Kjartan Sveinsson, Sigur Ros, e timid

13 years ago

Kjartan Sveinsson, domnul de la clape din trupa Sigur Ros, e membru in juriul TIFF2012 asa ca e la Cluj.

ieri a participat la interviurile din Piata Mare, moderate de Mihnea Maruta, ocazie cu care am descoperit ca domnul Sigur Ros e f f frumusel (are niste ochi albastru gri), dar si foarte timid.

cit a fost Q&A a raspuns aproape monosilabic, dar dupa ce s-a terminat intilnirea nu s-a mai dat plecat; a facut fotografii, a dat autografe si a stat pur si simplu de vorba cu tinerii care erau fanii trupei. e un domn cu foarte mult bun simt si cu o sinceritate care te incurca uneori.

ca atunci cind a fost intrebat despre etichetarea muzicii lor drept “post rock” si-a raspuns: ei, e bullshit de jurnalisti. o eticheta.

ce-a mai povestit:

Nu sunt un fan Britney Spears, dar imi plac citeva dintre cintecele ei. In general nu ascult muzica. Poate Bob Dylan cind spal vase. Si Prince cind fac curat.

Am inceput sa invat sa cint la instrumente la 6 ani, mai tirziu am urmat Conservatorul; stiu sa cint la mai multe instrumente, dar nu imi pun problema care dintre ele imi place mai mult, pentru ca nu cint perfect la niciunul

Nu dam muzica noastra pentru reclame pentru ca noi credem ca muzica e a ascultatorilor, nu exista motive pentru a o comercializa.

Avem intotdeauna intelegere pentru studentii care vor sa foloseasca muzica noastra in filme; stim ca au bugete mici si de multe ori nu le cerem bani pe drepturile de utilizare.

***
si desigur, una dintre primele intrebari a fost cea la care se gindesc toti fanii trupei.

E foarte posibil sa venim sa cintam in Romania, dar nu anul acesta, poate anul viitor.

***
Altfel, frumuselul Sigur Ros e tatal unei fetite de 3 ani, a vrut sa compuna muzica pentru desene animate, dar nu s-a inteles cu regizorul si a abandonat proiectul.

Iata-l pe Kjartan Sveinsson alaturi de colegul meu de vizionari de filme, Catalin Anchidin

***

as vrea sa remarc aici, cit de inteligenta a fost alegerea de a invita in juriul TIFF un membru din trupa Sigur Ros.
baietii au un public maricel in Romania – da, multi hipsteri -, dar nu sunt atit de populari cit sa fie massmarket.

anul acesta TIFF are multi super invitati – va povestesc curind despre Claude Lelouch si despre Geraldine Chaplin care vin azi, respectiv miine in Cluj

filme simpa

13 years ago

Secvente de la TIFF, part 1

cind vezi 3-4 filme pe zi ti se pare ca si ceea ce vezi pe strada poate fi incadrat in vreun film. mi s-a intimplat mie ieri 🙂

(bulevard, fiu adolescent, mama pe la 40 si putin ani)

“ai vazut ce afacere vrea sa faca Irina?”, zice copilul.
“nu stiu”, raspunde mama inclestindu-si pumnii pe linga solduri.
si in timp ce fiul explica afacerea Irinei, care pare a fi fata pe care el o vizeaza pentru alte activitati (zimbete, stinjeneala in glas), mama e si mai incordata, impiedicindu-se in mers. …

poate fi oricind deschiderea unui film despre o familie aflata intr-un conflict, pentru ca era absolt evident din limbajul trupului ca mama nu o placea pe Irina sau nu-i placea subiectul abordat:)

***

primele 3 zile de TIFF au fost despre prietenie, pentru ca am revazut o parte din prietenii cu care ma intilnesc doar in festivaluri.

citeste continuarea in NewsRoom Vodafone

ELLES – sau cum reactioneaza clujencele la un film cu mult sex

filme simpa

13 years ago

ELLES – sau cum reactioneaza clujencele la un film cu mult sex

ieri, la TIFF, am fost in urmarirea lui Juliette Binoche. Nu e la Cluj (inca, pt ca sunt sigura sigura sigura ca o voi vedea cindva pe aici, aproape de mine:) ), dar are un film in festival. se numeste Elles si e povestea unei jurnaliste (Binoche) care are de facut un articol pentru revista ELLE despre studentele care fac bani de buzunar fiind escort girl. Cum viata jurnalistei e prinsa intre cei doi copii (unul adolescent, altul mai mic), un sot corporatist si deadline-urile unor texte pe care le scrie greu, articolul cu pricina o face sa-si analizeze partea emotional erotica pe care a cam inlaturat-o din “decor”.

ca sa sustina povestea filmul contine multe secvente de sex – cind fetele pe care le intervieveaza jurnalista isi povestesc aventurile, intimplarile sunt ilustrate cu secvente care contin nuditate (nu neaparat sex explicit)

de aici incepe si veselia:)

***
am vazut filmul in casa de cultura a studentilor, iar in spatele nostru (eram cu Catalin Anchidin – Parada Film si cu Lucian Stan – producatorul emisiunii Ca-n filme) erau doua doamne care comentau:

“e cu sex”

“e mai rau decit la ala de vineri”

“ba nu, la ala era mai explicit”

“aoleo, a prins-o maica-sa”

…

cind s-a terminat filmul m-au uitat la doamne: doua gospodine cu parul alb, permanentat, pe la 50 si putin ani. doamne care te-ai fi asteptat sa se uite la telenovele, nu la filmele din festival.

iata inca unul din motivele pentru care iubesc Clujul. ma surprinde cu deschiderea lui, de fiecare data.

