diverse - Blogul Cristinei Bazavan

14 years ago

vrajitoare, vedete si presa

ieri de la procuratura citire au iesit “pe surse” niste nume de personalitati publice care ar fi fost la vrajitoare.
de aici o isterie care a pierdut din primele secunde orice drept la imagine, orice bun simt si orice idee despre jurnalism.

***
sigur ca o stire cu vrajitoare si ceva celebritati pentru un popor minunat ca al nostru e distractia perfecta, iar pentru televiziunile lenese e aur curat, dar nimeni nu se mai gindeste cu bun simt la informatiile anuntate.

ieri la realitatea tv pe la ora 13.00-14.00 una dintre persoanele mentionate pe lista procuraturii, Amalia Nastase a vorbit cu mult bun simt despre neimplicarea ei in asa ceva. printre altele spunea ca e incorect din partea procuraturii sa faca publice orice balmajeli spuse de niste femei cu 4 clase specializate in inselatorii, fara sa le verifice in vreun fel. Tot Amalia spunea ca orice ar mai spune mai mult decit “nu e adevarat” e impotriva ei, pentru ca din ce se scuza se acuza.

o reactie plina de bun simt a unui om care – dupa cum recunostea – in prima faza s-a amuzat de stire, pina cind zeci de oameni au inceput sa o intrebe “da’ ai fost?”

ce face realitatea tv? doua ore mai tirziu da “beta”/inregistrarea cu reporterul de la procuratura sustinind in continuare ca Amalia Nastase a fost la distinsele doamne specializate in inselaciuni.

ce fac ziarele astazi? toate o mentioneaza si pe Amalia Nastase.

***
nu stiu daca si celelalte vedete au apucat sa dezminta, doar partea aceasta am vazut-o la tv, dar e un exemplu f bun pt ce vreau sa spun.

pe realitatea tv n-a interesat-o informatia curata, a vrut mascari cu nume mari si vrajitorii, a vrut can can. si-a continuat cu informatia manipulatorie si dupa ce a avut dezmintirea din partea unei parti.

mi se pare cel mai trist ca puse in balanta vorba unui doamne care e specializata in inselatorii si cea a unei femei oneste -> cea care inseala capata mai multa expunere si, indirect, credibilitate.

oare cum ar fi stat stirea daca – din intimplare – una dintre vedetele postului lor s-ar fi aflat pe lista magica doar pentru ca una dintre doamnele cu patru clase o placea si ii tinea minte numele?

diverse

14 years ago

cum aleg cadourile de Sarbatori

nu traiti sarbatorile intre doua extreme? bucuria de a darui lucruri care sa faca placere celor pe care-i iubiti si enervarea inghesuielii prin magazine?

pentru mine fiecare ajun de Craciun (+ 2 zile inainte) e perioada in care, daca pot, o iau la fuga din Bucuresti ca sa nu ma lovesc de oameni agitati si disperati in cautarea cadourilor.

urasc sa ma ingramatesc prin magazine inainte de Craciun, dar nu ma pot lipsi de bucuria de a face cele mai speciale daruri, asta e motivul pentru care ma organizez bine pentru cadourile de sarbatori.

cind fac un cadou ma gindesc la destinatar si la ce CEVA isi doreste dar nu-si permite sa-l aiba ( nu-si permite material sau poate nu are contactele necesare pentru a ajunge la acel obiect/fapt etc). uneori fac si cadouri cu mesaj – la asta e valabil mai ales cu cartile pentru ca sunt carti care stiu ca ii vor bucura pe unii oameni dincolo de cuvintele scrise intre coperte, ca le vor da niste senzatii (chiar daca uneori ar putea fi si lacrimi) care vor fi memorabile.

de exemplu, anul asta vreau sa fac cadou Autobiografia lui Andre Agassi unui domn caruia nu-i place sa citeasca. daca-l conving sa citeasca 50 de pagini din carte, doar primele 50, e aproape un dar pe care mi-l fac mie, asa de bucuroasa am sa fiu.

pe lista de cadouri pe care am sa le fac anul asta vor fi o experienta inedita si personalizata in Experimental bar ( cu cocktailuri pregatite pe personalitatea celui care va beneficia de dar)

bilete la un spectacol de teatru din londra (nu pot sa spun pina dupa Craciun ca sa nu stric surpriza destinatarilor)

o mare smekerie de fier de calcat de la Philips care are o unitate care face aburi si are o talpa inteligenta astfel incit poate sta 5 minute pe material si nu se arde, nu se strica nu nimic rau:)

ma rog, mai sunt cadouri pregatite dar nu le pot scrie ca stric surprizele.

oricum, dupa cum vedeti, ma gindesc din timp la ce cadouri sa fac si imi planific multe lucruri in avans. inclusiv bugetul, pentru ca a face daruri, pentru mine, nu e neaparat despre a cheltui mult ci despre a oferi niste experiente.

***

pina la sfirsitul anului BCR are un program special de creditare pentru bugetele cadourilor de sarbatori.
pachetul de sarbatori de la BCR contine creditul de nevoi personale Divers BCR si cardul de credit Powercard BCR

– are cadou 100 RON pentru clientii care iau pachet in campanie si care fac o tranzactie la POS cu cardul. Banii se vor vira in contul de card de credit pana pe 15 ianuarie, doar clientilor care au achizitionat ambele produse si au efectuat minim o tranzactie cu cardul de credit la un comerciant.

– are comision analiza credit: 0, comision emitere card credit: 0, comision administrare card credit in primul an: 0

Tot BCR a realizat o simpatica aplicatie pentru facebook unde poti sa-i scrii lui Mos Craciun ce-ti doresti sa primesti si cum facebook-ul e mare, sigur mesajul ajunge la Mos-ii din preajma ta.

am completat si eu o lista, mai mult ca sa va inspir pentru alte cadouri speciale, inedite, pe care sa le faceti iubitelor voastre (dragi domni)

P.S. dragii mei cititori, va rog sa nu faceti pe Mos Craciun cu lista mea din aplicatie. din experienta wishlist-ului de acum 2 ani de ziua mea, stiu ca daca fac public ca-mi doresc ceva, voi faceti posibil sa se indeplineasca. daaaaaaaaaaaaaar, acesta este doar un wishlist demonstrativ care ar putea fi inspiratie pentru cadourile voastre catre cei dragi. (nu catre mine). multumesc.:)

diverse

14 years ago

povesti pt copii

azi, impreuna cu Cristi China Birta, plus un spiridus genial al lui Mos Craciun – Radu – si fundatia Vodafone am spus povesti pentru copiii aflati in grija Asociatiei Sf Dimitrie din Bucuresti (copii aflat in pragul abandonului scolar din cauza situatiei grele din familie).

la inceput am citit cite o poveste si eu si Cristi, dar in partea a doua am creat impreuna 2 povesti. ne-am asezat in cerc , spiridusul a lansat un personaj, iar fiecare copil a continuat povestea dupa cum isi dorea.
prima poveste a fost despre un spiridus caruia un prieten rau i-a furat lista cu copiii buni pentru care Mosu’ avea de pregatit daruri.

a doua poveste a fost cu printesa Gabriela care era singura intr-un palat de clestar si a plecat pe un ponei roz cu aripi sa adune prieteni pentru o petrecere. 6 printese si 3 printi pentru care a cumparat daruri, ca sa le faca surprize la petrecere. dar la petrecere le-a dat o problema de rezolvat: sa gaseasca o solutie ca sa ajute lumea sa fie mai buna.

