unii actori au umor si prezenta de spirit. ma intreb citi actori romani ar fi avut relaxarea sa se duca sa ia un premiu de genul Zmeura de aur, cu o zi inainte de a merge la Ceremonia Oscarurilor ca nominalizat.
A facut-o aseara Sandra Bullock. Iata speech-ul de acceptare de la Razzie Awards 2010:))
cum a ajuns apple celebru? sa ne uitam la hollywood
nu neg ca produsele lor sunt bune, tocmai ce scriu de la un AirBook Mac, dar asta nu ma impiedica sa remarc una dintre cele mai ample si mai inteligente campanii de product placement.
in sute de filme hollywoodiene.
very smart.
mi-ar placea sa am acces un pic mic la contractele dintre apple si casele mari producatoare de filme de la hollywood:)
Apple’s Greatest Cinematic Achievements from The Awl on Vimeo.
Elena Mihaila – internship la tabu – sapt 3
Saptamina nr 3 a fost una in care a fost loc si de putina teorie pentru intern-ul meu, Elena Mihaila.
A fost o saptamina in care am vorbit despre structuri de reviste, targeturi, pozitionari. Am plecat de la citeva publicatii pe care am invitat-o sa le descompuna structural si am ajuns, aproape fara sa simta, la cum acelasi subiect e declinat diferit de la o publicatie la alta in functie de targetul/formatul revistei.
Revistele analizate saptamina aceasta au fost din targetul 25-35 de ani, locale si internationale. Saptamina viitoare comparam reviste din targeturi diferite de virsta:)
Deja stiu care sunt lucrurile care-i plac pentru ca ii sclipesc ochii mari cind intilneste ceva care o uimeste (noi oportunitati de business care vin de la idei ca de niciunde, aparitia/crearea unei rubrici etc) si e amuzant sa o vad cum descopera lumea din spatele unei reviste.
Dar e si foarte motivant pentru mine, pentru ca e un aer proaspat, o uimire si o bucurie fata de lumea frumoasa pe care o creem, detalii pe care le mai uit uneori, grabita sa rezolv punctual problemele revistei.
Munca de internship din saptamina asta a avut si ceva lucruri spectaculoase (un interviu simpa si o negociere pentru cover), dar si ceva lucruri nashpa.
Iata cum se vede din partea Elenei saptamina nr 3:)
*
Ghiocelul a venit cu „dureri de cap”, hapciuri, ploaie, dar şi cu teme pentru mine. Pot spune că am început să învaţ mai în detaliu despre structura lunară a unei reviste şi acum, că am văzut ultima săptămână înainte de trimis la print, să vedem si începutul…Prima mea temă are legătură cu un market research – să analizez structura mai multor reviste, atât de la noi, cât si din alte ţări. O zi de luni structurată, am primit şi un program pentru săptămâna asta, dar şi cam ce o să se întâmple de-a lungul următoarei săptămâni, nu pot decât să mă bucur de ce va urma.
Ce a urmat a fost mai mult decât drăguţ, am asistat la un interviu primăvăratic, dar nu lipsit de consistenţă, ca un boboc de floare ce s-a dezvoltat în câteva ore. Interviurile sunt o parte plăcută a acestui job, cred eu, contează foarte mult şi felul în care îl dirijează un jurnalist cu experienţă, ca informaţia să curgă de la sine. Acum că am văzut cum a decurs unul, nu-mi rămâne decât sa aştept varianta finală. Am asistat şi la un mic shooting şi am primit a doua temă la care toată lumea a avut glume „încurajatoare” – transcrierea unui interviu (and here I go again on my own). S-ar putea să-mi revizui ideea cu „interviurile sunt o parte plăcută” după această experienţă. (glumesc)
Negocierile pentru inserturile din numerele viitoare au decurs destul de bine, iar mini-brainstormingul de idei pentru un „bonus” a fost mult mai productiv ca aparenta revenire a iernii. (cred că ar trebui să încetez cu aceste comparaţii)
Săptămâna s-a încheiat cu o discuţie despre tema de la început, am definitivat termenii de front of the book, core si back of the book. Am făcut ochii mari la mai multe detalii despre revistele glossy şi piaţa românească, pe care nu cred că le-aş fi aflat prea curând din alte „surse” şi care în acelaşi timp mă vor face să văd şi să citesc o revistă complet diferit de acum înainte.
Pe final de a treia săptămână sunt măndră să mă prezint „Elena – internul” şi că am început să dau si eu direcţii către biroul redacţiei: „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.