***

altfel, filmul nu are greutatea mizei pe care si-a propus-o. nu reuseste sa surprinda toata avalansa de sentimente care te incearca atunci cind lucrezi la un subiect amplu, cind te atasezi de subiect – fie ca e criminal/prostituata, fie ca e Tom Ford (pe care tocmai il intervievase personajul lui Juliette), intrebarile pe care ti le pui.

cum nu reuseste sa il faca pe spectator sa inteleaga ca , de cele mai multe ori, jurnalistii isi aleg subiectele ample – cele pentru care documenteaza mult si le propun ei revistelor – pentru ca e ceva in poveste in care se regasesc. (stiu asta din propria-mi experienta:) )

dar Binoche a imbatrinit frumos. si curajos (are in film o secventa in care se masturbeaza)

diverse

13 years ago

Mame la Olimpiada

Imi place mult mult campania asta P&G. sper din tot sufletul ca le si vor duce pe mamele olimpicilor la Londra, sa fie alaturi de ei cind concureaza.

mi-ar placea sa vad filmulete si cu reactiile lor din tribuna.

stie cineva cine a facut campania asta?
felicitari!

filme simpa

13 years ago

Melissa Leo la TIFF 2012

Melissa Leo, cistigatoare a premiului Oscar pentru rolul din The Fighter, a tinut astazi la TIFF un masterclass.
de fapt a fost o conversatie informala, un dialog cu Tudor Giurgiu, despre cariera ei, despre experientele grele din actorie, despre tehnicile actorului.

Melissa e genul de persoana care are o asa energie ca poate sa citeasca si cartea de telefon si sa stai sa o asculti uluit.

era o prezenta tare simpla: cu parul prins intr-un coc in virful capului, cu o camasa bleu cu dungi albe si cu pantaloni bej. “am ales sa vin nemachiata ca sa ma prezint pe mine asa cum sunt”

e un foarte bun vorbitor motivational. pe mine – care n-am niciun gind sa fac vreo meserie legata de cinema, deci nu eram in target – m-a facut sa lacrimez de doua ori.

iata mai jos citeva dintre vorbele ei de duh din prima jumatate a intilnirii. (zilele viitoare voi transcrie toata conversatia – 1h 15 min, desi acum reascultind-o mi-am dat seama ca o parte mare din puterea emotionala a vorbelor ei vine din pauze si din felul cum rosteste ce are de spus, deci ar fi mai util sa pun inregistrarea online)

***

un actor poate sa faca o multime de lucruri – sa se machieze, sa-si puna un nas ciudat, sa-si schimbe parul si hainele, felul in care merge – dar nu trebuie sa-i fie teama pentru ca nu se va “pierde” pe sine in personaj. niciodata.

in rolurile mele in care am fost transformata – uneori in asa fel incit nici tatal meu nu ma mai recunostea – am fost tot timpul prezenta in ele; eram si eu putin din personaj.

***

cind mergi la o auditie trebuie sa te gindesti ca e inca o oportunitate sa joci. “astazi am de jucat un rol”, asta poate sa mai reduca din presiunea pe care o simti si sa transforme experienta intr-una placuta, in loc de una dureroasa.

***
scenaristii mari – ca Tennessee Williams – sunt un gen anume de personalitati. nu sunt foarte buni sa vorbeasca cu lumea si sa explice ce au in minte, dar cind se aseaza la masa de scris – si e admirabil ca fac totul singuri – rezultatele sunt uimitoare. transferul scenariului de la cel care l-a scris la cel care il regizeaza este o parte foarte importanta din procesul realizarii unui film. daca vreti sa faceti o cariera in cinematografie, ascultati-va personalitatea – poate e mai bine sa fiti scenaristi, sau sound designeri. cinematografia nu inseamna doar actorie sau regie.

***

sunt multi oameni in jurul nostru (prieteni, sot, sotie, manageri) care ne dau informatii, dar ceea ce te va duce in locul potrivit pentru tine este vocea aceea micuta din interiorul tau. ea stie cel mai bine si iti va spune ce sa faci. instinctul.

***

actoria e actorie, indiferent de Tv, teatru sau film. actoria facuta bine este facuta bine. cind e facuta prost, e prost oricum, oriunde.

