new york times are astazi pe prima pagina o fotografie foarte trista.
sigur ca la o prima privire totul pare inocent, dar daca adaugam ceva informatii, lucrurile au o cu totul alta perspectiva…
doamna care face foto fetitei ei e pakistaneza. poarta de care se sprijina copila e cea a fortaretei in care a locuit Osama Bin Laden…
*
ne fotografiem cu monumentele istorice, cu obiectele de arta si… cu casele in care au locuit teroristii.
imi place mult blogul pe care tocmai l-a lansat ID Sarrieri. ( nu, nu e un post platit, desi ii stiu pe oamenii de acolo, ei nu stiu ca scriu acest blog acum:) )
nu contine doar pictorialele in care apar produsele ID Sarrieri, ci e un blog de stare si de inspiratie cu munca multor oameni din fashion… cu pictoriale minunate de peste tot prin lume si cu evenimente frumoase la care ti-ar fi placut sa fii martor.
foarte foarte mult imi place.
simplu, senzual, rafinat…
text aparut in Tabu, martie 2010.
Prolog.
În care se explică de ce se înțeleg atât de bine pe scenă (și în afara ei) Tudor Chirilă și Iarina Demian.
Iarina Demian: Între doi oameni care au și relație de sânge, dar și profesională, pot fi N situații limită, dar nu există trădare. Si în profesia asta a noastra, în special, sunt foarte mulți trădători. Ai nevoie să știi că cineva lângă tine trage alături de tine chiar dacă te cerți la disperare. Oamenii inteligenți ajung la concluzia că un lucru e mai bun decât altul și disputa se încheie, dar nu se trădează. Între noi nu mai e vorba de mamă, tată, fiu, văr. E vorba de o echipă care are o bază ca asta.
Actul 1
În care Tudor Chirilă își construiește rolul dirijorului din “Preludiu și Liebestod”, prima din cele 3 piese. Pe muzica lui Wagner pentru Tristan și Isolda.
Tudor Chirilă: Foarte mult m-am chinuit cu rolul ăsta. În primul rând emoțional, pentru că am simțit niște lucruri în comun din viata mea cu personajul ăsta. Åži te sperie când e vorba să te joci pe tine.
Apoi tehnic. E vorba de un dirijor. N-am putut să mă urc pe scenă și să fac pantomimă. Am studiat un dirijor care mi-a placut foarte mult, Mariss Jansons, care a venit in festivalul Enescu chiar cu Wagner – Tristan și Isolda.
A fost un semn. Bun. Noi repetam, eram la lectura textului în care se vorbea de Wagner și în festival a venit exact asta.
Iarina: Am avut niște emoții imense când am mers la concert.
Tudor: Am luat înregistrarea de la TVR de la camera care a stat chiar pe dirijor. L-am studiat seri la rind. Calculatorul meu e plin de însemnări despre gestică (“desface brațele”, “arcuiește mâna”), dar și de metafore care să dea substanță gesturilor (“învăluiește o femeie pe după gât”). O parte din ele se află și în caietul program. Åži când l-am învățat destul de bine, am putut să aduc gesturi din mine sau din personaj. Nu mai era o corporalitate mimetică, era una filtrată. Dar a fost foarte greu să ajung la asta. La un moment dat nu mă mai ocupam decât de “dirijat”.
Iarina: Aici a fost conflictul dintre noi.
Tudor: Un conflict mare. Da.
Iarina: Făcea prea mult. Mult prea mult.
Tudor: Dar eu știam asta. Åži explicam: “Fac mult acum ca să am de unde topi mai târziu.” Cu rolul eram destul de înainte la un moment dat, după aia am rămas în urmă și am devenit “dirijor”. Au fost două chestii până s-au unit: dirijorul ca și corporalitate, și dirijorul ca și minte. Åži a mai fost ceva foarte greu: să nu cânți vorbele când vorbești pe muzică.
Cu asta s-a luptat foarte mult regizorul din mama: “Tu trebuie să te lupti cu Wagner. Să fii un contrapunct la muzica lui.” S-a luptat cu toată lumea pe chestia asta.
Iarina: La un moment dat nici nu mai juca. Dar eu am înțeles foarte bine că întâi trebuie să învețe să dirijeze ca să se liniștească. Pe de altă parte, trecea timpul și era tot cu gestica amplă de dirijor. Åži treceam prin toate stările posibile. Dar până la urma totul a fost foarte bine.