***
a fost felul nostru de a le sugera ca isi pot crea propriile povesti, ca pot avea controlul personajelor pe care le imagineaza.
au fost atenti si cuminti. iar eu am promis ca voi scrie sfirsitul povestii si voi gasi ce trebuie sa faca fiecare dintre invitatii printesei Gabriela pentru ca lumea sa fie mai buna. (am inregistrat toata povestea pina la sosirea invitatilor la petrecere)

***
eram asezati in cerc, copii si adulti, amestecati – si fiecare continua povestea “cu arme egale”: o fraza. ne-a placut sa fim la egalitate cu copiii si sa ne luptam pentru viata personajelor noastre.
am plecat super incarcata de energie.

de unde se vede treaba ca lumea povestilor te salveaza si cind esti matur.

***
toti copiii au scris cu ajutorul spiridusului scrisori pentru Mos Craciun cu ce isi doresc. spiridusul a pus pe intranet-ul vodafone scrisorile, si alte ajutoare ale lui Mos Craciun l-au ajutat pentru ca 170 de copii sa primeasca exact ce isi doresc.

diverse

14 years ago

Distractie la metroul

Vineri in metrou la Unirii 2 m-am jucat cu o smekerica tare tare simpatica. Un perete interactiv cu mesaje amuzante care se declanseaza cind te asezi pe scaunele de linga el, in asteptarea metroului care te duce catre casa.

trebuie sa recunosc ca m-am asezat pe mai multe scaune, ca si cind as fi cintat cu corpul la un pian imaginar format din scaunele din statie, ca sa ma distrez cu mesajele care apareau intr-o bula deasupra capului meu; de fiecare data altele.

ideea e foarte simpatica si-ti inveseleste timpul petrecut in statie, cind oricum n-ai nimic de facut (sau te gindesti la cine stie ce probleme mai ai de rezolvat).

peretele interactiv e parte dintr-o campanie care anunta faptul ca Orange livreaza din noiembrie internet in toate statiile de metrou din Bucuresti (inclusiv intre statii). cadou de sarbatori si de inaugurare a noilor servicii, puteti sa va distrati pe net GRATIS pina la sfirsitul anului, in timpul calatoriei cu metroul, daca- evident – sunteti client Orange.
dar parte din dorinta Orange de a face bucurestenilor viata mai simpa sunt si punctele de internet wi fi din centru vechi si din citeva puncte cheie pe care le gasiti aici🙂

revenind la peretele interactiv de la Unirii 2, partea si mai distractiva este ca mesajele care apar in bulele de deasupra capetelor trecatorilor pot fi generate chiar de voi cu un mesaj pe pagina de facebook Orange.

eu ma si vedeam cum stau zimbitoare picior peste picior pe un scaun si deasupra mea scrie: cititi bazavan.ro e cel mai simpa blog din romania :))

peretele interactiv sta la Unirii 2 pina la sfirsitul anului si sunt sigura ca va fi o distractie super simpatica pentru multa lume.
daca va faceti fotografii cu mesajele de acolo si-mi trimiteti le pun pe blog sa ne distram.
eu am nimerit un mesaj cu “va cauta seful pe mail, e grav si important” :)) dar n-am inca fotografia, e la domnul Vlad Petreanu😛

diverse

14 years ago

obiceiuri pacatoase

Nu stiu cand mi-am pierdut obisnuinta de a bea apa. Probabil, cam in aceeasi perioada in care am aflat ca e bine, e indicat, trebuie de-a dreptul sa bei cel putin doi litri de apa pe zi. Cand eram mica ii exasperam pe ai mei cu pauzele de apa pe care le faceam in timpul mesei si eram strict apostrofata pe motive pe care nu le stiam pe atunci si nici nu le-am aflat ulterior.

Dar sunt convinsa ca nu mi se trage din copilarie. Nu-mi place sa beau apa. Nici ceai. Numai cafea sau ciocolata, chestii despre care tot aud ca nu prea ajuta la hidratare, ba dimpotriva.

Evident, acum exasperez pe toata lumea cu ASTA, nu cu AILALTA, oricum am dat-o in relatia mea cu apa, n-a fost bine. Dar cum inteleg rational ca trebuie sa beau apa, am inventat un joc la birou, joc pe care vreau sa vi-l povestesc pentru
ca e simplu si eficient oricand vreti sa scapati de sau sa atenuati niste obiceiuri pacatoase.

Pe scurt, am desemnat-o pe una dintre colegele mele Water Manager. Adica ea imi spune cand sa beau apa si numai ea. Nu am voie sa o refuz, trebuie sa beau apa de cate ori imi spune ea, chiar daca ma trimite la dozator de trei ori la rand.
Pe de alta parte, daca nu-mi spune, nu beau, deci am ce sa-i reprosez Imi spune altcineva (de exemplu Andrei, sotul meu din celalalt birou), nu ma intereseaza. Eu ascult de Lo, ea e Water Manager.

Lo e, pentru sine, mult mai responsabila cu hidratarea decat as putea fi eu vreodata, jocul nostru e urmarit si de alti colegi de birou, mie mi-e rusine sa ies din joc de bine ce l-am acceptat de buna voie si asa mai departe. Beau mult
mai multa apa in ultimele saptamani. Nu stiu inca daca ajuta sau nu, o sa vad in cateva luni – cred. Pana atunci, ma amuza sa vad ca, in contextul unui joc, accept sa beau apa si nu mi se mai pare un calvar. Principiul jocului e simplu si vechi de
cand lumea si, pentru ca e un principiu, iata ca merge in (aproape) orice situatie.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

diverse

14 years ago

a venit Mos Craciun

da, mai e pina la Craciun, dar unii dintre noi (adica unele, ca sa fim precise) sunt mai norocoase si fratii lui Mos Craciun le viziteaza zilele astea cu premiile de la concursurile S!mpa.

in ordine, Ioana Socaci este cistigatoarea concursului care are drept premiu un Inel Pandora (bijuteriile pe care ti le poti personaliza ca sa poti celebra toate viictoriile personale) si va marca prin el nu doar multele kilograme pe care le-a dat jos cu o vointa incredibila, ci si sustinerea impresionanta a prietenilor ei in acest concurs.

