Monthly Archives : March 2012

WillardWigan10cele mai mici sculpturi din lume

cele mai mici sculpturi din lume

creatiile pe care le vedeti aici ii apartin sculptorului Willard Wigan.

in expozitii creatiile sale sunt asezate pe cite o geana, sau virful unui ac sau un fir de nisip si evident sunt vizionate cu lupa.

ce e cu adevarat impresionant, dincolo de tehnica lui incredibila, este faptul ca Wigan este autodidact; a inceput prin a face casute furnicilor pe la 5 ani pentru ca “aveau si ele nevoie de un loc unde sa doarma”, iar cu vremea s-a perfectionat.

a ajusn chiar la performanta de a-si controla corpul si sistemul nervos prin complicate exercitii de meditatie si relaxare, pentru a putea sculpta intre momentele de inspiratie/expiratie. asta pentru ca la incepu… “am inhalat-o pe Alice” 🙂

1548
congrats-612James Cameron la fundul oceanului

James Cameron la fundul oceanului

azi noapte pe la ora 12.00 ora noastra James cameron a inceput sa coboare catre fundul Pamintului cu o instalatie care seamana cu o torpila. Se astepta sa ajunga in groapa marianelor dupa doua ore, a ajuns insa in 70 de minute. a filmat si a luat probe biologice care ii vor ajuta mult pe cercetatorii marini, iar calatoria lui e una istorica.

dincolo de asta, filmele lui Cameron (Titanic si Avatar) le putem privi acum dintr-o alta perspectiva: dragostea lui pentru viata din adincurile marilor, desigur ambalata intr-o forma mega comerciala (ambele au facut bani de au rupt orice record).

James Cameron are 57 de ani si o vointa de fier. pentru aceasta scufundare s-a pregatit mai multi ani si s-a antrenat intens in ultimul an. are bani sa traiasca inca o viata linistit, stind la soare fara sa faca nimik, dar el scrie istorie in cercetarile marine.
asta spune multe despre caracterul acestui om.

foto deepsea challenge
jos palaria!

aici intreaga poveste a scufundarii de azi noapte, relatata de National Geographic. In cursul zilei de astazi, Cameron va prezenta inregistrarile pe care le-a facut la fundul oceanului.

1971
TitanicNationalGeographic3titanic 100 ani

titanic 100 ani

saptamina viitoare se comemoreaza 100 de ani de la scufundarea Titanicului, iar National Geographic dedica cover story-ul pentru luna aprilie acestui eveniment.

coperta e geniala

iar in interior sunt prezentate fotografii cu motoarele Titanicului, asa cum arata ele acum

sau vasul vazut de sus, cum este el asezat pe fundul marii

pe 8 aprilie canalul de televiziune National Geographic va difuza un film facut de James Cameron despre Titanic, la fundul marii, nu cu Di Caprio

3721
scoalaintre rromi si tigani e inca o lume

intre rromi si tigani e inca o lume

tinarul din primul plan e Luci.

cind a dat la facultatea de Drept, stia istoria ca-n carte; la examen a scris pagini dupa pagini si profesorii au inceput sa-l verifice: i-au ridicat foile sa vada daca are copiute, l-au ridicat din banca. el s-a lasat verificat, apoi s-a intors la scris. dupa a treia verificare i-a intrebat ce au cu el si, ca sa nu para ostentativi, profesorii au inceput sa-i verifice si pe alti colegi de examen.

astazi se pregateste pentru intrarea in Barou, apoi vrea sa dea examen sa se faca procuror si ii datoreaza perseverenta lui in ale studiatului mamei care l-a obligat in copilarie sa mearga la scoala. are o iubita romanca, dar familia lui nu e suparata ca nu e “de-a lor”, sunt mai suparati ai ei: “cu tiganul ala te-ai gasit si tu sa iesi?”

***

domnul in camasa verde se numeste Ganea, are 38 de ani si de fiecare data cind aude cuvintul “incendiu” se gindeste la o intimplare din clasa III-a.

erau la o lectie deschisa si l-a intrebat invatatoarea despre un incendiu, iar el n-a stiut sa raspunda. invatatoarea a insistat, era cel mai bun elev din clasa, dar el n-a scos niciun cuvint. dupa ce-a plecat inspectia, a replicat: “nu stiam ce inseamna incendiu, la noi in familie se vorbeste tiganeste si n-am mai auzit acest cuvint”

tine minte intimplarea pentru ca i-a aratat diferentele dintre lumi, uneori – pentru ca avem culturi diferite – nu ne intelegem, desi vorbim cuvinte pe care le pricepem toti. si mai tine minte intimplarea pentru ca l-a marcat: a fost printre putinele momente cind in fata unui profesor n-a stiut sa raspunda. altfel, era invatat de acasa ca trebuie sa stie de citeva ori mai bine decit ceilalti copii lectia ca sa poata sa reuseasca in viata. mama lui are 4 clase, dar si-a obligat copiii, cu nuiaua, sa mearga la scoala.

astazi dl Daniel Ganea este director al asociatiei Centrul Cultural al Rromilor O Del Amenca si lupta pentru egalitatea de sanse si pentru drepturile rromilor.