Elena Mihaila, 6 martie 2010
aici jurnalele din saptamina nr 1 si saptamina nr 2
iar a venit Mos Craciun la mine:)
cum ninge, cum vine Mos Craciun in vizita la mine.
mama lui Tibisor Mereu surprinzator mi-a facut niste mega botosei cu numele meu pe ei. pe dreptul il cheama Cris, pe stingul Tina. (Multzuuuuuuu)
ii port acum in picioare si ma fac sa zimbesc tare.
(exista unii oameni care pur si simplu te incarca cu energie pozitiva, asa e Tibisor. iar astazi am descoperit ca si Andrew e minunat. dupa o vizita de o ora la ei, sunt ca si cum as fi stat o zi la spa: relaxata si zimbitoare. magic energy)
si pentru ca va trebui sa vina primavara, chiar daca Mos Craciun e prietenul meu, am primit asta. sa-mi inveseleasca casa.
inainte de week end: eu, carti, sex
Am avut o saptamina intre iad si rai; vizite la spital si conversatii cu Mike Sager.
intre aceste extreme s-au aflat multe alte lucruri:
*
i-am raspuns lui Daniel Mitre la citeva intrebari pentru un interviu, ocazie cu care mi-am reamintit teoria mea cu “incest media”, adica ceea ce facem noi, romanii, pe net or cu netul.
-Jurnalismul online are o valoare mai mare decat celelalte forme de mass-media (presa scrisă,tv, etc)?
N-are inca valoarea pe care o merita. Cred ca in acest moment jurnalismul on line e la nivelul de incest media. Adica luam de la altii si prelucram putin (ne dam cu parerea cel mai ades, ca e cel mai ieftin) si generam mutanti invirtindu-ne intre aceleasi informatii.
E prea putin content nou, exclusiv on line. Content realizat prin mijloacele clasice ale jurnalismului: interviu, mers pe teren, ancheta, reportaj etc. Dar incestul asta pe content s-a petrecut si in presa scrisa la inceputul anilor 90 cind revistele romanesti decupau fotografii din publicatiile straine, le scanau si, cu un text adaptat usor, aparea un articol „nou nout”. Cu timpul au iesit din presa scrisa si copii frumosi, nu doar mutanti. Prietenii mei mai destepti in ale netului mi-au explicat ca e inca o chestiune de costuri; isi permit prea putini sa investeasca in content. Cei care o fac cel mai bine acum sunt cei care sunt publisheri si in mediul clasic (tv/radio sau print) pentru ca au deja resursele financiare si jurnalistice.
*
Am participat la lansarea cartii Frumosul sex al barbatilor (Florence Ehnuel, editura IBU Publishing) unde, pentru ca n-am avut prea mult timp sa-mi pregatesc un speech, mi-am reamintit de o lunga conversatie cu un prieten pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”
Si noi ne gindim la sex la fel de mult cit se gindesc barbatii. Doar ca nu ne lasa educatia sau cultura poporului din care cu onor ne tragem sa recunoastem in public asta.
E confortabil pentru mine ca se publica in Romania o carte care vorbeste despre sexul barbatilor (ca parte a corpului, nu gen) intr-o forma literara rafinata si voluptoasa, incluzind intre cuvinte, expresii pe care mama le-ar considera licentioase.
Si ma bucur ca se intimpla asta pentru ca, intr-un fel, noi – femeile secolului asta-, care incercam sa fim SUPER WOMAN, le-am constrins inconstient masculinitatea barbatilor nostri. Ne-am imbracat cu hainele lor, am preluat din activitatile lor, am aratat ca putem trai si fara ei. Iar ei au invatat sa se ascunda. (cum spunea colega mea Ioana, astazi nu mai vedem videoclipuri cu barbati in slip ca in anii 80 pentru ca ei nu se mai expun asa, de teama ironiilor noastre)
Asa ca e cazul sa vorbim despre sexul lor cu atentie si gratie, ca sa reparam ce am “stricat” :).
Daruiesc cartea Frumosul sex al barbatilor semnatarului/semnatarei celei mai frumoase marturisiri pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”
Dezbaterea se incheie duminica seara, cind stabilim cine primeste cartea.
sunt cea mai norocoasa fata din lume
really.
nu, n-am cistigat la loto si probabil ca nu o sa cistig vreodata desi, din cind in cind, ma mai apuca nebunia si-mi sun prietenii sa-mi spuna niste numere sa joc la 6 din 49 pe norocul lor:)
si dupa reperele clasice care stabilesc norocul omului probabil ca nu ma calific la statutul asta.
dar…. uite ce mi s-a intimplat astazi.