***
o drama, o comedie, orice film este despre a spune o poveste. avem nevoie sa ascultam povesti, ca sa ne vedem reflectati in ele si sa ne motivam sa fim persoane mai bune. despre asta e actoria.

*******
Melissa Leo se afla in Romania pentru filmarile peliculei The Necessary Death of Charlie Countryman (r. Fredrik Bond), o dramă romantica pulp cu Shia LaBeouf, Evan Rachel Wood, Mads Mikkelsen si Til Schweiger . Actiunea filmului se petrece chiar in Bucuresti:)

Mihai Arsene – romanul din The King’s Speech, Hugo

filme simpa

13 years ago

Mihai Arsene – romanul din The King’s Speech, Hugo

Cind ati vazut The King’s Speech v-ati uitat cu atentie la genericul final?
Dar la filmul Hugo?

Daca v-ati fi uitat, ati fi remarcat in distributie un nume foarte romanesc: Mihai Arsene.

***
Mihai Arsene are 41 de ani, este nascut la Pitesti si a absolvit scola de actorie de la Craiova. In urma cu mai bine de 10 ani a cistigat gala studenteasca Hop. A lucrat in teatrul din Craiova, dar si in cele din Resita si Pitesti si, pina la urma, a decis ca e mai bine pentru el sa fie freelancer.

Acum locuieste in Anglia si este primul actor roman care a jucat in teatrele mari londoneze din zona cunoscuta sub numele West End. (una dintre piesele in care a jucat, Container, a avut super cronici in toate ziarele britanice; aici cronica din the guardian)

In Hugo, filmul lui Martin Scorsese, are un rol f mic – e un politist, iar in The King Speech interpreteaza rolul unui oficial roman prezent la ceremonia incoronarii.

***

Am vazut ieri la TIFF Hugo in varianta 3D ( e absolut minunat filmul) si cautind detalii pe net am ajuns la distributia completa. Asa am descoperit numele lui Mihai Arsene si pe scurt povestea lui profesionala.

Zilele viitoare sper sa va prezint si partea personala intr-un interviu. Mi se pare minunat ca un actor roman, din provincie, si-a luat viata in miini si-a plecat la Londra unde are deja succes.

Sa fii distribuit la Scorsese e o mare mare realizare.

P.S. este ora 7.00 (4 iunie). in cit timp vor prelua ziarele/tv-urile romanesti stirea, fara sa mentioneze sursa? 🙂

culturale

13 years ago

Vertigo – o trupă deosebita de dans

acest text este scris de Monica Sibisteanu, corespondent s!mpa la Festivalul de Teatru de la Sibiu

Te uimesc. Te intrigă. Crezi că nu înțelegi. Apoi crezi că înțelegi. Lumină puternică, lumină difuză.

Spectacolul Mana – Lumina Înțelepciunii este un spectacol de forme și lumini, ce îmbină perfect elemente de dans contemporan și balet. Mișcările sunt grațioase, iar muzica este excepțională. Nu îți poți lua ochii de la scenă. Pur și simplu te prind în lumea lor, iar gândurile tale zboară. Și zboară atât de departe. Cauți o semnificație, cauți să înțelegi, iar după ce înțelegi nu poți să explici.

Ai în minte tot ce crezi că a vrut să exprime coregraful. Ai observat formele care predomină în timpul spectacolului. Ai înțeles de ce show-ul nu se oprește atunci când nu mai este muzică. Ai înțeles lupta dintre alb și negrum dar parcă toate nu sunt suficiente pentru a descrie spectacolul. Și atuncim când toate cuvintele se blochează înainte să le rosteștim tot ce poți spune este: mergi și privește. Mergi și admiră. Mergi și te minunează.

Este tot ce pot să spun despre acest spectacol. Îmi doresc să pot spune mai multe, dar cuvintele refuză să iasă.
Știm cu toții că o poză valorează cât o mie de cuvinte. Priviți și apreciați arta dansului și a spectacolului

filme simpa

13 years ago

TIFF 2012, prima (mea) zi

de ieri sunt in cluj la TIFF 🙂

pe lista zilei – de fapt o jumatate de zi de cluj, ca restul a fost drumul – am marcat urmatoarele:

mi-am revazut o parte din prietenii cu care ma intilnesc doar prin festivaluri ( domn doctor Vlad Cucu si a sa sotie sunt in capul listei – Vlad, constiincios, a scris deja despre deschiderea festivalului )

am vizitat o parte din expozitiile de fotografie din festival (in cea a lui Serban Mestecaneanu am descoperit fotografii cu prieteni)

[caption id="attachment_17244" align="alignnone" width="300" caption="Vlad Ivanov by Serban Mestecaneanu"]

[/caption] [caption id="attachment_17246" align="alignnone" width="300" caption="Monica Birladeanu by Serban Mestecaneanu"]

[/caption] [caption id="attachment_17250" align="alignnone" width="300" caption="Ioana Blaj si Paul Ipate, by Serban Mestecaneanu"]

[/caption]

am ajuns la un film : Diaz – despre un masacru, la Genova . ( un film putin cam lent pentru gustul meu, dar cu un subiect f dur si puternic) pelicula e in coproductie cu Mandragora Films, adica are si ceva romanesc in ea.