***
pe domnul Gheorghe nu-l am in fotografii, e jandarm si n-are voie sa apara asa, oricind-oriunde, in poze. si el e rrom, are un frate geaman postas in Fetesti. au invatat carte si sunt mindri ca au cistigat increderea comunitatii, dar se necajesc cind aud clasicele “tiganii astia, niste hoti/criminali/escroci/ etc”, iar cind colegii remarca supararea lor aud invariabil “hai, mai, ca tu nu esti tigan”. sunt satenti blonzi, cu ochii verzi, dar acasa vorbesc tiganeste, iar doamna Adriana Gheorghe – care face cele mai bune prajituri din lume – e sotia traditionala: nu se imbraca niciodata in pantaloni, in semn de respect pentru barbatul ei.


***

intre romani si romi, pe un teritoriu fin al-tarimului-dintre-doua-culturi, sunt tiganii romanizati care-si trimit copiii la scoala, care au facut si ei scoala si care mai pastreaza din cultura etniei lor limba si respectul pentru capul familiei, barbatul.

pina sa-i cunosc pe citiva dintre ei, cind ma gindeam la discriminarile etnice, ma gindeam mai ales la romii care arata a tigani. doar ca cei pe care i-am intilnit astazi sunt sateni si albi la chip, au ochii verzi si nu mai poarta haine traditionale, nici salbe-n par decit in scenetele copiilor de la scoala. nu se ascund ca sunt rromi, dar au evoluat.

vor mai trece 30-40 de ani, poate mai mult, pina acesti rromi – care s-au desprins prin educatie de tigani – nu vor mai simti presiunea a doua lumi; una din care aproape au iesit si cealalta care nu-i accepta inca.


***
am fost in comunitatea de tigani din Fetesti Sat la initiativa Active Watch. zilele viitoare am sa va povestesc despre un proiect special Burse Romi in Domeniul Medical. (nota mea. in Romania niciun medic nu recunoaste ca e de etnie rroma pentru a nu fi marginalizat, desi exista cazuri de medici de succes)

life in lettersfalling in love

falling in love

There are several kinds of love. One is a selfish, mean, grasping, egotistical thing which uses love for self-importance. This is the ugly and crippling kind. The other is an outpouring of everything good in you — of kindness and consideration and respect — not only the social respect of manners but the greater respect which is recognition of another person as unique and valuable. The first kind can make you sick and small and weak but the second can release in you strength, and courage and goodness and even wisdom you didn’t know you had.

(…)

If you love someone — there is no possible harm in saying so — only you must remember that some people are very shy and sometimes the saying must take that shyness into consideration.

Girls have a way of knowing or feeling what you feel, but they usually like to hear it also.

It sometimes happens that what you feel is not returned for one reason or another — but that does not make your feeling less valuable and good.

(…)

And don’t worry about losing. If it is right, it happens — The main thing is not to hurry. Nothing good gets away

***

John Steinbeck despre a te indragosti intr-o scrisoare adresata fiului sau din cartea Life in Letters

3195
Talese_Jones_2un interviu cu Gay Talese

un interviu cu Gay Talese

unul dintre cei mai mari jurnalisti pe care i-a dat america, Gay Talese, a acordat un interviu despre culisele muncii sale intr-un proiect dedicat jurnalistilor cunoscuti sub eticheta “writers at large” de la Harvard, realizat de fundatia Nieman.
Interviul a fost realizat de o alta legenda a jurnalismului american, Chris Jones.

iata citeva citate memorabile

One of the problems of journalism today is how we are narrowing our focus and becoming indoors in terms of internalizing our reporting. The detail is what I think we’re missing.

You have to be there. You have to see the people. Even if you don’t think you’re getting that much, you’re getting a lot more than you realize.

People I like to write about are people who have had a history of ups and downs.

If you get to know your characters well and introduce them with your writing well enough that the reader will identify with them, or at least have a sense of them through your skill as a writer and a reporter, you’ve achieved much of what a fiction writer does.