*
de dimineata, pe facebook, am gasit urmatorul mesaj
Mike Sager i love getting your posts when i look at my face book page every so often. i have no idea what they say, but visually your message and your picture make a welcome combination…. best
17 hours ago ·
si am explodat de fericire.
mike sager e un jurnalist minunat, unul dintre rarii oameni care pot transforma un text jurnalistic (reportaj l-ar numi batrinii din presa noastra) intr-o opera de arta. e domnul care a scris povestile care stau la baza filmelor Booggie Nights si Veronica Guerin. e un scriitor incredibil de talentat si de rafinat. are toate premiile pe care le poate lua un jurnalist, iar americanii care studiaza tehnicile de scris se inghesuie la cursurile la care e invitat special.
*
iata aici una din povestirile din Wounded Warriors aparuta in Esquire, USA, Wounded Batallion
*
pentru mine e in top 5 al oamenilor “care as vrea sa fiu cind o sa fiu mare”. i-am citit toate cartile, multe dintre articolele din reviste, ii urmaresc saptaminal cronica pe care o scrie intr-un ziar din san diego. dar,desigur, n-am vorbit niciodata cu el si nici nu speram sa se intimple vreodata asta. i-am dat add pe facebook intr-o seara cind, dupa ce mai citisem un pic din wounded warriors, m-am gindit sa-l googalesc din nou. mi-am zis ca o sa pot urmari mai usor ce si unde mai scrie.
atunci mi-a comentat ceva dragutz pe pagina, de welcome, am zburdat de fericire, dar mi-a fost rusine sa-i raspund. nu stiam ce i-as putea scrie.
asa ca in dimineata asta, mesajul lui mi s-a parut ca si cum as fi visat.
mi-a dat aripi brusc si am uitat de toate necazurile ultimelor zile.
mi-am facut, deci, curaj si i-am raspuns
Cristina Bazavan Mike, thank you. I promise I’ll write in English, from time to time, especially for you. You have no idea how happy I am you wrote me. I have carried a big smile this morning thanks to your comment. Not very long ago I had your Wounded Warriors next to my pillow, each night. I’m a huge fan of yours and it’s a little bit surreal that I’m talking to you. So, thank you.
Mike Sager How nice of u to be so kind. That makes MY morning. Do u have access to my other titles? I could send a care package of course…. best to radu if you see him.
What are you working on these days?
Cristina Bazavan I have ALL your books but I was re-reading Warriors because a friend of mine was writing about a Romanian soldier who died in Afganistan and I was her editor for this story. You have her in your list, Ana Onisei is her name.
Right now I’m writing a speech for a book I have to speak about this evening. I hate to speak in public. But the book is good (not mine, though:) )
Besides your books, I’m reading you column from San Diego newspaper, too:)
*
ziua a devenit muuult mai frumoasa, toate proiectele au prins viata, am gasit solutii la lucruri cu care ma luptam de citeva zile. si n-am mai simtit niciun pic de oboseala, m-am dus la lansarea de carte (frumosul sex al barbatilor) unde am vorbit despre sex, of cors. si m-am distrat nesperat de tare pentru genul asta de eveniment: lansare de carte.
*
pe drum catre casa, mergind lejer prin ploaie ca sa ma relaxez, mi-am dat seama inca o data ca sunt cea mai norocoasa fata din lume. mi se intimpla mie cumva sa-i cunosc pe toti oamenii aia dintr-un aluat magic pe care-i admir si ii iubesc. (am o lista lunga de asemenea exemple si locale, si internationale)
e absolut incredibil.
desigur am un zimbet cit toata fatza. sta acolo tâmp si nu vrea sa plece.
(si-mi vine sa pun acest post de blog intr-o sectiune necreata inca: “foarte foarte personal”)
Party de Oscar 2010
Duminica seara, pentru al patrulea an consecutiv, vedem ceremonia premiilor Academiei Americane de film intr-un cadru ca de Oscar:)
Party super simpa, cu multe vedete si…. exact ca la Oscar, cu cadouri super tari pentru cistigatori.
In cazul nostru cistigatorii pariurilor legate de nominalizatii care iau acasa statueta.
