo” – cei diferiti – isi gasesc indrumatorul lor pentru zbor.

Pentru mine “timothy” e Sorina Daescu Topceanu care m-a ajutat in proiectul nebunesc cu Povestile de Craciun, fiind mai convinsa decit mine ca vom face carticica pina in dimineata de Ajun. Si convingind si Prestigio ca putem face asta.
De atunci incoace, Sorina mi-a spus de multe ori ca pot sa zbor.

Cred ca pentru Bobby Voicu, un fel de “timothy” e Mirel Dediu – cel care a convins Mercedes sa-l sprijine in proiectul cu cetatile.

Cum pentru Ideo Ideis ( Andreea si Alexandru), “timothy” e Nicoleta Gavrila care munceste an de an voluntar pentru festivalul de teatru de la Alexandria.
*
Cred ca mai sunt alti “timothy” acolo unde lucreaza Sorina, Mirel si Nicoleta, dar sa ma ierte – nu-i stiu pe toti “dumbo” de prin jur si de aia nu stiu despre lectiile lor de zbor.

Astazi agentia in care lucreaza gasca asta de “timothy” – Bortun Olteanu – implineste un an.
Asa ca le spun “la multi ani”, le doresc sa aiba rabdare cu toti “dumbo” care le ies in cale si le multumesc oferindu-le clipul asta.

2068
210px-King_Michael_I_of_RomaniaMajestate, imi cer scuze pentru dl presedinte

Majestate, imi cer scuze pentru dl presedinte

Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei

Sire,

Imi cer scuze pentru ceea ce a spus presedintele tarii in care traim. Nu l-am votat (nu mai votez de foarte multi ani), dar daca e presedintele tarii in care locuiesc, inseamna ca e si presedintele meu.

Si mi-e rusine pentru dinsul. Tare rusine.

Nu stiu istoria decit din carti, nu va stiu viata decit din biografii, dar le-am citit pe toate cu bucuria de a descoperi un om de o mare modestie si un caracter minunat. Stiu cum v-ati crescut fetele in exil, stiu cit de mult ati muncit si cu Majestatea Voastra, dar si pentru cei din jur. Stiu cit de mult ati ajutat statul roman in Campania pentru NATO.

In urma cu citeva saptamini, comentam la tv despre semnificatia gestului Majestatii Voastre de a merge la nunta regala britanica purtind o haina pe care o aveti de o jumatate de secol. Spuneam atunci ca gestul asta arata nu doar modestia, ci si cit de mult pretuiti ce aveti in preajma.

Nu sunt monarhista, dar nu trebuie sa am o anume “culoare” politica pentru a-mi respecta istoria si a recunoaste calitatea si caracterul unor oameni.

S-a intimplat sa fiu pentru o zi in casa Majestatii Voastre, la Palatul Elisabeta, ca oaspete al Principesei Margareta si al Principelui Radu. Faceam un interviu pentru revista la care lucram si au fost niste gazde minunate. Una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele e brunch-ul luat in curtea palatului. Dupa ce am terminat interviul si sedinta foto, Alteta Sa Regala, Principesa Margareta ne-a spus:

“Ati venit de dimineata aici, e aproape prinzul, nimeni n-a avut timp de masa, haideti sa mincam ceva.”

Nu era nimic pregatit inainte, bucatareasa a venit si ne-a propus omleta, salata si clatite. Apoi Principele, impreuna cu unul dintre colegii mei, a mutat niste bancute din curtea palatului ca sa ne asezam la masa la umbra, cu totii. Noi eram incurcati pentru ca in fata noastra era o Principesa, Alteta Sa era insa ca o mama grijulie “avem si un sirop de artar facut la Savirsin, trebuie sa-l gustati”.
Ma gindeam cit de frumos ati crescut-o si educat-o pe Principesa. Cum a preluat din modestia Majestatii Voastre.

Tot in ziua aceea, intr-una din camerele de primire am vazut o coperta Time cu chipul Majestatii Voastre. Principele Radu mi-a povestit despre masinuta care era linga – o macheta pe care o realizaserati in urma cu multi ani -, iar alaturarea lor mi-a dat un semn ca sunteti impacat cu amintirile vietii pe care ati trait-o. Sentimentul pe care l-am trait atunci a fost unul de “zimbet-pe-dinauntru”.

In seara asta mi-e rusine. Presedintele tarii mele V-a jignit, iar eu simt – si cred – ca Majestatea Voastra e printre putinele exemple de caracter pe care le mai are Romania astazi.

Imi cer scuze. Din inima.

P.S. Pot sa inteleg ca dl presedinte avea de fluturat un stegulet (oricare ar fi fost el) ca sa ne mute atentia de la restructurarea judetelor, dar tot mi-e rusine. Si cred ca asemeni mie, multora din generatia mea, le e foarte rusine. Va vor spune si ei asta, sunt sigura.

5743

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!