***
intreaga conversatie aici

1623
shoedatingMare e gradina ta…

Mare e gradina ta…

de ce au nevoie cel mai mult femeile?
(chiar si cind nu au nevoie)

de pantofi si de barbati ( nu stiu in care ordine, dar…)

***
e un magazin in malaezia care s-a gindit sa rezolve ambele nevoi ale unei femei, asa ca odata cu perechea de pantofi cumparata primeste si un BARBAT FREE.

pe cuvint ca e reala promotia, e in colaborare cu un site de dating si o statie radio, detalii aici

***

am ris tare cind am citit, dar mi-am adus aminte de un domn care era brand manager la Ecco, se ocupa de divizia de barbati, si care a luat 3 perechi de pantofi de pe un raft din show room si mi-a zis:

astia sunt ai barbatului cu care ar trebui sa te mariti (fidel, de casa, un tata perfect), astia sunt ai barbatului care o sa -ti rastoarne lumea, dar si pe a multor altor femei, nu-l vrei de barbat, iar astia… astia sunt ai barbatului pe care ar fi bine sa-l intilnesti macar o data in viata, pentru experienta in sine.

daca platiti bine, va arat cam din ce categorie erau cele 3 perechi de pantofi.

***

2135
lopez mlhJeniffer Lopez imbracata de Maria Lucia Hohan

Jeniffer Lopez imbracata de Maria Lucia Hohan

e minunat cum se dezvolta international Maria Lucia Hohan desi are in continuare atelierul in Romania.

iat-o pe Jennfier Lopez imbracata de Maria Lucia Hohan pentru emisiunea American Idol.

cu un click pe foto veti vedea detaliile fustei Karen si ale body-ului Sophie , ambele MLH, pe care le poarta Lopez.

Maria Lucia Hohan a avut creatii si pe covorul roshu de la Oscar, Cannes sau Globurile de aur.Bravos!

1812
primul razboi mondialca-n filme … in transee

ca-n filme … in transee

va aduceti aminte de secventa cu Bridget Jones care se duce sa relateze despre un incendiu si sfirseste prin a face striptease pe bara pompierilor?

ei bine, cam asa ma simt eu de la o editie la alta cind filmam intro-urile de prezentare pentru Ca-n filme.

***

colegii mei de la emisiunea Ca-n filme sunt plini de initiative si de creativitate. e minunat asta, pina cind nu te lovesti, la propriu, de gloantele creatiilor lor.

pentru editia pe care o veti vedea duminica de la ora 20.20 am filmat … in transee. La Muzeul Militar National.

e o editie in care povestim despre eroii din filmele romanesti (cu mega interviuri de la Cristian Tudor Popescu, Sergiu Nicolaescu, Neagu Djuvara si Florin Piersic, plus Oana Paunescu si Liviu Marghidan, plus alte surprize) si s-a justificat pe deplin alegerea locului de filmare, doar ca pentru mine – femeie sperioasa si timida in fata camerei de filmat – fiecare excursie prin muzeu, insotita de exclamatiile baietilor “waaaaaau ce tare e asta” a fost si o stringere de inima: ma pun sa ma sui pe tanc? trag cu pusca?

am sfirsit in transee: la Stefan cel Mare (grea sabie mai avea, grea grea ), la Razboiul pentru independenta si la Primul razboi mondial (unde auzeam ghiulelele suierindu-mi la urechi), am facut o excursie printre multe tancuri, am fost statuie linga niste domni voievozi si am descoperit locul meu preferat: trasurile regale.

spre distractia voastra citeva fotografii (distractia adevarata o serviti duminica seara de la 20.20 la digi 24)

razboiul de independenta (unde eu m-am bagat intr-o groapa, desi eram gatita pruna cu o vesta o minunatie)

primul razboi mondial:)

***

relatare de pe front cu participarea directorului de imagine Eugen Simonia si a unui brav soldat care alerga cu tricolorul intr-o mina si sabia in aialalta pe un deal, in echilibru perfect.

***

la trasuri am vazut aceasta comoara: sania Regelui Mihai, lucrata manual, din lemn.

Muzeul National Militar e o minunatie. daca aveti timp va recomand cu mare drag sa-l vizitati pentru ca veti descoperi lucruri foarte frumoase. curtea interioara e plina de tancuri , pe perioade istorice, iar la trasuri orice doamna/ domnisoara o sa se simta printesa. in plus sunt multe arme si puteti afla multe multe detalii inedite despre istoria noastra. pretul de intrare e de 2,5 ron (pt copii), 5 ron (pt adulti)

***

cit despre locurile (sau costumatiile) pe care mi le propun colegii mei, am sa va mai relatez zilele viitoare. editia de saptamina viitoare va fi cu filmul de animatie si am cosmaruri ca ma vor imbraca in pui vorbitor.

iata-i pe colegii mei, daca tineti la mine, cind ii vedeti pe strada, rugati-i sa filmam in leagane si balasoane, la mare, la soare. multumesc.

*
Vesta mea de Ioana D’arc este creata de M12 si poate fi gasita la Molecule F

2911
Hake Fish Pieva e foame?

va e foame?