Monica Daliu este cistigatoarea pachetului de relaxare de la Salonul Noblezza ea spune ca are nevoie de multa munca pentru a arata decent in acesta rochie, iar noi o sa o ajutam:)

si stati pe aproape ca mai am cadouri de la fratii lui mos craciun care vor aduce nu doar bucurii pentru cei care le primesc, dar sunt si semne de fapte bune pentru altii. detalii in curind.

diverse

14 years ago

tre sa…

trebuie sa fac o vizita la starbucks, cum ma intorc din calatoria friguroasa de peste week end.

ia uitati-va ce minunatie…

si nu sariti, nici asta nu e publicitate. cindva credeam ca starbucks face doar cocktailuri pe baza de cafea, dupa ce am trait (la propriu) o saptamina la starbucks victoriei sunt fan si am 4 sortimente diferite de cafea cumparata de la ei:)

diverse

14 years ago

facem o fapta buna?

stiu ca zilele astea vin in avalansa cererile si intrebarile “facem o fapta buna?”

asta e prima mea rugaminte, dintr-o serie:)

povestea e asa: 400 de copii orfani stau intr-un sat in Valea Screzii, in Judetul Prahova. e un centru special pentru copii orfani, unii sunt in plasament la familiile din sat, altii locuiesc in casute create pentru ei.

dar n-au parinti si nici nu sunt cei mai bogati din lume. iar sarbatorile sunt despre bogatia de a fi cu oamenii care te iubesc.

***
un domn care mi-e f drag pentru ca m-a ajutat sa-mi indeplinesc un vis, Razvan Stoian, face o colecta pentru copiii de acolo, iar simbata viitoare o caravana merge la ei.

30 de copii sunt pina in 2 ani, apoi cite 20 in fiecare grupa (de cite 2 ani) pina la 18 ani. e nevoie de pampersi, jucarii, alimente, hainute, electrocasnice pe care nu le mai folositi (dar care mai functioneaza)

ce ziceti, dam o mina de ajutor?
stiu ca am cei mai simpatici si mai sufletisti cititori, asa ca sigur putem sa-l ajutam.

multumesc frumos

diverse

14 years ago

un cadou de la mine pentru voi

ma gindisem sa fac un mic party – cadou de sarbatori pentru citeva cititoare ale blogului – la care sa le cunoastesti si pe tinerele domnite care sunt contributors pentru acest blog.

cum am o idee anume pentru acest party, mi-am dat seama ca va e mai util dupa anul nou, asa ca l-am aminat putin…
doar ca, prietenii la care voiam sa fac party-ul – salonul Noblezza ( va fi un party cu mult rasfat) – au zis ca nu se poate sa nu dau si un cadou acum de Sarbatori.

asa ca iata-ma cu cadoul: o tinara doamna poate merge la Noblezza pentru o pregatire speciala de Sarbatori, va fi stralucitoare si cu ceva centimetri in minus, ca sa intre in rochia de bal:)

ce trebuie sa faceti pentru asta?
sa-mi aratati rochia pe care ati purta-o daca ati avea silueta la care visati.
link la foto sau la blogul vostru unde e foto.

ce primeste distinsa care e cistigatoare?

Un pachet de tratamente in valoare de 290 lei care contine:

– Impachetare la infrasauna – capsula cu infrarosu combina beneficiile caldurii si ale infrarosului intr-o atmosfera de umiditate controlata; infrarosul actioneaza topind grasimile si diminunad celulita; are efect de slabire, detoxifiere, eliminare a retentiei de apa, relaxare cu meloterapie, cromoterapie si vibromasaj;

– Radiofrecventa corporala – efectul este de topire a grasimilor localizat si fermitate pentru piele prin refacerea colagenului

– Drenaj limfatic prin presoterapie – un costum special aplica presiuni pe lantul ganglionilor limfatici cu rol de slabire, detoxifiere, eliminare a retentiei de apa;

Fetele de la Noblezza sunt asa de simpatice incit au zis ca daca nu cistigati, dar daca dati like la pagina de Facebook Noblezza, beneficiati de oferte speciale de Sarbatori:
– 50% reducere la tratamentele faciale

– 40% reducere sa tratamentele corporale

– 45% reducere la epilare definitiva si vouchere cadou care clientii le folosi pentru tratamente faciale si corporale

Oferta detaliata se afla pe site-ul Nobleza

pentru cele care nu stiu, o mica adaugire.

Noblezza Beauty Lounge este primul atelier de înfrumuseţare din Bucureşti, deschis în 2010, pe strada Puţul lui Zamfir, la numărul 63. Noblezza Beauty Lounge este mai mult decât un salon, este un atelier – aici, specialiştii „croiesc” metode de înfrumuseţare personalizate, unice şi caracteristice fiecărui client în parte.

Bafta la aratat rochia preferata. concursul se incheie duminica la ora 24.00

si nu, nu este publicitate platita; chiar sunt prietenii mei implicati in acest proiect:)

diverse

14 years ago

ii placem pe ceilalti…

astazi, uitindu-ma la doi copii pe strada, am realizat ca…

ii placem pe ceilalti nu pentru ce primim de la ei, ci pentru ceea ce – intr-un mod pe care nu-l intelegem – ne fac sa le dam din/de la noi.

ca-n expresia aia “ma faci sa vreau sa fiu mai bun” (mai tre sa ne si iasa bunatatea asta…)

apoi, pentru ca ne place ce obtin(em) de la noi, ne imaginam ca ei sunt mai buni.

Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei, 1938

Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

moda

14 years ago

Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

In aceasta vara am fost la Berlin pentru cateva zile si am avut putin timp la dispozitie ca sa ma plimb pe strazile acestui oras cool, in care imi doream sa ajung de ceva vreme. Bunica si bunicul meu din partea mamei, evrei askenazi, au fost crescuti in spiritul culturii germane iar Omama ( bunica) spunea ca nu exista limba mai frumoasa decat germana:)

In ultima zi berlineza am gasit intr-o librarie o carte postala cu Marlene Dietrich, fotografiata in Gara Centrala din Berlin, aflata in compania a doi prieteni. Ma uitam la vedere si mi-am amintit ca mama are in album o fotografie cu bunicii mei, impreuna cu un bun prieten, surprinsi pe Calea Victoriei. Cum am ajuns la Bucuresti am rugat-o pe mama sa-mi scaneze fotografia si sa mi-o trimita. Uitandu-ma la cele doua imagini ( ambele dateaza din acelasi an, 1938) am sesizat acelasi aer glam al perioadei interbelice.
Era cu un an inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, existau semne ca vor veni vremuri grele si totusi optimismul era o stare care ii tinea pe toti ,,vii’’, senini, eleganti, cu un aer de bonvivanti fermecatori.

Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei 1938

Marlene Dietrich in Berlin

***
Acum aproape o luna, prietenele mele de la Antz, care sunt experte in cool hunting au lansat proiectul www.eroiiromanieichic.ro, un site al nostalgiilor noastre & ale parintilor & bunicilor nostri, model pentru generatiile urmatoare. Aici gasiti o adevarata ,,Romanopedia chic’’, cu eroi romani cunoscuti si mai putin cunoscuti si povestile lor fantastice.

Aseara i-am povestit mamei ca voi scrie despre fotografia lui Omama si Opapa pe blogul Cristinei si am stat de vorba cu ea despre familia noastra peste o ora la telefon ( mama nu locuieste in Romania); asa am aflat si cum m-am nascut eu, dar aceasta este o poveste separata, pe care o voi scrie pe 8 martie 2012.

Pana atunci ne reintalnim aici, ca in fiecare joi. Un weekend plin de amintiri frumoase va doresc!

Noemi

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

diverse

14 years ago

caut antrenor pentru simt

cind dormi pentru prima data intr-o casa noua, ai simturile alerte.
auzi toate zgomotele, vezi toate detaliile tencuielii, simti detaliile fiecarui material pe care-l atingi.
dupa o vreme, stii frecventa cu care apar zgomotele, stii de unde vin, cunosti obiectele din casa, mintea se obisnuieste cu ele si… nu le mai auzi/simti.

v-ati gindit ca e la fel si intilnirea dintre doi oameni?
la inceput suntem atenti la orice vorba, orice gest. decodificam emotiile din spatele cuvintelor si cautam intelesuri.
dupa o vreme, ni se pare ca stim, ne obisnuim si… nu mai avem simturile alerte.

***
mi-as dori un antrenor care sa ma invete sa fiu tot timpul “cu simturile alerte”.

diverse

14 years ago

iamademana.ro

acum patru ani, pe cind lucram la un dosar Tabu legat de prejudecati, am cunoscut o tinara pe care am sa o numesc N.

venise impreuna cu reprezentanta unei asociatii care ii proteja intimitatea si era pregatita sa ne spuna povestea ei. in conditiile ei – anonimatul.

eu eram in sala in care se facea interviul ca sa fiu girant pentru contractul pe care tocmai il semnasem in care noi promiteam ca ii pastram anonimatul si n-ar fi trebuit sa intreb nimic. nu era articolul meu.

***
N. isi spunea povestea gesticulind cu mina dreapta. fusese infectata cu HIV de catre partenerul ei de viata (cu care fusese 4 ani), avea o fetita (care nu era seropozitiva) si, pentru ca se chinuise mult ca sa faca fata diagnosticului, crease o asociatie prin care ii ajuta pe tineri sa inteleaga care sunt implicatiile bolii.
mergea atit de departe (mai degraba, aproape) cu cei care veneau la asociatia ei, incit ii insotea la medic cind aflau rezultatul analizelor. si-i tinea de mina.

N. avea o fragilitate teribila si, in acelasi timp, nu era niciun pic de victimizare in gesturile ei. avea super forta emotionala. imi aduc aminte ca tot timpul interviului mi-am dorit sa o iau in brate. si cind a plecat mi-am dorit sa o iau in brate, ca sa-i spun fara cuvinte, dintr-o imbratisare uriasa, cit de mult mi-a cistigat respectul.
n-am facut-o atunci pentru ca mi-a fost rusine. si m-am gindit sa nu i se para prea mult. am scris insa un text despre nevoia mea de a o lua in brate pe N. si, peste o vreme, am reintilnit-o si-am imbratisat-o.

***

in decembrie, Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/ SIDA din Romania (UNOPA) ne invita sa ne aratam sprijinul pentru tinerii care au nevoie de incurajari ca sa lupte pentru viata lor. puteti gasi detalii despre campanie aici

va invit sa vizitati site-ul, veti descoperi multe informatii despre HIV/SIDA care s-ar putea sa va schimbe perspectiva fata de cei care au acest virus.

in plus, uneori e mai simplu decit credeti sa ajutati. puteti pur si simplu sa puneti in statusul vostru de facebook “http://iamademana.ro/”, s-ar putea sa viziteze cineva site-ul si sa afle informatii care sa-i demitizeze imaginea despre HIV/SIDA.

***
stiti ce imagine port in minte din interviul cu N.?
“am pe frigider 2 borcane mari, din alea cu clapeta, in care tin medicamentele pe care le iau zilnic”

si nici nu stiti cit de bine m-am simtit cind am imbratisat-o.

Little white people that STOP you from doing the wrong

de ce nu (mai) scriu despre Vocea Romaniei?

diverse

14 years ago

de ce nu (mai) scriu despre Vocea Romaniei?

de ce nu (mai) scriu despre Vocea Romaniei?
simplu. nu imi dau acces.

sunt probabil singurul blogger / jurnalist caruia i-au refuzat accesul 2 saptamini la rind, ba chiar am primit un mail politicos in care am fost anuntata ca toate locurile sunt ocupate pina la finala:)

***
am facut exact aceleasi formalitati si pentru X Factor si pentru Vocea Romaniei; unii m-au acceptat in studio ca sa scriu ce vad, altii m-au refuzat.

simplu. asa e meseria noastra, scrii cind ai acces. sau, daca e ceva pentru care merita sa misti muntii, cauti surse. prima mea reactie a fost sa scriu dupa surse, apoi am spus ca nu se merita o asemenea demonstratie care – in cazul de fata- ar fi tinut mai degraba de orgoliu.