***
spre deosebire de anii trecuti in Cluj sunt o multime de expozitii si evenimente care n-au legatura cu festivalul, dar care s-au plasat in strada, cu acces liber, ca sa beneficieze si ei de traficul pietonal generat de festival.

asa e un showroom cu produse realizate de rromi, pe str principala pietonala, Unirii cred ca-i zice, unde domni mestesugari rromi fac in fata ta diverse produse : argintarii, oale si tigai, cuier din nuiele etc.

proiectul se numea boutiq rromani

***
mai am doua remarci:

am auzit ca filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni si melci, a fost foarte bine primit de public, ca e foarte amuzant. (il vad zilele viitoare, prima proiectie a fost la deschidere si nu eram inca aici)

si-mi place cum, la doi – maxim trei ani- distanta, Monica Birladeanu se intoarce in festival cu munca ei. arata perseverenta si lucru sustinut. ( de data asta o puteti vedea in Despre oameni si melci, dar si in Diaz)

***
Astazi am in plan, la obligatorii, filmul Cafe de Flore, recomandat de Ozana Oancea

diverse

13 years ago

Si daca nu-l intilnesti pe The One?

e un articol din the guardian din aceasta simbata despre ce fac oamenii care nu si-au intilnit Alesul/Aleasa.

motiv pentru mine sa va intreb “ce veti face daca nu-l (o) veti intilni pe barbatul/ femeia THE ONE?” (desigur intrebarea n-are legatura cu revista cu acelasi titlu de la noi)

***

ma gindeam in timp ce citeam articolul din the guardian daca eu cred in ideea ALESULUI.
ei bine, nu prea cred.

cred ca e mai degraba un standard setat in mintea noastra inca de pe vremurile cind ni se citeau basme si erau feti frumosi pe cai albi.

dar nu cred nici in casatorie :), cum nu cred ca omul e facut sa fie monogam. totul e o conventie sociala si presiunea sociala la care suntem supusi din cauza ei.

cred in parteneriate si in complementaritate. nu cred in “jumatatea ta” si in “cel/cea care completeaza intregul”

ma rog, e 7 dimineata sunt in tren, am scuze ca povestesc despre asta:)

dar intrebarea ramine: Si daca nu-l intilnesti pe THE ONE?

mi-ar placea sa va citesc parerile:)

diverse

13 years ago

In vacanta ma duc aici:)

noua mea tinta pentru vacanta este: Manor Giraffe – o proprietate privata cu pensiune completa si multe girafe care traiesc, la propriu, cu tine.

adica iau micul dejun cu tine:)

ai si confort.

cam mai mult confort:)

nu m-am uitat inca la pretzuri (ca sa mai pot visa o vreme), totul se petrece undeva pe linga Nairobi, dar mi se pare o minunata destinatie de vacanta. ca-n povesti. site-ul pensiunii e aici.

Collaborazioni – masa in aer liber, in style

diverse

13 years ago

Collaborazioni – masa in aer liber, in style

imaginati-va o cina in aer liber, intr-un decor somptuos, cu mincaruri fine, fresh care imbina bucataria italiana cu bucataria moleculara (inovatiile acelea uluitoare care-ti explodeaza intr-o multime de arome si texturi in gura), plus 30 si ceva de invitati care mai de care mai rafinati.

cina asta va exista si eu am treaba cu ea:)

***
din aceasta saptamina sunt implicata intr-un proiect creativ f f simpa. o ajut pe Ana Wagner, artist plastic si magician in portelanuri, in crearea unui obiect care va fi piesa centrala pe masa la aceasta cina foarte speciala, parte din proiectul Collaborazioni, sustinut de Peroni.

mai avem ajutoare inca doua echipe creative: Adrian Oianu cu Alex Moise, plus chef Roberto dal Seno si Cristina Mazilu, primii au in grija modul in care masa poate fi ornata prin vestimentatie, cei din urma au in grija meniul: reinterpretarea gastronomiei italiene intr-o maniera inovatoare.

***
prima intilnire de lucru a fost marti seara, cind desigur Roberto ne-a gatit niste minunatii.

Ana are deja o idee despre obiectul nostru, dar ne-ar placea sa auzim si parerile voastre. De saptamina viitoare incepem documentarile, schitele (mai mult ea), productia obiectului (tot mai mult ea). Eu voi fi un sfatuitor simpatic si promit sa va spun povestea obiectului pe care-l vom aseza pe masa, la loc de onoare.

