Author : Cristina Bazavan

n-ai vazut asa ceva: (!!!) Catun fericit

vreau sa vad filmul Catun fericit ca sa vorbesc in cunostinta de cauza.

acum uitindu-ma la afis, mi se pare ireal ca poate exista asa ceva in anul 2012.

pe de o parte inteleg ca poate avea un public al lui, ca sunt oameni carora li s-a facut dor de Silvia Dumitrescu sau Ileana Sipoteanu (au facut parte din copilaria mea si eu vreau sa le revad), cum inteleg ca si oamenii acestia trebuie sa munceasca…

dar asa cevaaaa…

inteleg ca domnul regizor, Dumitru Cucu, este la a doua productie de gen – e vorba de o comedie muzicala – dar trebuie sa recunosc ca nu am auzit niciodata de precedentul sau film.

cel mai trist mi se pare ca revista pe care am condus-o este partener media si promotor al acestei productii. ( si trebuie sa fiti siguri ca imi pare f f rau daca am comentat public pe tema asta, dar – ca de obicei – nu va voi aproba comentariile care vor vorbi urit despre revista)

***

inainte de a va arata integral comunicatul de presa al filmului, as vrea sa-l invit public pe Auras la film (fac eu cinste cu biletele) …

***

„Cătun fericit”, o comedie muzicală pentru tineri,

în premieră la Cinemateca Eforie


În ziua de vineri, 9 noiembrie, de la ora 16:00, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) va găzdui premiera filmului CĂTUN FERICIT, o comedie muzicală abordând un subiect de o dureroasă actualitate. La premieră vor lua parte realizatorii şi copiii-actori care joacă în film. Genul comediei muzicale este unul foarte rar întâlnit în România, iar regizorul, Dumitru Cucu, se află deja la al doilea film de această factură.


Filmul, cu scenariul şi muzica semnate de cunoscutul compozitor Dumitru Lupu, are la bază un adevăr trist al României zilelor noastre: copiii abandonaţi pe la rude ori vecini de părinţii lor, atraşi de mirajul banilor din străinătate. Totuşi, dat fiind că este vorba de o comedie muzicală pentru tineret, finalul va fi unul fericit, după cum se poate deduce şi din titlul filmului.


Scurtă prezentare a filmului, semnată de Dumitru Lupu:

„A fost odată un moş şi-o babă. Cristache şi Ochioasa. Căsuţa lor era situată într-un cătun de o frumuseţe mirifică, împrăştiat pe câteva dealuri şi văi, ai cărui locuitori începuseră de câţiva ani buni să-l părăsească. Celor doi le-ar fi ajuns pensiile, dacă nu s-ar fi pricopsit, acum la bătrâneţe, cu vreo 15 copii, de care să aibă grijă până când li se întorc părinţii, plecaţi la muncă în străinătate. Bine că e doar pe durata vacanţei de vară.”


Regizorul, Dumitru Cucu, se află deja la al doilea lungmetraj muzical. Primul¸ TRUPA DE SHOW (2008), are o poveste oarecum similară şi a fost selecţionat pentru premiile industriei filmului din România.


Filmul este realizat în parteneriat cu Facultatea de Arte a Universităţii Ovidius din Constanţa şi cu sprijinul Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.


Vă aşteptăm!


Parteneri media ai Arhivei Naţionale de Filme – Cinemateca Română: Observator cultural, Tabu, Cinemagia, CinemaRx, Urban Things – Chestii Urbane.

 

1859
EthanEthan Hawke in Ivanov

Ethan Hawke in Ivanov

off Broadway va avea loc saptamina aceasta premiera piesei lui Cehov, Ivanov cu Ethan Hawke in rolul principal .

piesa ar fi trebuit sa aiba premiera de o saptamina, dar din cauza uraganului Sandy a fost aminata. nu vreau sa ma gindesc ce inseamna aceasta aminare in termeni de satisfactie a spectatorilor pentru ca, la nivelul acesta, cu un asemenea star in rolul principal, multe bilete au fost achizitionate din toate colturile lumii, plus bilete de avion, plus zile libere luate de la munca.

 

ma bucur ca n-am fost printre spectatorii care au patit-o, desi ma batea gindul sa ma duc sa vad piesa.

se joaca pina pe 9 decembrie in caz ca vreti si puteti sa ajungeti:)

alaturi de Hawke sunt Joey Richardson (adica fiica Vanessei Redgrave) si Juliet Rylance .

***

daca nu ajungeti la New York sa stiti ca piesa Ivanov se joaca la Bulandra, cu Vlad Ivanov in rolul principal.

1896
franzen 88tineretea scriitorilor mari

tineretea scriitorilor mari

nu stiu daca voi va ginditi cam ce viata au avut scriitorii ale caror carti le cititi sau daca va imaginati cum arata…

mie imi place sa ma uit pe coperta 3 sau pe coperta 4 la fotografiile lor de prezentare si sa-mi imaginez cum sunt ei ca oameni.

iata citeva fotografii cu o parte din scriitorii pe care-i iubesc, fotografii din tineretea lor:)

jonathan franzen in 1988

 

philip roth in 1959

 

truman capote in 1948

 

faceti un exercitiu, cautati pe net o fotografie din tinerete cu scriitorul vostru preferat

sigur o sa zimbiti.

 

 

1985
muzamuza

muza

– ma ajuta mult. avea un instinct – sigur, era instinct, pentru ca n-avea backgroundul pentru asta -, recunostea ce prinde si ce nu la public. era de ajuns sa ma uit la ea sa vad daca priveste cu curiozitate sau daca e plictisita, si stiam daca am ales sau nu bine. si-acum s-a dus…

– v-ati despartit?

– n-am fost niciodata impreuna, nu sexual. mental, intelectual, poate. dar altfel fiecare si-a vazut de viata lui.

– si de ce a plecat?

– habar n-am. am vazut-o linga Y la un spectacol si-am stiut ca-l va urma pe el. ca ma tradeaza. si cite am invatat-o! profund nerecunoscatoare!

