Author : Cristina Bazavan

interviu brenciu1In culisele unui concert cu Brenciu

In culisele unui concert cu Brenciu

Pentru tabu de februarie am scris un profil al lui Horia Brenciu care sper sa va surprinda la fel de tare cum m-a surprins pe mine in timp ce faceam reporting.

*
Il stiu personal pe Horia Brenciu de 10 ani, poate mai bine. Ba chiar, se intimpla sa-l fi vazut la televizor inca de la prima lui transmisiune in direct, la o emisiune concurs, cind producatorii l-au gasit pe plaja si l-au pus sa seduca o tinara.

In toti anii astia pentru mine Brenciu a fost “ala care cinta mult si face multa galagie” si/sau “ala care iubeste foarte tare muzica”.
Dar asta a fost pina la inceputul lui decembrie cind, pentru ca am vrut sa scriu despre el, am petrecut mai mult timp cu si pe linga el.

*
Pentru story-ul pe care l-am scris am fost la concertul de pe 4 decembrie ( in memoria lui Frank Sinatra). Am plecat de acasa de la Brenciu, cu el, dupa ce s-a pregatit pentru concert si am fost umbra lui in culise sau linga scena.
In seara aia cred ca i s-a parut ca am pus cele mai stupide intrebari, dar – pentru ca imi promisese acces la orice as fi avut nevoie pentru articol – mi-a raspuns politicos la toate : Cite camasi ai in bagajul pe care-l iei la sala? Ce culori au? Ce play list ai? La ce piesa crezi ca se va bucura publicul mai tare? Etc etc…

Concertul s-a terminat la 2 jumatate dimineata, iar ziua incepuse la ora 10 cind orchestra repetase la Hard Rock Café. Am fost si la repetitiile trupei, ca sa ma obisnuiesc cu baietii si sa-I simt pe fiecare, sa stiu la ce sa ma uit in concert in raportul relatiilor dintre ei.

Stiu ca, in miez de noapte, am plecat cu gindul ca n-as putea face niciodata meseria lor.

In text e o secventa din deschiderea concertului care-mi place foarte mult

Trupa se duce pe scenă, iar Horia rămâne lângă o uşă rabatantă, pe unde, pentru că micul culoar de la cabină e comun cu cel de la bucătărie, trec şi chelnerii. Glumeşte de fiecare dată când ajunge la locul unui spectacol şi trebuie să intre aşa, prin spate:
„Prima dată când l-am văzut pe Frank Sinatra trecând printr-o bucătărie, mi s-a părut ciudat. Au urmat Dean Martin, Bobby Darrin şi alţi artişti, dar şi presedinţi americani. Am realizat ulterior că bucătăriile hotelurilor şi restaurantelor funcţionează ca un fel de culise pentru scenele de teatru. Mirosurile diferă.”
Acum e ca un leu în cuşcă. Se învârte pe doi metri şi jumătate, cât e lăţimea holului, cu privirea în vârfurile pantofilor, ascultând măsurile băieţilor de pe scenă de unde curge „Jingle Bells”. După 2 minute, cât e trecut în playlist instrumentalul din deschiderea concertului, muzica se opreşte. În liniştea care se creează, în capetele ridicate ale spectatorilor, în privirile uimite care se întreabă „de ce nu mai cântă?”, ţâşneşte vocea lui Brenciu.

„I can stand the line… let me sing a song to you, because it is in my heart…”

Orchestra nu scoate un sunet. Publicul zâmbeşte şi stă să aplaude. Horia cântă, mişcându-se în ritm mărunt, între pereţii holului. Când, eliberat, urcă pe scenă, publicul izbucneşte.

Dupa o saptamina de la concert ne-am vazut din nou. De data asta pentru aproape 4 ore de vorbe. Asta a fost momentul care m-a marcat cel mai tare pentru ca nu ma asteptam ca Horia Brenciu sa fie atit de analitic cu sine si de perfectionist.

Majoritatea informatiilor din text (cind nu sunt descrise secvente din concert) sunt din aceasta conversatie de patru ore.

Unul din fragmentele mele dragi este:

Sigur că o parte din succesul pe care-l are la public ţine de charisma personală, sigur că o altă parte ţine de experienţa lui în show-urile de televiziune şi de hrănirea instinctului pentru fiecare „live”. E conştient de toate şi le exploatează cât poate de bine, însă ştie că succesul vine şi din reţeta cu care asamblezi toate ingredientele: muzica, umorul, luminile, efectele speciale şi surprizele.
Nu poate să-l uite pe Tom Jones la Cerbul de aur, într-o seară din 1996. Îl asculta şi îi urmărea playlist-ul în paralel. Reacţia publicului curgea efervescent după fiecare piesă. Iar el se întreba: „Cum naiba face?”
Astăzi ştie că a bucura un om e 99 % transpiraţie şi doar restul – fructificarea unei stări. „Când mă urc pe scenă, am două tolbe, una cu muzici, alta cu surprize. Fiecare măsură a fiecărui cântec trebuie să conteze. Vreau să-ţi dau trei ore cu surprize masive pe care acasă să le desţeleneşti cu gândul şi să zici: Mă întorc!” Asta e cheia cu care poţi să-i captezi şi lui atenţia: să-l faci să râdă, să aibă muzică bună pe-aproape şi să-l surprinzi. Lui Horia îi place să asculte muzica la radiourile de pe iTunes şi nu pe CD; aşa nu ştie niciodată ce va urma. Şi-n filme, îi plac sărutările neaşteptate.

Insa mai sunt si lucruri pe care nu le-am scris
A fost un moment in care am vorbit de duetul cu Paul Anka.

– Sii de duet? M-a intrebat Horia din spatele calculatorului Vaio argintiu.
Eram acasa la el, eu stateam in partea cealalta a biroului lui, plin de dvd-uri, cd-uri si playlisturi in lucru pentru show-urile viitoare.
– Da, stiu, am zis ezitind.
– Ce stii? De unde stii?, a ripostat rapid.
– Pai ai spus tu in concert ca ai facut duet cu Paul Anka, am continuat sovaind.
– Da, ala.