“Rillette (pâté) de macrou pe carpaccio de castraveciori muraţi, cu crutoane din aluat crescut natural” şi ‘Plăcintă cu peşte (preparată cu merlucius), cu pomme pureé (piure de mere) şi parmezan, servită cu sos Tartare cald”.

va e foame? asta e ceea ce vor gasi in meniuri cei care vor calatori cu British Airways pe perioada Jocurilor Olimpice.

*
dupa cum stiti sunt fana British Airways si calatoresc des cu ei, mai ales cind merg la Londra sa vad vreun spectacol. (ceea ce se va intimpla si in vara asta, in perioada olimpiadei asa ca Lucky me!:) )

*
dar tocmai pentru ca sunt fana si m-am plimbat mult cu ei, stiu cita atentie acorda serviciilor de la bord si, mai ales, mincarurilor (sunt mereu create de bucatari faimosi) si vinurilor.

pentru Olimpiada l-au invitat pe un bucatar cu stea Michelin , pe nume Simon Hulstone sa creeze meniurile. Domnul Hulstone a cercetat ce se minca in 1948 cind a fost ultima olimpiada la Londra si a reinterpretat mincarurile de atunci.

am sa va relatez prin iulie cum e mincarea creata de el:)

am cercetat acum putin sa vad cum arata restaurantul unde lucreaza si mi s-a facut o foame teribila. restaurantul lui Hulstone se numeste The Elephant si va invit sa va uitati putin la el.

1794
she-stoops-eventTeatru britanic la noi acasa

Teatru britanic la noi acasa

am mai scris despre transmisiile LIVE de la London National Theatre, dar de data asta vreau sa scriu in mod special pentru ca este ultima transmisie din aceasta stagiune si nu se stie daca se reia proiectul in stagiunea urmatoare.

Pe scurt lucrurile sunt asa: Piesele de la London National Theatre sunt montate si gindite si pentru transmisii live in toata lumea (sunt filmate cu multe camere, din multe unghiuri, e un program in pauza de Backstage si vezi cum s-au pregatit actorii, ce fac etc etc), pentru ca apoi sa fie vazute simultan in zeci de orase din lume.

Daca va ginditi ca teatrul in cinematograf pierde in interpretare, va spun ca nu e adevarat pentru ca operatorii stiu foarte bine care sunt reactiile personajelor din piesa si le pun foarte bine in evidenta prin prim planuri.

Iar un spectacol de teatru londonez o sa va arate oricind cit de departe e teatrul lor de al nostru si ce tehnica incredibila au actorii lor.

***

joi 29 martie la The Light Cinema puteti vedea Noaptea incurcaturilor, o comedie britanica despre familie si casatorii aranjate.

Iata aici citeva secvente de la repetitii

detalii despre bilete aici www.lightcinemas.ro .

2008
ford1vesti bune la Tv

vesti bune la Tv

ieri am vazut la toatel televiziunile stirea cu Ford care angajeaza 500 de oameni la Craiova si m-am bucurat ca , in sfirsit, dam si noi o stire de bine.

vor mai fi angajari si in alte fabrici ale brandurilor mari cu puncte de lucru la noi din cite stiu eu asa ca e de bine si incepem si noi sa intram si noi in normalitate cu stirile de la tv.

ieri a fost lansarea noului model de Ford, dar – desi stiam deja multe lucruri despre el pentru ca am participat la conferinte online si sunt prietena cu brand-ul – n-am ajuns pentru ca am fost in transee la Muzeul National Militar (va povestesc mai incolo ce naiba faceam in transee la propriu)

Noul Ford B max se va produce la Craiova unde se fac angajarile:) si e destiinat familiei; am mai scris despre usile laterale care sunt rabatabile si formeaza un spatiu de 1, 5 m pentru accesul in masina ceea ce o sa fericeasca multi parinti.

uite citeva fotografii de ieri

Ce imi place la noul Ford B Max are legatura cu ceva ce imi placea si la Ford Focusul de anul trecut (siguranta); daca ai un accident masina suna singura la 112 si anunta locul unde esti via gps. mi se pare minunat unde a ajuns tehnica.

1405
NexT_2012_small sizela Next cistigi un mega telefon:)

la Next cistigi un mega telefon:)

vestea asta e valabila doar pentru jurnalisti si pentru bloggeri si- ca sa mai restring putin din multime – e valabila pentru jurnalistii si bloggerii care scriu despre filme si care merg la festivalul NexT saptamina viitoare.

cel mai original articol din perioada festivalului va fi premiat cu un smartphone Galaxy Nexus oferit de Vodafone si, gratie aceluiasi partener al festivalului,   toti cei care merg la NexT au Internet gratuit prin Wi-Fi in cinematograful Scala, pe toata durata festivalului.

Cei care doresc sa intre in concursul Vodafone trebuie sa completeze formularul de inscriere disponibil pe site-ul festivalului la http://www.nextfilmfestival.ro/concurs si sa-l trimita apoi la adresa de e-mail vodafone@nextproject.ro pana vineri, 30 martie, ora 12.00.

***

va zic bafta! sunt niste super filme in festival, asa ca veti avea despre ce sa scrieti cu mega drag.

si ca sa nu ziceti ca nu va ajut sa cistigati, va spun de pe acum ca luni am super concurs cu 5 invitatii de cite 5 proiectii fiecare la NexT.

uhaaa

NexT se desfasoara intre 28 martie – 1 aprilie.

1566
ArtsSecretaryIncep inscrierile la Premiul Henkel Pentru Arta si in weekend avem un targ de arta interesant

Incep inscrierile la Premiul Henkel Pentru Arta si in weekend avem un targ de arta interesant

Astazi scriu despre o noua editie a deja consacratului Premiul Henkel CEE pentru Arta, care se desfasoara in 23 de tari din Europa Centrala si de Est si din Asia Centrala. De data aceasta nu mai exista un singur domeniu, temele sunt mult mai vaste, din pictura, desen, fotografie, video si instalatie. De-a lungul celor 10 ani ai acestei competitii, Romania a fost reprezentata excelent, in 2002 castigatorul competitiei a fost celebrul artist Dan Perjovschi iar anul trecut, Cristina David a fost printre cei cinci finalisti. Personal imi doresc sa participe cat mai multi artisti talentati, pentru ca, in afara premiului local de 1,000 de euro si a premiului oferit de Henkel International, de 7,000 de euro, marelui castigator i se va organiza o expozitie in Romania si una la prestigiosul MUMOK (Museum der Modernen Kunst Stiftung Ludwig, Viena ), impreuna cu asociatia KulturKontakt Austria. O valoare totala de 35,000 de euro. Ca sa inchei cu detaliile pecuniare, cel care va fi desemnat castigator in Romania si va merge mai departe in competitie va fi premiat din start cu 1,000 de euro. Conditiile de
inscriere in concurs si alte detalii pretioase le gasiti aici

Data limita de inscriere in concurs este 25 mai, asa ca aveti timp sa pregatiti un dosar complet si sa il trimiteti. Ii
cunosc pe organizatorii din Romania, Lavinia Toma de la Henkel si Roxana Poede de la GMP, doua doamne formidabile care pun mult suflet in aceasta competitie, niste CSR-iste exemplu. Chiar ieri m-am intalnit cu ele si asteptau cu nerabdare lucrarile inscrise in concurs. Asa ca le urez multa bafta concurentilor artisti si sper sa se inscrie cat mai multi si cat mai buni.

Ieri am aflat de la prietenul Cornel Lazia ca sambata, 24 martie, intre orele 12:00 – 20:00 este organizata prima editie a Affordable Art Fair, organizat de Galeria ArtXpert ( AAF), intr-o locatie chic din Strada Armeneasca 18. Eugene Al Pann
a adunat lucrarile unor artisti prieteni – Matei Serban Sandu, Vasile Grigore, Irina Iliescu, Shepard Fairey, Valentin Popa, Cornel Lazia, Cristina Vasiliu, care nu au mai fost expuse pana in prezent, la preturi de outlet artistic. Sunt peste 200 de lucrari, fotografii, litografii, gravuri, serigrafii, la preturi fantastic de permisibile. M-am bucurat mult cand am auzit de acest happening si imi doresc sa vina si multi HR people de la multinationale, sa cumpere lucrari frumoase si sa decoreze birourile angajatilor in care de regula gasesti aceleasi ,,Rapiri din serai’’ in varianta de secol 21.

Sper sa mai fie organizate astfel de happeninguri de piata secundara de arta, am inteles ca spatiul din Armeneasca este foarte interesant, sunt 200 de metri patrati acolo, poate incheiem seara cu o petrecere.

Sa aveti un weekend cu soare si multe zambete naturale! Pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

1474
din-dragoste-cu-cele-mai-bune-intentiice am mai vazut… Din Dragoste

ce am mai vazut… Din Dragoste

am inceput sa vad filmele pe care le-am ratat anul trecut pentru ca trebuie sa votez pentru Gopo.
Zilele trecute am vazut “Din dragoste cu cele mai bune intentii”.

cel mai tare mi-a placut gaselnita de filmare – e tot timpul filmat din unghiul subiectiv al unui personaj care e in cadru, chiar daca nu e personaj principal. are insa 2 secvente (eu remarcasem doar una, dar Marc Solomon – 14 ani!!!! – m-a corectat pentru ca a urmarit mai atent decit mine) , ambele in casa protagonistului unde nu mai stii cine e unghiul subiectiv .

daca n-ati vazut filmul, sa-l vedeti . e fain. iar Bogdan Dumitrache e minunat. (sunt fana Boogie)

***
si daca tot am vazut filmul sa va spun ca Alina Grigore (sotia personajului principal in Din Dragoste… cu care am facut un interviu la momentul cind lucra la film) si-a deschis scoala de actorie. InLight se numeste scoala si cum o stiu eu pe Alina de constiincioasa si perfectionista, sunt sigura ca o sa aveti experiente frumoase la cursurile ei.