– dar si ea a dat ceva in schimb, nu? faptul ca ti-a raspuns de fiecare data cu sinceritate si ti-a fost filtru pentru munca ta, ca ai slefuit ce creai, prin ea… sau cu ea…

– ea n-a creat nimic cu mine! doar m-a inspirat in ce era bun si ce era prost. iar eu am invatat-o atitea…

– poate ca ea a luat de la tine ce avea nevoie si cind a epuizat ce puteai sa o inveti, a plecat mai departe…

– asa faci si tu?

***

o conversatie cu un prieten artist .

2000
cn_image.size.kate-moss-extra-prsuferintele lui kate moss

suferintele lui kate moss

banuiesc ca jumatate din populatia feminina a planetei – cu acces la macar o revista glossy – a auzit de kate moss si a si admirat-o in vreo reclama.

in numarul de decembrie vanity fair va fi un interviu in care se dovedeste inca o data ca si cele mai admirate femei ale lumii sunt ca oricare altele, cu nesigurante si suferinte, si frustrari.
iata citeva fragmente

despre pozele nud
“I see a 16-year-old now, and to ask her to take her clothes off would feel really weird. But they were like, If you don’t do it, then we’re not going to book you again. So I’d lock myself in the toilet and cry and then come out and do it. I never felt very comfortable about it. There’s a lot of boobs. I hated my boobs! Because I was flat-chested. And I had a big mole on one. That picture of me running down the beach—I’ll never forget doing that, because I made the hairdresser, who was the only man on the shoot, turn his back.”

despre kate moss de acasa
“I don’t want to be myself, ever. I’m terrible at a snapshot. Terrible. I blink all the time. I’ve got facial Tourette’s. Unless I’m working and in that zone, I’m not very good at pictures, really,”

despre iubirea pentru johnny depp

“There’s nobody that’s ever really been able to take care of me. Johnny did for a bit. I believed what he said,” Moss says. “Like if I said, ‘What do I do?,’ he’d tell me. And that’s what I missed when I left. I really lost that gauge of somebody I could trust. Nightmare. Years and years of crying. Oh, the tears!”

despre a fi fashion icon

I just wear black jeans now. Or gray. If you do a different look every day, they’re going to be waiting for the next look, and then it’s a paparazzi shot. Whereas if you just wear the same thing, then they get bored and leave you alone.”

interviul nu e inca public, sunt doar citeva fragmente aici

1991
chelooDe ce nu vreau sa plinga Cheloo la X Factor:)

De ce nu vreau sa plinga Cheloo la X Factor:)

scriu aceste rinduri cu un gind important in minte “ai grija ce spui pt ca ai toate sansele sa nu te mai primeasca in galele X factor”

eu sunt fan si profit (ba chiar ii santajez sentimental) de toti prietenii mei din Antena ca sa aflu lucruri in avans si sa merg la galele live, dar poate mi-o fur de data asta pentru ca vreau sa scriu despre Cheloo.

*

acum citeva saptamini, intr-un exces de zel si de ego, am pus un status pe facebook in care am spus ca voi munci gratis ca PR pentru concurentul care il va face pe Cheloo sa plinga, bazindu-ma desigur pe faptul ca nu o sa se intimple asta, deci nu voi fi mai ocupata decit deja sunt.

de pe la mijlocul acestei saptamini, de cind am auzit ca in Judge House a fost cu plinsete si tensiuni mari, nu mai stiu ce sa fac ca sa vad daca plinge sau nu Cheloo in episodul din seara asta. mi-am adunat chiar si prietenii de pe facebook sa o induplecam pe Ortansa Ichim, story editor la X Factor, poate poate ma cheama in biroul ei magic (camera secreta X Factor, am mai scris despre ea) si ma lasa sa vad secventa care imi va spune daca am un nou contract – cu obligatii doar din partea mea – pentru un an de zile.

Ortansa – ba a avut treaba, ba m-a invitat cind aveam eu treaba. asa ca tot ce am aflat e ca au fost toti 8 concurentii lui Cheloo foarte buni, ca trebuie sa elimine jumatate si ca si Cheloo le-a spus ca “toti sunteti artisti buni, puteti face bani cu vocea”.

pe scurt, deciziile au fost hardcore.

am aceasta fotografie, din cel mai tensionat moment din Judge House din echipa lui Cheloo si tot ce stiu este ca unul dintre cei  implicati in momentul cu lacrimi e Ioan Man (domnul cu deficiente de vedere care l-a emotionat si pe Bittman).

 

dupa ce am analizat fotografia si-n dunga (nu m-am uitat atit de mult nici la fotografii cu Daniel Day Lewis sau Robert Downey jr), am inceput cu tot felul de presupuneri si deduceri:

– la judge house e contact direct intre jurat si concurentii lui si e, deci, cea mai mare presiune emotionala pe jurat (nu-i mai are pe colegii de juriu in reactiile carora sa se sprijine sau dupa care sa se ascunda)

– deja juratul a petrecut citeva zile cu concurentii din echipa lui, deci s-a atasat de ei (chiar daca recunoaste sau nu), asa ca eliminarile vor fi grele.

– Ioan Man e un domn care are foarte bine asezate valorile de baza, e un om curat, cald, simplu, iar astea sunt lucrurile pe care le apreciaza si Cheloo chiar daca imaginea lui publica e de om dur.  de fapt, nici nu sunt in contradictie cu imaginea lui.

prin urmare exista toate premizele ca sa apara si lacrimi daca il elimina…

stiu ca daca plinge Cheloo creste audienta pina la cer si prietenii mei de la Antena vor fi foarte fericiti, dar camasa mea e mai aproape de mine decit sunt ei, asa ca imi doresc (cam tare) sa nu plinga. si-as vrea ca Ioan Man sa fie in finala, ca-mi place de el:)

dar sa stiti ca imi voi tine promisiunea, daca va fi sa fie.