Cu 5 ani in urma, Horia Brenciu s-ar fi contrat cu mine demonstrindu-mi ca nu stiu detaliile care imi erau utile la momentul acela al conversatiei, dar acum privirea lui spunea “daca o sa vrei sa stii, o sa cauti si o sa te informezi; eu ti-am dat indiciul, restul e treaba ta”.

Si-a mai fost o secventa pe care m-am gindit mult daca sa o pun in text sau nu. (n-am pus-o pentru ca am decis ca eu sa nu fiu parte din text, iar intimplarea era in relatie directa cu mine)

Dupa ce am terminat interviu (am mai fi vorbit dar a sunat cineva ca trebuia sa ajunga la inregistrarile pentru un desen Disney la care dadea proba pentru vocea unui personaj), mi-a dat sa vad un film de la concertul de la Cluj unde a fost o atmosfera incredibila, magie intre public si scena.

Horia s-a dus sa se imbrace si, cind s-a intors, s-a aseazat pe canapea in capatul celalalt al camerei. A luat o felicitare/pliant de pe o masuta si a inceput sa-l studieze, dar cu coada ochiului imi urmarea reactiile.
– Poanta e sa nu rizi, l-am auzit in timp ce rideam la gumbuslucurile pe care le facea cu un fular luat de la un spectator.
– Pai e amuzant, cum sa nu rid.
– Nu tu. Pe scena. Omul ala cu fularul nu trebuie sa vada ca tu te distrezi. Un zimbet si-ai stricat tot.

N-avea cum sa vada la ce ma uitam, dar se ghida dupa coloana sonora si stia fiecare secventa pe dinafara. Asa mi-am dat seama ca tot ceea ce-mi povestise era pe foarte bune; ca da, analizeaza in detaliu reactiile publicului de la spectacolele lui si ale altora. Ca da, e obsedat de perfectionism.

-In momentul ala am plins, l-am auzit mai tirziu.
-Pai si eu pling acum, am replicat.

Plinsul e in textul din revista, o sa vedeti voi unde.

*
Dupa ce am terminat cu partea de interviu si documentare la fata locului, mi-am dat seama ca pentru a scrie un text diferit trebuie sa stiu citeva lucruri despre muzica swing.
Am citit/ascultat/cercetat timp de 2 saptamini tot ce am gasit legat de muzica swing; am parcurs viata lui Frank Sinatra pe care Brenciu il iubeste atit de mult, am cercetat istoria cintecului My way si, pentru ca la concert ma socase o problema medicala peste care Brenciu trecuse “aparent” in pasi de dans, am cautat cum functioneaza centrii durerii fata in fata cu concentrarea catre un punct de interes.
Toate astea apar tangential in text.

*
si pentru ca mi-a zis in interviu “astazi multe dintre melodii sunt swing”, iar swing-ul are finaluri multiple, cu suspance, m-am jucat cu finalul textului: am incercat sa creez sentimentul ca se termina la o intrebare, dar el merge mai departe pentru ca ascunde altceva.
Asta e o smekerie pe care am facut-o doar pentru bucuria mea, nu cred ca vreun cititor se va prinde ca e o trimitere la constructia unui cintec swing, dar mi-a placut sa scriu acest text si m-am bucurat de el pina la capat.

*
dar cu tot efortul meu de a fi cit mai aproape de perfectiune, dupa ce i-am trimis textul ca sa verificam informatiile, mi-a scris ” masina pe care o conduc e un Audi, nu Opel cum ai scris”
🙂

*
In culisele unui concert cu Brenciu este publicat in Tabu de februarie care se afla deja la chioscuri.

88-38Razvan Ciobanu

Razvan Ciobanu

Cu Razvan Ciobanu m-am intilnit o singura data inainte de a agrea acest interviu, la festivalul de film de la Cannes, acum 2 ani, unde am vazut amindoi filmul lui Almodovar.

Tabu n-a avut niciodata o colaborare cu el, desi a platit publicitate in alte publicatii.
Si cu toate astea noua ne-a acordat interviul in care vorbeste pe bune despre problemele prin care trece.

As putea zice, fara modestie, ca mie mi-a acordat acest interviu. Asta pentru ca, inainte de a accepta s-a consultat cu o prietena, jurnalista, care i-a spus “daca e sa treaca cineva dincolo de ce se intimpla si sa faca un interviu serios, bazavan e aceea”. A fost cel mai frumos compliment pe care l-am primit in ultima vreme.

*
Miza pentru mine cu acest interviu a fost “cum vorbim despre sex pe bani, droguri, pierderi masive de bani fara sa fim tabloid, fara sa acuzam, fara sa privim de sus si fara sa judecam pe cineva, dar in acelasi timp oferind cititorilor nostri o imagine (cit puteam noi de) completa asupra evenimentelor”

Solutia a venit de la proverb japonez: “exista adevarul meu, adevarul tau si Adevarul.”: am pus fata in fata “adevarurile spuse de presa in ultimii doi ani” cu adevarul lui Razvan Ciobanu (povestea relatata de el)

Asta a implicat o vizita la biblioteca din partea colegilor mei Cristi Hertza si Alex Dascalu ca sa fotografieze ziarele din anii trecuti pentru a realiza in revista un colaj de fotografii, dar si un research amplu facut de Andreea Vasile si Ina Taranu Hofnar.

n-a fost de la inceput ideea de cover story. In prima faza a fost dorinta de un interviu de interior, numai ca lucrurile au evoluat pe parcurs.

Stiam ca, tehnic, nu era eficient sa realizez un story cu “comentarii”, pentru ca informatia trebuia sa ramina in forma ei bruta ca sa nu existe ideea ca am taiat si speculat in context. Asa ca solutia era “interviu publicat sub forma intrebare raspuns”.
Razvan a fost de acord sa si filmam interviul si, din acel moment, miza a fost si mai mare.

