o cutie cacao Storico- venchi
o cutie ciococaviar
pret pornire: 20 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Aseara la New York s-a lansat colectia Versace pentru H&M (povesteam ieri ca si Loredana a fost printre invitatii speciali)
Iata 4 minute din prezentarea propriu zisa
toate modelele ajung si la noi, probabil in magazinul vedeta din Romania – UNIRII.
citeodata judec oamenii dupa o singura privire. de fapt, nici macar nu-i judec: se intimpla ceva in capul meu, se declanseaza un mecanism, si stiu dupa o clipa ca omul respectiv e unul bun.
o clipa care poate sa fie cit un articol de ziar. asa am remarcat-o pe ana maria onisei. citeam observatorul cultural, un text scris de ea si-am spus “imi place fata asta, vreau sa lucrez cu ea”. si nu m-am inselat nicio secunda asupra caracterului ei.
o clipa care poate sa fie cit o sedinta foto asa m-am imprietenit cu ioana blaj. eram la o sedinta foto unde il urmaream pe fotograf (care o fotografia pe ea) pentru un articol si, dupa 5 minute de vorbe, stiam ca e un om bun si ca o sa fie prietena cu mine.
o clipa care e cit un interviu am facut un interviu cu marius manole acum 6 ani si cind primeam raspunsurile la intrebari, tot ce aveam in minte era ” e ca mine”. si nu m-am inselat asupra caracterului lui.
scriu despre ei pentru ca au fost oricum prezenti aici pe blog, dar am clipe din astea traite cu multi oameni care imi sunt acum prieteni si pe care uneori ii chinui ca sa-si depaseasca limitele, dar si ei ma slefuiesc pe mine, invatindu-ma lucruri minunate.
(am sa scriu curind un story mare despre o asemenea intimplare; m-am uitat la tv si-am zis: asta e un om bun… iar acum e printre prietenii mei)
nu stiu cum functioneaza mecanismul asta: dar ma uit la om si simt ca o sa-mi fie prieten… sau ca avem ce sa ne spunem pe termen lung.
si nu, nu apuc sa ma pacalesc asupra caracterelor, pentru ca acelasi instinct sau intuitie sau cum se va fi numind, imi spune cel mai adesea “nu nu, omul asta nu e din echipa ta.”
nu ca n-ar fi bun, corect etc , ci pur si simplu ca nu e pe lungimea mea de unda si-atunci ma indepartez discret.
vi se intimpla asta?
de fiecare data cind aud “noi fotografii cu Marilyn”, “fotografii rare” etc, si aud destul de des asta, ma gindesc: dar cam cite fotografii a facut in viata ei Marilyn?
nici macar nu a trait intr-o era a digitalului ca sa avem o explicatie cit de cit decenta: ar fi fost ieftine fotografiile.
asa ca am dezvoltat o teorie, cred ca din cind in cind, cam la 5 ani distanta, aceleasi fotografii sunt scoase din nou la lumina… sigur ca sunt unele legendare pentru ca au putere de simbol, dar pe restul nu le tine minte lumea, asa ca sunt usor de reciclat…
iata doua dintre cele mai noi ” fotografii rare cu Marilyn”, ieri anuntate:)
in aceasta seara la New York are loc lansarea oficiala a colectiei Versace pentru H&M.
la lansare, Romania va fi reprezentata cu onor de Loredana care va fi intr-o companie foarte simpatica: Jessica Alba, Selma Blair, Helena Christensen, Sofia Coppola, Patrick Demarchelier, Linda Evangelista, Jennifer Hudson, Emma Roberts, Anna Sui, Uma Thurman si multi altii
colectia, care reactualizeaza citeva piese de referinta create de Casa Versace de-a lungului timpului (si le aduce pe piata la un pret accesibil), va fi prezentata intr-un show sustinut de Prince si Nicki Minaj.
daca te uiti la filmele romanesti, ai spune ca bucataria e decorul preferat.
intr-o ordine aleatorie
Politist, adjectiv – Politistul lui Dragos Bucur maninca linistit supa pregatita de nevasta in timp ce aceasta in lcamera vecina asculta o melodie a Mirabelei Dauer.
