Author : Cristina Bazavan

Zilele astea m-au chemat si RTV si A3 sa comentez de ce Madalina Manole nu mai era difuzata la radio si tv, de ce nu am pus-o pe coperta revistei.
Am spus-o clar si raspicat, dar simt nevoia sa punctez aici ca sa ramina.

Radio

Madalina Manole era difuzata. De Radio Romania Actualitati, statia care are in format muzica pe care ea o compunea.
Acolo sunt ascultatorii care sunt interesati de acest gen de muzica.
Conform targeturilor statiilor radio din Romania, MM ar mai fi putut fi difuzata – dar nu la fel de des si mai mult cu piesele vechi – la Magic FM, Gold FM si Romantic FM. (plus National FM care are in play list numai muzica romaneasca)

Ca aceste statii nu au audienta la care ea (si cintaretii din aceeasi zona) si-a dorit-o, asta e cu totul alta discutie. Toate celelalte statii au formate comerciale axate pe un public pina in 35 de ani. In play listul acestor statii sunt cintecele pe care lumea doreste sa si le puna in IPod. (citi oameni din Romania au in IPod melodiile noi ale Madalinei Manole, ale lui Adrian Enache sau Adrian Daminescu?)

Print
Pentru publicul caruia i se adresau creatiile ei, in presa scrisa putea obtine coperte de la Formula AS, Femeia, Flacara. Iar in divizia glossy – cel mult Tango care vizeaza un public mai batrior. (de altfel cind Alice Nastase conducea Tabu si realiza o revista asemanatoare cu Tango, a avut-o pe coperta si pe MM).

Pentru ca avem o cultura media (si de producator, si de consumator) de doar 20 de ani, nu avem toate nisele de public acoperite in presa scrisa.

In Romania nu exista o revista glossy up market pentru publicul de peste 40 de ani.
Si nici nu e timpul sa apara pentru ca cei care au 45-50 de ani nu au in obisnuinta sa citeasca reviste glossy, nu exista produse targetate special pentru ei (deci nici publicitate) si- cel mai important – in Romania sunt categoria cea mai defavorizata financiar.
Va trebui sa treaca inca 20 de ani pentru ca actualul public al revistelor 25-35 ysl sa ajunga la 45-55 cu obiceiurile de consum de acum si cu un venit mai mare decit cel al parintilor lor. Ma rog, intre timp cred ca printul nu va mai exista (de unde o concluzie rapida ar fi ca vor trebui sa apara site-uri si pt public “matur”)

Daca am fi avut background-ul francezilor sau americanilor, cu toate nisele acoperite cu publicatii, o artista ca MM si-ar fi gasit publicatia unde sa se exprime. (categoric una 40+)

TV
Acelasi comportament de consumator este urmarit si la statiile tv: ce face si ce e de interes pentru publicul intre 25-35 de ani, pentru ca in acest target sunt oamenii care dispun de cei mai multi bani, prin urmare sunt de interes pentru advertiseri.
Din acelasi motiv (un background foarte tinar de televiziune privata) nu avem foarte multe canale de televiziune care sa vizeze publicul peste 40 de ani. (poate Acasa tv, Romantica – din zona televiziunilor private, plus TVR-ul). Dar din nou – cu exceptia Acasa tv- celelalte televiziuni nu au audienta la care rivnesc artistii maturi. (dar, pentru ca producatorii de tv stiu ce au de fct, artisti ca MM se regasesc si la Acasa Tv si la TVR. Romantica nu mai are productie proprie, din cite stiu)

Artistii maturi vs cei tineri

E foarte usor ca “batrinii” sa dea vina pe “tzitze, craci si cururi” ca sa justifice de ce ei nu mai apar la tv sau la radio/reviste.
Din pacate e o idée falsa: in ultimii 5 ani (grosso modo) cele mai difuzate cintece in Romania apartin urmatorilor artisti Loredana, Directia 5, Stefan Banica Jr, Holograf, CRBL, Smiley.

Nici argumentul cu “adevaratele valori care umpleau stadioane in anii 80-90 “ nu tine.
Nu mai e acelasi context al consumului: in anii 80, in lipsa accesului la informatiile din categoria divertisment – ceea ce aveam in materie de muzica, film, teatru etc era acceptat ca unica unitate de masura si evaluare.
In lipsa oricaror altor concerte/show-uri, spectacolele pe stadioane era unica distractie asa ca accesul publicul in numar mare avea alte motivatii.

Astazi, piata divertismentului s-a diversificat si nisat; nu doar in Romania ci peste tot in lume. Si la nivel international, artistii sunt toti mai nisati iar nume care umpleau stadioane, astazi cinta in sali. Cei care cintau in sali, astazi incearca clublurile sau petrecerile private.
Promovarea nu se mai face pe stadion decit in cazul trupelor “legendare”, pentru ca nu mai este cost effective. Astazi show-urile pe stadion nu mai sunt shushe ca in anii 80, sunt adevarate spectacole de sunet/lumini/coregrafie si costa foarte mult.

la noi, indiferent de ce scuza/acuza s-ar rosti, televiziunile/radiourile si presa glossy se comporta la fel ca la nivel internaional cind e vorba de alegerea artistilor pe care ii promoveaza. Artistii de dinainte de anii 80 sunt promovati – in locurile unde se regaseste publicul care e interesat de ceea ce faceau ei atunci.

Si nu, nu suntem un popor de manelisti.
Si asta e o scuza ca sa nu ne uitam mai bine in “ograda noastra”.
Toti artistii maturi au ramas incremeniti in proiectele lor muzicale si comunicationale din anii 80.

Au aceiasi manageri de turnee care le organizeaza aceleasi shushe pe litoral – si dupa ce am vazut Rolling Stone sau Aerosmith in concert, de ce as merge la o astfel de shusha daca am 30 de ani?

Au comunicarea cu publicul aproape inexistenta. In epoca emailurilor se asteapta sa primeasca scrisori timbrate. Artistii maturi daca au o cit de mica activitate online e o minune, oricum nu sunt updatate zilnic site-urile lor, nu sunt dinamice paginile personale, nu sunt “actuale”.

Lucreaza cu aceiasi compozitori din anii 80 si cu aceiasi producatori.
Cu exceptiile mentionate mai sus, plus VH2 si Iris, nu stiu trupe cu artisti maturi care au incercat si reusit sa se “reinventeze”.

Sigur ca e schizoid si al dracului de greu ca mintea ta (si trupul) sa inainteze in virsta, dar sa trebuiasca sa fii conectat la actual & tinerime si, mai mult, sa creezi pentru ei. Dar asa e in meseria asta cu muzica.
Iti iese si place publicului, sistemul – asa precar cum e el – te ridica la suprafata si ai succesul la care rivnesti. Dar mingea e in terenul artistului. Ma rog, in capul si-n talentul lui.

*
Zilele astea i-am revazut (pt a treia oara fiecare) in concert pe Faithless si Pink Martini.
Maxi Jazz de la Faithless are 53 de ani. In concert a dominat si “dresat” publicul care i-a stat la virful degetului. Cu o seara inainte fusese intr-un club si cintase/mixase cu baietii de la Urma intr-un jam session.
Cam asa se tine spiritul tinar. Dar si asta e o lectie pe care o inveti intr-un mediu concurential cu vechime.

China Forbes de la Pink Martini e proaspata mamica, are 40 de ani si s-a mai ingrasat de la ultima vizita in Romania. Dar pe cuvint ca a cintat dumnezeieste, iar publicul era in urale. Poate o avea legatura cu faptul ca are ceva scoala (a terminat Harvard).