citeva coperte internationale care arata minunat.
surreal
asta e dintr-o alta categorie, dar e si ea “surreal”, in felul ei:)
Henry Miller & Neil Gaiman on Writing
Henry Miller
1. Work on one thing at a time until finished.
2. Start no more new books, add no more new material to “Black Spring.”
3. Don’t be nervous. Work calmly, joyously, recklessly on whatever is in hand.
4. Work according to the program and not according to mood. Stop at the appointed time!
5. When you can’t create you can work.
6. Cement a little every day, rather than add new fertilizers.
7. Keep human! See people; go places, drink if you feel like it.
8. Don’t be a draught-horse! Work with pleasure only.
9. Discard the Program when you feel like it–but go back to it the next day. Concentrate. Narrow down. Exclude.
10. Forget the books you want to write. Think only of the book you are writing.
11. Write first and always. Painting, music, friends, cinema, all these come afterwards.
Neil Gaiman
1. Write.
2. Put one word after another. Find the right word, put it down.
3. Finish what you’re writing. Whatever you have to do to finish it, finish it.
4. Put it aside. Read it pretending you’ve never read it before. Show it to friends whose opinion you respect and who like
the kind of thing that this is.
5. Remember: when people tell you something’s wrong or doesn’t work for them, they are almost always right. When they tell you exactly what they think is wrong and how to fix it, they are almost always wrong.
6. Fix it. Remember that, sooner or later, before it ever reaches perfection, you will have to let it go and move on and start to write the next thing. Perfection is like chasing the horizon. Keep moving.
7. Laugh at your own jokes.
8. The main rule of writing is that if you do it with enough assurance and confidence, you’re allowed to do whatever you like. (That may be a rule for life as well as for writing. But it’s definitely true for writing.) So write your story as it needs to be written. Write it honestly, and tell it as best you can. I’m not sure that there are any other rules. Not ones that matter.
via Alex Traila
Zonga – o amenintare pt radio
m-am jucat putin cu zonga astazi – un player de muzica online cu content 100% legal.
(s-a lansat aseara cu un party surpriza, cu multe teme muzicale; eu am fost gazda de la una dintre temele party-ului (Rat Pack – Frank Sinatra, Sammy Davis, Dean Martin, Johnny Carson; Bobby Voicu, Cristi Manafu, Cristi China si Victor Kapra au avut si ei temele lor muzicale)
zonga e raiul muzicii: reuneste preferintele tale muzicale (colectate elegant din retelele sociale in care activezi), te lasa sa vezi ce asculta alti prieteni si iti permite sa faci playlist-uri.
stiu ca exista si produse internationale similare, dar acesta are si muzica noastra, plus e interconectat cu canalurile de profil locale (trilulilu… pt ca tatal proiectului e crocodilul sef de la trilulilu)
prin zonga poti asculta muzica fara sa o downloadezi, inclusiv pe telefon , chiar cind nu ai net aproape… zice reclama, nu m-am prins inca cum fac astea, dar ma rog eu de baietii destepti ai lui Silviu Sergiu Biris sa ma invete
m-am jucat putin, nu m-am prins inca de toate smekeriile si am nevoie de un training ca sa invat finetzuri, dar…
primul gind a fost ca zonga e killerul radiourilor; pentru ca orice persoana care are un grad de expunere isi poate face propriile playlist-uri, propriile programe muzicale si poate functiona ca un mic radio; iar daca are gusturi bune la muzica va avea multi urmaritori, prin urmare va cistiga si mai multa expunere si se va comporta ca un mini radio.
in conditiile propriilor programe muzicale/playlisturi online (poate pot fi widget-uite si pe bloguri) vor putea aparea inlocuitori de radio, mult mai interactivi, mai selectivi si mai targetati; cu sanse mai mici sa asculti muzici care nu sunt pe gustul tau.
si daca radioul – ca institutie, format, concept – nu va incepe sa livreze ceva mai mult decit muzica – axindu-se pe content nou si creativ, personalitatea DJ-ului, pe ceea ce era acum 100 de ani aka “theatre of mind” – va muri linistit fara sa stie de unde i se trage.
am invitatii pentru testarea zonga. daca vreti, lasati un comentariu.