4182
lewisDaniel Day Lewis in Time :)

Daniel Day Lewis in Time :)

In May of the same year, the director of LincolnSteven Spielberg, received a Pearlcorder tape machine in the mail. “I turned it on, and it was Shakespeare and the Second Inaugural in this voice,” Spielberg says. The voice was Lincoln’s. Not the stentorian tone that generations of schoolchildren have inferred from Lincoln’s gloomy portraits, but the one described by contemporary observers: a gentle tenor, reedy and slightly cracked, the accent a frontier blend of Illinois, Indiana and Kentucky. “A beautiful voice. I wanted that voice to read me a book. It came with a letter that said, ‘After you listen to this, would you ring me up and we’ll have a natter?’ I immediately got on the telephone and said, ‘Who is this?’”

This is Daniel Day-Lewis, star of Lincoln (opening Nov. 9), who faced the paradoxical challenge of portraying a man whom everyone and no one knows at once. Lincoln is near enough that we can look at the light that fell upon him—he was the first U.S. President to be photographed extensively—but not so near that we can hear his voice or see his odd, flat-footed walk. He is ubiquitous but unknowable, frozen in marble or granite, flattened into currency. Try making him talk or move and you risk creating “an animatronic character at Epcot Center,” as Spielberg puts it. “That’s exactly what we didn’t want.”

din cover story-ul Time cu Daniel Day Lewis pe coperta numit The World’s Greatest Actor

Lewis se intoarce cu o noua prestatie actoriceasta care o sa ne lase cu gura cascata (cum au fost My Left Foot, The Last of the Mohicans, In the Name of the Father), Lincoln are premiera in America pe 9 noiembrie.

despre pauzele lungi dintre filme spune in acelasi articol

“I like taking a long time over things, and I believe that it’s the time spent away from the work that allows me to do the work itself,” Day-Lewis says. “If you’re lurching from one film set or one theater to the other, I’m not sure what your resources would be as a human being.”

cititi intregul profil aici

2477
02filmari Acasa la tata (foto)

filmari Acasa la tata (foto)

piesa Acasa la tata de la teatrul Act se transforma in aceste zile in film cu participarea actorilor Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu si Mirela Oprisor.

regia filmului ii apartine lui Andrei Cohn si e un mister ( pentru mine cel putin) cine face rolul lui Marcel Iures din piesa – adica tatal care -si primeste acasa fiul “bucurestean”.

pentru cine n-a vazut piesa  – care e minunata – povestea este pe scurt asa : fiul se intoarce acasa la tata si nu e atit de fericit pe cit se asteapta parintele. nici in satul natal lucrurile nu sunt cum si le amintea fiul: tata are o concubina, cel mai bun prieten al lui e cam ratat, iar iubita lui din adolescenta e singura si nu foarte fericita.

si e mult umor dulce amar in replici .

iata citeva fotografii de la filmari (obtinute gratie Ancai Romanescu care are grija sa stim informatii la zi despre simpatica Ioana Flora)

 

 

Filmarile se desfasoara chiar in aceste zile in localitatea 2 Mai. (cred ca le e cam frig)

 

2218
pinocchio 2ce poti face cu nasul lui Pinocchio?

ce poti face cu nasul lui Pinocchio?

ca sa fiu foarte sincera, n-as vrea sa aflu parerea voastra la intrebarea “ce poti face cu nasul lui Pinocchio?” pentru ca am eu un raspuns foarte simpatic.

 

Duncan Shotton, un artist britanic care sta la Tokio, a lansat acum citeva zile o colectie de pin-uri cu Pinocchio.

nasul simpaticului mincinos e folosit pentru a propti pe cite o tabla/ un perete insemnarile noastre de lucru.

ia uite cit sunt de draguti 🙂

 

 

puteti gasi aici mai multe info si sa va comandati asa ceva daca doriti. mi se pare un cadou f simpatic de Craciun 🙂

1444
helpEchipamentele Xerox merg la…

Echipamentele Xerox merg la…

In urma cu doua saptamini am pornit proiectul Facem fapte bune trase la Xerox si v-am invitat sa ne spuneti asociatii, institutii , ong-uri care au nevoie de echipamene unifunctionale sau multifunctionale Xerox.

va multumesc mult mult tuturor celor care ati propus pe cineva pentru a fi beneficiar in acest proiect, cum multumesc tuturor celor care au dus vestea mai departe astfel incit sa avem inscrieri din mai multe orase si mai multe categorii sociale.

Xerox ofera 35 de echipamente rulate ca sa faca viata mai usoara unor oameni care incearca sa faca fapte bune, si oricind am incercat sa fim departe de propuneri, alegerea dintre cele aproape 50 de inscrieri este subiectiva: cu unele dintre asociatii am lucrat, le cunosc personal.

nu am vrut sa nedreptatim pe nimeni si sper ca fiecare participant sa se bucure pentru cei care vor fi primi donatia Xerox, chiar daca nu e vorba despre asociatia sa: pentru ca acesta este spiritul faptelor bune.

inainte de a anunta beneficiarii, trebuie sa mai stiti urmatoarele:

beneficiarii (sau cei care au propus asociatia, ong-ul etc) vor primi un mail cu pasii urmatori: in principiu, trebuie sa ne spuneti adresa unde vor fi expediate aparatele si o persoana de  contact. mi-ar placea sa faceti o fotografie la primirea aparatului ca sa va vada toti cititorii blogului meu.

felicitari tuturor pentru faptele frumoase pe care le faceti. chiar si gindul de a inscrie pe cineva pe lista posibililor beneficiari e o fapta foarte frumoasa. va multumesc.