I-am solicitat 2 intilniri. Un preinterviu in care sa-mi spuna povestea cap coada ca sa-mi pot face o structura pentru interviul care urma sa fie inregistrat.
Dupa ce am aflat povestea, am vrut coperta. E o poveste de film: despre marire si decadere, despre o singuratate incredibil de trista, despre orgolii. Sigur ca are si sex si droguri si alcool, dar asta e doar virful icebergului.

Am publicat interviul asa cum a curs el dar, daca n-ar fi fost si o versiune filmata, as fi reasezat ordinea intrebarilor pentru ca unele sunt un fel de tampon pina am trecut la un alt capitol greu. (Daca as fi insiruit intrebari despre toate acuzatiile legate de viata lui ar fi fost un fel de inchizitoriu)

Sper ca mi-am respectat miza si ca tot ceea ce veti citi in revista nu vi se va parea tabloid.
Despre cum a fost cu coperta e alta poveste pe care am sa o spun…curind☺

De luni pe tabu.ro/video veti putea vedea in serial principalele momente din interviu.

88-38Razvan Ciobanu- Adevarul gol golut

Razvan Ciobanu- Adevarul gol golut

tabu de februarie e din aceasta dimineata pe piata.

cover story e cu Razvan Ciobanu care povesteste pentru prima data despre faliment, singuratate si depresie, problemele cu alcoolul, incercatul drogurilor si relatiile sexuale contra cost.
e o poveste despre marire si decadere care, printre rinduri, o sa va spuna foarte multe despre lumea modei din Romania.

mai avem citeva interviuri exclusive exceptionale
Lionel Shriver – doamna cu Sa vorbim despre kevin
Melanie Fiona – doamna proaspat nominalizata la Grammy
Julianne Moore – Doamna. Cu marturisiri despre famila ei si despre lucrul la The Kids are all right
Godfrey Deeny – unul dintre cei mai celebri critici de moda ( fostul redactor sef de la Vogue Homme)

un dosar despre Amanta – vazut din perspectiva unei foste amante, a copilului care descopera ca tata are amanta si a barbatului care a avut dintotdeauna amante.

si muuuulte alte surprize editoriale minunate.
dupa amiaza va voi povesti putin din culisele interviului cu Razvan Ciobanu pe care, banuiesc, ca-l veti vedea la toate televiziunile saptamina viitoare pentru ca avem si varianta lui video. pe care o veti gasit de luni, in serial, pe tabu.ro/video.

5141
27couture-sfSpanDior Galliano Avedon

Dior Galliano Avedon

fotografia asta care e din cel mai recent show al lui Galliano pentru Dior (zilele astea pe la saptamina modei de la Paris) imi aminteste foarte tare de Richard Avedon.

asta e motivul pentru care am postat-o aici, ca sa am un pretext sa spun o poveste despre Avedon:)

*
acum citiva ani am intervievat-o pe Brindusa Niro, nepoata lui Toma Caragiu, fiica doamnei Marioteanu Caragiu. Brindusa locuieste de multi ani la NY si a lucrat intr-o vreme pentru The new yorker, ba chiar s-a scris despre ea in vanity Fair.
foarte conectata la lumea modei ( scoate revista NY Fashion Week pe care in Sex in the city the movie o tine Charlotte in bratze), Brindusa s-a intilnit cu Avedon.

“tragea pe polaroid. ca sa surprinda secunda, naturalul, firescul. si-avea o oglinda in care sa se priveasca modelul, mi-a povestit atunci.

(dupa interviul meu, brindusa a aparut si la tv-urile romanesti, apoi au luat-o revistele sa scrie. pastrez orgoliul de a spune ca eu am intervievat-o prima in romania:) )

1828
2587289546_000c3a1667_zo parte din adevarul despre iesit in lume

o parte din adevarul despre iesit in lume

Sa nu ma intelegeti gresit: imi place sa ies la un pahar de vorba cu prietenii, dar cu ei am relaxarea ca le pot spune si cind nu am chef sa ies…pentru ca nu am chef.
Si relaxarea ca pot sa ma duc in jeans si nemachiata. Si relaxarea ca pot sa tac si sa vorbeasca ei orice fara sa li se para ca sunt inchipuita pentru ca nu ii bag in seama.

Cind vine insa vorba de iesit la ceremonii oficiale, de cunoscut lume noua… apar problemele.
Intr-un an, evenimentele mondene la care ies – intru socializare – pot fi numarate pe degetele de la ambele miini… si mai ramine loc si de vreun inel, doua:)

*

ieri, la lansarea Manly.ro aveam in dreapta o Ana si in stinga o alta Ana. Cind le-am invitat sa ne ridicam de pe canapelutza ca sa socializam cu lumea, Ana din dreapta a replicat:
“si ce sa le spunem?”
“buna seara ce mai faci?”, am replicat eu
“dar asta inseamna ca trebuie sa ne si cunoastem inainte. Tu-I cunosti?”
“da, pe multi dintre ei.”
“Pai vezi?!”, a replicat Ana cu un ton explicativ pentru atitudinea “de ce stau pe canapea si nu vreau sa ma ridic de pe ea”.

*
Cei mai multi suntem asa. Din motive care tin de incredere, de teama de nou, de orice motive or mai fi. Ne-a salbaticit viata (si web-ul) si avem retineri la sosirea intr-un loc nou in care nu cunoastem pe nimeni.

*

Ca sa o aduc pe Ana din stinga la aceasta petrecere, aproape ca am amenintat-o. I-am pus chiar si un target:
“Nu plecam de la locul faptei pina n-ai socializat cu cel putin 10 persoane.”
“Ce sa socializez? Ca nu-i cunosc!” a ripostat suparata.