Marti, dupa Craciun – bucataria e mai moderna – e parte din living – si e centrul confruntarii in care sotia interpretata de Mirela Oprisor afla de relatia extraconjugala a sotului interpretat de Mimi Branescu
Francesca – inainte de a pleca in Italia, Francesca (Monica Birladeanu) face o escala la parinti si poata o conversatie cu tatal ei… in bucatarie.
Principii de viata din nou o bucatarie in spatiu deschis, o masa cu cearta la care personajul lui Vlad Ivanov se cearta cu fiul din prima casatorie.
A fost sau n-a fost – sper ca nu ma insel, dar Mos Craciun ad hoc de scara blocului isi petrece ceva timp si in bucatarie.
Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii Eleva Dorotheea Petre isi incepe diminetile cu mic dejun cu unt si piine… in bucatarie.
cred ca si Felicia, inainte de toate are o secventa, dar n-o localizez acum, cum si Medalia de Onoare cred ca are
Mai stiti alte filme romanesti care au o secventa in bucatarie?
ma gindesc la asta inca de cind Ikea avea concursul simpatic cu decorarea bucatariilor mici si salvarea tuturor spatiilor. a fost o placere pentru mine sa ma uit atunci pe site-ul lor si sa-mi imaginez cam ce povesti au bucatariile din fotografii. (ii gasiti aici pe cistigatori si fotografiile lor cu bucatariile mici mici mici)
in perioada campaniei am primit un cadou de la Ikea, un pantofar f simpatic (mai detin si eu unul, in care-mi tin multe perechi de bascheti), pantofar pe care il voi scoate la vinzare cu toate cadourile primite, de Craciun pentru o fapta buna.
toate insa la vremea lor… acum mi-ar placea sa stiu daca va mai amintiti alte secvente din filmele romanesti in care bucataria e personaj:)
*
altfel, stiu ca nu ma intreaba nimeni, dar eu va spun de dragul fotografiei, mi-ar placea sa am o bucatarie asa:)
si sunt absolut fascinata de solutiile ingenioase pe care le gasesc cei de la Ikea ca sa organizeze spatiile.
daca mi-ar stii IP-ul ar vedea cit de des vizitez site-ul lor:)
later edit de la Domn Viorel Copolovici alte filme cu secvente in bucatarie: Marfa şi banii, Visul lui Liviu, California Dreamin’ (epocala discuţie dintre Assante şi Mareşalu’)…
ieri m-am vazut cu un prieten vechi, om de radio foarte talentat si cu audienta de jumatate de milion de ascultatori pentru programele lui.
povestea cu maxima naturalete despre stinghereala lui de a iesi in public la tot felul de evenimente, tot asa cum povestea despre ca i se pare normal sa le raspunda ascultatorilor pe twitter, mail, FB, desi are un program incarcat si in biroul lui se opresc zilnic toate trupele mari ale romaniei (pentru ca asta ii e meseria).
din interior, pentru ca traieste in meseria asta de 12-13 ani (poate mai mult, dar mai bine il fac mai tinerel), nu i se pare ca face nimic spectaculos. chiar daca are aceeasi pasiune si aceeasi dorinta de a face lucruri marete (le si face, concertele din garaj sunt dovada:) ), pentru ca asta e viata lui, i se pare normal tot ceea ce face.
cind i-am amintit cum eram noi cind eram mici si ne gindeam la cei care lucrau la radio, cit de mari si de importanti ii credeam si-i simteam pe DJ, si de ce vise aveam despre studiourile de radio, i-au zimbit ochii. nu pentru ca oamenii s-ar fi gindit la el din perspectiva asta (cred ca un gind ca asta l-ar fi incurcat), ci pentru ca si-a amintit de vremurile tineretii noastre cind, da, oamenii de la radio erau mici dumnezei.
dar niste mici dumnezei cu caracter, politicosi care-ti spuneau lucruri grave si importane fara sa dea sentinte, ba chiar cu umor.