 

1. Fundatia Sfintul Sava din Buzau

2. Salvati Copiii, filiala Suceava

3. Asociatia Romana a profesionistilor din Mass media

4.Casa de copii The Door (Mogosoaia)

5.Asociatia pacientilor cu afectiuni hepatice

6. Asociatia Universitur

7. Gradinitia 272 sector 6 Bucuresti

8. Organizatia EMMA

9. centrul de psihologie Delta Dunarii

10. Centrul de creatie tehnica pentru tineret

11. Sectia de politie nr 5, sect 1, Bucuresti

12.Asociatia raza de Soare , Iernut, Tg Mures

13. Fundatia Principesa Margareta a Romaniei

14. incubator 107

15. Scoala gimnaziala Cerat , Dolj

16. Asociatia crestina de caritate si ajutor Ovidenia Bacau

17. Gradinitia 147, bucuresti

18. Asociatia Fiii satului Vranesti

19. Fundatia ADEPT Transilvania

20. Grupul de dezvoltare comunitara Vlasceanu

21. Asociatia Autismul

22. Fundatia “pentru Voi”, timisoara

23. Scoala Elena Cuza, Piatra Neamt

24. Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate

25. Scoala Gimnaziala  Ioan Grigore Teodorescu , satul Ruseni, jud Neamt

26. Asociatia Sfantul Stelian, Bucuresti

27. Fundatia Motivation, Bucuresti

28. Chance for Life, Bucuresti si Sulina

29. Fundatia Hope and Homes for Children, Baia Mare

30. Asociatia Lumina, Margineni, Bacau

31 Liceul Teoretic Alexandru Vlahuta, Bucuresti

32. Manastirea Sfintul Pantelimon

33. Liceul Ortodox Antim Ivireanu, Bucuresti

34. Liceul Tehnologic Aurel Vlaicu, Lugoj

35. Asociatie Angels Down, Bucuresti

 

dintre secretele mele

acest post ii este dedicat Cristinei Popa (Fifi) care, asemeni mie acum citeva saptamini, se afla intr-o stare de epuizare generala si are nevoie de pauza.

 

o parte importanta din energia mea (aia care ma face sa pot sa merg uneori in fiecare zi in alt oras; sau sa dorm doar 4-5 ore pe noapte pt ca in restul am de scris/muncit) vine din alimentatie cu multe legume si carne de peste…

o alta parte importanta vine din semintele pe care le folosesc la orice salata (muguri de pin, seminte de in , susan, fulgi de ovaz etc), iar o alta parte vine din suplimentele nutritive pe care le iau.

 

le-am descoperit recent si sunt foarte fan: laptisorul de matca, drojdia de bere (raluca raduta sa traiasca!)

mai iau Resveratrol care e un antioxidant f bun, ajuta si in prevenirea celulitei  – abia recent am aflat  ca a venit si in Romania (eu il aduceam din America)

 

de principiu sunt ca trebuie sa fie bine “pe dinauntru”, ca sa aratam bine pe “dinafara” si pentru asta e resveratrol-ul:)

toate pot fi gasite in magazinele Plafar

deci, draga Cristina, eu m-am pus pe picioare chiar in ziua in care am inceput sa iau drojdia de bere (inainte de laptisor de matca, luam polen ), ceea ce iti doresc si tie

 

sanatate multa.

 

 

 

1472
Targul autorBijuterii de noiembrie

Bijuterii de noiembrie

 

text de Noemi Revnic


Incep luna noiembrie cu cateva bijuterii speciale.

In primul rand, in acest weekend se desfasoara o noua editie a celui mai interesant targ de bijuterie contemporana din Romania, Autor, pastorit de Dan Piersinaru si PR-istul cult-ural Catalin Anchidin. Mergem la Sala Dalles, in 3 si 4 noiembrie, intre orele 11:00-20:00. Crystal, una dintre papusile talentatei Keszeg Ágnes va asteapta cuminte.

 
Apoi mai este cea mai recenta colectie de bijoux a Ioanei Liliana Gheorghe, din seria  BONE “The Seven Deadly Sins”, pe care o puteti cumpara de aici: http://www.bonesdontcry.com/

Talentatul Lucian Broscatean a fost invitat de Mihaela Glavan si semneaza cea mai recenta editie din cadrul proiectului de colaborari artistice TouchedBy, lansat in 2009 si care are o frumoasa continuitate. “Sliced Patterns”-urile lui Lucian Broscatean pot fi admirate si cumparate din buticul cu pantofi Sepala din strada Franklin nr.9.

Inchei editia stirilor de weekend cu vernisajul “Stejar pentru Rege-Flori pentru Regina” al pictorului Stefan Caltia de la Galeria AnnArt din strada Mahatma Gandhi nr.1.

Sa aveti un noiembrie frumos. Pe curand!

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.


1741
Dinu Damian_Beatrice_layoutinterviu: culisele unei relatii In deriva – Victor Rebengiuc si Crina Semciuc, tata si fiica pe ecran

interviu: culisele unei relatii In deriva – Victor Rebengiuc si Crina Semciuc, tata si fiica pe ecran


“E ca-n legende: De Niro cu Pacino, cine-i mai tare”, a exclamat un coleg jurnalist la vizionarea de presa a primului episod In deriva in care Victor Rebengiuc e fata in fata cu Marcel Iures. Se intimpla in sezonul 2 al serialului, sezon care incepe luni 5 noiembrie si e de departe punctul de atractie al acestei toamne in materie de televiziune. In episoadele in care cei doi se confrunta o vom intilni si pe Crina Semciuc, in ipostaza fiicei personajului lui Victor Rebengiuc.

***

“Imi doream foarte mult sa joc alaturi de Marcel”, recunoaste Victor Rebengiuc care e foarte riguros cind e vorba de alegerea rolurilor sale, si in teatru, si in televiziune. Pentru spectatorii care-l iubesc si care nu pot ajunge des la Bulandra, teatrul – casa al domniei sale, sau la Nationalul din Bucuresti, unde mai are colaborari, televiziunea e calea care le poate aduce bucuria.