*
E un cerc vicios aici: daca nu ies -> nu cunosc lumea; dar nu ies pentru ca nu cunosc pe nimeni.

Doar ca, pentru ca pe unii ne obliga job-ul, iesim, zimbim, ne punem o masca politicoasa si infruntam necunoscutul.

Eu ma motivez astfel:
-merg pentru un prieten care se va bucura ca am fost acolo sa-l sustin.
– merg pentru ca am un contract/job legat de evenimentul respectiv.
– merg pentru ca s-ar putea sa ma intilnesc cu citiva oameni care sunt ca mine si pe care o sa ma bucur sa-i intilnesc alta data.

*
asa ca va propun sa nu ne mai ascundem dupa deget, cam asta e adevarul despre iesitul in lume (cind nu esti pitzipoanca si nu trebuie sa apari la reviste ca sa-ti gasesti un donator de vuittoane)

E valabil pentru multe dintre prietenele mele ( noi femeile mai avem si lungile dispute interioare “cu ce ma imbrac?” “m-a mai vazut cineva in rochia asta?” “cum ma machiez” “imi sta parul bine?”), dar si pentru multi dintre prietenii mei.
Unii dintre ei s-au antrenat intre timp si ies din casa oftind, ca sa intre la eveniment zimbind si sa-si faca datoria.

De ce scriu asta? Ca sa stiti ca sunt mai multi ca voi/noi si sa va/ne facem viata mai usoara in urmatoarele ocazii in care trebuie sa iesim☺

4938
167680_185019301532903_143617905673043_492200_390578_saveti povesti cu Mercedes?

aveti povesti cu Mercedes?

aveti povesti cu Mercedes? Masina sau extensiile de brand Mercedes? daca da, puteti cistiga unul din cele 125 de premii, intr-un concurs organizat la aniversarea de 125 de ani de la aparitia acestui brand pe piata.

Pe 29 ianuarie 1886, inginerul Karl Benz a schimbat lumea, atunci când prima pagină din istoria Mercedes-Benz şi a automobilului a fost scrisă la Biroul de Patente din Berlin. Acolo el a înregistrat patentul Benz, ceea ce este considerat a fi chiar primul automobil din lume.

stiti ca-mi plac povestile frumoase, daca aveti una, scrieti-o si eu am sa o citesc pentru ca fac parte din juriul care alege cistigatorii celor 125 de premii.

iata regulamentul concursului.

Concursul, intitulat “Mercedes-Benz Storytellers;125 de ani de inovaţie” se desfăşoară în perioada 28 ianuarie – 31 martie 2011.
Pentru a participa la concurs, trebuie să trimiteţi o poveste despre Mercedes-Benz care să surprindă o experienţă plăcută a dumneavoastră legată de marca Mercedes-Benz sau impresii plăcute legate de această marcă.
Povestea nu trebuie sa fie foarte lungă (sunt suficiente şi câteva rânduri) şi poate surprinde diferite situaţii / aspecte, precum: momentul în care v-aţi îndrăgostit de această marcă, sau ce model preferaţi şi de ce, ori cum v-aţi simţit la volanul unui Mercedes-Benz, de ce vă doriţi să conduceţi un Mercedes-Benz, ce reprezintă pentru dumneavoastră această marcă. Lista temelor pe care le puteţi aborda este deschisă !
Iar pentru a vă înscrie în concurs, puteţi opta pentru una din următoarele variante:

1. Pe Facebook, după ce deveniţi fan al paginii oficiale www.facebook.com/Mercedes-BenzRomania, puteţi să postaţi povestea dumneavoastră în secţiunea Discussions, în cadrul topicului “Concurs Mercedes-Benz Storytellers 125 de ani de inovaţie”
sau

2. Puteţi trimite un e-mail cu povestea dumneavoastră la adresa 125ani@daimler.com, cu subiectul “Povestea Mea Mercedes-Benz”, alături de nume şi prenume.

Fiecare participant poate posta sau trimite o singură poveste!

Premiile concursului
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Noul CLS – premiul I
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Clasa C Noua Generaţie – premiul II
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Clasa E– premiul III
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Noul Vito – premiul IV
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz GLK – premiul V
– 120 de accesorii Mercedes-Benz: 120 puzzle “125 ani” şi 120 cărţi poştale cu imagini variabile “125 ani” – premiile 6-125.

*
in afara concursului va reamintesc ca am si eu o poveste Mercedes Benz
atentie! nu postati povesti aici, nu vor intra in concurs decit povestile postate pe pagina de FB Mercedes Benz Romania sau pe mailul anuntat mai sus.
succes. o sa va citesc toate povestile cu maxima curiozitate.

1586
Abdellah TaiaArmata salvarii – Abdellah Taïa

Armata salvarii – Abdellah Taïa

in week endul asta citesc o carte care va aparea pe piata la mijlocul lui februarie…Armata Salvarii.

o citesc pentru ca urmeaza sa o prezint. autorul are o poveste incredibila

*
Abdellah Taïa este primul scriitor arab care şi-a declarat public homosexualitatea.
A copilărit într-un cartier sărac din Salé, într-o familie cu opt copii. A studiat literatura la Universitatea din Rabat. Acolo şi-a întâlnit prima dragoste, un profesor elveţian. L-a urmat la Geneva, unde primise o bursă de studii. Din 1999, trăieşte la Paris. Şi-a pregătit doctoratul la Sorbona.
Editura Seuil din Franţa i-a publicat cinci cărţi, printre care şi Armata Salvării – 2006, Une mélancolie arabe (O melancolie arabă) -2008 şi Lettres à un jeune marocain (Scrisori către un tânăr marocan) – 2009. A primit prestigiosul Premiu Flore, în 2010, pentru ultimul său volum publicat, Le Jour du Roi (Ziua regelui). Scrie articole în presa marocană, franceză şi canadiană (Libération, Le Monde, Match du Monde, Transfuge).

*
Armata Salvării este prima lui carte tradusă în limba română.