2137
bieber2Justin Bieber batut

Justin Bieber batut

pentru cei care-l urasc pe Justin Bieber vestea ca ar fi putut lua bataie poate sa aduca un zimbet in coltul gurii.

a luat bataie in niste fotografii, intr-un pictorial al unei reviste foarte curajoase, Complex.

dar dincolo de asta, remarcati va rog geniala miscare de imagine a mangementului lui Bieber, de a-l duce pe pustiul aproape efeminat intr-o zona plina de masculinitate, pe un teritoriu al barbatilor. acum ca tot a facut 18 ani.

toate fotografiile din pictorial si cover story-ul aici

3532
IMG_2868_3National treasure

National treasure

E rar cand cautarile pe Google iti dau ca rezultat in primele pagini articole si interviuri exclusiv elogioase despre un artist. Mai ales cand vorbim despre Romania, unde spiritul “auto-critic” depaseste normele… depaseste orice norme.

Si totusi, pentru Angela Gheorghiu, cam asa stau lucrurile: elogii in toate limbile pamantului, cateva porecle malitioase de care mai mult ne amuzam, o exaltare generala urmareste fiecare aparitie, fiecare spectacol, fiecare gest. Interviurile sunt spumoase, povestile – aceleasi, semn ca sunt adevarate – au nuante diferite si farmec si energie, indiferent de interlocutor. Iar interlocutorii nu-s nici ei de colo – de la Eugenia Voda a noastra, la David Frost, de la presa nationala la criticii muzicali care raspund de rubrici in cotidiene mari din Marea Britanie, Statele Unite, Austria.

Atata incredere de sine, hranita de atata iubire, si atat de clar fundamentata, rar gasesti. Un om valoros, care isi cunoaste si valoarea, si originile, care-si asuma si calitatile rare si momentele de fronda si care nu se teme sa raspunda pe sleau oricarei intrebari. Sau sa-i ceara vietii fix ce crede ea ca merita.

Dat fiind ca pentru marile spectacole de opera asa e – cumperi biletele cu noroc si cu multe luni inainte, am avut… multe luni sa ma bucur de spectacolul Angela Gheorghiu si sa ma pregatesc pentru La Boheme in fel si chip. Ascultandu-i ariile care au facut-o faimoasa. Citind si urmarind interviurile de aici si de aiurea.

Comparand, uneori cu cruzime, inregistrari ale ei si ale altora. Ca profana intr-ale Operei si fericita sa o vad pentru prima oara pe scena, asa am simtit ca trebuie.

Am fost surprinsa sa vad ca majoritatea interviurilor o priveau (doar) ca om, prea putin ca artist. Prea putine discutii erau despre roluri, despre evolutia lor, despre modul in care i s-au asezat pe voce, in cariera, in viata. Am regasit, insa, obsesiv, micile “povesti”, micile “barfe” pe care era vesnic invitata sa le comenteze – lucru pe care il facea cu rabdare, dezarmanta dezinvoltura si umor.

Am descoperit si comentarii stupide, de anglofoni care judecau dictia ei in italiana fara sa aiba habar de limba sau dimpotriva, altele care punctau evidenta– anume ca, mai nou, lumea cere in reprezentatiile de opera tot mai mult arta interpretativa, teatrala, iar dictia nu mai e sacrificata de frumusetea unei note, ci augmenteaza umorul sau dramatismul textului. Asta poate si unde suntem mai cosmopoliti, stim tot mai multe limbi straine sau… avem subtitrare electronica in salile de spectacol si incepem sa si intelegem, nu doar sa ascultam.

Am facut comparatii – inevitabil – chiar si ultimul ei disc, Homage to Callas o cere. Si am ajuns la concluzia ca, desi utile, comparatiile trebuie luate intre mari paranteze. Spectacolele sunt unice, fiecare in felul sau – conteaza in ele nu numai forma vocala proprie (pe care stiu ca Angela Gheorghiu si-o respecta cu sfintenie, cu riscuri si cu scandal daca e nevoie) – dar si interactiunea dintre protagnisti, dintre protagonisti si orchestra, dintre orchestra, protagonisti, dirijor si regizor. Sunt atatea planete care trebuie sa se alinieze…

In plus, e bizar sa compari inregistrari de la varste diferite – vocea are o perioada de maturizare, personalitatea scenica are o perioada de maturizare,nu exista “perfect”, dar exista “sublim”, iar “sublimul” il definim fiecare in felul nostru, dupa cum ne impartasim, sau nu, din el. Angela Gheorghiu e capabila sa creeze “sublim”. Timbrul ei – si aici va rog sa ma judecati cu indulgenta, pentru ca nu sunt deloc pe teritoriul meu – e asemenea unui fluture: colorat, permanent in miscare, fascinant, plin de surprize si de vulnerabilitate. Are viata, are textura, are drama, are nerv.