“Am mai acceptat roluri la televiziune in ultimii ani in “La urgenta” (TVR), apoi 2-3 episoade in “Un pas inainte” (Pro TV), dupa care am plecat. Aveam cite o replica doua – “mai, copii, daca sunteti cuminti o sa plecati in vacanta nu stiu unde” si cu asta terminam. Le-am zis: “ori imi faceti un rol, ori la revedere”, desi luam niste bani acolo. Mi-au propus si in aia cu tiganii, dar nu m-am dus… Si a mai fost ceva, Fierbintii astia, ma chemasera pentru un rol, am citit nu mi-a placut, nu ma intereseaza.”

Acum de ce ati acceptat rolul lui Dinu Damian din “In deriva”?

E vorba de un personaj conturat solid. Si nu e telenovela, e un lucru serios. Ai niste caractere care se confrunta, exista o dorinta de a se linisti, o minte care se framinta pentru ca trece prin niste probleme foarte grave si cauta ameliorarea situatiei lui. Se duce la un specialist si ala il trimite la alt doctor. (ride)

Cum l-ati descrie pe Dinu Damian?

E un om cinstit, isi vede de treaba lui, mai si greseste din cind in cind.  E un tata putin cam exagerat, poate prea autoritar cu copilul lui si, evident, ca a creat un soi de rezistenta care s-a transformat intr-un soi de dezertare. A plecat fata sa-si caute independenta si linistea la Berlin; ce sa caute ea la Berlin?! E un om care avea talent (nota mea. Dinu Damian e actor), poate se si pricepea sa conduca o institutie, i-au gasit o hiba cu dosarul de la securitate care nici nu era de fapt, nu turnase pe nimeni… Si l-au dat jos…

***
Fiica lui Dinu Damian e Beatrice, interpretata de Crina Semciuc – tinara actrita pe care ati vazut-o in primul sezon “Un pas inainte”, dar si la Teatrul Metropolis sau Teatrul de comedie din Bucuresti. Crina a dat 3 castinguri pentru acest rol si abia la ultimul, cind s-a intilnit si cu Marcel Iures, a aflat ca tatal ei in film va fi Victor Rebengiuc.

“In secunda aia am inceput sa am cele mai mari emotii pentru ca stiam in mare ce am de facut si imi imaginam ca tata un actor mai dur care sa-ti permita sa urli la el, sa te desfasori. Cind am aflat ca tata va fi dl Victor Rebengiuc am avut un gol in stomac: “cum sa tip eu la dinsul?!”
Plus ca nu te lasa felul dinsului de a fi, e atit de cald, incit nu-ti permiti. Dar pot sa-ti spun ca, desi noi in pauze rideam, ne jucam pe telefoane, imi punea muzica domnul Rebengiuc – pot sa-ti spun ca stie ce face un iPhone mult mai bine decit mine (ride) -. in momentul in care am auzit “motor! actiune!” si i-am vazut privirea, am stiut: da, pot sa tip. Sunt oameni care stiu sa dea, sa te ajute. De asta spun ca a fost mai usor pe platou, desi erau Victor Rebengiuc si Marcel Iures linga mine, pentru ca amindoi stiu cind sa “dea”, ce sa “dea”, cum sa “dea” ca sa te ajute sa-ti faci personajul.“

Cum ai descrie-o pe Beatrice?

E un copil foarte, foarte rebel care-si iubeste foarte mult tatal si, dintr-o iubire prea mare – si a ei, si a tatalui fata de ea -, se creaza aceste probleme.

Ti-ai schimbat radical look-ul pentru personajul asta…

La castingul final, al treilea, a venit ideea ca eu sa ma tund scurt, sa se simta virsta ei. Un copil de 21 de ani, crescut foarte bine, dintr-o familie foarte educata, care nu voia sa faca rau, putea alege forma asta de revolta. Cel putin in prima parte ca dupa aia vom vedea ca ea s-a dus mult mai departe, cel putin mult mai departe decit se astepta tatal ei. Si, in repetitii, dupa ce am aflat ca o sa fie tata dl Rebengiuc, mi-am dat seama de diferenta de virsta si ca va fi o alta abordare tata-fiica, asa ca am zis ca cel mai bine pentru Beatrice ar fi sa fie cheala. Asta il va panica pe tata. Ea povesteste de ce s-a tuns si, ca sa fie credibila in gura mea, trebuia sa fie o schimbare radicala…

Cum a fost la casting?

Primele doua castinguri le-am dat cu dl Tica Popescu (nota mea. regizorul sezonului 2) cu care am avut o comunicare perfecta, ireala. A simtit ca sunt foarte timida si ca trebuie sa vorbeasca altfel cu mine.

Al treilea casting l-am sters din minte (ride). L-am dat cu dl Marcel Iures. Am avut cele mai mari emotii din viata mea si dumnealui si-a dat seama, incerca sa vorbeasca cu mine sa ma linisteasca. Eu ma uitam si aproape ca nu-l mai auzeam. Am fost atit de concentrata la problemele pe care le avea Beatrice, care nu au deloc legatura cu viata mea, si a trebuit sa uit de Crina si sa ma folosesc de toata energia mea pentru relatia pe care trebuia sa o am cu dl Iures, incit nu-mi aduc aminte ce am facut.

In curind o sa fii Anca in Napasta (regia Radu Afrim) pe scena Teatrului National din Bucuresti – cel mai mare teatru din Romania, toata tara te va vedea la HBO. Ai avut un an foarte bun…

Cineva acolo sus a zis “ia de aici, daca pot sa duci”. Ceea ce mi s-a intimplat anul asta e ireal. Dar veneam dupa 8 luni in care n-am lucrat si de asta am avut presiunea la castingul pentru Beatrice.

Mi-o doream foarte tare pe Beatrice pentru ca ar fi fost o compozitie si ca ar fi trebuit sa lucrez cu mine. Apoi, faptul ca dl Tica Popescu a avut incredere in mine, dupa ce foarte multi nu avusesera incredere, m-a facut sa vreau sa iau castingul ca o multumire pentru dinsul.

In Napasta va fi o surpriza. O abordare a textului cum stie Radu Afrim sa faca.