1728
Espresso_still_lifeespresso

espresso

lucruri simpatice de citit/vazut/aflat pentru o zi mai frumoasa.

vine din austria e fotograf, se numeste Bela Borsodi si da viata lucrurilor in aranjamente care mai de care mai inventive.
un portret din tricotaje

sau un trup de femeie

*
e colega cu mine, are super umor, o cheama liliana ionescu, eu am botezat-o lilik. si-a facut blog, iar gargarita de la semnatura e si sub forma de tatuaj pe un umar (la ea, nu la mine). scrie despre beauty- frumusetea de mai multe feluri.

*
vine din filanda, nu stiu daca o puteti gasi si in romania ( eu am luat-o de la stockholm) dar e o super senzatie cind o degusti; ciocolata neagra cu arome de vin. Cocoafarm e brandul.
am testat merlot si pinot noir.

are un singur defect, e cam tare.

3485
IMG_4673-150x150eva maria are nevoie de ajutor.

eva maria are nevoie de ajutor.

are 4 ani facuti fix astazi. si are Leucemie Acuta Limfoblastica tip L1.
are nevoie de 60.000 de euro ca sa poate fi operata si se poate face bine.

nu pot sa-mi imaginez ce e in sufletul parintilor ei care isi tin astazi copila in brate, ii ureaza la multi ani si incearca sa-i zimbeasca pentru ca ea sa nu simta si furia/deznadejdea lor. ea e agatata de perfuzii, pentru ca asa ii pot stabiliza nu stiu ce chestii in organism.

o cheama eva maria si, daca credeti in semne, numele ei atit de special (primordialul uman) ar putea fi un imbold catre o fapta buna

nu pot sa-mi imaginez disperarea unor parinti care stiu ca fiica lor poate fi bine daca ar avea 60.000 de euro acum.

dar stiu ca depinde si de noi ca sa-i stringa repede. 2,6 sau 8 euro nu inseamna mult pentru noi, dar pentru ei inseamna o avere.
si daca e sa facem fapte bune, acestea sunt clipele in care putem sa le facem, cind omul are mai mare nevoie si cind ne pastram anonimatul.

donati? dati mai departe vestea ca sa doneze si prietenii vostri?

va rog.

Transfer bancar in conturile:
BRD – LEI
RO12BRDE426SV42546784260
Titular: Grigorescu Cezar
CNP: 1680315463070
Sucursala: BRD Ag. Mosilor

BRD – EURO
RO04BRDE426SV42546944260
Titular: Grigorescu Cezar
CNP: 1680315463070
Sucursala: BRD Ag. Mosilor
Cod SWIFT: BRDEROBU

Prin telefon:
(numere apelabile numai din reteaua romtelecom)
0900 900 082 – 2 EURO/apel
0900 900 086 – 6 EURO/apel
0900 900 084 – 8 EURO/apel

2303
Camera 360Cum am lansat un Laptop Samsung

Cum am lansat un Laptop Samsung

pentru toti cei care ma stiu, in ciuda gadgeturilor pe care le detin, informatia ca nu sunt cea mai tehnica persoana din lume nu e o noutate.
(ma rog, e chiar un eufemism.)

*
am fost invitata sa testez printre primii noile Laptopuri Samsung, intr-o companie extrem de onoranta: Razvan Lucescu si Andi Moisescu.

jucaria mea a fost SF 310 si, dupa legile mele, am numit-o White Beauty. are un design f elegant si tastatura e facuta din ceva f f placut la atingere. eu cred ca mi l-au dat mie sa-l testez pentru ca e cea mai buna demonstratie ca e functional si multi tasking: daca eu am reusit din prima sa fac share pe blog, pe FB si sa dezvolt content multimedia -> e clar ca poate toata lumea.

*
cred, am spus-o si in seara asta la lansarea oficiala a notebook-urilor Samsung, ca atunci cind ne alegem un computer nou ar trebui sa o facem cu grija cu care ne alegem o casa noua. vom pastra in el amintirile noastre cele mai pretioase, ne va ajuta cind ne e mai greu si vom petrece cu el mai mult timp decit…cu parintii nostri (nu zic cu iubitul/sotul ca se supara domnii).

eu, nu doar la computere, caut lucrurile elegante dar care sa nu fie ostentative, sa nu urle eticheta pe ele, dar sa le simt de la prima atingere calitatea, rasa si clasa.
(ma rog, acum stau si ma gindesc ca exact acelasi lucru il caut si la barbati)

*
mi-a placut sa ma joc cu Samsung SF 310 aka white beauty, uite o foto din seara asta, realizata de alex negrea.

pentru cei interesati de detaliile tehnice al computerului meu:

Procesorul dual core Intel Core i3 / i5, bateria premium Litiu Polimer care oferă până la 7,5 ore de viaţă si tehnologia Fast Start sunt doar câteva dintre aspectele distinctive ale seriei SF, asigurându-i consumatorului cele mai avansate experienţe de mobilitate şi funcţionalitate.

later edit: calculatorul SP 310 care era in sala era exact cel care a fost la mine. era blogul logat, putea oricine sa posteze orice. am vzt cind il testam din nou pt TV (cam cind facea si alex foto)

1968
Background_TheatreIvanov- vzt de un barbat

Ivanov- vzt de un barbat

pina sa vada aseara Cristi (Chinezu) repetitiile de la Ivanov nu m-am gindit niciodata la textul lui Cehov ca la unul despre branding.

da, mi se parea un text masculin (dincolo de istericalele din iubire ale celor doua femei care vor sa-l salveze pe Ivanov, e drama unui barbat de 30 si ceva care si-a pus prea multe provocari in viata si acum nu le mai poate duce), dar tocmai de aia m-am gindit ca Andrei Serban l-a distribuit pe Vlad Ivanov in rolul principal. (cind am vazut cum spune monologul cheie al piesei m-am gindit la Marlon Brando cu monologul despre copilarie din fata cosciugului sotiei sale, din Ultimul tango la Paris)

dar a venit Cristi la repetitii, s-a uitat barbateste si proaspat (iubesc oamenii care pot sa se uite cu prospetime la teatru, eu deja-s virusata) si-a scris un text in care m-am descoperit pe mine acum citiva ani, la primele mele repetitii de teatru la Pescarusul (tot Cehov, tot Andrei Serban regia).