***
ma indoiesc ca cineva din echipa Pro Tv pune la indoiala profesionalismul meu, caci au fost foarte happy cind am scris poate cel mai amplu si mai detaliat articol din presa romaneasca despre Dansez pentru tine (Efectele Dansez pentru tine), asa ca altele vor fi fost motivele.

diverse

14 years ago

o lume fara atingeri?

cind mi-am imaginat prima data cum ar fi o lume in care sa nu poti atinge nimic, au inceput sa-mi arda buricele degetelor. simteam prin ele toata dorinta mea de a atinge si cit de multe senzatii as pierde intr-o “lume fara atingeri”.

asa mi-am adus aminte de doua filme minunate care stau pe drama “nu se ating” personajele principale, nu pot simti pe pielea lor, la propriu, o multime de mingiieri.

textul este parte din campania Nivea o lume fara atingeri si tin mult la el pentru ca vorbeste despre ceea ce cred eu cind ma gindesc la atingerea de toate felurile si cu toate emotiile pe care ti le aduce. mi-ar placea sa-l cititi, il gasiti aici.

*
dar baza acestui text sta intr-o realitate apropiata mie; eu, pentru ca sunt una dintre putinele persoane cu o mare sensibilitate la expunerea la razele solare, stiu cit de important e sa ai grija de pielea ta.

aproape ca am dezvoltat o obsesie pentru ingrijirea pielii cu un ritual care pentru altii pare complicat, dar pentru mine care-l practic de multi ani, e f usor – care include gomaj, un gel crema, uleiuri pentru corp sau creme hidratante.

ca sa intelegeti la ce nivel de obsesie sunt, cind am fost in caraibe, principala mea grija a fost sa cumpar ulei de cocos extras natural pentru a-l folosi la hidratarea pielii (si acolo, dar si pentru acasa… mai am inca o sticluta din care folosesc ca si cum as folosi aur)

***
stiu ca pare un rasfat, dar ingrijirea pielii e o chestiune de igiena.
ati putea sa faceti un experiment: sa luati o pereche de pantofi din piele naturala (neaparat dintre cei pe care nu-i mai purtati, ca sa nu plingeti dupa ei) si sa o scoateti pe balcon sa o lasati la soare o luna.
veti vedea cum se scorojesc, cum se distrug pentru ca nu mai sunt hidratati.

si vorbim despre piele “moarta”, neatasata unui organism viu.

la fel se intimpla si cu pielea noastra, care e expusa zilnic la soare si vint si care, daca ar fi hidratata bine, cu o crema potrivita pentru ea, ar fi mai elastica, ar da senzatia de suplete pentru intregul organism, ceea ce ar duce la o relaxare a intregului trup.

am prietene care, cind se afla in tatonari pentru un nou iubit intra in febra pregatirilor: creme de corp, gomaje etc. si le intreb mereu: “de ce nu faceti asta zilnic?”
raspunsul e “pentru ca mi se pare complicat”

“si de ce faceti asta acum?”
“pentru ca vreau sa simta frumos atingerea pielii mele”

***

In campania Nivea – o lume fara atingeri – aveti o ocazie sa faceti un exercitiu minunat “imaginati-va viata voastra fara nicio atingere”; chiar mi-ar placea sa stiu ce va imaginati.

altfel, daca va aflati in situatia prietenelor mele care vor ceva practic si eficient, va recomand cu caldura sa testati cremele de corp Nivea, personalizate pe genul de piele. Preferata mea este Smooth Milk, desi trebuie sa recunosc ca, pentru ca am pielea cu o tendinta spre uscare, o data pe luna, dupa un gomaj sanatos folosesc Nivea SOS Care Repare Lotion care este… rai. iti face pielea matase in citeva secunde:)

diverse

14 years ago

Pestisorul de la X Factor

aseara, la X factor, una dintre cele mai simpatice membre ale echipei de productie a plins in hohote. toata emisiunea.

***

si-a cistigat numele de Pestisorul de aur pentru ca le indeplineste toate dorintele celor din casa X factor; le aduce de mincare bunataturi pe linga masa lor zilnica, ii mai ajuta la curatenie (desi nu e treaba ei asta), ii mai oblojeste cind sunt bolnavi.
e a doua mama pentru toti concurentii.

O cheama Sofia Sunda, e parte din echipa Antenei 1 si, dupa ce se duce dimineata sa vada daca toti concurentii sunt gata de pregatirea vocala cu Crina Mardale, pleaca la birourile din antena unde-si continua treburile, iar seara se duce din nou in voluntari la casa X Factor sa vada daca toata lumea e bine si daca se culca in liniste.

face asta de citeva luni, intr-un program draconic, dar e tot timpul simpatica si n-a existat editie X factor la care sa nu fie atenta la toata lumea. a venit chiar si la noi sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva.

asa e Pestisorul, gata sa ajute pe toata lumea, cu un suflet imens.

***

aseara pentru Pestisorul a fost o editie foarte grea. cind finalistii au inceput melodia de grup, ea s-a asezat jos linga un monitor si-a inceput sa dea sms-uri pentru preferatii ei : Duo Voice. Era chiar linga noi si vedeam din raspunsurile afisate pe ecranul ei ca a mai dat sms-uri pentru Duo Voice.

cind i-a anuntat la duel, Pestisorul plingea in hohote.se facuse mica linga o scara si plingea. toti o consolau, ea stia ca asta e regula concursului si ca vor iesi toti pina la urma, dar isi dorea macar inca o editie pentru preferatii ei.

***
eu (si cred ca si colegul meu de vizionat X factor de la fata locului, aka Arhi – care a scris si el despre Sofia) am inceput sa-i iubim pe Duo Voice pentru ca o vedeam pe Sofia cum militeaza pentru ei si cit de mult tine la ei. daca ar fi fost un spot cu Sofia si dragostea ei pentru astia micii, toate mamele din Romania i-ar fi votat, sunt sigura.
dar regulile concursului sunt reguli si, dupa ce astazi Sofia i-a dus la radio Zu pe aia micii, s-a intors la birou la munca. diseara va fi in casa X Factor la fel de atenta cu toti si gata sa le mai faca o bucurie pentru ca sunt stresati si obositi, si departe de cei de acasa.

***
cind ne uitam la televizor la emisiuni de genul acesta, reality, nu ne gindim la echipa ca la potentiali spectatori care se ataseaza ca si noi de concurenti; cum nu ne gindim si nici nu ne pasa ca si ei au suflete… si sufera, respectind regulile emisiunii, facind o dedublare bizara intre ce au de facut la munca si ce simt ei dincolo de job.

aseara Sofia Sunda ne-a dat noua, celor care eram prin apropierea ei, o minunata lectie despre omenie, bunatate si profesionalism.

cind s-a terminat emisiunea, zimbind printre lacrimi, a plecat in culise sa-i incurajeze pe concurenti.

Sofie, pestisorule minunat, eu sunt fanul tau pentru totdeauna!

***
foto by Arhi

diverse

14 years ago

reactii si prejudecati

M-am surprins de foarte multe ori judecand oamenii inainte sa-i cunosc. Cred ca e un fel de virus care circula in societatea in care alegem sa ne traim viata. Un virus care ne intra in piele fara sa-l simtim, care ne da dureri si ne otraveste sufletul fara sa ne dam seama. Ma bucur din tot sufletul ca exista oameni care stiu cum sa ne curete, care inca mai sunt puri si vad dincolo de barierele pe care ni le punem singuri.

O data cu alegerea pe care am facut-o si anume meseria de actrita, mi-am asumat cumva faptul ca poate va veni momentul ca intr-o buna zi, sa ma cunoasca oamenii pe strada si sa ma felicite pentru prestatiile mele. Dorinta , pentru ca as fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit asa ceva, mi s-a indeplinit. Felul in care manageruiesti asta mi se pare cel mai important.

Dupa cum spuneam mai sus, traim intr-o societate in care oamenilor le place sa judece, in care fiecare are senzatia ca stie tot despre omul din fata lui si atunci isi permite sa arunce cu noroi, pentru ca e mult mai simplu. Acum insa,vine partea importanta, cum reusesti tu, ca om public, sa nu ripostezi? Sa nu fii ca toti ceilalti, ba din contra sa incerci sa devii un exemplu? Simplu. Daca ai gresit, iti recunosti greseala si inveti din ea, daca consideri ca ti s-a facut o nedreptate, taci, pentru ca oamenii care te cunosc si care cred in tine stiu ce poti. In felul asta, nu dai curs comentariilor rautacioase si in timp o sa ai ocazia sa te faci vazut asa cum esti tu. E nevoie de rabdare. Orice imagine se creeaza cu multa munca si rabdare.

Trebuie sa recunosc ca am fost pusa si de cealalta parte a problemei, cand am pus etichete fara sa cunosc continutul de dincolo de ambalaj. Acum imi pare rau si imi dau seama ca una din marile calitati ale oamenilor este aceea de a aprecia si de a vedea partile bune.

In seara asta mi-am dat un sfat important: inainte de a critica un artist, o vedeta, o persoana publica sau un om simplu o sa incerc sa vad dincolo de prima imagine care mi-e aratata, dincolo de fata creata de marketing sau dincolo de mascuta pe care fiecare om si-o pune pentru a se apara.

*
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

diverse

14 years ago

X Factor Diana Hetea

am spus de mai multe ori ca bucuria mea cea mare la show-uri precum X Factor e sa mai uit la caracterul oamenilor.
asta pentru ca, sub presiunea competitiei, unii evolueaza, altii isi ating pragul maxim de performanta si intra in panica pentru ca nu mai progreseaza, pe altii ii lasa nervii pur si simplu.

poate ca n-as fi scris despre Diana Hetea daca in seara asta la X Factor n-am fi vazut un filmulet din care reiese ca nu are cel mai frumos caracter.
pina miine apele se vor imparti in doua, pro si contra Diana, si tocmai de aceea as vrea sa va invit sa va uitati putin altfel la ea.
s-ar putea sa am o explicatie pentru rabufnirile sale.

***

juratii i-au spus tot timpul ca e prea tehnica si ca nu transmite emotii, desi are o voce minunata.
pun pariu ca nu a inteles despre ce e vorba pentru ca, in mintea ei, stie ca face tot posibilul sa fie perfecta.

in toate show-urile in care am fost in sala, m-am uitat la ea in pauzele de dupa emisiune sau pina sa intre in scena (cind la tv sunt filmuletele de prezentare) si cred ca Diana e genul care vrea sa detina controlul pentru ca altfel nu se simte apreciata;

Diana, la cei 33 de ani ai sai, e la fel ca o parte importanta dintre femeile acestei planete: vrea sa controleze totul – nu doar in imaginea ei, ci si reactiile celor din jur. si, in obsesia asta, pierde partea cea mai frumoasa: bucuria.

( uitati-va la corpul ei, acolo – in orele petrecute la sala sau la solar – aveti o “cheie” pentru obsesia ei pentru o imagine perfecta.)

e prea indirjita sa nu greseasca, e prea controlata ca sa se mai emotioneze, e prea focusata ca sa se mai incarce din altceva.

***
va mai aduceti aminte de secventa din Black Swan al lui Aronofski in care balerina (Portman) se confrunta cu directorul trupei?

el ii spune ca nu e buna sa joace rolul negativ, ca n-are suficienta pasiune, ea ii da replica (referindu-se la multele exercitii pe care le face zi de zi) ” Am vrut sa fiu perfecta”
iar directorul trupei o invaluie ca un animal de prada si-i spune “”Perfection is not just about control. It’s also about letting go. Surprise yourself so you can surprise the audience. Transcendence!”.

***

Adi Sina, mentorul Dianei, a incercat discret sa o scoata pe Diana din sabloanele pe care si le- a creat (rochia si look-ul de diva au fost minunate), dar – daca va uitati cu atentie – veti vedea ca ea se opune si crede ca doar varianta ei e cea mai buna. pentru ca acolo e “safe” si poate fi “fara greseala”, poate fi “perfecta”.

***

Scriu despre Diana pentru ca din greselile pe care le face ea in acest moment in show ar putea invata milioane de femei care – din alte milioane de motive – cred ca cea mai buna cale de supravietuire in viata e sa nu gresesti; sa controlezi totul.

cind, de fapt, conexiunile si legaturile cu ceilalti se formeaza cu emotiile care vin din micile stingacii si din cum te recuperezi din ele; din dorinta de protectie pe care o poti stirni in cei din jur.

sigur ca e o balanta fina pentru echilibru – pe de o parte e lucrul cit mai bine facut, pe de alta fragilitatea si bucuria de a face ceea ce faci. iar acul balantei e in echilibru cind toate astea sunt atinse in relaxare.