Tudor: Rolul s-a salvat în ultimele 5 -6 repetiții.
Iarina: A fost un moment foarte greu pentru mine, nu ți l-am spus niciodată. Totul a ieșit foarte bine până la secvența în care rememorează dirijorul o partidă de sex, la Milano.
Tudor: Da, îmi tot venea să cânt vorbele.
Iarina: Era ceva în-gro-zi-tor. Åži mă gândeam “Doamne, ce să fac?”
Tudor: Mi-a ieșit într-un final, dar cred că am mai lucrat pe rol și după primele spectacole, după ce am văzut și reacția publicului.
Iarina: Tudor e încăpăținat, dar are inteligența scenică de a pricepe că e mai bine ceva decât altceva. După o dispută, vorbește inteligența scenică din el. Nu mă întâlnesc foarte des cu actori inteligenți pe scenă.
Tudor: Zic NU din prima, după care e un proces foarte lung până la DA, desi știu că e posibil să fie bine, că nimeni nu-ți vrea răul. Nici mama ta, nici un regizor. Dar, la mine, NU vine și din faptul că merg foarte mult pe instinct, în prima fază a formării unui rol. Åžtiu că instinctul nu e tot timpul corect, dar tind să-l cred. Iar acasă mă mai gândesc “Hmm…Bine, hai”. Dar acum sunt un instrument mult mai bun decât în urmă cu câțiva ani. N-am mai negat chiar așa de mult. Cred că vine odată cu vârsta.
Actul 2
În care Iarina Demian se reîntoarce la actorie, ca o datorie de onoare față de sine. Si în care fiul, Tudor Chirilă, e oglinda în care își construiește rolul.
Iarina: Foarte greu am luat decizia de a mă întoarce ca actriță. Mereu îmi spuneam “O să joc eu sau cine va fi. Sau poate o să găsim o dublură”. Mă ascundeam. E foarte greu pentru că, dacă tu montezi un spectacol, trebuie să ai o oglindă și ca să joci. Dar, am reusit.
Tudor: E greu să te regizezi pe tine.
Iarina: Da. Nu te poți vedea. Am mai avut experiența asta cu prima mea piesă din 2000. Un Kopit. Îi mai trimiteam în sală, pe Dorina Chiriac, pe Tudor, care jucau. A fost greu, dar până la urmă criticii au spus că e incredibil ce a ieșit.
Aici nu am foarte mult text, sunt doar în ultima piesă, dar și-așa mi-e foarte greu pentru că nu pot să îmi mai văd spectacolul. Stau în spate acolo și tremur, ascultându-i .
Tudor: Pot să vorbesc eu mai mult despre lucrul ei cu sine, pentru personaj.
Iarina: Tudor a trecut printr-o experiență foarte ciudată și drăguță în același timp, alături de mine, cu piesa asta. El juca, dar nu mai putea să fie atent la avea de făcut. Era atât de speriat că eu sunt acolo și că trebuie să revin la teatru. Åži ce-o să fac eu.
Tudor: Eram spectator. Mă uitam la rolul ei.
Iarina: Da, era Tudor Chirilă, nu un personaj îmbrăcat în travesti. E într-un moment al celei de-a treia piese, când poartă hainele soției lui. Din când în când oprea repetiția și zicea: “Haide domnule, mai fă o dată.” Se ducea în sală și se uita. A stat acolo și a făcut pe regizorul o vreme. Si ne certam.
“Tudor, eu nu pot să fiu așa vulgară cum crezi tu că trebuie să fie personajul. Vulgaritatea mea ține de altă zonă.”
“Da, poate că ai dreptate, dar aici ți-am spus să faci așa”, zicea încăpățânat și eu îl lăsam până se liniștea.
Tudor: Orice rol când se naște are niște momente când actorul merge bine în direcțiile alea. Momentele respective sunt fixate ca la alpinism; sunt piloane care te ajută să urci mai departe. Si nu toate nuanțele sunt fixate bine într-un rol de la început. Iar ea ce prindea, nu mai făcea câteodată și eu mă enervam. “Dar ai făcut bine aici, fă așa și fă așa.”
Era o diferență de viziune. Eu o vedeam pe babă –personajul ei – puțin mai mitocancă. Iar ea a adus mult mai multe nuanțe. Ce e mișto acum la personaj e că nu mai ai unde să-l încadrezi. E un amestec între Vivienne Westwood cu o instalatoare, sunt mai mulți nebuni într-unul singur.