Nici măcar nu știu dacă ce am văzut e o capodoperă sau nu. Și nici nu mă interesează. Pentru mine e una din piesele care o să însemne toată viața ceva și care o să îmi aducă aminte de faptul că mă pot face vinovat nu neapărat făcând ceva, ci nefăcând ceva. Pentru mine ceea ce am văzut aseară este o capodoperă. Pentru că m-a schimbat. Pentru că m-a făcut să-mi doresc să mă schimb.

Ca să nu credeți că am căzut în găleata cu nostalgism melancolic, dacă îmi permiteți barbarismul (necesar pentru o și mai necesară rupere de ritm și aducere a textului în ceea ce erați obișnuiți aici pe blog), vă pot spune că ”Ivanov” este despre branding. Văzut și înțeles pe 3 niveluri. Brandingul pe care ți-l faci tu în mintea ta, oglinda aia în care te vezi sau crezi că te vezi. Aici Vlad Ivanov este, din nou, magistral. Apoi e vorba despre brandingul pe care ți-l fac ceilalți și care funcționează pe principiul nu ești ceea ce crezi tu că ești, ci ceea ce cred ceilalți despre tine. Aici scena în care ceilalți discută despre Ivanov, așezându-se în fața reflectoarelor și luând niște trăsături demonice este fantastică. Și apoi mai este vorba despre brandingul pe care tu, ca spectator, îl vezi că se întâmplă în ceea ce te privește. Pentru că, așa cum se întâmplă când vezi mari actori pe scenă, pentru o fracțiune de secundă (sau mai multe…) te trezești că tu ești personajul acela, că tu îți joci propria viață. Și respirația ți se oprește, transpiri brusc și te forțezi să ieși din starea aia, care nu îți place, nu, nu îți place, pentru că te-a făcut să te vezi așa cum credeai că nu ești…

intregul text aici

eu cred ca teatrul nu e pentru critici; adica actorii si regizorii nu trebuie sa lucreze pentru ei, ci pentru spectatorii obisnuiti, aia care nu-s culti in ale teatrului, dar sunt smart ca sa inteleaga si sa simta emotia de pe scena. si daca la sfirsitul piesei, macar un spectator pleaca incarcat cu o energie pe care nu si-o explica, cu o stare care-l impinge sa faca lucruri noi in viata, sa faca o schimbare – de atitudine, de emotie, de stare – e cea mai mare victorie pe care o pot avea cei implicati intr-o piesa de teatru.

asa ca multumesc frumos cristi ca ai venit aseara, ai stat 4 ore la repetitii si, apoi, ai avut curajul sa spui pe bune ce ai simtit.

2138
oscarce (n)-ati fi nominalizat la Oscar?

ce (n)-ati fi nominalizat la Oscar?

in redactie au fost discutii aprinse despre ce si cum s-a nominalizat la Oscarurile 2011. eu am vazut prea puutine dintre filmele nominalizate si nu ma pot pronunta. am doar ceva simpatii care tin de actori sau regizori in raport cu munca lor anterioara… sau cu fizicul lor:)
bardem, bale, bridges, portman, benning-> sunt happy ca au fost nominalizati. precum si inaritu cu biutiful (pe care nu l-am vazut)

voi ce ati fi nominalizat si ce nu ati fi vazut pe lista de mai jos?

btw, si anul acesta facem Oscar Party si vedem ceremonia in compania cocktailurilor si a prietenilor nostri actori, regizori, producatori. desigur, puteti veni si voi.

Leading Actor

Jeff Bridges, True Grit

Javier Bardem, Biutiful

Jesse Eisenberg, The Social Network

Colin Firth, The King’s Speech

James Franco, 127 Hours

Leading Actress

Annette Bening – The Kids Are All Right

Nicole Kidman, Rabbit Hole

Jennifer Lawrence, Winter’s Bone

Natalie Portman, Black Swan

Michelle Williams, Blue Valentine

Supporting Actor

Mark Ruffalo, The Kids Are All Right

Christian Bale, The Fighter

Jeremy Renner, The Town

Geoffrey Rush, The King’s Speech

John Hawkes, Winter’s Bone

Supporting Actress

Amy Adams, The Fighter

Helena Bonham Carter, The King’s Speech

Melissa Leo, The Fighter

Jacki Weaver, Animal Kingdom

Hailee Steinfeld, True Grit

Best Picture

Black Swan

The Fighter

Inception

The Kids Are All Right

The King’s Speech

127 Hours

The Social Network

Toy Story 3

True Grit

Winter’s Bone

Best Director
Darren Aronofsky – Black Swan

David Fincher – The Social Network

Tom Hooper – The King’s Speech

David O. Russell – The Fighter

Joel and Ethan Coen – True Grit

3024
Cimitirul din Praga desenUmberto Eco Cimitirul din Praga

Umberto Eco Cimitirul din Praga

cind citesti Eco si vezi cum se desface actiunea pagina cu pagina, intr-o structura ca o ceapa mare careia ii dai la o parte foile ca sa ajungi la miez, simtindu-i prin mirosul din nari si gustul, iti dai seama cit de mare e scriitorul asta.

ce viziune are, ce atentie la detalii si ce gindire ampla pentru o structura de roman.

dupa asta, daca te bate un cit de mic gind sa scrii si tu ceva in aceasta viata, iti iei adio.