Am stabilit ca va fi portelan alb, desenat cu albastru si poate argintiu/auriu. restul va povestesc pe parcursul evolutiei evenimentelor

***
ce au facut celelelat echipe si care e stadiul proiectelor lor , puteti afla aici

Foto: Griffon& Swans

Irina Pacurariu “Poti sa ma trimiti dupa piine si sa ma intorc cu un tablou de familie”

interviuri

13 years ago

Irina Pacurariu “Poti sa ma trimiti dupa piine si sa ma intorc cu un tablou de familie”

Imi place mult Irina Pacurariu, am rivnit la povestile din reportajele ei cu mult inainte de a fi existat emisiuni ca “Romania, te iubesc!” sau “In premiera”. Pentru mine e un model de perseverenta si profesionalism: cum a reusit sa aiba o viata linistita in Iasi, dar sa se remarce in toata tara cu proiectele sale jurnalistice. E mama a doua fete ( uitati-va mai jos la raspunsul pe care-l alege la intrebarea ce a impresionat-o in seria de interviuri:) ) si-a continuat sa-si sustina sotul, alpinistul Ticu Lacatusu, in expeditii spectaculoase, dar periculoase.

Timp de citeva saptamini a prezentat o noua serie de interviuri la TVR, Romania Desteapta, si i-am trimis pe mail citeva intrebari 🙂

Irina Pacurariu: “Poti sa ma trimiti dupa piine si sa ma intorc cu un tablou de familie”

In toata perioada in care n-ai mai facut interviuri si reportaje, ti-a fost dor de genul asta de intilniri? Cum ai compensat lipsa lor?
La piata, cu prietenii, oriune am iesit in lume. Cine ma cunoaste stie si ca functionez ca un magnet pentru povesti. Dupa atatia ani inca ma mai intereseaza ce se intampla in jur si as spune ca si istoriilor le e drag de mine. Daca ma trimiti dupa paine, sigur vin cu un tablou de familie sau cu cine stie ce instantaneu pe care l-am remarcat din mersul masinii. Chiar daca nu ajung cu toate in cabina de montaj, as spune ca, daca ar face cate un banut tot ce vad si tin pentru mine sau …pentru mai tarziu, as sta acum relaxata si fara grija banilor pentru vremuri negre.

Te-ai gindit vreodata ca ai fost cea care a deschis drumurile pentru emisiuni ca Romania, te iubesc sau In premiera? Ca o parte din subiectele lor le-ai abordat deja?

Nu am vanitati atat de mari, uneori imi regasesc personajele reluate si povestile respuse, dar este normal. Pamantul e cat o nuca si il rontaim fiecare cand si cum ne apuca foamea. Sunt doar foarte onorata ca, desi nu am avut de mult timp o emisiune constanta, care sa dureze cateva sezoane, inca ma mai compara lumea cu realizarile unor echipe intregi. Cred ca avantajul, cu ghilmele, este al varstei. Pe de alta parte, cimitirul este plin de oameni de neinlocuit, asa incat este de inteles ca fiecare cincinal schimba fortele chiar si in lumea reportajului, capodopera a jurnalismului, pe care este greu sa il faca cei fara o bruma de talent. Este ca si desertul in bucatarie, pentru ca suntem in plin asalt al show-urilor culinare, adica adevarata proba de foc.

Cum vezi emisiunile de reportaj /ancheta acum fata de momentul in care tu ai inceput sa faci asta?

Primeaza calitatea imaginii si a montajului care a evoluat enorm. Sunt emisiuni de reportaj excelente, ca si cele pe le-ai mentionat anterior, dar si caricaturi patetice de dat contraexemplu oricarui sudent la jurnalism. Inca de la primele cadre stii pe ce post e locul lor, chiar daca, sa spunem, ca ar lipsi sigla perioada.

Nu putem face comparatie intre atunci si acum, singurul care nu are nici o vina ramane subiectul. De distrugerea sau salvarea lui ne facem responsabili doar noi.

De ce ai vrut sa faci seria asta “Romania Desteapta”? Va fi si un sezon 2?
De ce n- as fi vrut? La cate legende circula despre scoala “de afara”, oricine ar vrea sa verifice prejudecatile despre desteptii plecati, olimpicii de la export sau tinerii de bani gata trimisi la marile scoli ale lumii. Mai lipsea sa le pun si intrebarea sablon: va intoarceti sau nu in Romania?

Glumesc, a fost o idee, nu a mea; apoi erau acesti bani pentru deplasare in bugetul TVR International. A fost mai greu sa organizez totul. Sa iti faci loc in programul lor nu este usor, sa aduni mai multi intr-un loc – o provocare, sa faci toate astea in cateva zile – aproape imposibil. Pus cap la cap, au fost 2 saptamani de deplasare, 4 tari, 15 universitati, aproape o suta de intervievati. Unii absolut uluitori. O concluzie? Nu exista nici plecare fara intoarcere, nici revenire definitiva, lumea este in miscare. Un nou sezon? Poate. Ar iesi doar din mesajele si povestile venite dupa difuzari, chiar nu ma asteptam la reactii atat de explicite, la oameni care sa ma opreasca pe strada.