Dupa modelul organizatorilor ceremoniei de la Oscar (unde – pentru ca nu-i pot plati pe cei care participa ca invitati speciali care anunta nominalizatii, cinta etc – le dau cosuri cu cadouri super scumpe) si noi avem cosuri cu bunatati.
anul asta avem asa, per cos de cistigator:
una bucata item din colectia Stella McCartney pt Adidas
un parfum de la parfumeria Beautik
o cana Rosenthal (My house)
un accesoriu editie limitata de la The Muse concept store The Mews Boutique
spa la DEL MAR MEDICAL SPA
tratament La Prairie la Blues Line
iar pentru cel care nimereste cei mai multi dintre cistigatorii Oscarurilor, un cadou in plus – Samsung ST 500 – Noua Jucarie.
petrecerea are loc duminica seara, spre noapte/ dimineata, la IDELIER.
sunteti invitatii mei; cu un comentariu aici pe blog, va trecem pe lista de intrare la party.
si pentru ca eu n-am voie sa particip la concursul pentru cosurile cu cadouri, va pot sfatui pe voi ce sa votati:)
vine primavara
buna dimineata:)
Elena Mihaila – internship la Tabu- sapt 2
Saptamina asta eu am fost plecata din tara mai mult de jumatate. Elena Mihaila – intern-ul de la Tabu – a avut insa treaba de research pentru dosarul tabu de aprilie. iata cum s-a vazut saptamina dinspre partea ei
A doua săptămână a fost mai lejeră, dar asta nu înseamnă că nu am învăţat nimic. Pot spune că de acum lucrurile vin treptat, perfect cât să le pot asimila mai bine, ca mai apoi să le pot implementa*.
Primul lucru de care mi-am adus aminte săptămâna aceasta este că mereu mi-au plăcut stadiile de predocumentare, respectiv documentare. Acestea sunt momentele când învăţ cel mai repede despre un anumit subiect.
Să întocmeşti o listă care până acum trebuia să existe peste tot în „universul virtual” (într-o ţară membră U.E.), dar nici urmă de ea, nu este deloc uşor. Asta se întamplă pentru că din păcate multe informaţii se contrazic. Scrii ceva, dai peste o informaţie complet opusă, ştergi şi o iei de la capăt. Frustrat, realizezi că tot mai uşor este să primeşti o informaţie stocată mai simplu, dar corectă, de la un om.
Săptămâna aceasta lecţia cea mai importantă pe care am invaţat-o: Este absolut necesar să cunoşti lumea potrivită. Ca viitor jurnalist trebuie să-mi sădesc cunoştinţe în toate domeniile posibile, chiar şi în cele mai ciudate, nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de ele.
Zilele trecute eu şi Internetul ne-am ajutat, dar ne-am şi dezamăgit. Îl las să se hrănească în continuare cu publicitate, publicitate, publicitate. Că doar publicitatea este „arta de a crea minciuni din semi-adevăruri”.
Elena Mihaila, 28 feb 2010
ce n-am scris despre Tudor Chirila in Tabu, martie 2010
in tabu martie 2010 e un articol despre cea mai recenta piesa in care joaca Tudor Chirila, O lume pe dos in regia doamnei Iarina Demian (care se reintoarce pe scena ca actrita cu aceasta piesa!)
mi-a placut intilnirea cu ei, mai ales ca pe doamna Demian nu o stiam personal si m-a fermecat cu totul. dar inainte de orice, mi-a placut ca si-au promovat piesa asta la nivel occidental; cu sesiune de interviuri intr-o zi pentru toti jurnalistii, intr-o sala de conferinte dintr-un hotel. exact ca pentru promovarea filmelor mari de afara.
e un fragment din conversatia noastra pe care nu l-am pus in revista din motive tehnice, desi mi-a placut f f mult.
(am optat ca pentru revista sa fac o structura ca un text de piesa de teatru, cu dialoguri intre tudor si iarina, dialoguri cu garda jos despre cum si-au construit rolurile, despre cit de greu le-a fost sa ajunga la o anume stare, despre momentele dificile ale colaborarii lor etc.
monologul care nu se regaseste in revista e a lui tudor si imi era adresat mie, nu era o discutie cu doamna demian. se ridicase in picioare cind spunea ceea ce veti citi mai jos, era super patimas, ridicase tonul.)
totul a plecat de la remarca mea despre standardul profesional occidental la care avea loc intilnirea noastra si de la faptul ca, prin acest gen de intilnire, e o lupta cu sistemul.
*
monologul lui tudor chirila (pe voci diferite, in functie de intrebare/raspuns)
Bey nu ma lupt cu sistemul, mie mi se pare normal ca acum daca avem internet, ca tot se vorbeste atit de mult de internet, problemele sunt simple. Nu mai exista diferenta intre America si Romania decit de limba.