Cimitirul din Praga a aparut la Polirom, iar textele sunt insotite de desene minunate; la tema of cors

1929
2010-12-29 16.43.54fotografii din telefon

fotografii din telefon

parte din ele facute cu Galaxy Tab-ul, parte cu telefonul, un nokia mic, fara vreo pretentie speciala.

stockholm, caleasca reginei suediei care a trecut intimplator pe linga mine

un prieten nou, de lemn.

primele briose gatite vreodata de mine. arata aproape ca niste briose, dar au fo f f bune

papa bun de la o circiuma pe care am descoperit-o la intersectia strazii Eminescu cu str Toamnei.
f f misto acel loc

[gallery]
3363
Espresso_still_lifeespresso

espresso

citeva lucruri simpa de citit care sa va faca ziua mai frumoasa:

susan orlean despre cum s-a schimbat ritualul lansarii unei carti ( In new Yorker)

Back in the olden days, when people still churned their own butter and the process of writing and publishing a book was simple, the process went something like this:

1. Think of a book topic.
2. Find a publisher who likes the idea.
3. Write the book.
4. Decide what to wear to the book party.
5. Do a book tour. Because there are so many bookstores around the country, this might take a long time.
But things have changed, and these days writing a book is a far more complicated undertaking. As far as I can tell, the process now is more like this:

1. Think of a book topic.
2. See if the domain name for your title is available. If not, consider changing the topic.
3. Does the book title/topic morph easily into a Twitter hashtag? If not, consider changing the topic.
4. Set up the Facebook page for the book and a fan page for yourself as Joe Blow, Author; send out an e-mail blast to your entire contact list asking people to “like” your fan and book pages.
(…)

restul in the new yorker

*

alina constantinescu despre cum s-a vazut din perspectiva ei sedinta foto pentru coperta de februarie. totul s-a desfasurat in casa ei: Cazino Palace, Casa Vernescu

Ceea ce a facut ca, in cazul de fata, corpul meu sa imi transmita emotii noi. Le-am simtit puternice mai ales la inceputul sedintei foto, cand am vazut conturate personajele si jocul lor decadent.

Ma opresc la cele feminine pentru ca m-a fermecat simetria impecabila a corpurilor lor, pentru care de altfel au fost alese: aceeasi inaltime, picioare la fel de subtiri, aceleasi curburi ale spatelui, umerii la fel de lati, gat lung, sanii in forma de lacrima de aceeasi marime. Aproape ca aveau si acelasi zambet gotic sub machiajul intens care le-a colorat buzele in negru! De fapt, toate aratau ca niste clone ale feminitatii care si-au insusit decadenta si acum se bucurau de ea. Xeroxate dupa acelasi arhetip. Ceea ce facea diferenta erau tunsorile lor si modul in care li se aranjase parul.

cind alegem oamenii ca pe cai

*
esquire america apeleaza tot mai mult la augmented reality. (un concept care ma fascineaza si pe care as vrea sa-l incerc cit mai curind).
vedeta de pe coperta de februarie Esquire SUA, super modelul Brooklyn Decker se plimba prin 700 de librarii Barnes & Noble… cu ajutorul unei aplicatii augmented reality

3815
25FILM_03_6f0e7644dfla ce film ai plins?

la ce film ai plins?

Lynn Hirschberg a intervievat zeci de actori (celebrele screen test) si a adunat o serie frumoasa cu intrebarea What Movie Made You Cry?

raspund Annette Bening, James Franco, Natalie Portman, Michael Douglas, Mila Kunis, Mark Ruffalo, Helena Bonham Carter, Justin Timberlake, Dakota Fanning, Andrew Garfield, Nicole Kidman, Javier Bardem, Melissa Leo, Vincent Cassel, Julianne Moore, Robert Duvall, Jesse Eisenberg, Elle Fanning, Colin Firth.

*
eu pling la nenumarate filme, e usor sa ma faca un film sa pling.
dintre raspunsurile actorilor m-am recunoscut insa doar in Persona pe care l-a numit Annette Bening.

in rest, cel mai tare si mai tare, adica cu suspine, imi aduc aminte ca am plins la Podurile din Madison County. si la Sophie’s Choice.

tu la ce film ai plins?

prada_sportcum sa stai sanatos pe net- nutritionistul

cum sa stai sanatos pe net- nutritionistul

parte din campania organizata de site-ul pacientbun.ro, am fost la nutritionist, unde primul lucru pe care l-am spus a fost “stiti nu vreau sa slabesc”

Dupa o discutie despre obiceiurile mele de consum alimentar (asta dupa ce mai completasem 21 de pagini cu informatii despre ce maninc, cum maninc, ce greutate am avut in copilarie, ce greutate au parintii mei), am trecut la probele complexe:

masuratoarea.
“am mari surprize la proba asta pentru ca lumea se vede mai inalta de obicei”, mi-a spus domnul doctor Serban Damian.

“1, 60 am, dar poate am mai scazut cu virsta”, am incercat sa ma scot cumva…
“nu de la virsta asta”, a ris domn doctor

rezultatul 1,59m

deci, pe foarte aproape.

La cintar 47,3. Odata cu cintarul a fost calculata si cantitatea de grasime din corp, cantitatea de apa si de masa musculara. Dupa niste rapoarte pe care le face un soft sofisticat a rezultat ca “metabolic age = 23″☺

So, sunt verde ca o primavara☺

*
lasind gluma la o parte ce trebuie sa stiti despre vizita la nutritionist:

fiti oneste cind spuneti ceea ce mincati, ce va place si ce nu .
daca raspundeti cam cum banuiti ca ar fi correct, nu-l mintiti pe medic ci pe voi pentru ca nu va poate da un meniu care sa va faca viata mai usoara.

urmatiti-va cu sinceritate si atentie citeva zile inainte de vizita ca sa stiti ce raspundeti.

asteptati-va ca la vizita sa va dezbrace medicul: are de masurat nu doar kilogramele ci si pliurile de grasime de pe brate, abdomen, solduri, coapse. Plus ca va masoara cu centimetru: bust, talie, coapsa, solduri.