Iarina: Ceea ce e foarte frumos aici, și eu am înțeles foarte bine, e că Tudor a suferit în momentele alea ca totul să iasă perfect. Dar era atât de dur! Åži eu mă gândeam “Doamne Dumnezeule, dacă el ar repeta cu actorii n-ar putea să ducă piesa la capăt niciodată”.
Tudor: Eu încercam să ajut…Mă simțeam cumva vinovat pentru că am insistat destul de mult să se întoarcă pe scenă și nu cred că ea regretă acum. Cred că îmi mulțumește. A spus cândva un lucru foarte frumos care e o sinteză a meseriei noastre: “Actorul este iubit, regizorul este respectat.”
Iarina: Pentru că am simțit asta pe pielea mea. În momentul în care ai terminat spectacolul ca regizor, nu mai ai nicio participare. Eu în mod special, Tudor e martor aici, am fost la toate reprezentațiile spectacolelor pe care le-am montat.
Tudor: Nu uiți la Avatar cu gândul că l-a facut James Cameron. Åži nici după ce se termină filmul nu te gândești foarte mult la meritul lui, cât te gândești la meritul echipei. Dar până la urmă e meritul omului care adună toată lumea. Asta se neagă regizorilor cumva.
Iarina: E mai mult de atât. Regizorul a jucat pentru toată lumea, a gândit pentru toată lumea, a construit pentru toată lumea. El creează personaje. El vede persoajele înainte să le vadă actorul și începe să-i dea, să-i dăruiască de toate.
Tudor: Inspiră pe toată lumea. Dar, vorba dirijorului din piesă, “Acolo sus ești foarte singur”. Regizorul e foarte singur, nu e atât de iubit.
Epilog
În care se explică o altă față a succesului lor.
Iarina: Eu am mai spus-o: de când sunt liberă, sunt fericită. Am pus spectacole la Teatrul de comedie, dar și cu fundația mea și-am pus ce am vrut. Åži pentru asta mă simt liberă. chiar dacă ne-am chinuit groaznic.
Spectacolul “O lume pe dos” se joacă la Teatrul de Comedie din București
“Ioana Celibidache, o matusa de poveste” este titlul unei carti pe care nu trebuie sa o ratati.
da, numele de familie va da un mic indiciu despre cine este – sotia lui Sergiu Celibidache. dar e un indiciu minuscul, pentru ca Ioana Celibidache este o pictorita foarte foarte buna ( din modestie si ca sa-si faca loc singura pe piata, nu cu numele sotului – semna tablourile Ioana) si o femeie dintr-un soi pe care-l intilnesti foarte rar.
n-am citit cartea (e scrisa de nepoata Monica Pillat) va fi lansata saptamina viitoare la HUmanitas, dar am citit scrisorile dlui Celibidache si stiu cit a insemnat Ioana in viata dumnealui si am vazut-o pe doamna Celibidache in citeva inregistrari.
ca aceasta:
cautati cartea in librarii, saptamina viitoare. o sa fie o intilnire memorabila.
saptamina viitoare, joi pe 12 mai, sunt la timisoara la PR BETA prima conferinta regionala de PR 2.0 .
voi fi printre cei care povestesc lucruri la conferinta, iar tema prezentarii mele este
Jurlogger – un exercitiu de dedublare jurnalist-blogger
– de ce nu esti jurnalist pe blog
– cum se transforma jurnalistul in blogger
– cum ajunge bloggerul jurnalist
– diferentele de abordare PR-istica pentru cele doua categorii blogger/jurnalist.
sunt o multime de speakeri misto de asta am si inceput sa ma pregatesc in avans. ca sa le fac fatza si sa nu plictisesc auditoriul:)
azi am primit programul de la FITS 2011 si m-am gindit un pic: sa scriu ce spectacole trebuie vazute inainte de a-mi cumpara eu bilet sau nu?
(va avertizez ca daca nu mai gasesc bilele ca le luati voi pe toate o sa marsaluiesc prin fatza salilor cu pancarda in semn de protest)
*
preferata mea din festival e Claire Cunningham o dansatoare foarte speciala ( are show pe 5.06, la ora 18.00)
mai trebuie vazut In TimE al lui Pal Frenak – pe 2. 06, portretul lui Dorian Gray (la concurenta cu Claire – diceti-va voi la Gray ca sa gasesc eu bilete la dna Cunningham)
dar si genialii care fac Rushes Plus – spectacol care e pe 31.05 la ora 21.00)
mai am vreo 3 recomandari, dar le pastrez pentru zilele viitoare. pentru comunitatea online cele mai bune si mai sigure informatii vin de la ruxa (asa ca, intrebati-o)
poate nu mai gasesc bilete, sa vedeti necaz. nu mai scriu niciodata in avans nimik:P
The identities of all 80 members of the American commando team who thundered into Abbottabad, Pakistan, and killed Osama bin Laden are the subject of intense speculation, but perhaps none more so than the only member with four legs.