***
Am facut interviurile cu dl Victor Rebengiuc si Crina Semciuc separat si n-au stiut ca o sa le confrunt raspunsurile. Dar…

Crina spune ca, atunci cind a aflat ca dvs sunteti tatal ei, i-a fost frica…

(ride) Pai, sa-i fie…

Nu credea ca poate sa tipe in fata dvs. Spune ca ati ajuta-o mult. In ce a constat ajutorul?

Am fost foarte aproape de ea imediat. Eu n-am fite de actor:  “tu stai acolo ca eu vorbesc”. Am vazut colegi care au atitudinea asta: “eu sunt aici, voi stati in fund acolo.”

Am nevoie de partener, n-am nevoie sa ma vad pe mine. Relatia da nastere la tot ceea ce trebuie sa inteleaga publicul. Si, de fapt, relatia te scoate in evidenta si pe tine, si pe partener, pentru ca daca nu e relatie, nu e nimic.

Ati spus ca v-a fost mai greu la filmul asta decit la celelalte productii de televiziune. De ce?

In celelalte filme de televiziune nu aveam pagini de text, halci de text. Era dialog, trei patru replici, mergea. Era foarte simplu, nu era un episod intreg numai in doua personaje. Dar cind ai de invatat 12 de pagini  pentru un episod, din care 7 erau de text, e foarte greu. Si vorbesc eu, ca Marcel tace tot timpul. El da din cap intelegator si te asculta… Suporta ce zici…(ride)

Va regasiti vreun pic in personajul asta?

Nu. Decit faptul ca e actor, ca e director si eu am fost vreo 2 ani director.

Dar pentru ceva trebuie sa va fi placut, sa va fie simpatic…

E actor, asa ca sigur ca mi-e simpatic (ride). E bine intentionat in general. Am realizat o chestie cind am aflat ca  sursa de provenienta a scenariului este israeliana si, in povestea originala, fiica lui fuge la Berlin si se indragosteste, gaseste un guru, un turc. Imi dau seama ca la ei era vorba de un arab, conflictul capata alta amploare, la noi ar fi trebuit sa fie un tigan (ride)

Stiu ca dna Mariana Mihut se uita la productiile dvs si va spune parerea dinsei sincera de fiecare data. I-ati povestit despre rolul pe care il aveti de facut aici?

M-a auzit bodoganind ca am mult text.(ride)

***

“Domnul Rebengiuc e precum caii de rasa. Nu trebuie sa-i strunesti. Ii lasi liberi si te uiti cu uimire cum se misca”. Marcel Iures (psihologul Andrei Poenaru in serialul In Deriva)

foto Adi Marineci/ HBO

5346
iphone-5v-am facut program joi seara:)

v-am facut program joi seara:)

acum citiva ani eram dintre cei pentru care telefonul e doar o unealta, dar cind mi-am cumparat anul trecut smartphone l-am ales pe cel mai subtire si care sa faca si foto frumoase. adica, undeva m-am pervertit.

cred ca pervertirea mea la smartphone de design a venit via Steve Jobs si toata (non)campania pe care a facut-o pentru ideea de telefon mai destept si mai functional decit orice ti-ai imagina.

mi se pare ca acum gasca noua de la Apple strica un pic filosofia lui Jobs care crease o casta/ o religie pentru cei care aspirau sa detina – sau aveau deja – un produs al companiei lui, o strica pentru ca isi promoveaza altfel produsele. si sunt fericita de cite ori cineva se intoarce la origini cu sistemul de promovare al iPhone-urilor.

*

iPhone 5 cea mai cea dintre inventiile Apple vine in magazinele Vodafone incepind cu 2 noiembrie si, ca la iPhone 4, e de asteptat o lansare super super spectaculoasa. lansarea se intimpla in Vodafone Store din AFI Cotroceni, pe 1 noiembrie la ora 0.00

 

imi place mult ideea unei super super lansari intr-un mall care este doar pentru invitatii tai, pentru ca mi se pare ca vinde mult din filosofia lui Jobs; oximoronul –  o exclusivitate care sa fie “accesibila” pentru cit mai multi.

e super solicitat iPhone 5-ul, sunt super liste de asteptare  si va puteti inscrie pentru precomanda aici

*

iPhone 5 este cel mai subțire și cel mai ușor iPhone de până acum.Telefonul are un display impresionant de 4 inch și o carcasă elegantă din aluminiu. Chiar și căștile au fost complet reinventate.

aud asta de citeva saptamini deja si mi se pare ca e un mesaj subliminal pt mine sa-mi schimb telefonul pentru ca astea sunt criteriile mele de selectie: cit de usor si de subtire este. da, stiu ca e si foarte performant, dar cam cite detalii tehnice credeti ca pot eu sa tin minte?!

 

ce vreau sa spun este ca daca va doriti f f tare acest telefon minune , joi seara puteti sa-l cumparati din Vodafone Store din AFI Cotroceni, iar de vineri din toate magazinele Vodafone din tara. evident sunt oferte speciale, le vedeti  aici

 

ne vedem joi seara la lansare , in Vodafone Store din AFI Cotroceni:)

ma gindesc sa mi-l iau pe frumuselul asta:)

2131
RIKA-MAGAZINE-AW12_COVER-B-2_HIGHreviste noi pentru inspiratie

reviste noi pentru inspiratie

am obiceiul sa caut publicatii noi, de nisa, ca sa vad cum evolueaza industria – si de publishing si de creativitate.

e un reflex deprins in ultimii ani dar la care nu renunt, desi nu voi mai lucra in industria print-ului . e o forma de energie buna, de inspiratie.

si, uneori, e confirmarea ca alegerea mea de a nu mai citi glossy-uri romanesti e justificata.

iata doua dintre publicatiile descoperite recent (nu stiu daca-s noi sau vechi, eu acum le-am descoperit)

 

rika

Icon, suplimentul saptaminalului italian Panorama

 

si 3 coperte cum nu veti vedea la noi

 

 

 

5077
MuseoTag_Antipa_fatafelicitari pentru Muzeul Antipa

felicitari pentru Muzeul Antipa

Managerii Muzeului Antipa ar trebui sa scrie un manual de utilizare pentru confratii lor din alte muzee romanesti.