*
mai tirziu, spre seara, am citit citeva bloguri. oameni care se dau cu parerea si din interiorul lumii lor, li se pare ca sunt mici dumnezei. m-a enervat teribil blogul unei domnisoare care crede ca le stie pe toate si ca poate judeca si in dreptul meu sau al altora ca mine. o vazusem cum se comportase in public, la o manifestare la care fusesem invitati si … era departe de ce povestea domnul de la radio.
*
stiu ca totul tine de caracter si ca, din interiorul lumii noastre, judecam usor si etichetam la fel de usor. poate ca si eu, acum, fac asta. dar in zilele care seamana cu cea de ieri, mi se face dor de oamenii modesti de la radio.
si-i multumesc aici lui arhi ca a scris ieri, fara sa stie of-ul meu, ceva in care cred din tot sufletul: de ce evit sa socializez cu bloggerii
stiu ca n-ar fi trebuit sa scriu asta, pentru ca nici nu e atit de important ce s-a scris ieri si textul ala nici n-o sa fie de maxim impact in lumea asta, dar m-a mihnit atit de tare incit e forma mea de refulare, pentru care imi cer scuze.
si nu, nu vreau sa dau nume. si nici nu va las sa comentati la acest post. e doar un stegulet pe care imi permit sa-l flutur poate il vad cei pe care i-ar ajuta.
pentru ca eu cred in comunitatea online si in puterea ei, dar cred la fel de mult in bun simt, in content propriu si de calitate, in a avea maniere, a fi politicos si diplomat … si-a trai alaturi de ceilalti fara sa dai sentinte si sa-i judeci.
multumesc.
saptamina asta sunt in presa internationala doua texte foarte simpatice despre relatia dintre parinti si copii.
unul e in TIME si demonstreaza stiintific ca parintii nu pot fi obiectivi cind au mai multi copii, favorinzind unul.
aici doar teasingul, textul The science of favoritism poate fi citit in print (revista e la chiosuri si la noi) sau daca aveti abonament, dar chiar trebuie citit de parintii cu mai multi copii.
*
cel de-al doilea articole e de fapt un interviu in trei, realizat de echipa filmului Another Happy Day: Sam Levinson (regizor), Ellen Barkin si Demi Moore (actrite). iata un fragment din interviu.
SAM LEVINSON: Mothers in general drive us crazy. As actors who play mothers in this film, and as women who are mothers in real life, do you fear that perception?
ELLE BARKIN: In other words, will our children say we’re driving them crazy? I think inherent in the job of mothering is that you must drive your kids crazy.
DEMI MOORE: And that you’ll make mistakes. As much as you do not ever want to make mistakes, I think inevitably you will do something that has affected your children in a way you never intended.
EB: That’s what was interesting about my role in Another Happy Day—I was actually playing a mother who had all the best intentions and approached things horribly. I actually love that question because I can speak about it personally, but I can also speak about it very specifically in terms of this film. I don’t think any of us have ill intentions concerning our children unless you’re a horrible person. I know in my real life I’ve gotten it wrong, but what do you do? Nobody’s perfect. You apologize, you try to explain your motives, you hope you’re forgiven and that the damage you think you’ve done or might have actually done is not too profound.
DM: What’s interesting in the film is that these two women have some opposition, but the truth is that they’re both seeking the same thing, which is just to be heard and to be appreciated. And if you really look, in a way it is the thread tying everybody together.
***
puteti citi intregul interviu aici, e foarte simpatic
interviul care e cover story pentru revista Gotham e insotit de un pictorial cu Ellen Barkin si Demi Moore senzational; negru pe negru, o tehnica foarte greu de realizat, mai ales ca trebuie sa obtii volume si texturi pentru materialele hainelor…
iata fotografiile
Exista momente in viata in care uiti cu totul “crezurile” tale si nu mai vezi nimic. Alea cred ca sunt momentele in care iti testezi limitele. In care vrei sa vezi cat poti duce si pana unde poti merge.