Little is known about what may be the nation’s most courageous dog. Even its breed is the subject of great interest, although it was most likely a German shepherd or a Belgian Malinois, military sources say.
din New york times, unde gasiti mult mai multe despre alti ciini care ajuta in situatiile de confict.
si un final absolut s!mpa
Suzanne Belger, president of the American Belgian Malinois Club, said she was hoping the dog was one of her breed “and that it did its job and came home safe.” But Laura Gilbert, corresponding secretary for the German Shepherd Dog Club of America, said she was sure the dog was her breed “because we’re the best!”
via Mr P
*ciinele care ilustreaza articolul de pe blog, nu e Little ci “An U.S. Army military working dog, Andy, searches among rubble and trash outside a target building, during a joint operation with the Iraqi army and U.S. Soldiers of 5th Squadron, 73rd Cavalry Regiment, 3rd Brigade Combat Team, 82nd Airborne Division, in Rusafa, eastern Baghdad, Iraq, on Feb. 28. ”
“He didn’t have rote opinions. He would digest ideas. [If I asked a question], I knew there was no pedantic response, it would be a wise response, but something that was digested with current information. He was a great conversationalist in speaking about any issue, any problem, anything in life. He lived a very rich life, so he had a lot to bring to any question; he could see it from a lot of angles. I miss all of those perspectives on my tiny questions.”
Jennifer Grant in biografia pe care tocmai a scris-o despre tatal ei, celebrul Cary Grant
Eu si Mihai Dobrovolchi suntem amici buni. Ne leaga aceleasi gusturi la filme, radioul si niste ani in care am prestat impreuna in media. (Si, da, ascult guerrilla aproape in fiecare dimineata:) )
Nu i-am zis-o niciodata, dar daca as fi avut voie sa-mi aleg un frate – el e pe lista scurta de 5 oameni pe care mi i-as fi dorit de frate.
Ador sa fiu in polemici cu el… asa ca recenta provocare pe care mi-a lansat-o m-a facut sa bat usor din picior a nerabdare pina mi-am terminat treaba la birou ca sa pot sa raspund.
*
Draga Dobro,
Iata de ce Ford Focusul meu e mai smecheras decit Volvorine—ul tau.
– Volvo S60 e in alta clasa – Focus nu a pretins ca a inventat roata, doar i-a conferit o accesibilitate fara precedent. La un prêt aproape jumatate de Volvorine al tau, Focus-ul meu face aceleasi lucruri destepte 🙂
– Volvorine te costa mai mult – si la achizitie, dar si intretinere. Mie imi ramin bani si de vacanta si de pantofi.:)
– Focus e o masina globala, spre deosebire de Volvo. Orice sofer de Focus se va simti acasa in orice Focus din lume.. iar Focus se simte acasa peste tot.
– In plus, Focus are ECO mode – unde ca sa-ti argumentez il citez pe Zoli Toth care e mai priceput decit mine la ecologie si care s-a plimbat cu masina mea: “este cea mai eco masinuta din clasa ei. Emisii de noxe de doar 106 g/km. Stopurile din spate realizate din materiale reciclate, greutatea masinii mult mai mica deci consum scazut”
Eu am deci, sistemul care il invata pe sofer sa conduca, implicandu-l activ si creind un mindset. Plus mega smekeriile care ma incinta pe mine ca femeie: recunoaste semnele de circulatie si le afiseaza pe bord & parcheaza singurica:)
Dar, uite facem asa: te invit la un test drive cu masinuta mea… si dupa aia o compari tu cu Volvorine al tau. Ce zici?
