Saptamana trecuta mama mea a fost sarbatorita de fostii colegi de la scoala de arte din Akko unde a predat timp de 22 de ani. De fapt pensionarea de aici a avut loc anul trecut (in Israel varsta pensionarii este de 65 de ani), dar probabil ca au vrut sa astepte sa mai iasa la pensie inca 3 profesoare ca sa pregateasca petrecerea. Chermeza a avut loc intr-un restaurant de pe malul Mediteranei, in prezenta fostilor colegi, iar directoarea le-a inmanat personal cadourile – flori si cate un ceas.
In timp ce mama imi povestea cu cine s-a mai intalnit si cum a decurs ceremonia, mi-am amintit ca atunci cand Opapa a iesit la pensie, prin anii ’80, a primit cadou de la revedere de la colegii de la Laminorul Braila tot un ceas si am inceput sa rad fericita ca iata, eu nu va trebui sa ma pensionez si scap de acest cadou anost si total lipsit de imaginatie.
In cazul in care acest material este citit de vreun HR care are norocul sa prinda pe cineva care se pensioneaza dintr-o multi nationala sau scoala, etc, etc, am cateva sugestii de cadou de care sunt sigura ca sarbatoritul se va bucura:
Pentru doamne:
un abonament de un an de zile la o sala de fitness/cosmetica + un album de fotografie
un tablou semnat de un artist contemporan + un abonament la opera/teatru pe un an de zile
un weekend de doua persoane la Paris/Londra/Roma/Barcelona/Porto/Viena/Budapesta/Berlin + o fotografie semnata de un fotograf roman
un set de lenjerie scump + carti ale scriitorilor preferati
Pentru domni:
la fel ca pentru doamne, mai putin partea cu lenjeria care poate fi inlocuita cu un abonament la golf sau bridge.
Cu acestea fiind spuse, va doresc un weekend minunat alaturi de cei dragi si mai ales in compania parintilor si bunicilor vostri.
Pe foarte curand!
PS: o fotografie care imi place mult, dintr-un pictorial superb din Vogue Paris, decembrie 2010. Va doresc si imi doresc sa aratam asha cu totii la 70 de ani +.
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
interesante sugestii de cadouri. deşi ceasul are şi el simbolistica lui (poate nu una tocmai fericită). eu şi fraţii/surorile primeam cadou, invariabil, de la o anumită parte a familiei, pijamale. cred că anual. n-am purtat niciodată pijamale din cauza asta.
ps: există nişte amănunte care ar putea fi revizuite, în text.