Primiti apoi o analiza a componentelor corpului (apa, masa musculara, grasime) si in functie de asta, plus ceea ce va place sa mincati, primiti sugestii de meniuri.

Task-ul meu in acesata campanie este sa maninc alimente care sa-mi aduca mai multa energie.
Primele sfaturi de la domnul doctor au fost:
– maninca la gustarile dintre mese migdale, nuci, fistic.
– Imparte aportul caloric pe mese astfel mic dejun 25-30%, prinz 40% , cina 25-30 % (eventual 2-3 gustari de 5%)
– Introdu semintele in salate.

Mine va povestesc despre cit de special este acest medic nutritionist, Serban Damian. Daca tot am ajuns in cabinetul dinsului, n-am uitat ca sunt jurnalist, asa ca am aflat ca e alergator la maraton si, mai mult decit atit, mi-a explicat cum se motiveaza un alergator de cursa lunga ca sa –si mentina obiectivul si sa-si depaseasca limitele.

E un exercitiu pe care ar trebui sa –l invatam cu totii pentru ca avem fiecare “maratoanele” noastre.

Deviza mea in campania “cum sa stai sanatos pe net” este “ o viata sanatoasa inseamna mult mai mult decit o silueta frumoasa”.
Pe miine.

1915
repe ivanovIvanov – perfectionism

Ivanov – perfectionism

Alte citeva secvente de la repetitiile piesei Ivanov (dupa A.P. Cehov) in regia Andrei Serban, la Teatrul Bulandra.

Andrei Serban in mijlocul scenei explica grupului de figuranti, aflati linga actorii mari, cum fac o iesire “pentru secventa nuntii”. Vlad Ivanov se desprinde usor din grup, vine la un scaun din fata scenei. Se aseaza pe mijlocul scaunului, isi muta trupul cit mai mult in spate, pe spatar, apoi capul e lasat pe marginea scaunului. Capul coboara usor spre stinga si, ca la dans, Vlad isi calculeaza miscarile miinilor: indoaie mina stinga, rasucind-o la spate, in timp ce corpul aluneca de pe scaun rostogolindu-se. Miscarea e controlata, toti muschii ii sunt incordati si, de la distanta, se vede ca un relanti. Cind ajunge jos pe podea se ridica usor si se duce inapoi la grup.
Cit timp ceilalti actori au fost prinsi cu explicatiile despre iesirea “ca la nunta”, Vlad tocmai ce si-a mai repetat o data miscarile “mortii” personajului sau. In citeva clipe, va insoti miscarea de replici si va fi sincronizat perfect cu partenerul care-i descopera moartea trintindu-l de pe scaun.

*

e o pauza de 10 minute pentru reasezarea decorurilor.
Mirela Oprisor alearga catre o doamna blonda, imbracata in jeans.
“aici sunt, am venit gata!”
Se aseaza pe un scaun in coltul din dreapta a scenei, ia violoncelul intre picioare, arcusul in mina dreapta si o priveste pe femeia blonda.
Femeia ii spune ceva si trupul Mirelei isi schimba pozitia, devine mai ferm, cotul drept ajunge la 90 de grade, arcusul imprima forta.
Doamna e violoncelista si o invata pe Mirela detalii utile pentru o secventa de citeva secunde din spectacol.

*
Actorii, imbracati in costume, stau in fata scenei, ca sa-i vada regizorul; mai putin Ioana Anton, cea mai tinara dintre actritele care joaca rolurile mari. Ioana are o rochie mare cu crinolina, de mireasa, si tocmai ce s-a bagat sub pianul de pe scena…vrea sa vada cum se comporta rochia in spatiul ingust. Dupa ce e familiara cu situatia, o ia la fuga pe scari pina intr-un spatiu si mai ingust deasupra scenei. Cind coboara, vine in fata regizorului cu un zimbet impacat.

– Astazi vin costumele, trebuie sa probez si ghetele, spusese sfioasa cu o ora inainte in fata lui Marius Manole.
– Cind va aud cu “vin costumele, sa incercam ghetele” , mi se pare aiurea. O sa ne descurcam, incercase sa o incurajeze Marius.
– Da, Marius, dar tu ai multe spectacole in spate, te-ai obisnuit… eu sunt la inceput, se aparase ea.

*

E seara tirziu, se repeta deja de mai bine de 6 ore. Unii dintre actori au plecat la spectacolele pe care trebuie sa le joace chiar in aceeasi seara, iar in repetitie sunt inlocuiti de asistenta de regie care interpreteaza multe roluri – simultan☺
Vlad Ivanov sta pe o canapea unde personajul lui trebuie sa se reculeaga dupa un mic lesin. In spate, Andrei Serban da indicatii despre cum sa fie modificata intensitatea luminii.
Vlad se uita fix in fata pret de citeva secunde, apoi se ridica usor de pe canapea. Ia violoncelul de linga care lesinase cu doua clipe mai devreme si-l muta citiva centrimetri mai in fata. Apoi il rasuceste. Se duce pe canapea, pare ca se gindeste la altceva. Peste citeva secunde vine inapoi la violoncel, ia florile de linga el si le aseaza in echilibru pe corzi.
Cind se intoarce pe canapea are deja expresia personajului lui; se recupereaza dupa lesin.

Cind reiau scena, personajul lui Vlad imbratiseaza violoncelul, iar florile ii ies la citiva milimetri din unghiul pe care-l face cotul, lasindu-I fatza in lumina, fara nici cea mai mica umbra.

***

(Sunt la birou, am treaba multa si nu ma pot duce din nou la repetitii, dar sunt ca drogatii in sevraj. Sau ca indragostitii care, ca sa li se para ca sunt mereu cu iubirea lor, povestesc la nesfirsit despre ea, retraind lucruri…

Nu credeam ca imi lipseau atit de mult repetitiile unui spectacol)

11723