Iar ea lasa ariile sa-si spuna cuvantul, rosteste cu voluptate micile incantari sau marile suferinte ale eroinelor pe care le interpreteaza fara sa-si lase vocea sa intre in cadenta aceea oribila si plictisitoare, care m-a alungat toata copilaria din fata ecranului cand era vreo opera la televizor, dar care, constat, defineste pana in ziua de azi modul in care unele mari voci inteleg sa reproduca niste arii.

Nu pot sa nu remarc ca, in ciuda inconvenientelor unei vieti nomade pe care nu cred ca as putea sa o suport, Angela Gheorghiu are, invariabil, niste “locuri de munca” superbe – de la Covent Garden la Wiener Staatsoper, de la Metropolitan la Teatre del Liceu, sau Bolshoy, spatiile care adapostesc opera sunt splendide, iar privelistea ei, de pe scena, ce cuprinde lojele aurite si spectatori care asteapta cu sufletul la gura ultima nota ca sa strige “Brava!” si sa aplaude in picioare, e o priveliste!

Am avut ocazia sa o vad intr-un spectacol pe care stiu ca-l iubeste mult (se si vede), “La Boheme”, la Teatre del Liceu, in Barcelona si sa ma bucur enorm vazand ca sala catalana a aplaudat-o pe Mimi cu frenezie, chiar daca distributia cuprindea si nume mari locale, cu prestatii, de altfel, sclipitoare. In ciuda eforturilor, am devenit cinica si sunt rare momentele in care chiar pot spune ca sunt mandra sa fiu romanca in strainatate – asta a fost unul dintre ele.

Am urcat apoi, cu curiozitate dar si enorm trac, in spatiul rezervat artistilor, ca sa o intalnesc pe Angela Gheorghiu pentru cateva clipe. M-au crispat teribil multimea de oameni venita cu pungi de CD-uri dupa autografe, colectionarul de impresii care adusese un veritabil catastif cerand semnaturi tuturor protagonistilor de-a valma, amatorii de fotografii la minut.

Angela Gheorghiu s-a lasat cel mai mult asteptata – evident, se comporta ca o diva, v-ati grabi sa ziceti – dar motivele erau, de fapt, intemeiate. Intr-o tinuta de afterparty, rosu cu negru, culori care o pun cel mai bine in valoare, cu un machiaj care nu mai avea nici o legatura cu paloarea lui Mimi din ultimul act, insa era perfect pentru fotografii cu blitz, Angela Gheorghiu facuse un nou efort sa-si multumeasca publicul, sa-i ofere o alta clipa memorabila. Toate astea dupa un
spectacol lung si solicitant.

Ma blochez rar, dar asta a fost una dintre acele ocazii. Am schimbat fix doua vorbe cu ea, uitand sa ma si prezint – cine eram eu n-avea, in context, chiar nici o importanta – dar sper sa fi inteles cat de multa incantare imi adusese. Am petrecut un weekend perfect in Barcelona, despre care sper sa mai pot sa va scriu, iar unul dintre motivele principale a fost Angela Gheorghiu. Multumesc,

Doamna!

**
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

2539
sandvichIpocriziile noastre de toate zilele

Ipocriziile noastre de toate zilele

mi se intimpla sa maninc din cind in cind la McDonald’s. mai ales cartofi prajiti, mai ales cind sunt foarte obosita. e ca un fel de recompensa de stress.
cum sunt curioasa din fire, imi doresc de ceva vreme sa ajung in spatele tejghelei la McDonald’s sa vad eu cum se fac lucrurile si care sunt procedurile de functionare. (imi imaginez ca e ca un mecanism de ceas, cu multe rotite in functionare)

stiind acest lucru, saptamina trecuta prietena mea Ludmila Tones m-a invitat la un eveniment in care puteam sa-mi fac singura un sandvich la McDonald’s.

m-am distrat foarte tare, m-au imbracat ca de chirurgie (ocazie cu care am vazut camera de relaxare a angajatilor), m-au pus sa semnez ca nu am gripa si nici alte boli dubioase si mi-au dat drumul in bucatarie.

sandvich-ul in cauza se face f f simplu, o chifla care se prajeste pe loc, cu 2 shot-uri de sos (miere cu mustar), ceva ceapa, ceva salata, doua feliutze de roshii si un piept de pui la gratar .

e noul Chicken Grill si productia mea arata cam asa

la momentul “fabricarii” lui am postat aceasta fotografie pe facebook si au fost persoane care au reactionat de genul “vai, dar maninci la McDonald’s? Si recomanzi McDonald’s?”