E vreun interviu din serie care te-a marcat in mod special?
Sunt multe. Nu voi uita, de exemplu, dimineata rece de toamna cand am intilnit-o pe Ruxandra Dorobantu, o tanara care a facut facultatea la Stanford, un master la Science Po si apoi un doctorat tot la Stanford. Micul ei secret? La finalul interviului, exact cand povestea de vizitele facute indrumatoarei de doctorat la Casa Alba, Condolezza Rice, din esarfa ei de la gat s-a auzit un zgomot. Era micuta Elise de cateva luni, care a scos nasul din culcus ca sa ne zimbeasca. A fost o binecuvintare neasteptata si de neuitat. Morala? Doar un politician ca distinsa doamna Rice poate provoca asemenea iesiri din anonimat. Nici nu am fi stiut ca Elise este acolo, a dormit mai mult de o ora cat am stat de vorba cu mama ei si am primit aproape nemeritat darul de a o vedea.Nu mai spun ce efect a avut pentru filmare!

Care va fi urmatorul tau proiect?

Deocamdata finalizam documentarul realizat de Ticu (n. mea. alpinistul Ticu Lacatusu) in Groenlanda: Aventura incredibila a doi romani care au traversat in premiera mondiala cea mai mare insula de gheata a lumii. 37 de zile de izolare, furtuna, sute de kilometri de pustiu alb in fata si tot atatia lasati in urma. O experienta uluitoare, pe care merita sa o traiesti secunda de secunda ca si cum ai fi parte din ea. Este un surogat de lume si viata traita la intensitate extrema, pe care il recomand oricui si-a facut din libertate valoarea suprema.

***

Romania Desteapta, ultima editie poate fi urmarita la TVR 1, luni 4 iunie, de la ora 21.00

diversejurnalism

13 years ago

interviuri

daca as avea de ales, daca mi s-ar da optiunea asta, toata viata mea as face interviuri.

***

ieri am petrecut 4 ore intr-un minunat interviu care se va transforma intr-un articol. azi am petrecut 3 ore cu patru oameni diferiti care se vor transforma in alte 4 mini povesti. primul interviu va fi public, cele din urma sunt in numele unei companii si ii vor ramine pentru utilizare privata.

dar in ambele situatii, cind conversatia mergea catre directii foarte private, ma gindeam la privilegiul interviului: intrebi lucruri pe care in mod uzual nu le vorbesti nici cu cel mai bun prieten/ sotul/sotia, nu pentru ca n-ai fi curios, ci pentru ca e o obisnuita si nu le mai vezi.

daca se intimpla magia, daca omul din fata ta are incredere in tine sau, pur si simplu, vrea sa povesteasca- din multe motive: vrea sa se arate lumii, e bine dispus etc – , se formeaza un flux de informatie si energie teribil. si oricit de mult ti-ar fi solicitat atentia , oricit de lunga ar fi fost intilnirea pleci cu maxima energie.

am mai scris (de fapt, am si demonstrat, destul de stiintific🙂 ) ca interviul e ca sexul. poate ca daca profesorii de la jurnalism ar putea preda tehnicile de interviu din aceasta perspectiva, am avea jurnalisti mai entuziasti, mai veseli si mai satisfacuti de munca lor.

e un mare privilegiu sa te poti uita in vietile oamenilor.

muzici simpa

13 years ago

Leonard Cohen vine iar in Bucuresti

Old Ideas Tour 2012 pune fata in fata cantecele de pe noul album si majoritatea pieselor care l-au transformat in legenda pe poetul-cantaret.

Odata cu lansarea Old Ideas, Leonard Cohen a primit un cadou neasteptat din partea intregului mapamond: inca din prima saptamana de la lansare, albumul s-a clasat pe primul loc in topurile din intreaga lume. Este o premiera chiar si pentru un artist atat de iubit, cum este Leonard Cohen.

***
atit am de spus: biletele se pun in vinzare de miine, 1 iunie, Reteaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, Carturesti si pe www.eventim.ro.

diverse

13 years ago

concurs TIFF: concert electro :)

anul asta la TIFF pe linga filme foarte tari, se asculta si muzica electro, iar partea spectaculoasa este ca in play list sunt trupe internationale foarte variate. Baba Zula (Turcia), Nôze (Franţa), DJ-ii Nico de Transilvania (Marea Britanie), Buscemi (Belgia) si Sekuoia (Danemarca).

super concertul va fi luni, 6 iunie, seara, iar biletele pot fi cumparate de pe www.biletmaster.ro sau la casieriile TIFF din Cluj.

partea simpatica este ca am un bilet de dat la concurs;

daca mergi la cluj/ esti din cluj si vrei la concert spunem care e cel mai simpa lucru care ti s-a intimplat la TIFF in oricare dintre ani.

alegem un cistigator miine seara care merge la super concertul electro.

daca nu cistigati biletul la mine, puteti incerca miine la Chinezu sau Ciulea

Amintiri din copilarie cu Mica dietetica

carti simpa

13 years ago

Amintiri din copilarie cu Mica dietetica

Uneori lucrurile se leaga fantastic.

