Monthly Archives : October 2009

atelierul de salate

Am fost la un atelier de salate si, multi dintre cei care au auzit ca ma duc sa invat sa fac salate, au ris.

Eu sunt o foarte mare consumatoare de salate. Ma enerveaza carnea si-atunci maninc mai mult ierburi, fara sa fiu vegetariana. Si-mi place sa inovez cind ma asez sa fac o salata. Sa ma joc.

Am uleiuri de multe feluri si arome in casa, am ierburi peste ierburi, inclusiv saruri aromate. Pe care le folosesc la salate, nu pentru eventualele lesinuri.
*

Marti, la Violeta’s Vintage Kitchen, am invatat sa fac altfel de salate decit stiu.
Violeta mi-a spus ce e absolut interzis in amestecurile din salate, m-a invatat trucuri despre cum sa prepar sosuri de salate si, mai ales, mi-a explicat cum sa toc legumele corect ca sa am viteza aia a bucatarilor faimosi.
Inca mai lucrez la asta.

Dar am invatat sa fac saruri parfumate fara sa le mai cumpar, am invatat despre brinzeturi si combinatii de senzatie in salate, si-am descoperit plante pe care le stiam doar in varianta pulbere, la plic. (si stiu si locurile de unde sa le cumpar). Nu le scriu pentru ca este fair sa mergeti la cursul Violetei si sa aflati direct de la ea lucrurile minunate. Dar chiar minunate.

*
Daca vreti sa petreceti doua ore absolut incintatoare si sa invatati rafinamente culinare (acolo unde prea putin se gindesc ca pot exista: intr-o salata) scrieti-i Violetei pe site-ul ei si inscrieti-va la atelierul de salate.

*
altfel, ieri m-am vzt cu viorel copolovici, cel care are proiectul prinzul din caserola, iar miine ma intilnesc cu amarjit, cel care are restaurantul Musafir. s-ar zice ca sunt f interesata de gastronomie.
ar fi frumos sa fie asa, dar sunt…varzaaaaa

1791

vrem respect

in momente ca astea, mi-e drag ca lucrez in aceasta companie.
nu stiu (inca) cine a facut spotul acesta si cine a avut ideea campaniei, dar are/au tot respectul meu


REALITATEA.NET – Victor Rebengiuc s-a împlicat în campania ” Noi vrem respect” – VEZI VIDEO

campania noi vrem respect

later edit (pentru care s-ar putea sa mi-o fur in companie, dar asta e, imi asum riscurile:) )
campania e la initiativa lui sergiu toader, spoturile sunt facute de catalin borozia.
bravos domnilor (si nu zic asta pt ca sunteti sefi, asta e nenorocul vostru, really)

2248

batrinete

azi e ziua internationala a oamenilor in virsta.

de ce ar sarbatori cineva batrinetea?

*
intr-o vreme, cind semnele de batrinete ale parintilor mei deveneau din ce in ce mai evidente, n-am mai vrut sa ma duc sa-i vad. mi-era groaza de momentul revederii (ii vedeam la citeva luni distanta) pentru ca erau evidente modificarile de pe trup, ridurile de pe fata, albitul parului.

acum un an am citit un text al lui Mike Sager cu titlul Old. o poveste despre batrinete, ilustrata prin viata unui batrin de 92 ani. textul, mega premiat, e incredibil de emotionant si de rafinat.

era un fragment acolo care m-a facut sa zimbesc si sa ma gindesc ca, oricit ar inainta in virsta oamenii, ei se simt pe dinauntru ca si cum ar astepta continuu sa se maturizeze; sunt vii, copilarosi, vioi. ei asa se stiu dintotdeauna si, cind nu se uita in oglinda, se minuneaza de ce cei din jur nu li se adreseaza ca unor copii mai maricei.
cu gindul asta mi-e mai usor sa accept ca parintii mei imbatrinesc

You live in your body everyday of your life. Things change slowly, inexorably, in increments too small to measure. You gain weight, you lose weight, your hair falls out. Your skin slackens, your voice thins, your bones become brittle, your ankles swell. Your prostate and a piece of your colon are removed. Your back bends with the weight of gravity and passing time. You wake up twice during the night to pee; once in a hile, you wet your pants. Crossing your legs has become a project that requires your hands; getting out of a chair has become a gymnastics routine; eating a bowl of soup has become a logistical feat. Whenever you go to the store, you can’ remember if you have coffee at home.
(…)

You ask people questions several times over. Sometimes, just as you‘re asking, you realize that you’ve already asked this same question, that you ‘ve already heard the answer. You go ahead and ask again anyway. It’s too embarrassing to do anything else.

(…)
All of this happens; everything changes. But the odd part is, you don’t really notice. You’re aware of it, sure, but somehow it doesn’t integrate. Deep down, to yourself, you are always just you, the same pair of eyes in the mirror, the same familiar voice inside your head still wondering, “when will I feel grown up?”

Mike Sager, Old pentru Esquire 1998

*
ma gindeam ca azi e un bun prilej sa ne aducem aminte ca imbatrinim si noi. si sa spunem la multi ani “batrinilor” din viata noastra.

3168

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!