*
azi mi-am dat seama ca Ford Focusul meu n-are nume. Zic sa-i punem un nume, aveti propuneri?:)
“cum arata o zi a mea la tabu?” puteti sa cititi “arata” la prezent (mai stau 3 saptamini), dar si la trecut ( cu o diactritica la mijloc) din motivele stiute deja.
dar oricum ati citi ceea ce fac intr-o zi de lucru e real si ma reprezinta.
tinerii din Asociatia Oricum m-au invitat in urma cu citeva saptamini intr-un proiect special din cadrul platformei Go Mentorship: mini documentare cu oameni pe care ei ii considera talentati si care ii pot influenta/motiva pe cei din jur.
le multumesc pentru onoarea de a ma aseza alaturi de alte femei pe care eu le admir si pe care chiar as vrea sa le cunosc ( Cori Gramescu e una dintre ele, filmul cu ea il gasiti la Dragos Bucurenci pe blog)
care e argumentatia Asociatiei Oricum pentru aceasta serie de minidocumentare?
Talentul nu vine cu instructiuni de folosire. Asta au aflat pe pielea lor sute de mii de tineri care au urmat sau urmeaza scoala in Romania. Cum sa descoperi, atunci, traseul profesional care iti pune in valoare la maximum atuurile?
Cei de la Asociatia ORICUM cred ca vocatia are nevoie de un catalizator pentru a iesi la suprafata. Acel catalizator poate fi un mentor, o poveste a unui mentor, inspiratia si energia profesionistilor care au ajuns la implinire in cariera.
De aceea proiectul GOmentorship a devenit, prin conferinte, interviuri si platforma online, un spatiu de intalnire si de schimb de idei intre tineri studenti, liceeni sau absolventi si profesionisti romani care au ajuns la implinire in cariera.
si-acum, pe bune, fara aranjamente – o zi din viata mea la tabu:)
Cristina Bazavan from GOmentorship on Vimeo.
asemeni celor de la Oricum, si eu cred ca talentul nu vine cu instructiuni de folosire. dar nici nu dispare. asa ca, daca stii si simti ca ai un talent, daca ai incredere in ce faci Go for it! Urmeaza-ti instinctul, oricit de greu ar fi… sau ar parea.
Vorbeam vineri cu Irina, colega mea, despre credite. Ea vrea un credit pentru casa si un altul pentru un master in strainatate. Mie mi-e frica de credite.
Era o discutie cu garda jos, despre cit de riscant e sa-ti mai faci acum un credit si/sau cit de greu il obtii.
Parerile erau impartite si se referau la multele acte care-ti trebuie, plafonul pe care trebuie sa-l atingi ca sa obtii o suma sufficient de mare pentru nevoile tale si timpul in care iti e aprobat creditul.
Eu, care am pe blog banner cu Divers Credit BCR, i-am recomandat sa aplice si la aceasta banca. Si-a sunat sotul, finantist, care i-a spus ca suma maxima pentru care poate aplica e 20.000 de euro si ca e bun pentru creditul ei de studii.
Dupa care am inceput sa cercetam si noi:
– e cel mai rapid credit care se obtine de la o banca (reclama spune ca intr-o zi, viata si cercetarea a aratat ca e vorba de maxim 2 zile)
– are facilitati speciale pentru clientii BCR ( nu mai aduci acte legate de cartea de munca si salariu, ci doar un extras de cont cu ultimele trei luni in care a fost virat salariul)
– are o polita de asigurare inclusa pentru eventualitatea in care, din diverse motive, nu poti sa-ti platesti rata.
Cum ziceam, mie imi e frica de credite. Mi se pare ca daca nu stii exact cu ce se maninca, te poti pacali, dar am avantajul de a avea prieteni care se pricep si ma ajuta la nevoie.
Intrebarea mea este: tu pentru ce ai lua credit de 20.000 de la banca?
P.S. pina pe 14 mai, BCR are o promotie pentru acest credit, premiaza, prin tragere la sorti, pe toti cei care solicita efectuarea unei simulari pentru un credit in lei/euro DIVERS BCR in perioada campaniei, in orice unitate BCR, la InfoBCR (contact center) sau la partenerii BCR in vederea determinarii potentialului de creditare si contractarii produsului.
In week end-ul acesta m-au intrebat foarte multi oameni cum ma simt.
Se gindeau la anuntul deciziei mele de a pleca de la Tabu si la eventualele mele resentimente.
Am vorbit zilele astea cu zeci de oameni: unii pe care nu i-am mai intilnit de ani multi, altii au fost subiecte pentru articolele mele (si-am ramas prieteni), dar au fost si persoane cu care n-am schimbat pina acum niciun cuvint.