***

am fost prea ocupata saptamina trecuta si n-am avut timp sa polemizez, dar vreau sa lamuresc ceva.

Nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu. Se intimpla uneori sa povestesc despre o parte din lucrurile pe care le fac, pentru ca mi se par inedite ( e acces la o parte de lume in care nu ajungem in fiecare zi), dar asta nu inseamna ca trebuie sa faceti ce fac eu.

cit despre “vai, maninci la McDonald’s?!”, dati-mi voie sa spun ca e o reactie ipocrita.

da, din cind in cind, savurez cu mare drag o portie de cartofi prajiti, uneori si un sandvich. si n-am murit.

***

si nu, acest post nu este platit de McDonald’s, ei sunt doar un pretext ca sa semnalez ipocriziile noastre de toate zilele.

catalintu mai ai emotii?

tu mai ai emotii?

emotiile si controlul lor sunt o mai veche preocupare de-a mea.

sunt timida, am mai recunoscut asta.

***
martea trecuta m-am dus la MNAC la un eveniment SILVA. nu stiam mare lucru despre ce va fi acolo, totul fusese pastrat secret, asa ca la intrare paseam timid incurcata.

– ce faci mai? bine ai venit, m-a intimpinat Catalin Stefanescu cum am iesit din liftul care ma ghidase catre etajul 2 unde avea loc ceremonia.

Catalin era intr=o zona de fumat, cu o mapa in fata si aproape ca nu-l observasem, era concentrat si se uita undeva in lateral: isi repeta vorbele, pentru ca el urma sa fie gazda ceremoniei.

– Auzi, tu, dupa atitea evenimente, interviuri si aparitii publice, tu mai ai emotii?, am intrebat si-am vazut incurcarea pe care a produs-o intrebarea, in usoara roseata din obraji. “eu am mega emotii de fiecare data si nu stiu cum sa ma descurc”

A inceput sa rida la marturisirea mea.

– Normal ca mai am emotii, n-ai cum sa nu ai. Dar le am aici, acum, cit repet, acolo am alte emotii si sunt concentrat la ce fac.

I-am povestit ca nu stiu cum sa rid la tv (in fata camerei de luat vederi adica, in emisiunea noua de la Digi 24), a ris si-a zis ca o sa vina cu vremea. Mi-a mai dat citeva sfaturi si l-am lasat sa-si repete textele.

Am pastrat din conversatia aceasta minunata, imbujorarea lui la o intrebare atit de directa si de personala: tu mai ai emotii?

O intrebare care are multa incarcatura pentru toti cei care trebuie sa performeze intr-un spatiu public si asteapta validarea din opiniile oamenilor.

***
Mai tirziu in sala l-am vazut pe Catalin intervievind oameni MARI cu performante minunate, oameni care veneau din orase cu traditie din Transilvania, oameni care aveau emotii, desigur, desi in viata lor au facut lucruri marete.

ReLansarea Silva a vorbit si ea despre emotiile care vin din traditie si din bucuriile victoriilor mici sau mari, despre oameni si locuri emotionante si-a inclus si niste blogeri din Transilvania , acolo pe scena linga Catalin Stefanescu vorbind despre experientele lor. ( Tudor Popa din Sibiu, Groparu din Cluj, Ovidiu Eftimie din Brasov si Mihai Negrea din Tg Mures )

N-am apucat sa-i felicit pe cei de la Silva pentru relansarea eleganta si pe tinerii bloggeri care au reprezentat Transilvania. mi-a fost drag de ei cum erau acolo pe scena si mai spun o data felicitari cui a facut selectia lor: domn Chinezu. (cu tot respectul pentru ce inseamna comunitatea bloggerilor, dar daca nu era o selectie smart, putea iesi mh mh)

***

Mi-a placut seara aceea de marti de la MNAC, care pentru mine a fost despre emotii (bine cred ca si pentru domnii care s-au suit pe scena:) ), dar cind am plecat de acolo, vorbind la telefon cu un prieten, explicindu-i fericita ca, uite, chiar si Catalin Stefanescu are emotii, el mi-a reamintit o vorba a dlui Albulescu:

“daca mai ai emotii, esti pasibil de fericire”

P.S. doresc si pe aceasta cale sa-i transmit domnului Sorin Tranca , autorul campaniei Silva cu vocea dlui Radu Beligan in spot, ca m-a stricat la cap: eu nu ma mai pot gindi la Silva fara sa aud vocea aceea, care, da, inseamna traditie, si bun gust, si educatie. si alt fel de emotii, decit alea de mai sus.

fografia este de la Dragos Astafei 🙂

3009

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!