In urma cu vreo 6 luni mi-am cumparat cartea “Mica dietetica” a regretatului Alex Leo Serban (cat imi lipseste rubrica lui din revista Elle!). Abia acum cateva seri am inceput sa citesc cartea si am devorat-o de-a dreptul, ca pe cea mai buna savarina cu frisca.

Stiu ca lui a.l.s. nu ii placea sa indoaie colturile paginilor, dar eu am acest obicei grobian si imi fac mea culpa de fiecare data. Am indoit zeci de pagini pentru a-mi nota la final pasaje intregi din aceasta carte minunata care mi-a trezit o multime de amintiri, majoritatea din copilaria mea petrecuta printre oameni mari si senzationali.

In capitolul “Va multumesc pentru atentie” (pagina 52), a.l.s scrie despre floarea sa preferata, trandafirul, si despre cum obisnuia sa se furiseze in Parcul Circului si sa taie trandafiri, cu o foarfeca adusa de acasa. Mi-am amintit de o plimbare cu Opapa pe Bulevardul Carol din Braila. Era prin vara lui ’83 si afara era o zapuseala fantastica. Mirosul trandafirilor roz era atat de puternic, incat amandoi am avut acelasi gand si am actrionat sincron: am taiat cativa trandafiri pe care i-am adus in brate, putin vinovati, pana in apartamentul de doua camere din blocul rusesc cu 2 etaje de pe acelasi bulevard. A doua zi am mers la Omama la cimitir si i-am lasat intr-o vaza de cristal care stralucea in razele soarelui (la acea vreme nu se fura din cimitire).

In capitolul “Fiinte de neuitat” de la pagina 28, a.l.s ii trece in revista pe oamenii dragi lui, majoritatea din familie sau prieteni foarte apropiati. Am scris deja aici despre parintii mei, despre bunici si mamaie, de care imi amintesc in fiecare zi si mai citez din ei.

Dar astazi le voi aminti pe prietenele chic ale lui mamaie, care se infiintau la cafeaua de dimineata, zilnic, intr-o halta per pedes in drum spre piata. Una dintre ele, Madame Dorina (care locuia langa scoala mea primara si va dati seama ca venea peste mine in pauze) a plecat o data victorioasa de la noi cu sacosa ceva mai grea. Nu a realizat nimic pana cand a vrut sa scoata portofelul si sa plateasca litrul de bors si s-a trezit ca atinge ceva moale si matasos: era motanul nostru, Fouchet cel roscat, care se furisase acolo si dormea linistit.

Prietenele mamei mele erau niste fashioniste tare interesante. Mie imi placea Ica Despa. Fusese colega de scoala cu tata si era directoarea unei scoli generale (parca Scoala numarul 7). Ica a fost una dintre cele mai destepte femei pe care am cunoscut-o veodata. Stia sa faca switch-ul de la viata de scoala la cea particulara cu un talent de BAFTA, Oscar si Palme d”Or la un loc.

Cel mai mult imi placea cand suna la telefon. De regula preluam toate apelurile. Suna telefonul: “Fa, ma-ta-i acasa?”. Stiam ca e Ica si urlam fericita: “Mama, e Ica!” Doamna Stanescu are cea mai sexy tunsoare si in prezent. Aceeasi, de zeci de ani: parul scurt, blond sandré; un corp superb, doar a fost profesoara de sport. Venea in vizita aproape zilnic. Mamaie gatea ca la restaurant, oale de mancare, masa era pusa si stransa cu gratie si ma intreb astazi cum de reuseau ai mei sa aprovizioneze acest “micro bistro” de pe Strada 11 Iunie din Campina (nu-mi mai amintesc numarul, parca 3). Acesta a fost universul meu. Printre oameni mari. Au fost si jocurile cu vecinii mei si colegii de scoala si prietena Nadia Valeanu (actuala Pop). Dar despre asta, saptamana viitoare.

Incepe luna iunie, luna copiilor si voi scrie mult pe acest subiect.
Daca nu ati citit inca “Mica dietetica” a lui Alex Leo Serban, aparuta la Editura Art, puteti sa o cumparati de la BookFest, pana duminica inclusiv. Despre programul acestui targ de carte pe care il astept in fiecare an puteti sa cititi aici

Pe foarte curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

diverse

13 years ago

Vara se poarta verde

cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata de la un stilist a fost “ ia-ti un costum de baie verde, cit mai verde, smarald daca gasesti”

cind am insistat sa aflu de ce e asa de important sa am costum de baie verde, a inceput o lunga prelegere despre cum chiar si cind nu esti deloc bronzata, pielea se va vedea frumos intr-un costum verde; despre optimismul pe care -l transmiti celor din jur, despre cit de usor este de asortat cu orice alta rochie de vara (ajunsese la culorile din natura, costumul de baie era “tulpina florilor celorlalte tinute:) )

ce-am pastrat din toata acea intilnire e legat de beneficiile culorii verde si, da, vara, o folosesc mult in vestimentatie – pentru ca, avea dreptate, poate fi baza pentru o multime de tinute florale.