***
si stiti ce e trist? Diana se cearta acum in casa cu colegii ei de emisiune pentru ca simte ca nu-i iese ceva, dar – pentru ca ea se stie perfecta (si face eforturi imense pentru perfectiunea din capul ei) – crede ca vina e la ceilalti: la cum ii vorbesc, la cum maninca sau nu-si spala hainele. (sigur ca modul in care rabufneste tradeaza educatia, sau lipsa ei, dar acesta este doar unul dintre efecte)

va pierde si nu va realiza pentru ce a pierdut. din pacate pentru ea, si pentru cei care traiesc cu forma asta de “dorinta de perfectiune”, sansa unui show perfect e fix ca la finalul lui Black Swan, adica nu unul fericit.

si dianei (care e acum in fata reflectoarelor si-mi da prilej sa o iau de exemplu), dar si oricaruia dintre noi, i-ar fi mai bine daca ar descoperi frumusetea linistitoare a lucrurilor imperfecte facute din inima si cu “The Best” din ce poate da.

am mai scris despre “perfection is not just about control”

diverse

14 years ago

finalisti concurs Pandora, povestea 3

comenteaza la povestea care iti place cel mai mult (aici celelalte 2 povesti) si cea care aduna cele mai multe comentarii primeste un inel Pandora

inceput de cariera
elena

O sa va spun acum pe scurt povestea inceputului meu de cariera.
Nu am mai spus povestea asta asa nimanui pana acum. Nici macar alor mei.
Aveam 19 ani. Picasem la facultate, la jurnalism, fara 16 sutimi. Am plans mult. Copil prost.

Am urmat apoi niste cursuri de radio-tv. Si am ramas sa lucrez voluntar in tv vreun an si jumatate.
Intre timp, ca sa am bani de transport macar, lucram cu jumatate de norma acolo unde urmasem cursurile. La secretariat.
Deci ne aflam undeva in vara anului 1999. Lucram la una dintre primele posturi tv – pentru o emisiune de divertisment.
Incepusem prin a merge la filmari si a cara casete (beta si umatic.beta le stie toata lumea, umatic – cine mai stie erau cumva duble ca volum si greutate si eu eram un copil firav cu o vointa cat un munte si asta imi dadea putere).
Imi placea la nebunie ceea ce faceam si era singura mea poarta de intrare in aceasta lumea ciudata, interesanta, dulce-amara a presei sa-i spunem.

Eii, toate bune si frumoase. Insa emisiunea implinea un an si imi doream si eu sa aduc un plus de contributie. Nu-mi ajungea munca asa ca mi-a trecut prin cap sa cer voie a realiza primul meu reportaj (era despre echipa din spatele emisiunii si tot ceea ce se intampla in decursul unei saptamani ca sambata telespectatorii sa poata privi 3 ore o emisiune in direct).
Dupa multe zile de refuz, dupa o tona de lacrimi si pareri de rau a venit vestea cea buna: aveam ok-ul, insa trebuia sa imi vad si de treburile de zi cu zi adica de job-ul cu jumatate de norma si cel voluntar
Asa ca nu am dormit 5 zile si jumatate. Deloc.

La un moment dat stateam la birou cu capul sprijinit de mana si cred ca am atipit o secunda. Mi s-a parut o vesnicie. Si… a sunat un telefon. Fix. Atunci nu avea toata lumea mobil. Pe langa faptul ca erau o raritate erau si niste caramizi de abia le carai. Insa aveam pager Nu era al meu, dar eram fericita
Lucrurile mergeau insa struna. Si asta imi dadea o si mai mare putere.

M-am dus la un moment dat acasa, am norocul ca sunt din Bucuresti, i-am povestit mamei, mi-am luat intr-o geanta cateva lucruri de schimb si am plecat la munca.
M-am spalat cu apa incalzita la filtrul de cafea.
Aveam picioarele umflate ca niste butuci – cred si eu 5 zile incaltata aproape non-stop cu aceeasi pereche de pantofi (cu toc).
Mi-a amortit la un moment dat nasul de oboseala.

Nu stiu ce am mancat sau ce am baut. Stiu ca totul mergea pe Fast Forward, nu aveam timp de nimic, trebuia sa fac lucruri, oamenii se bazau pe mine, aveam responsabilitati
Si noaptea, pe bucati, imi montam materialul pe care cu greu il filmam in timpul zilei. Plus alte materiale ce trebuiau sa intre in emisie.

Saptamana a trecut repede, nu stiu cand.
A venit si ziua de sambata, totul a mers ca uns.
Intr-un final s-a difuzat si reportajul realizat de mine.
Inima imi batea ca o toba.
Totul era bine, iar eu zburam.

La petrecerea de dupa nici nu am putut manca.
M-am dus acasa, ai mei erau mandri de mine, imi auzisera numele la tv.
Am dormit 2 zile in continuu aproape. M-am trezit doar sa beau apa
Si asa a inceput drumul meu.

Pentru mine a fost si este un succes, o victorie.
Prima mea victorie.

A doua este un reportaj cu reptile vii: serpi (pitoni tigrati si pui de vipera pe care i-am tinut pe mine), iguane si alte taratoare.
Dar aceasta este o alta poveste…

diverse

14 years ago

Finalisti concurs Pandora, povestea 2

comenteaza la povestea care iti place cel mai mult (aici celelalte 2 povesti) si cea care aduna cele mai multe comentarii primeste un inel Pandora

CAND AM INCEPUT SA MA IUBESC
Ioana

Faptul ca am inceput sa ma iubesc e poate cea mai mare victorie personala. Primind provocarea Cristinei Bazavan sa scriu despre asta m-am gandit ca as vrea s-o pot face cat se poate de sincer. Sa scormonesc si sa scot din mine tot ce nu as fi avut curaj sa spun inainte sa incep sa fac ceva pentru mine. Pentru ca, desi poate fi un imbold pentru oricine isi doreste un numar de kilograme in minus, ma gandesc mai ales la cele care, asemeni mie, mai duc in spate un om.
Am avut intotdeuna probleme de greutate. Mari. Am avut variatii uriase. Am tinut tot felul de cure, dupa ureche sau recomandate. M-am infometat sau am mancat haotic cand am uitat de mine.
Stiu foarte bine mentalitatea omului gras sau si mai bine, a femeii grase. Stiu perioada de “ ma simt bine in pielea mea si cine ma iubeste, ma iubeste si asa”. Am trecut prin faza de “ stiu ca trebuie sa tin regim, dar n-am vointa”. Sau de “ nu pot trai toata viata tinand regim”. Cunosc gandul de “ acum am slabit putin, hai ca nu m-oi ingrasa dintr-o bucatica” ( si inca o bucatica, si inca una…pana pierzi tot ce ai castigat). Stiu si “acum nu ma gandesc la slabit. Sunt nervoasa ( suparata/stresata/deprimata/melancolica, etc) si trebuie sa mananc ceva”. Am vazut si privirile pline de repros sau pe cele pline de mila. Am simtit tacerile atat de grele ale celor care ma iubesc. Si mi-am dus in spinare, alaturi de multele kilograme in plus, frustrarile,furiile, complexele, nesimtirea si nepasarea. M-am inchis de buna voie intr-un corp care nu mai avea nimic in comun cu mine, sufocandu-ma ( la propriu si la figurat) undeva, adanc, inlauntru.