Avem toti acces la aceleasi instrumente?
Avem!
Avem acces la mai putini bani.
E adevarat, dar si in America exista chestia asta cu accesul la mai putini bani. Ca blair witch project a costat 23.000 de dolari.
Deci toti avem acces la aceleasi texte, la tot.
Hai sa zicem ca sunt inca diferente.
Intr-un studio ai acces la aceleasi scule, deci omul trebuie sa faca diferenta. De asta noi in tara asta ar trebui sa investim foarte mult in educatie, daca vrem sa ne salvam. Pentru ca noi toti o sa avem programe si bani sa ne cumparam calculatoare de la Steve Jobs, dar nu o sa avem niciodata oamenii pregatiti daca nu investim in educatia lor. Si aici e o problema de mentalitate.
La ce te raportezi?
Daca ma raportez la teatrul romanesc ar trebui sa inchid sandramaua de mult. Ca am facut spectacole f bune.
Dar oare raportat la londra si la ce se intimpla acolo, am facut eu spectacole destul de bune?
Si raspunsul probabil este nu.
Si decit sa stau cu explicatii si raspunsuri cu “de ce nu le-am facut pentru ca n-am avt bani”…
Pai…
… dar eu stiu, daca aveam banii de productia aia, daca stiam ce sa fac cu ei?!
*
sa cititi interviul din revista, dialogul mama fiu (iarina & tudor) e mi-nu-nat.
aici un alt monolog al lui tudor chirila despre piesa o lume pe dos
O lume pe dos se joaca la Teatrul de comedie.
concertul lui radu mihaileanu – 2 premii cesar 2010
in aceasta seara filmul Concertul al regizorului Radu Mihaileanu a luat doua premii Cesar (Oscarul francez, cum le place chiar francezilor sa-l numeasca):premiul pentru cel mai bun sunet si premiul pentru cea mai buna muzica scrisa pentru un film.
filmul a avut 6 nominalizari printre care si cel mai bun scenariu, cel mai bun regizor.
daca nu ati vazut inca filmul Concertul e cazul sa o faceti. anul trecut eu am plins la acest film
tabu de martie – cu 15 special guests star:)
tabu-ul de martie sper sa va surprinda.
mai intii ca incalca inca o regula si deschide un nou drum: e prima revista glossy din romania care iese pe hirtie mata. (termenul de revista glossy vine fix de la hirtia pe care sunt tiparite publicatiile de femei up market). noi va aratam ca putem fi eleganti, distincti, rafinati si foarte up market incalcind aceasta regula:)
apoi toata revista este scrisa de special guests star, femei vedeta care fac cu totul altceva decit jurnalism:) printre ele silvia serban, camelia sucu, paula seling, loredana, ana ularu iar in pictorialul de fashion nu avem modele ci vedetele handbalului feminin: adina meirosu, ada nechita si narcisa lecuseanu
coperta o are drept protagonista pe doamna Angela Gheorghiu a carei transformare din fotografii va va duce cu gindul la divele hi tech.
pentru fanii dinsei, foarte multi si in romania, dar si in toate colturile lumii, povestea care insoteste fotografiile va fi o mare surprinza. am intrat in dormitorul Angelei Gheorghiu:)
Am desfăcut rochiile pe patul mare, lăsându-le să acopere cuvertura de un violet regal. Am înşirat pantofii pe covorul moale. Am zâmbit la vederea colecţiei de filme cu Toma Caragiu de lângă televizor, am admirat patefonul expus cochet pe o coloană de marmură lângă uşa de la balcon, am zâmbit la vederea unor papuci pufoşi cu chip de ursuleţ, aşezaţi la perete, lângă o cutie de chitară decorată cu multe etichete.
Chiar dacă n-ar fi fost comoda din lemn masiv pe care se aflau cutiuţe misterioase şi suveniruri de peste tot din lume, şi chiar dacă n-am fi zărit partiturile cu însemnări de pe scaunul de lângă pat, tot am fi ştiut că suntem în dormitorul unei dive. De la draperiile bej şi până la pernele de pe fotoliile de lângă pat totul transmitea voluptate şi răsfăţ.
„Probăm?” ne-a întrebat simplu când a intrat în dormitor şi a văzut zecile de haine.
Laura a sugerat politicos că le poate proba doar dacă simte că e necesar.
„O, nu, probăm, dacă tot trebuie să alegem”, a aruncat căciuliţa cu ciucure în mijlocul patului. Cu acest gest jucăuş, Angela Gheorghiu era pregătită de prima rochie.