In ultima vreme am exagerat si mi-am testat limitele mai mult decat ar fi trebuit. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc nu ar fi trebuit sa o fac. Pentru ca fiecare limita testata inseamna cumva sa te dezechilibrezi si sa te lovesti cu buna stiinta. Practic inseamna MASOCHISM.
Ei bine, se pare ca mie imi place sa-mi mai fac asta din cand in cand si imi dau seama doar cand ma doare si nu e foarte placuta senzatia.
Dar dupa cum spunea cineva “ ce nu te omoara, te ajuta in meserie”,asta ca sa vedem partea buna din toate lucrurile.
Sfatul meu, unul poate insignifiant pentru multi: daca va simtit bine voi cu voi si daca simtiti ca in sfarsit ati invatat sa mergeti pe barna fara sa va dezechilibrati, nu incercati sa plecati in locuri in care nu va simtiti foarte siguri, doar ca sa incercati , pentru ca pot garanta 100%, din experienta proprie, ca o sa picati…rau.
Acestea fiind spuse, va urez un drum cat mai usor in descoperirea voastra.
* Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC
am mai spus-o si o repet: romantismul e bun si frumos, dar daca nu exista umor intr-o relatie, pe termen lung esti pierdut(a)…
asa ca, in competitia blog juan aleg fara sa stau pe ginduri categoria “amuzanti”…
preferatul meu e Vlad Cucu pe care cu onor l-am cunoscut in primavara la TIFF.
am ris cu Vlad cu lacrimi la filme, ne-am distrat f f tare toata saptamina festivalului, stiu ca are super umor…
dar e preferatul meu si pt urmatoarele:
1. ne distram tare la filmul Bora Bora, super comedie simpatica. doar ca noi fetele trebuia sa mergem sa vedem o piesa de teatru care se suprapunea putin cu filmul. iar vlad, care ne promisese ca se ne duce cu masina, a iesit din sala inaintea sfirsitului filmului, desi cu totii ne doream sa vedem cum se termina si ne placea tare. pentru vlad, umorul e umor, iar promisiunea e promisiune.
2. tot in zilele alea, pe cind am mers la o dezbatere “tv de ce” despre on line, in holul hotelului era un domn care vorbea in franceza. de linga noi, Vlad cu un perfect accent frantuzesc i-a dat indicatii turistului care era la rindul lui uimit de franceza pe care o auzea. cind am plecat de acolo, la ironiile noastre de unde stie asa bine franceza, vlad a replicat relaxat “e, o vorbim acasa” (ceea ce e f adevarat:)
3. eram pregatiti sa intram in direct la realitatea tv de cluj, sa vorbim despre bloguri si TIFF, iar domnul care era gazda emisiunii folosea cuvinte pe care nici dictionarul de neologisme nu le poate cuprinde. nu intelegeam, pur si simplu, ce ne intreaba. Vlad care era de partea cealalta a gazdei pe canapea ridea cu ochii (altfel era f f serios) si nu te puteai uita la el pentru ca pufneai instant in ris.
sa va mai spun ca tocmai ce a terminat medicina?
sa fac un rezumat: are super umor, e foarte destept, stie sa-si respecte promisiunile si e un super fain prieten.
nu-i asa ca-l votati dragi colege de juriu? votati-l aici sa fie desemnat cel mai tare blogjuan si poate pleca la amsterdam intr-o frumoasa excursie…
dar votati-l va rog tare tare tare… ca merita, e super super simpa si mi-ar placea sa cistige. multumesc
aici e texul prin care el s-a inscris in concursul amuzantilor la blogjuan
P.S. stiu ca vi l-am prezentat frumos, dar e luat. nu-i cereti numarul de telefon ca o stiu si pe prietena lui, da?
n-am mai postat de ceva vreme fotografii pe care le fac cu telefonul…
iata ultimele mele zile, vazute cu telefonul.