Au facut cel mai cool muzeu, cel mai interactiv, au inventat seri speciale in care sa dormi in Muzeu, ca-n filmul american celebru.

sunt preocupati la modul propriu, nu de forma, sa fie in pas cu tehnologia si sa aduca tineri in muzeul lor.

iata ce fac din noiembrie

 

Începând cu data de 1 Noiembrie 2012, vizitatorii Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București vor putea accesa informațiile atașate pieselor din expunerea permanentă și cu ajutorul telefoanelor mobile de tip Smartphone.

Proiectul MuseoTag Antipa a demarat la jumătatea anului și a fost realizat și finanțat de către NFCExpert.ro. Prin acest program, informațiile științifice asociate pieselor expuse pot fi citite cu ajutorul telefonului mobil datorită utilizării Quick Respond Code -urilor și a sistemelor NFC (Near Field Communication).
Ne-am propus accesibilizarea informațiilor științifice care, până acum, puteau fi citite doar pe infotouch-urile din fața vitrinelor, dar și atragerea adolescenților și a tinerilor, pasionați de telefonia mobilă și tehnologiile din acest domeniu; din noiembrie, informațiile legate de exponate vor putea fi citite simultan, de mai multe persoane, prin afișarea lor pe telefonul mobil într-un timp foarte scurt. Nu în ultimul rând, trebuie menționată ușurința cu care se accesează informațiile fiind necesară doar apropierea telefonului de codul de pe eticheta exponatului ca și faptul că, informația scanată și afișată pe telefon reprezintă și o rezumare a explicațiilor detaliate din textele conexe ale pieselor din expunerea permanentă.

1749
Poster oficial Dupa dealuride ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

de ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

Filmul “Dupa dealuri” scris si regizat de Cristian Mungiu e, dupa mintea mea, cel mai bun film romanesc din ultimii 30 de ani (pe astia sunt sigura ca nu i-am ratat cinematografic)

dupa ce vezi “Dupa dealuri” realizezi ca jurnalismul romanesc e la cel putin 50 de ani (in minus) distanta de cinematografia noastra. aici ai si comparatie directa – carte (nonfiction, adica jurnalism) vs film – Spovedanie la Tanacu vs Dupa Dealuri

cu tot respectul si asumindu-mi ca va parea o aroganta ceea ce voi scrie, romanul de la care pleaca filmul (al Tatianei Niculescu Bran) este schita draftului 1 pentru o creatie – filmul pe care-l vedeti pe ecrane – care a avut cel putin 20 de drafturi cu rescrieri si refinisari pentru a ajunge la esenta.

si nu e vorba  despre avantajul fictiunii (Mungiu putind sa-si contureze personajele dupa cum a vrut ca sa-i serveasca mesajului pe care a vrut sa-l transmita), e vorba despre structura, despre cum il faci pe cititor/spectator sa traiasca cu personajele tale, despre a merge dincolo de actiunea care da stirea (cu senzationalul ei cu tot) ca sa cauti intelesul emotional.

e diferenta dintre actiunea pe care americanii o numesc “reporting” – cind mergi pe teren si investighezi (iar doamna Niculescu Bran e un foarte bun reporter de investigatie) si scrierea  intr-o forma cinematografica, rezultata din reporting , avind o structura coerenta si bine gindita, scrierea narativa ( jurnalistul scriitor – writers at large, la americani)

*

scenariul filmului Dupa dealuri e mai bun decit foarte multe dintre cele mai bune romane romanesti:

povestea merge la esenta – e despre prietenie si singuratate intr-o tara care nu e foarte dezvoltata, nici cultural, nici economic; despre libertate si nevoia de iubire, cu toate ingradirile care vin cu ea.

nu ingroasa nimic (desi s-ar fi putut duce mult – cu imagini sezationaliste – in zona exorcizarilor);

e atit de echidistant incit, la sfirsitul filmului, nu tineam cu niciuna dintre parti, desi mi-ar fi fost usor sa empatizez cu fata care moare;

(pentru jurnalistii pasionati – fie si la nivelul de lectura – de scrierile narative, o rugaminte: uitati-va cu atentie la cum construieste profilul personajelor principale din discutiile pe care acestea le au cu altii – preferata mea e secventa de la politie cind merge Voichita sa-si faca pasaport)

*

uitati de prejudecatile cu “e film romanesc, vad o plimbare de o jumatate de ora cu maicute pe dealuri”; nu e nimic din asta; da, tine 2 ore si jumatate, dar nu simti cind trec. si nu, nu ai cadre lungi care sa te plictiseasca.

fetele sunt geniale (Cosmina Stratan si Cristina Flutur) si mi-au placut mult mult mult in doua secvente in care joaca totul din privire. (pentru Cristina – prima masa la manastire; pentru Cosmina – sosirea politistului pentru ancheta la fata locului.)

*

cel mai mult am iubit la filmul asta ca-ti spune povestea fara sa-ti scoata ochii cu nimic si, ca sa intelegeti cit de fin este, va descriu un cadru care nu va dezvaluie nimic din actiune, deci nu stric povestea, dar care arata subtilitatea regizorului.

cind maicutele si preotul ajung la politie, asteapta o vreme in dubita care i-a transportat. filmarea e din spatele dubei si vezi in dreapta si in stinga chipurile lor plecate; in fata stau cei doi politisti care i-au anchetat preliminar, la minastire, iar prin parbriz in fata politistilor – in plan indepartat, incit abia poti vedea ce este – se afla pe un stilp doua semne de circulatie: “Biserica Adormirea Maicii Domnului” – cu sageata la dreapta si “Biserica Sfintu Nicolae” cu sageata spre stinga.