Angela Gheorghiu in tabu martie 2010
(mai sunt citeva subiecte f f tari si un dosar emotionant, dar despre ele scriu miine)
ion barladeanu si angelina jolie la paris
uneori nici cele mai indraznete vise ale unui om nu pot atinge realitatea.
ion barladeanu, domnul care face colaje extraordinare si care a trait f multi ani linga o ghena de gunoi, e la paris sa-si verniseze expozitia. si tocmai ce a intilnit-o pe angelina jolie.
imi imaginez ca ion barladeanu habar nu are cine e angelina jolie. stiu ca nu stie sa vorbeasca nicio limba straina, dar sunt sigura ca intilnirea dintre ei a fost una extrem de speciala. in comunicatul hbo zice ca s-au conversat 2 ore si cred ca trebuie sa fi fost extraordinar de reconfortant pt angelina jolie sa intilneasca un om atit de simplu cu un talent asa de special.
stirea asta mi-a facut dimineata frumoasa; nu pentru ca e jolie mare si importanta si s-a intilnit cu un romanas simplu cu un talent incredibil, ci pentru ca – sunt sigura -a fost ceva extrem de special acolo; neambalat in politeti pentru staruri de list A, fara fanfaronada, fara snobisme. ceva pur la nivel emotional.
si chiar si o vedeta ca angelina jolie are nevoie de asa ceva. sau mai ales una ca ea.
pe marginea prapastiei
virful de gama al unui produs e utilizat de cei mai rafinati dintre consumatori.
ti-ar placea sa ai cultura, background-ul, rafinamentul, pregatirea sa fii virful de gama in categoria ta? (in lumea in care te invirti/traiesti)
asta ar insemna sa fii la marginea superioara a categoriei de lux. dincolo de tine, n-ar mai exista un alt consumator mai rafinat/educat. ar fi “haul consumului”.
ai trai pe marginea prapastei.
iar acolo e periculos, poti sa cazi oricind, la orice adiere.
te-ai baga?
*
ma gindeam la asta astazi, in timpul prezentarii philips pentru o gama noua de sound design dintr-o serie numita obsessed by sound. daca ar mai fi trait domnul celibidache ar fi acceptat acum sa-si inregistreze concertele. ceea ce dinsul numea a treia dimensiune a sunetului pe care niciun aparat nu o poate prinde si reda, partea care duce la transcenderea sunetului si dorinta de a fi acolo, pe scena – din spectator, muzician – tocmai ce a fost creata.
sistemul se lanseaza in mai, dar am ascultat astazi inregistrari de concerte redate cu acest nou “aparat” si mi s-a zbirlit pielea. aveam impresia ca e linga mine muzicianul.
*
si n-am putut sa nu ma gindesc cit de vizionar era celibidache si cit de educat era muzical daca facea o asemenea distinctie in inregistrari. mi-am dorit sa fiu si eu “purists sounds” – rafinatii care vor cauta sistemul asta inventat de philips.
Nominalizari Premiile UNITER 2010
mai jos nominalizarile la premiile Uniter 2010.
cel mai tare ma bucur pentru Crina Semciuc si pentru Vlad Ivanov (care, btw, astazi a fost nominalizat si la Gopo si mi se pare f tare sa aiba nominalizari si pe teatru si pe film, la cele mai tari premii din tara. desigur, stiti ca sunt fan Vlad Ivanov:) )
Debut
Cristina Florea pentru rolul Tyler din spectacolul Nişte fete la Teatrul „George Ciprian”, Buzău
David Schwartz pentru regia spectacolul România, te pup! la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
Crina Semciuc pentru rolul Lena din spectacolul Leonce şi Lena la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Cel mai bun actor în rol secundar
József Bíró pentru rolul Cebutikin din spectacolul Trei surori la Teatrul de Nord – Secţia maghiară, Satu Mare
Vlad Ivanov pentru rolul Doctorul din spectacolul Un duel la Teatrul Naţional Bucureşti
Gelu Niţu pentru rolul Pavel Feodorovici Obolianinov din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Cea mai bună actriţă în rol secundar
Ana Ciontea pentru rolul Maria din spectacolul Un duel la Teatrul Naţional Bucureşti
Catrinel Dumitrescu pentru rolul Else din spectacolul Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Emilia Popescu pentru rolul Alla Vadimovna din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Cel mai bun actor în rol principal
Ionuţ Caras pentru rolul L. Gurevici din spectacolul Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului la Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca
Mihai Constantin pentru rolul Clov din spectacolul Sfârşit de partidă la Teatrul Metropolis, Bucureşti
George Mihăiţă pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Cea mai bună actriţă în rol principal
Virginia Mirea pentru rolul Zoia Denisovna Pelţ din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Ofelia Popii pentru rolul Bess din spectacolul Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
Sanda Toma pentru rolul Kate Keller din spectacolul Toţi fiii mei la Teatrul Naţional Bucureşti
Cea mai bună regie
Alexandru Dabija pentru regia spectacolului Pyramus & Thisbe 4 you la Teatrul Odeon, Bucureşti
Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara
Vlad Massaci pentru regia spectacolului Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Cel mai bun spectacol
Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara
family spirit
domnisoara simpatica din aceasta foto se numeste diana cuciuc si e art directorul revistei tabu.