*
acum citeva saptamini intr-un interviu Ion Tiriac spunea ca in aceasta perioada de criza nu vrea sa dea pe nimeni afara, ca o sa-l coste mai mult datul lor afara acum, pe termen lung in 4 ani cind va trebui sa-i angajeze la loc si sa-i scoleasca.
vad, des, reclama asta pe Magheru si ma gindesc la ce spunea in interviu.
*
aseara la X Factor o avalansa de copii pe Paula Seling in pauzele publicitare; ei pentru autografe, ea zimbitoare printre lacrimi ca avea trupe la duel.
*
daca tot se cheama Capre semnele de lemn care se pun in parcari pentru a rezerva locuri, de ce sa nu arate ca niste capre? in fata restaurantului/ bistro Collage (linga MTR), un loc foarte simpatic descoperit saptamina trecuta la o cafea cu o prietena… cu o vinoteca f tare la subsol si un club pentru iubitorii de trabucuri, la mansarda.
*
omagiu pentru domnul Ciulei, pe fatada teatrului Bulandra, Sala Gradina Icoanei. A fost expus si in timpul FNT si gestul mi s-a parut minunat.
decorul din curtea sediului Campari, inaintea de petrecerea pentru lansarea calendarului 2012. cel cu milla jovovich cu care, cu onor, m-am conversat
astazi e ziua Doamnei Mariana Mihut. implineste 69 de ani.
urarea mea de la multi ani luminosi si sanatosi vine impreuna cu citeva amintiri. pentru voi, nu pentru dinsa.
*
in septembrie la Anonimul, Doamna Mihut a acceptat un interviu pentru Adevarul (pentru Ana Maria Onisei) si toata gasca noastra a intrat in trepidatii; Ana il intreba pe Marius Manole cum ar trebui sa o abordeze ca sa iasa totul bine, eu o ajutam la research si verificam ce intrebari avea pe lista… Ana tremura de emotie, noi pe linga ea.
Si in dimineata interviului, Doamna Mihut a venit la interviu imbracata elegant, cu o palariutza cocheta de paie si o esarfa la git. Avea gratia unei regine si eleganta unei mari doamne. Si noi, care stiam ca vine din casuta de vis a vis de locul unde mincam in fiecare dimineata, am inteles din atitudinea domniei sale cit de mult respecta intilnirea. Se imbracase elegant, in semn de respect pentru ce urma sa faca. Si ne-am dat seama ca emotiile noastre (pe linga cele ale Anei) meritau sa fie acolo, ba ar fi trebuit sa fie si mai mari.
*
cind am vazut repetitiile de la regele Lear, n-am putut sa-mi iau ochii de la Doamna Mihut. iar la secventa in care moare regele am ramas fara respiratie. nu voiam sa respir, ca sa nu stric energia din fata mea. Regele (Doamna Mihut) murea in picioare, cu degetul la gura, in semn de tacere. nici acum nu stiu cum a aparut secventa aceea in piesa, dar stiu ca i-am spus dlui Andrei Serban ca mi se pare cea mai frumoasa metafora pentru oamenii de caracter. ei ramin mereu in picioare.
si stiu ca regele doamnei Mihut n-avea cum sa moara altfel.
*
si mai am o amintire pe care o voi pretui pentru totdeauna. la Anonimul am fost sa ne plimbam cu un avion utilitar si a mers si Doamna Mihutz cu noi. am povestit ceva despre Regele Lear atunci si, dupa reactia mea spontanta, doamna Mihut m-a luat in brate. a doua zi cind am aflat ce ii raspunsese Anei in interviu, stiam ca imbratisarea aceea era un raspuns dincolo de orice ati putea intelege (pentru ca am rugat-o pe Ana sa nu fie fragmentul in interviu) pentru ceva foarte drag mie.
*
Stiu ca v-a placut si voua in multe piese Doamna Mariana Mihut. Ii puteti spune La Multi Ani pe pagina de facebook a domnului Rebengiuc, sunt sigura ca ii va citi toate mesajele.
La multi ani doamna.
cind spunem single-uri ne gindim la muzici, doar ca dinamica pietei si a vietii consumatorilor a adus ideea de single-uri si la carti.
Single-ul, asa cum il vede amazon in materie de publishing, e un story care are intre 5000 si 30.000 de cuvinte. e mai mare decit un articol de revista dar mai mic decit un roman. poate sa fie eseu, nonfiction, reportaj jurnalistic etc.
de la inceputul anului au vindut peste 100 de asemenea single-uri , pentru kindle…
Concurentul lor sunt baietii de la Atavist care publica numai nonfiction de forma scurta in format digital. fiecare carte lansindu-se cu audio book, spoturi video, layere cu alte informatii legate de carte etc
foarte curind si in romania citeva initiative de acest gen, legate de carti:)
David Lynch a fost desemnat de celebrul concern LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton sa faca noua reclama pentru sampania Dom Perignon.
Ea va fi prezenta in decembrie in toate publicatiile de lux din lume, desigur pentru ca vin sarbatorile de iarna si sampania se consuma , se consuma, se consuma.
Lynch este al doilea nume mare care se alatura brandului Dom Perignon in partea creativa, dupa Karl Lagerfeld, si nu e foarte strain de lumea luxului (desi perceptia noastra despre el este ca e mai apropiat de lumile stranii, ca-n filmele sale). Lynch a facut instalatii din filme si muzici pentru Dior, Cartier, Gucci si… de 3 luni si-a deschis un club la Paris in care a refacut tot decorul din Mulholland Drive.
Clubul se numeste Silencio si are o biblioteca, restaurant, sala de spectacole si un cinematograf. Tot decorul a fost aranjat de el, personal. Il gasiti pe Rue Montmartre.
cel mai recent film al lui David Cronenberg (Crash, eXstenz, Spider ) – A dangerous method – despre iubirea lui Sigmund Freud e in avanpremiera in deschiderea festivalului DaKino.
pe 21 noiembrie la Patria avem parte de un film foarte senzual si controversat.
apoi pina pe 26 la Scala multe scurt metraje bune in cadrul editiei 21 a festivalului Dakino.
dar neaparat, neaparat, sa vedeti filmul din deschidere
acesta e un cadou de duminica pentru doamne si domnisoare.
habar nu am cum mi-am amintit de secventa asta, dar…
altfel va reamintesc ca va pot aduce cele mai tari filme din cinema la voi acasa, cu cinema anidor , iar distractia e valabila pina la miezul noptii. adica pina atunci va dau un cod cu care puteti vedea filmele oricind. va distrati aici pentru cod
La gala nr 2 X Factor, Razvan Simion a facut o gluma cu unul dintre concurenti: partea masculina a trupei T&L, un tinar domn de culoare, nu vorbeste romaneste, iar la finalul prestatiei trupei, Razvan a luat o cutie cu crema alba si l-a mazgalit pe fatza spunindu-i “acum o sa poti sa cinti romaneste”.
toata lumea s-a inflamat ca a fost un gest rasist; au sarit comentariile in aer, in pauza publicitara.
la intoarcerea din pauza, dupa 5 minute, Razvan – care si-a dat seama ca a gresit – si-a cerut scuze mazgalindu-se profund cu maglavaizul ala alb…
*
stiti despre ce voiam eu sa scriu de la Gala nr 2 inainte de gestul asta care a suparat pe toata lumea?
despre ceva ce n-ati vazut la televizor, dar s-a intimplat cu citeva clipe inainte de a intra in scena trupa T&L…
Razvan si Dani vorbeau din sala, de linga gradena concurentilor, au facut un mic interviu cu Cristian Parmac eliminatul de la prima editie, au anuntat trupa care urma si camerele de luat vederi au plecat de pe ei. Dani s-a dus in stinga scenei, in lateral, la baza ei, acolo unde au ei “tabara” intre interventii, Razvan a mai ramas citeva clipe in gradena.
I-a intins mina lui Cristian, l-a felicitat, i-a multumit pentru interventie si i-a urat bafta.