P.S. este pentru prima data in romania cind pentru un asemenea serviciu exista acordul tuturor caselor de discuri; continutul fiind suta la suta legal.
Talentata doamna Orly
Orly este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem din anul de gratie1995 si ne leaga intamplari care nu se uita usor.
Intr-o vreme in care hobby-urile nu erau ,,la moda’’ in Romania, Orly a inceput sa practice aikido, ajungand in doar doi ani la performante extraordinare.
Cu un job care numai la artele frumoase nu te duce cu gandul, Orly a mea s-a apucat sa picteze si ii iese de minune. Picturile sale sunt undeva in zona Pop Art si din cand in cand se distreaza si cu desene care se incadreaza perfect in camera unui copil.
Pentru ca Orly este foarte modesta si nu ii place deloc sa se laude, o voi face eu. In acest moment se poate lauda cu un desen pentru coperta unui album comandat de un rapper din Franta si cu comenzi pe care le primeste via facebook sau site-ul ei artistic.
In dormitorul meu troneaza deja doua dintre lucrarile ei, iar pe biroul meu, sprijinit de perete, este un desen-reproducere dupa o imagine celebra cu Marlene Dietrich.
Pentru 2012 mi-am propus sa o promovez pe Orly si fac asta in acest moment fara ca ea sa stie ( s-ar putea sa imi aplice o miscare de aikido cand o sa citeasca aceasta poveste )
Puteti sa ii admirati picturile pe acest link: http://www.artbreak.com/orlyyanay/works
Un weekend linistit si pe curand!
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Keanu Reeves face documentare
Keanu Reeves a facut un documentar despre impactul digitalului asupra cinematografiei; pentru ca e Keanu Reeves a vorbit cu toti oamenii care i-au trecut prin minte – de la James Cameron la Martin Scosese.
filmul care se numeste Side by Side va fi prezent la festivalul de la Berlin.
Side by Side Official Trailer (2012) from Company Films on Vimeo.
anul acesta la Berlin, in campusul pentru tinerii studenti in ale cinematografiei va tine o conferinta si Juliette Binoche.
asa as prinde o fuga pina la Berlin:)
Most dateable men
aseara s-au impartit premiile pentru barbatii cu care romancelor le-ar placea sa iasa la o intilnire.
clasamentul a fost realizat de Heineken cu participarea jurnalistelor, bloggeritelor si a utilizatorilor de facebook (care s-au jucat cu o aplicatie foarte simpatica).
i-am vazut aseara pe cei mai multi dintre cei aflati in cele doua topuri romanesti (VIP si Bloggeri) si uitindu-ma la ei cind urcau pe scena sa-si ridice premiul mi-a fost drag de emotiile lor; chiar daca ironizau premiul, chiar daca faceau glume pe seama lor si a prietenilor lor ca sunt in acest clasament (multi dintre ei fiind casatoriti), era undeva in gesturile si -n glasurile lor o emotie – pentru ca se aflau in fata unui public si faceau altceva decit sunt ei obisnuiti sa faca (actorie/muzica/business etc).
emotiile acelea mi-au fost cele mai dragi pentru ca ii aratau umani. si misto.
cred ca as iesi la o cafea sau un pahar cu bere cu toti cei din topurile romanesti, dar nu pentru ca sunt sexy si celebri, ci pentru ca au simtul umorului si au bun simt. pentru ca, la urma urmei, astea ramin si fac viata cu adevarat frumoasa.
altfel, mi-e drag de Heineken ca are curajul si eleganta sa faca glume de buna calitate pe seama barbatilor, intr-o lume a barbatilor.
*
stiti, eu am facut parte din juriu:)
***
cum stii ca ai votat cei mai gentlemani dintre domnii “dateable” din Romania?
domnul de pe locul 4 din clasamentul VIP, Alexandru Tomescu, iti face cadou CD-ul care e deja sold out (Capriciile lui Paganini), iar domnul care e locul 1 la bloggeri, Andi Moisescu, te conduce cu masina pina acasa. Mi s-a intimplat mie asta seara, gratie Heineken.
Draga mare sef Heineken, mai am o rugaminte, stii deja: as vrea sa-l cunosc pe locul 1 la international… Bardem. doar pentru un pahar de bere.
de aseara, cu fetele simpatice care aveau grija de statuetele premiu.