Le-am raspuns tuturor ca sunt linistita si extrem de impacata cu decizia mea. Pur si simplu ma simt in siguranta, exact pentru motivele pe care le enuntam in filmul in care promovez noile facilitati Ford Focus
Si nu, demisia mea nu este parte din campania Ford Focus, dar folosesc acest prilej ca sa va provoc la un concurs.
Am mai spus-o dar imi place sa o repet, Ford Focus e o masina foarte desteapta care aproape ca vorbeste cu tine si nu te lasa sa faci foarte multe greseli in trafic: Sistem de avertizare pentru unghiul mort, Sistemul de alimentare Ford Easy-Fuel (nu mai poti alimenta gresit pentru ca duza pompei nu se potriveste), Active City Stop (Dacă senzorii sistemului detectează că autoturismul din faţă s-a oprit brusc, va determina frânarea automată.), Sistem de monitorizare a presiunii din pneuri
Cind te gindesti la masini si la siguranta care e prima amintire personala care-ti vine in minte?
Comenteaza aici si la sfirsitul saptaminii intra pe tehnologieauto.ro sa vezi daca esti unul dintre cistigatorii premiilor pe care le pun in joc (Cartea lui Dale Carnegie, Secretele succesului , CD-ul Limbajul gesturilor (audiobook)
P.S. Multumesc din inima pt toate gindurile voastre bune.
am mult emotive pentru care mi-ar placea sa cititi Tabu de mai (altele decit faptul ca e ultimul pe care l-am administrat).
in ordine:
1. e numarul 100, o editie de colectie pe care am incercat sa o cinstim ca atare. tot ce e mai jos e parte din straduinta
2. pictorialul de coperta reinterpreteaza tablouri celebre si e o dovada a maiestriei colegilor mei (Laura Cirnici a facut stilismul si ne- a demonstrat ca orice stil, oricit de vechi, poate fi reinterpretat modern; Dan Samoila a facut fotografiile si prelucrarea si ne-a aratat cum se face o opera de arta moderna)
o reinterpretare dupa Klimt
o reinterpretare dupa Lautrec
3. imi place monica birladeanu; nu cea pe care o stiti voi din pictorialele glamouroase; ea nu e asa, sau nu e doar asa… am sa revin cu povesti despre monica, dar va invit sa cititi despre transformarile ei interioare in cover story.
4. cum va invit sa cititi citeva interviuri delicioase ( Nick Vujick – omul fara miini si fara picioare care inspira o lume intreaga cu puterea lui morala e preferatul meu), dar si un story curajos pe care nu cred ca l-ar fi publicat o alta revista glossy: Adevarul despre radiatiile radioactive – Romania intre Cernobil si Fukushima.
5. o trecere in revista a performantelor revistei tabu in cele 100 de numere. am schimbat o lege din romania, am fost punctul de plecare pentru o campanie care a dus la manuale specializate pentru copiii dislexici si… multe altele le descoperiti in revista.
enjoy it.
Te simti MARE, crezi ca lumea e la picioarele tale sau… la capatul celalalt al ecranului.
Iti face bine sa stii ca oamenii au incredere in parerea ta. Ca nu te considera nebun(a) cind perseverezi prin a promova ceva in care crezi.
Sigur, cheia e sinceritatea: daca nu e ceva in care crezi, nu poti sa misti lumea…
*
In week end-ul asta m-am simtit MARE. Stiam ca pot “vinde” bilete la spectacole, ca pot convinge lumea sa cumpere carti sau sa vada filme care mie mi-au placut. Am mai facut asta de multe ori.
Dar orgoliul meu (ma scuzati, oameni suntem si suntem plini de orgolii) a tresaltat de bucurie cind am vazut cit de multi ati mers la spectacolul lui James Thierree si mi-ati sunat dupa aceea (sau mi-ati dat mesaje) despre cit de mult v-a placut. undeva dupa mesajul 30 am incetat sa mai numar:)
Mai am in minte 2 spectacole pe anul acesta (unul la sibiu in festivalul de teatru, altul la bucuresti) pentru care voi face un lobby similar. Sper sa-mi urmati recomandarea si la acestea.
E nepretuita bucuria pe care o am cind vad ca sunt oameni care se emotioneaza la spectacolele/ oamenii care imi plac si mie.
Multumesc.
*
uneori te simti MARE, dupa care iti dai seama care-i dimensiunea ta reala, ca esti una cu carnea din care esti facut, pe jumatate animal. si te asezi in banca ta cuminte.