Mi-a placut mult gestul asta care n-a fost pentru tv, ci doar intre el si Cristian, si, inca de acolo, mi-am facut calcule ca (si) despre asta am sa scriu.
*
De asta cred ca intimplarea de aseara cu maglavaizul alb a fost doar o gluma neinspirata; sub presiunea live-ului si agitatia momentului… Mai ales ca, am verificat, nu fusese nimic planificat inainte…
Asta e viata; uneori faci gesturi minunate in culise, dar o dai in bara in public si ti-o furi…
Si o iei de la capat, cu toate. N-ai incotro.
*
aaa, stiti, preferatul meu in acest concurs e Andrei Leonte, il puteti vota la 1313: Andrei:)
in vremea lui “instant gratification” – like-ul de pe FB, vrem totul de-a gata: sa fim impresionati ACUM, sa primim like-uri ACUM.
ne place sau displace ceva intr-o clipa si nu mai vrem sa vedem contextul, nu ne intereseaza restul. vrem reactia INSTANT.
asa e si cu artistii; vrem sa ne impresioneze pe loc, direct, profund. nu ne pasa ce bagaj au in spate in ziua aceea.
iar ei, pentru ca sunt profesionisti, performeaza.
l-am vazut pe chirila cintind 3 ore draceste desi inainte de spectacol purta un corset pentru git (avea mari dureri de coloana), l-am vazut pe manole jucind cu mega durere de masea.
am o lista impresionanta de oameni care si-au facut perfect treaba in conditii extreme (chiar cu un deces in familie). dar pentru mine povestea incepe exact de aici : cum au invatat sa faca lucrul acesta?!
de asta ma uit cu mare placere la emisiuni gen Xfactor si Vocea Romaniei, pentru ca acei copii sunt carne vie; neinvatati inca sa faca fata emotiilor sau problemelor externe si trebuie sa se confrunte cu ele… si daca te uiti cu atentie la ei poti sa le simti evolutia, cum incep sa capete incredere, cum invata sa-si dozeze efortul fizic, cum isi dezvolta concentrarea.
peste ani nu o sa mai stie sa raspunda la intrebarea “dar cum faci fatza?”, o sa li se para natural; cum li se pare firesc, de exemplu, juratilor si prezentatorilor X Factor sa nu mai aiba nicio zi libera (Mihai, Razvan, Dani), ba chiar in cazul lui Mihai Morar sa aiba 2 emisiuni in fiecare zi (una radio, una tv) si sa se trezeasca la ora 5 30.
sigur ca recunosc si ei ca le e greu, dar daca-i intrebi cum fac fatza, raspund: “ei, ne-am obisnuit”…
i-am intrebat saptamina trecuta, de asta stiu raspunsul.
si mai stiu ca atunci cind ne uitam la ei la TV nu ne pasa nici macar o secunda ca au programul asta dracesc; vrem sa performeze brici.
e motivul pentru care ma necajesc reactiile negative la oricare dintre concurenti sau jurati; hei, votati-l sau nu-l votati.
dar nu-l jigniti. nu-l judecati. nu stiti nimik din ceea ce e in spatele vocii lui, in mintea lui, in sufletul lui, in corpul lui.
*
asa ca (si) de asta ma uit cu drag la emisiunile X Factor si Vocea Romaniei, pentru ca vezi in direct cum se formeaza caractere.
astazi , la X Factor, o sa stau linga Florin Grozea (Hi Q), el crede ca artistul adevarat se naste cu abilitatea de a face fatza oricaror factori externi. eu cred ca profesionistul deprinde asta.
abia astept sa aud live parerile lui despre concurenti. si despre caracterul lor.
acasa la mine? sau la tine? (nu, nu e intrebarea pentru un one night stand)
stiti ca ma pricep la filme (n-aveti cum sa comentati asta, poate nu ne plac aceleasi filme, dar….)
stiti ca-mi plac filmele
stiti ca pot fi o companie dragutza (hai ca si asta stiti, sa nu indrazniti sa spuneti ca nu e asa, ca va rup picioarele)
nu vreti cu mine la film?