domnul care a facut fotografia se numeste marian trasca si e sotul colegei de birou a dianei (si colega mea of cors), nicoleta trasca.
nico i-a adus cumva impreuna pe diana si marian pentru o serie de fotografii minunate, iar asta e ceea ce eu numesc spirit de familie.
si sunt happy, mi-e cald si bine cind se intimpla in redactia in care si eu muncesc.
eu cind vreau sa fluier, fluier – cartea
liternet publica de astazi cartea cu textul care a stat la baza filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier.
mai intii a fost o piesa de teatru scrisa de andreea valean.
spun mereu ca lectura unui astfel de text, in paralel cu vizionarea filmului, e un exercitiu foarte bun pentru cei care isi doresc sa invete sa scrie.
*
diseara ma duc sa ma pup cu echipa filmului, proaspat premiata la Berlin:)
NOMINALIZARI PREMIILE GOPO 2010
astazi s-au anuntat nominalizarile la premiile gopo, iata-le mai jos. cum si anul acesta votez cistigatorii, iar regulamentul imi permite sa fac publice voturile mele, am sa scriu curind ce votez:)
CEL MAI BUN FILM (LUNG METRAJ)
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME (România-Olanda, 2009)
Producător: Ada Solomon (HiFilm, Circe Films)
Regia: Radu Jude
CONCERTUL (Franţa-Italia-România-Belgia, 2009)
Producător: Alain Attal (Les Productions du Trésor, Oi Oi Oi, France 3 Cinéma, Castel Film)
Regia: Radu Mihăileanu
KATALIN VARGA (România-Ungaria-Marea Britanie, 2009)
Producători: Peter Strickland, Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu (Libra Film, Hai Hui Entertainment)
Regia: Peter Strickland
POLIŢIST, ADJECTIV (România, 2009)
Producător: Corneliu Porumboiu (42 km film)
Regia: Corneliu Porumboiu
CEL MAI BUN REGIZOR (LUNG METRAJ)
ADRIAN SITARU
PESCUIT SPORTIV
CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV
RADU JUDE
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME
RADU MIHĂILEANU
CONCERTUL
CEL MAI BUN SCENARIU DE LUNG METRAJ
ANCA DAMIAN
ÎNTÂLNIRI ÎNCRUCIŞATE
AUGUSTINA STANCIU, RADU JUDE
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME
CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV
ILEANA MUNTEAN, MIRCEA STĂICULESCU, ANDREI GRUZSNICZKI
CEALALTĂ IRINA
RADU MIHĂILEANU, ALAIN-MICHEL BLANC
CONCERTUL
CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ
ADRIAN TITIENI
Pentru rolul MIHAI din filmul
PESCUIT SPORTIV
ANDI VASLUIANU
Pentru rolul AUREL JIANU din filmul
CEALALTĂ IRINA
DRAGOŞ BUCUR
Pentru rolul CRISTI din filmul
POLIŢIST, ADJECTIV
FLORIN PIERSIC JR.
Pentru rolul CURZIO MALAPARTE din filmul
CĂLĂTORIA LUI GRUBER
VALENTIN POPESCU
Pentru rolul AVRAM din filmul
CELE CE PLUTESC
CEA MAI BUNǍ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ
ANDREEA BOŞNEAG
Pentru rolul DELIA FRĂŢILĂ din filmul
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME
HILDA PÉTER
Pentru rolul KATALIN VARGA din filmul
KATALIN VARGA
OLIMPIA MELINTE
Pentru rolul MAGDA din filmul
CELE CE PLUTESC
MARIA DINULESCU
Pentru rolul ANA-VIOLETA din filmul
PESCUIT SPORTIV
MONICA BÂRLĂDEANU
Pentru rolul FRANCESCA din filmul
FRANCESCA
CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ
DORU ANA
Pentru rolul NICU din filmul
CEALALTĂ IRINA
RADU IACOBAN
Pentru rolul BUGHI din filmul
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR
TIBOR PÁLFY
Pentru rolul ANTAL BORLAN din filmul
KATALIN VARGA
VASILE MURARU
Pentru rolul DL. FRĂŢILĂ din filmul
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME
VLAD IVANOV
Pentru rolul ANGHELACHE din filmul
POLIŢIST, ADJECTIV
CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ
DIANA CAVALLIOTI
Pentru rolul ANA din filmul
ÎNTÂLNIRI ÎNCRUCIŞATE
LUMINIŢA GHEORGHIU
Pentru rolul ANA din filmul
FRANCESCA
TANIA POPA
Pentru rolul CAMELIA din filmul
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR
VIOLETA HARET-POPA
Pentru rolul DNA. FRĂŢILĂ din filmul
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME
carte minunata: Suntem Furtuni- Andrei Rosca
de citeva zile vreau sa scriu despre o carte minunata si nu apuc:)
se numeste Suntem furtuni si este scrisa de Andrei Rosca (cel care a creat bookblog.ro). cartea a fost drogul meu din ultimele 2 saptamini. cum Andrei posteaza la 2-3 zile un nou capitol, ma duc in fiecare seara pe pagina lui sa vad daca nu cumva a mai aparut ceva:)
cartea, zice el, e despre “cum te maturizeaza antreprenoriatul”.
eu zic ca e despre a creste: pe dinauntru (intre reperele tale), dar si in afara (pentru reperele celorlalti). si ca rezoneaza cu ea si cei care n-au fost niciodata antreprenori in business, pentru ca vrem, nu vrem, antreprenoriem prin propriile fapte, propria viata.
mai jos sunt citeva fragmente din primul capitol al cartii; cel pe care l-am trimis catre toti colegii si prietenii mei. cel care m-a facut si sa rid, dar si sa pling.
Acum multi multi ani, in scoala primara, probabil datorita (sau din cauza) casetelor video cu Van Damme, Bruce Lee si Jackie Chan, am facut o pasiune pentru artele martiale. Si mi-am propus sa invat. Cateva luni mai tarziu, un verisor indepartat, jandarm, mi-a facut cadou o carte de judo si mi-a dat o singura indicatie: unul dintre cele mai importante lucruri era sa stii cum sa cazi atunci cand esti aruncat. Evident, eu nu urma sa fiu aruncat, ci sa ma arunc, fiindca invatam de unul singur. M-am aruncat, deci. Urmarind schemele din carte cu foarte putina rabdare pentru text, m-am aruncat iar si iar. Durea uneori, dar eu continuam sa ma arunc. O faceam cand ai mei nu erau acasa. Nimanui nu-i place sa fie vazut cazand, cu atat mai putin sa fie vazut cazand de bun ce e.
Si am tot cazut vreo trei saptamani, cred. In scurt timp am devenit expert, cel putin in ochii mei; un sentiment foarte caldut, dar inselator, pe care aveam sa il simt de multe, multe ori in anii ce aveau sa vina.
(…)
Ceea ce practicasem timp de trei saptamani nu te invata cum sa cazi, ci cum sa NU cazi. Cele patru pagini pe care le stiam acum pe dinafara erau singurele pagini din carte in care erau prezentate imagini cu modalitati de cadere ce ar trebui evitate.(…)
in antreprenoriat trebuie sa te pregatesti, in primul rand psihic, sa cazi de foarte multe ori. Apoi, dupa ce caderile nu te mai iau prin surprindere, trebuie sa inveti sa te ridici cat mai repede, sa te uiti in stanga si in dreapta, sa te asiguri ca nu te-a vazut foarte multa lume, dupa care sa mergi in continuare, cu capul sus, catre o tinta. Si intotdeauna cineva te vede. Intotdeauna cineva rade, intotdeauna cineva iti spune “ti-am zis eu ca nu va merge”. Iar in toata aceasta nebunie, tu faci eforturi sa te izolezi cat mai bine, sa te calesti, sa devii mai rezistent si, mai ales, sa nu uiti esentialul: ca fiecare astfel de cadere este un esec doar pana in momentul in care ai invatat cu adevarat o lectie importanta din ea. Apoi, devine experienta.
luati-va o pauza de la orice pret de o jumatate de ora si cititi primele capitole din carte (a postat deja 5 ), sunt sigura ca o sa reveniti la ea. enjoy it!