mai tirziu am descoperit si beneficiile “verdelui” care trateaza interiorul si nu ma refer aici la cromoterapie, ci la ceaiul verde.

am mai scris despre aceste avantaje, acum vreau sa va dau o veste buna.

a aparut ceaiul verde care contine Stevia, un indulcitor suta la suta natural, ceea ce face ca aportul sau caloric sa fie redus. tradus “in limba costumelor de baie” – ceaiul verde care te mentine supla.

50 de kcal per 250 ml este aportul caloric pe care-l are noul Ice Tea Ceai Verde cu Lamiie – prima bautura racoritoare din Romania, al carei continut de zahar a fost inlocuit partial cu un indulcitor suta la suta natural. indulcitorul natural e Stevia, o planta recunoscuta pentru beneficiile sale medicale – este folosita in America de Sud de mai bine de 200 de ani in reglarea nivelului zaharului in singe, dar si in curele de slabire – pentru ca taie senzatia de foame.

asa ca vara asta Verdele are si alte conotatii, nu doar fashion, ci si sanatos – de la green tea, dar si care te mentine supla – Ice Tea Ceai verde cu lamiie.

***
P.S. ca sa vedeti ca nu scriu fara sa fiu in cunostinta de cauza, iata o dovada de pe biroul meu. in noptile mele lungi de lucru, ceaiul verde e mai bun decit cafeaua:)

O statie de metrou din Londra se va numi Ivan Patzachin

diverse

13 years ago

O statie de metrou din Londra se va numi Ivan Patzachin

Emotia lui Ivan Patzaichin
text de Ana Maria Onisei

***
Multiplul campion olimpic Ivan Patzaichin a venit in capitala Regatului Unit, ca invitat de onoare, pentru a deschide programul romanesc al ICR Londra din cadrul Olimpiadei Culturale .

Statia de metrou Sudbury Town se va numi Ivan Patzaichin pe durata Jocurilor Olimpice, iar sportivii romani vor fi imbracati de casa lui de moda, vor purta „brandul Patzaichin“, cum îi place să spună.

***

Modest şi demn, Ivan Patzaichin avea ochii plini de lumina ieri seara cind o sala intreaga, romani si britanici, l-au aplaudat.

Pentru un scurt interviu filmat pe balconul clădirii ICR din Belgravia, una dintre cele mai elitiste zone ale Londrei, Ivan Patzaichin a vorbit cu emotie, mereu atent sa nu gesticuleze prea mult, ca un bun om de televiziune.

La final, primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si priveasca mainile: „Am dat mii de interviuri de-a lungul anilor şi de fiecare data cind mai dau unul, tot imi transpira palmele“.

***
Ana Maria Onisei este jurnalist, rezident ICR Londra

culturale

13 years ago

Vrei sa fii corespondentul meu la FITS?

vrei sa mergi la Festivalul International de Teatru de la Sibiu in acest week end (de vineri pina duminica) si sa vezi unele dintre cele mai faimoase trupe de teatru din Europa?

vrei sa stai intr-unul dintre cele mai incarcate de istorie hoteluri de 4 stele, gazduit intr-o cladire construita in 1912, care se lauda cu cel mai mare apartament prezidential (180mp): Hotelul Continental Forum din Sibiu?

vrei sa simti cum e sa te citeasca actori, regizori, oameni din industria teatrului si filmului?

***

daca raspunzi da la toate aceste intrebari si, in plus, esti posesor de blog, ai putea fi corespondentul bazavan.ro la Festivalul de Teatru de la Sibiu

***

ca sa fi ales(a) trebuie sa scrii pe blogul tau citeva rinduri pe tema CULTURA FACE DIFERENTA – care e si tema festivalului din acest an.

link aici ca sa vad ce ati scris si, impreuna cu Roxana Paun (marketing manager Continental Hotels) si Ruxandra Predescu (Community Manager FITS ), miine la prinz stabilim cistigatorul.

atentie! trebuie sa scrieti pina maximum miine la ora 10.00.

cistigatorul (a) – posesor de cazare gratuita si de bilete la teatru pentru tot week endul – va scrie cel putin un text de la FITS pentru blogul meu:)

culturale

13 years ago

melodia din spotul vodafone

melodia minunata din noul spot Vodafone, Impreuna suntem mai puternici, e scrisa de Carly Comando si se numeste Everyday.

o am in Ipod de 3 ani:) a fost compusa pentru un domn care s-a fotografiat timp de 6 ani, zi de zi: Noah

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Aboneaza-te la newsletter