*
partea dragutza e vedem filmul acasa la mine si la voi…
adica fiecare de acasa, dar e un film de cinema care nu a ajuns inca pe tv, un film premium… ni-l face cadou Cinema Anidor.
mai exact mai multe filme premium, uitati-va la link sa vedeti ce filme simpa sunt:)
cum procedam?
voi imi spuneti un film care poate fi asemanat cu o ciocolata… imi dati si explicatii de ce seamana cu ciocolata si cu ce fel de ciocolata… eu va dau pe mail, in mare secret, un cod, cu care va uitati la minunatiile de filme din Cinema Anidor.
daca vreti, va spun si ce filme am sa vad eu in week end ca sa ne uitam la aceleasi lucruri:)
deci, incepeti de acum: comentati, gasiti un film care seamana cu o ciocolata, spuneti-mi-l, primiti cod-ul si aveti Cinema-ul Anidor la voi acasa.
e valabil tot week end-ul asta. adica pina miine la ora 24.00
succes!
suntem multi, suntem diferiti, suntem peste tot in tara asta.
multi nu ne mai uitam la televizor.
si mai multi ne vaitam ca nu se mai promoveaza lucrurile de calitate.
*
eu zic mereu ca si de noi depinde sa promovam valoarea. am demonstrat-o cu totii in urma cu citeva saptamini cind, in 24 de ore, am dus o stire din on line in presa scrisa si la jurnalele de stiri. si era o stire culturala.
ce ziceti incercam acum sa trimitem oamenii la un spectacol? pentru o fapta buna?
*
iata cum stau lucrurile:
Razvan Mazilu, unul dintre cei mai importanti coregrafi si dansatori romani, pregateste un spectacol eveniment alaturi de una dintre cele mai celebre coregrafe si dansatoare japoneze, Motoko Hirayama. Reqviem – nu stii nimic despre mine.
spectacolul (un emotionant experiment coregrafic care-si propune sa uneasca 2 culturi – romana si japoneza) este dedicat stringerii de fonduri pentru victimele cutremurului din Japonia.
un detaliu cu adevarat spectaculos din acest spectacol este ca fiecare dintre coregrafi si-a pregatit partea lui de show si afla ce a lucrat celalalt cu doar o saptamina inainte de prima reprezentatie. de aici si titlul: nu stii nimic despre mine.
va fi un spectacol al descoperirii , nu doar la nivel cultural , ci si personal intre doi mari dansatori si coregrafi.
*
acum intervenim noi:
spectacolul are reprezentatii in Bucuresti, Cluj, Sibiu, Craiova si Timisoara. iar eu va invit sa va alaturati mie in promovarea lui, in a arata ca aceasta comunitate 2.0 poate sa faca lucruri frumoase pe care televiziunile sau presa scrisa nu le mai fac.
caut deci bloggeri din orasele mai sus mentionate care sa ma ajute in promovarea acestui spectacol minunat. ce primesc? bilete la spectacol, desigur, interviuri cu protagonistii (pe care si le fac singurei, pe mail sau la telefon) si… citeva jocuri dragutze via internet pe care le vor descoperi pe parcurs si care, sunt sigura, le vor placea si cititorilor lor.
dar dincolo de toate astea vor primi ceva care nu e masurabil; mi s-a intimplat si mie cind am insistat sa mearga lumea la spectacolul Raoul si, la iesirea din sala, veneau oameni necunoscuti la mine, cu un zimbet larg pe fatza, si-mi multumeau. asta e nepretuit.
*
so, daca vreti sa va alaturati mie in acest proiect si sunteti din orasele mentionate, lasati-mi un mesaj… astazi si miine, incerc sa aflu cine vor fi tovarasi mei de calatorie in promovarea acestui spectacol unic.
detalii despre spectacol pe pagina de FB a evenimentului sau pe dance for japan.
multumesc frumos