*

sa vedeti Dupa dealuri, va rog. daca sunteti jurnalisti – pentru ca o sa invatati cum se poate sa vorbiti cu bun simt despre ceva senzational si cum puteti sa spuneti o poveste universala plecind de la un caz particular, dar si daca sunteti (tele)spectatori pentru ca sa stiti ce asteptari sa aveti de la cei care va spun povesti grele despre Romania noastra prezenta, dar medievala.

 

 

5282
filmStiu ca putem sa facem o fapta MARE

Stiu ca putem sa facem o fapta MARE

stiu ca multi dintre cititorii blogului meu s-au bucurat de-a lungul timpului de zecile de articole laudative despre romania culturala aparute in marile publicatii americane.

e parte din satisfacerea orgoliului nostru (poate si a patriotismului) ca nu se vorbeste despre tara noastra doar din perspectiva coruptiei (ca recentul studiu de caz despre adrian nastase din nyt) sau cersetori, tigani, saracie.

a venit momentul sa ne aratam si altfel patriotismul, sa platim cit de putin pentru ca Romania sa fie prezentata si altfel in lume. si este un exercitiu bun pentru a vedea daca e doar vorba de noi, sau si facem ceva.

echipa ICRNY (Corina Suteu, Oana Radu si , consultantul pentru cinema – Mihai Chirilov) care a parasit institutia continua promovarea filmului romanesc la New York cu acelasi proiect minunat  MAKING WAVES 2012: Romanian Film Festival at Lincoln Center, doar ca de data aceasta nu mai au niciun sprijin din partea autoritatilor romane.

asa ca au nevoie de sprijinul nostru.

pe scurt:  doar 5000 de dolari ii mai despart de realizarea acestui proiect care va aduce in fata celor mai importanti critici americani de film productiile romanesti, dar si in fata unui public foarte cultivat.

printr-o campanie de fundraising  via internet au strins pina acum 15.000 de dolari , mai au nevoie de 5000 pe care trebuie sa-i faca in 10 zile.

orice donatie conteaza. si contravaloarea unui bilet de cinematograf inseamna imens: e sprijinul nostru pentru niste oameni cu care ne-am mindrit.

stiu ca impreuna putem face ca lucrurile sa se miste – 5000 de dolari in 10 zile nu e imposibil de strins din donatii. si mai stiu ca, daca reusim, e un mesaj puternic pentru autoritatile romane ca oamenii care cred in valoare si in promovarea Romaniei culturale pentru ce are ea mai bun , oamenii acestia se aduna si muta muntii din loc.

 

puteti dona aici. va rog sa o faceti, orice dolar conteaza.

multumesc ca veti vota si ca ii veti anunta si pe prietenii vostri despre aceasta campanie.

P.S. Am scris DUPA ce am facut o donatie:)

2179
xfactordespre caractere la X Factor

despre caractere la X Factor

de astazi inainte incepe partea mea preferata din X factor. stim deja cite ceva despre unii concurenti, au fost inlaturati aia care nu aveau ce sa caute (mai sunt eliminati drastic si astazi o tura) si acum incep… experimentele.

acum incep producatorii sa se joace cu mintea concurentilor si cu rabdarea lor ca sa se vada daca au aluat de star.
rezista la oboseala? au diplomatie in orice situatii? stiu sa lucreze in echipa?

sa fii star nu e asa o joaca plina de glamour: daca ajungi la nivelul la care visezi, ai concerte care te plimba prin toata tara, uneori parcurgind in aceeasi zi tara in lung si lat pentru ca la concert sa apari zimbitor ca si cum tocmai te-ai dat jos dintr-un pat plin cu puf de gisca.

faci fata la presiune? stii sa te vinzi si sa te reprezinti pe tine in orice context?

in seara asta e prima sesiune de bootcamp si incep sa se vada caracterele. unii care pareau simpatici, vazuti de aproape, nu mai sunt la fel; altii care cintau bine la auditii, in fata unui cintec nou, nu se descurca la fel de bine. incep sicanele si birfele intre ei, pentru ca pentru prima data stau cu totii in acelasi lor. plus ca producatorii au avut o strategie smechera, i-au privat de somn in prima seara de boot camp cu o smecherie. iar omul la oboseara isi arata caracterul mult mai repede.

din seara asta s-a terminat cu distractiile gen veronica fermecatoarea sau alti ciudati care s-au bagat si ei in seama la auditii, la sfirsitul episodului de diseara din 196 de concurenti ramin 55, deci… o sa fie hardcore.

mi-ar placea sa-mi spuneti dupa acest episod cine credeti ca intra in finala. miine seara aflam finalistii:)

(sper sa am timp zilele viitoare sa descriu putin care e munca din spate, de dupa filmari, pentru ca seamana intr-un fel cu lucrul pentru un story scris in formula jurnalismului narativ si stiu ca sunt pe aici “practicanti” ai genului)

later edit: mai e si Judge house pina la finala, am uitat, ma iertati. m-am prins acum uitindu-ma la tv:)

1720
elles5hai la film

hai la film

in seara asta in cadrul Festivalului de Psihanaliza si Film se intimpla doua lucruri foarte simpatice:

3 scurt metraje sunt analizate de psihologi in prezenta regizorilor si a echipelor de actori, plus un film special cu Juliette Binoche.

Elles se numeste filmul si e povestea unei jurnaliste care are de scris un reportaj despre prostitutia de lux. Femeia e atit de prinsa de subiectul ei, incit incepe sa-si puna probleme despre propria sexualitate…

la filmul acesta, care incepe la ora 21.30 la Grand Cinema Digiplex din Baneasa, am trei invitatii duble.

daca va doriti sa vedeti acest film, lasati un comentariu la acest articol.

atentie! filmul are secvente cu trimiteri sexuale, nu este incadrat la “vizionare minori”, dar nici la “vizionare puritani”.

stabilim cistigatorii la ora 16.00. va rog nu va inscrieti daca aveti alt program diseara. multumesc.