Ajunsesem la 120 de kg si eram foarte suparata pe mine mai ales pentru ca reusisem in urma cu cativa ani sa mai slabesc si, din comoditate, din delasare, din prostie, nu am cerut ajutor atunci cand n-am mai putut singura sa gasesc drumul.
Vi se pare ca sunt prea dura ? Pai hai sa va spun cum ma simteam la gabaritul mentionat : faceam tahicardie ( incepusem chiar sa iau medicamente pentru asta), ma dureau ingrozitor calcaiele, spatele si genunchii, respiram ca o locomotiva cu aburi cand urcam 5 trepte sau mergeam 50 de metri pe jos, aveam migrene si niste stari de rau ingrozitoare inainte de menstra. Apoi am inceput sa ma neglijez cu totul pentru ca mi-era rusine sa merg la cosmetica, la epilat sau in magazine unde invariabil mi se spunea : masura dumneavoastra nu avem. Imi era rusine in final sa ies in lume sau daca am reusit s-o fac pana la urma nu mai aveam curaj sa deschid gura. Aveam sentimentul ca-i deranjez pe cei din jur, ca prezenta mea ii rusineaza si nu eram capabila sa-mi mai exprim gandurile sau ideile pentru ca nu voiam sa atrag atentia asupra mea. Sigur ca nu constientizam nimic din toate astea, dar m-am trezit intr-o buna zi ca traiesc alaturi de o persoana pe care o detest.

Fizic, mental, psihic. Si atunci am inteles ca TREBUIE sa ma iert si sa incep sa ma iubesc din nou. Pentru ca altfel dispar. Dispar ca personalitate si chiar ca viata ( un infarct sau un atac cerebral erau oricand posibile).
Mai intai am inceput sa am grija de sufletul meu pentru ca sa ma pot ierta. Si am inceput sa ma gandesc la solutii. Am inceput sa vorbesc despre problema pe care o am. ( inainte nu suportam nici sa mai vorbesc despre asta, nici sa vad vreo emisiune sau vreo carte pe aceasta tema). Sa cer pareri, sfaturi si sa-mi repet zi de zi : TREBUIE sa slabesc. VREAU sa slabesc.

Stiam ca nu va fi usor si ca vor exista momente de slabiciune. Asa ca am hotarat sa merg la un nutritionist. Sa fiu indrumata si controlata. Dar dorinta de a reusi era a mea si era mare. Sunt perfect constienta ca nu tine decat de mine. Ca nu poate nimeni s-o faca in locul meu si ca nutritionistul imi arata doar calea de urmat. Eu insa sunt cea care o parcurge.

Si asta insemna fara trisat. Ca scopul nu e s-o pacalesc pe nutritionista ci sa-mi fac mie bine.
Daca m-am hotarat greu? M-am tot gandit la asta o jumatate de an. Da, mi-a luat ceva ! Cand am ajuns la cabinet aveam niste emotii de parca urma sa apar in fata completului de judecata. Dar eram hotarata !

Cred foarte tare ca solutia cu regimul personalizat e cea mai buna. Al meu e cu mese multe si dese si complete. Mananc de toate : fructe, legume, carne, peste, lactate, branzeturi, paine. Dar cand trebuie, cum trebuie si cat trebuie. Si cel mai bine este ca asa pot manca o viata intreaga. Penru ca exista multe variante si multe combinatii.

Primele saptamani au fost grele. In prima mi-era foame. In urmatoarele cateva a trebuit sa-mi impun disciplina. Pentru ca sa mananci cate ceva din doua in doua ore presupune sa cumperi mereu alimente proaspete, sa gatesti, sa pregatesti si sa-ti faci timp pentru mese. Ce mai, am simtit ca mi-am luat un al doilea job!
Dar eu nu aveam in cap decat ca sanatatea mea, fizica si mentala, e cea mai importanta ! Ca vreau sa ma simt bine cu mine ! Ca vreau sa nu ma mai ascund ! Ca nu mai vreau sa-mi fie rusine !

Asa ca am respectat cu sfintenie indicatiile si sfaturile primite ! Si azi, la 5 luni si jumatate de la inceperea regimului, am 25 de kg in minus. Sunt la jumatatea drumului si ma simt minunat. Nu mai am nici una din simptomele de care va spuneam. In plus sunt plina de energie, sunt mai vesela, mai calma, mai echilibrata. Si nu exagerez cu nimic. Merg mult pe jos, urc si cobor in fiecare zi pana la etajul 5 ( mai am inca ceva kg de dat j pana sa pot face si alt fel de miscare sau ma rog, acel fel de miscare pe care mi-ar placea s-o fac), am idei si pareri pe care nu-mi mai e teama sa le exprim, socializez fara rusine. Si gasesc si timp sa le fac pe toate !

Sunt, in sfarsit, mandra de mine ! Dar cel mai mult ma bucur ca i-am inspirat si pe altii in jurul meu. Mi-am mai convins doua colege care aveau nevoie sa slabeasca sa urmeze aceeasi metoda si sunt fericita sa le vad azi radiind. Privindu-le pe ele imi dau seama ca tot de mine a depins si sa obtin sustinerea celor din jur. Determinarea pe care au vazut-o la mine si mai apoi schimbarile vizibile ( fizice si de comportament) i-au facut pe toti cei ce ma inconjoara ( familie, prieteni, colegi) sa fie alaturi de mine si asta m-a ajutat enorm.

Asa ca sa nu va aud ca familia mananca in fata voastra sau colegii isi serbeaza nu stiu ce aniversare sau alte scuze de gen. In ceea ce-i priveste pe ironici si suspiciosi, nu va lasati pacalite : sunt doar invidiosi ! Eu va sustin ! Pe cuvant ! Dar nu uitati : puterea va apartine ! E doar vorba de iubire de sine ! Cea mai putin egoista forma !

Category : diverse

vrajitoare, vedete si presa

cum aleg cadourile de Sarbatori

povesti pt copii

Distractie la metroul

obiceiuri pacatoase

a venit Mos Craciun

tre sa…

facem o fapta buna?

un cadou de la mine pentru voi

ii placem pe ceilalti…

Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

caut antrenor pentru simt

iamademana.ro

de ce nu (mai) scriu despre Vocea Romaniei?

o lume fara atingeri?

Pestisorul de la X Factor

reactii si prejudecati

X Factor Diana Hetea

finalisti concurs Pandora, povestea 3

Finalisti concurs Pandora, povestea 2

Aboneaza-te la newsletter