We bought a Zoo!
Am vazut filmul sambata seara cu fetele de la birou. Era exact genul de film pe care trebuie sa-l vezi in gashka, mai ales ca aproape toate avem preocupari comune – strangem pisici de pe strada si le doftoricim, donam la WWF si la Gia, plangem la filme cu animale si nu plecam dintr-o capitala a lumii pana n-am vizitat si gradina zoologica.
Gradina zoologica din film se poate si ea vizita – bazat pe o poveste reala, a unui jurnalist de la Guardian care si-a schimbat viata cumparand o casuta cu o gradina zoologica atasata, “We bought a zoo” vorbeste despre acele parcuri zoologice in care simti incantarea nu numai din faptul ca descoperi specii noi sau urmaresti animale haioase “in actiune”, dar si pentru ca ti-e foarte clar ca toate acele animale sunt iubite, nu numai ingrijite.
Puteti sa aflati mai multe despre gradina zoologica adevarata, din Dartmoor, pe dartmoorzoo.org si, daca ajungeti in Anglia, puteti sa o si vizitati. Sper ca filmul le-a adus o gramada de bani si o gramada de noi vizitatori!
O alta gradina zoologica privata si foarte neobisnuita e cea de la Howletts, in apropierea Londrei. Pe aceasta am vizitat-o si acolo am simtit distinct iubirea despre care va pomeneam. Tin minte si acum cat de tare l-am invidiat pe ingrijitorul servalilor care avea ocazia sa-i ia in brate si sa-i smotoceasca intocmai ca pe niste mitze domesticite in fiecare zi.
Howletts e proprietatea lorzilor Aspinall si a fost crescuta si hranita din pasiunea batranului Lord Aspinall pentru… jocurile de noroc. In ziua de azi jocurile private de poker nu mai au mize asa de substantiale incat sa poata tine in viata un intreg parc zoologic, dar faima animalelor de la Howletts a crescut suficient de mult incat sa nu mai depinda doar de noroc.
Pe Valea Loarei, gasiti parcul zoologic de la Beauval,despre care se spune ca e cel mai mare din Europa. Este superb si coplesitor prin numarul de specii pe care le adaposteste si prin peisajul frantuzesc de vis pe care il completeaza, dar faima lui tine in primul rand de colectia impresionanta de animale… albe. In Beauval vedeti tigri, lei, rinoceri si leoparzi albi si va asigur ca e o priveliste pe care nu poti sa o uiti. Amintirea mea de la Beauval e micuta leoaica alba Elsa, un puiut inmuiat insmantana care avea propria camera de joaca pana sa ajunga la varsta la careputea face fata celorlalti membri ai familiei.
In Viena, Schonbrunn-ul gazduieste o gradina zoologica de-a dreptul opulenta – am strambat din nas la pretul biletului prima data cand am vizitat-o, dar dupa ce am vazut cum sunt cheltuiti banii si cat de atent sunt ingrijite animalele, mi s-a parut ca e prea putin. Vienezii au gasit si modalitati elegante de a atrage si a multumi sponsori – bancile din parc poarta, fiecare, numele unui sponsor al unui animal, iar “echipele” au o logica de marketing imbatabila: Jaguar sponsoriza jaguarii, Generali sponsoriza leii,Coca-Cola avea, evident, grija de ursii polari. Cat poate fi de greu sa se intample asta peste tot?
Nu vreau sa va fac capul calendar, dar tot mai mentionez doua destinatii importante pe coasta de Est a Statelor Unite – una este delfinariul din Miami, unde puteti sa va intalniti cu Flipper cel din vechiul serial TV, iar cealalta este SeaWorld din Orlando, un parc de distractii incare veti avea probleme mari daca va duceti cu copiii, pentru ca adultii sedezlipesc cu greu de el. Acolo va intalniti cu dinastia Shamu, a balenelor ucigase, care fac un show uimitor prin complexitate. Oricat ati fi tentati sa le vedeti de aproape, nu stati in primele randuri la spectacol daca nu vreti sa simtiti pe pielea voastra cat de multa apa poate disloca o balena dintr-o singura lovitura de coada…
***
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication