Monthly Archives : June 2012

muzeul-copilariei-lucruri-mici-pentru-nevoi-mari-la-mtrAmintiri din copilarie partea a doua

Amintiri din copilarie partea a doua

text de Noemi Revnic

Pentru ca suntem in plin iunie, revin cu cateva amintiri dragi din copilaria mea. Am crescut la casa cu gradina mare, cu tufe de bujori, un liliac alb, nuci, visini si ciresi. Familia mea ocupa intregul etaj al casei in stil brancovenesc de pe strada 11 Iunie din orasul Campina. Parintii tatalui meu si mamaie, matusa lui, s-au mutat acolo dupa ce un bombardament le-a distrus casa. Dupa odioasa nationalizare, au ramas acolo iar la parter, proprietarii initiali, familia Pandrea, buni prieteni cu ai mei, au trebuit sa se restranga si o parte din camere au fost ocupate de familia Chebici si de nenea Valentin si tanti Marioara, doi ardeleni autentici care adorau sa aiba grija de gradina si cresteau pui si gaini (o data am imbatat puii cu visine din visinata).

Eram alintata casei. In perioada mea supraponderala care a durat pana prin clasa a VII-a, la noi in casa s-a sistat coacerea de prajituri dar asta nu a fost o problema pentru mine. Imi incepeam turul de onoare cu Doamna Marioara, care imi pregatea ficatei de pui in unt cu garnitura de cartofi la cuptor. Textul era: “Si ce i-ati mai pregatit de mancare Domnului Valentin?” Desertul il serveam la Doamna Chebici, care pregatea cea mai buna papara din lume. Sambata aveam “brunch” cu nenea Valentin – lapte cald, cu miez de paine dulce inmuiat. Evident ca ai mei stiau tot, pentru ca li se dadea raportul. Cred ca se amuzau copios.

Partenerul meu de joaca preferat era Marius Mera, mezinul unei familii cumsecade de ardeleni, singurul baiat (surorile lui erau mult mai mari si se imbracau foarte cool). Cu Marius ma jucam cu papusile si il puneam sa se plimbe cu caruciorul in timp ce eu “mergeam la coafor”. La scoala ne jucam in pauza de-a familiile regale si ale presedintilor. Eu eram Nancy Reagan iar Nadia Valeanu, prietena mea din copilarie (actuala Pop si avocata de succes, e geniala la categoria divorturi, toata lumea iese fericita din sala de judecata) era Regina Angliei. Pana intr-o zi cand Doamna Cartianu, invatatoarea, i-a chemat pe parintii nostri la scoala si i-a rugat sa fie mai atenti cu ascultatul la Europa Libera, pentru ca noi eram foarte incantate de povestile ascultate la aparatul Gloria.

Fiecare dintre noi are amintiri dragi din copilarie, sau cel putin ar trebui sa aiba. Va recomand cea de-a treia expozitie dedicată Muzeului Copilăriei de la MTR, “Lucruri mici pentru nevoi mari”, care se desfasoara in sala Irina Nicolau pana in 15 iulie. Programul de vizita este de marti si pana duminica intre 10:00 si 18:00 iar intrarea este libera.

Foto: impreuna cu Claudiu (fiul cel mare al Dorinei Mihaescu, prietena si colega mamei de la Casa Pionierilor. Claudiu este actualmente medic, casatorit + 3 copii simpatici), la repetitia dansului Charleston, inainte de un spectacol (cred ca se intampla prin anul 1977, aveam vreo 5 ani). Eram la cercul de balet si dans modern al mamei, care tot spera ca voi slabi intr-o buna zi. Nea Nae, profesorul de la cercul foto a simtit nevoia sa faca un trucaj fotografic cu o Noemi grasutza si dublata pe deasupra.

Pe curand, va doresc un weekend minunat, cu intamplari frumoase!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1678
how tohow to … telefoane…pt blonde si nu numai

how to … telefoane…pt blonde si nu numai

vodafone a lansat pa pagina sa o serie de tutoriale in care ultilizatorii retelei invata lucruri utile intr-o maniera amuzanta. eu m-am regasit in multe situatii dintre ele, pentru ca sunt varza varza la tot ceea ce inseamna tehnica.

la unele dintre probleme am aflat acum raspunsul. de exemplu, cum se seteaza roaming-ul. puteam sa jur ca nu-l poti aranja tu. eu am executat asta cu telefon in centrala si cineva simpatic de acolo mi-a setat ce trebuia.

***
bine, eu imi imaginez ca in centrala vodafone (sunt client din prima saptamina de viata a lui connex in romania ) exista un folder cu numele meu, folder de unde mai scot cite o inregistrare cind vor sa se distreze.
de exemplu, mi-au trimis acum ceva vreme un nou stick de internet. mai performant, mai nu stiu ce. imi schimbasera si abonamentul cu unul mai eficient ( i-am crezut pe cuvint, plateam mai putin, consumam mai mult), deci totul parea minunat.

numai ca atunci cind a venit noul stick prin posta, m-am grabit sa-l pun in computer si nu facea nimik.
m-am invartit pe linga computer vreo jumatate de ora, dupa care nervoasa – cu o falca in cer si una in pamint – am sunat in centrala spunindu-mi of-ul: nu merge si nu merge, mi-ati dat unul stricat.

iar domnul din partea cealalta a telefonului m-a intrebat:
i-ati pus sim-ul?

eu plina de uimire:
merge cu sim????

asta-s eu in relatie cu tehnica telefoniei mobile.

***
iata cum se seteaza roaming-ul…

m-am uitat la tutorialul acesta despre roamning ( f potrivit cu mine pt ca ma tot plimb cu treaba), dar si pe cel cu dilemele din facturi si dupa citeva minute mi-am dat seama ca ar mai trebui sa faca un alt tutorial: cum sa -ti resetezi contul myvodafone cind nu mai stii parola si nici nu mai ai adresa de mail cu care te-ai inscris.

tot eu ma aflu si in aceasta situatie. stiu. sunt minunata cind e vorba de tehnica.

puteti vedea toate tutorialele vodafone (se tot adauga zilnic noi si noi explicatii, plus ca puteti sugera ce How to sa se faca) fie pe pagina vodafone, fie pe un canal specializat youtube.

1652
picsay-1340265045in copilarie faceam interviuri cu inorogi

in copilarie faceam interviuri cu inorogi

de intii iunie cei de la reconcept.ro mi-au cerut o fotografie din copilarie de care sunt nemultumita si pe care ei sa o retuseze recreeze in felul lor.

le-am trimis o fotografie in care sunt frumusica (orgoliul ce sa-i faci), dar in care am niste picioare ca niste butoiase care se revarsa peste sosete. le-am zis ca asta e marea mea suparare, iar ei au trecut la treaba

am primit ieri un tablou cu cele doua ipostaze

si-am analizat in detaliu noua mea ipostaza: am faimosul tricou cu “tot ce e pe mine e cumparat online” – doar ca pe vremea aia in Ro erau calculatoare cu cartele , am un microfon si fac un interviu cu un Inorog, care e fan bazavan.ro:)
nu stiu inca ce cauta paunul ala acolo, dar picioarele mele sunt muuult mai suple si mai frumoase in colantii aceia violeti.

intimplarea m-a facut sa ma gindesc sa scriu o poveste pt copii despre ce interviu am facut cu inorogul si cum l-am intilnit, dar voi face asta zilele viitoare; acum scriu la un story lung si greu care sper sa va placa pentru ca arata un alt chip al unui actor pe care-l iubiti multi dintre voi. story-ul la care lucrez va fi online la inceputul saptaminii viitoare

au mai trecut prin acest proiect al copilariei retusate in photoshop, Simona Tache si Lucian Mindruta. detalii aici

multumesc mult artistului care mi-a recreat copilaria. stiu ca a muncit mult la povestea mea. multumesc

**
RE concept este platforma Coca Cola de responsabilitate socială şi promisiunea că va REgenera resursele pentru un mediu mai curat şi va REda comunităţilor în care isi desfăşurăm activitatea şansa unei dezvoltări durabile. O lume mai bună începe cu RE. De aceea, REciclăm, REconstruim, REconsiderăm, REdesenăm, REacţionăm, RE..

1558
nahaharbordiner2casute din copaci

casute din copaci

in copilarie am rivnit la o casuta in copac, dar se pare ca nu am fost singura.

in Japonia exista un restaurant in copac: Naha Harbor Dinner, amplasat in Banyan Town shopping center din Okinawa.

in Ghent (belgia), artistul Benjamin Verdonck a construit o casuta intr-un copac, imitind arhitectura zonei; casa e amplasata in fata unui club de pensionari si imita arhitectura ei:)

si uita inca doua casute construite in padure de data asta

design Jack Baum

design Robert Harvey Oshatz

3416
stadioncum sa treci fericita peste o vara cu mult sport

cum sa treci fericita peste o vara cu mult sport

vara asta nu doar ca ne topim de cald, dar ne si scufundam in sport pentru ca avem Campionatul European de Fotbal si Olimpiada. nu ne ajuta la caldura, dar daca cistiga preferatii nostri capatam si noi mai multa incredere, ne simtim si noi (mai) invingatori. victorie prin procura:)

mai peste o luna jumate o sa vina si vremea noastra pt ca o sa se uitam la gimnastica si inot sincron (astea sunt cu fete in competitie), poate si sarituri in apa (cum arata baietii aia in chiloti de baie , vai vai vai) si ceva atletism; ei se uita deja la fotbal, o sa urmeze judo, scrima, fotbal, atletism, fotbal.

*
nu simt si nici nu ma deranjeaza cantitatea enorma de fotbal din zilele astea si nu ma simt ca si cum as fi fost neglijata, iata de ce…

am mers o singura data la meci (gasca mea vede meciurile in cadru organizat pe un ecran cit o garsoniera), am fost o minunata insotitoare de bord desi tocmai ma intorsesem de la TIFF si eram cam obosita: am povestit despre ce poti vedea in tarile echipelor de pe teren. unde sunt outlet-urile si restaurantele cu mincaruri minunate.

am vazut Spania Italia si, cum a fost 1-1, n-a fost nicio tragedie.

dar am rezolvat eu situatia povestindu-le cum la Milano, acum 2 luni, un taximetrist mi-a spus ca era prieten cu varul fotbalistului care facuse atac de cord pe teren si care era suparat, varul ca fotbalistul a murit, ca pentru a face fata la avalansa de meciuri, toti fotbalistii italieni se dopeaza.

s-a pornit o polemica uriasa si mi-am zis ca e muuult mai bine sa fac altceva decit sa merg sa vad meciurile.

cum lucrez la un articol lung care-mi da multa bataie de cap, am preferat sa stau acasa . dar si cit sa scrii?! ca mai sunt inca sferturi, semifinale, finala.

ce-am facut eu cit au fost meciurile?
– m-am plimbat prin magazine
– m-am dus la film ( vineri e un suuuuper film, va iau cu mine la premiera – fac concurs miine, o sa vedeti)
– am fost la masaj ((m-as fi dus si la coafor, dar meciurile sunt la ore la care se inchid coaforurile:( )
– am stat pe terasa mea preferata cu doua prietene si-am aflat si rezultatele meciurilor, deci n-am parut cazute din luna.

***
ce vreau sa spun e ca mi se pare o falsa problema asta cu neglijatul in timpul meciurilor si plictisul femeilor cind e cine stie ce competitie sportiva. nici gind: gasim solutii foarte creative sa ne distram. un om inteligent (si femeia e tot om, da??) nu se va plictisi niciodata pentru ca va sti sa se bucure de ce vede in orice situatie.

iar neglijatul in cuplu apare si fara sa fie nevoie de un pretext ca fotbalul. dar apare pentru ca, la fel ca in sport, nu esti o echipa. tine cumva si de ce faci tu, de cit de buna colega de echipa esti, cit de atenta , cit de “supportive”. tine si de ingredientele pe care le aduci tu in cuplu.

smekeria mea cind simt ca nu sunt bagata suficient in seama? fac un cadou, nu-l cer. pentru ca oamenii sunt ca oglinzile, reflecta ceea ce primesc.

***
articolul e inspirat de intiativa Avon pe perioada acestor multor competitii sportive:AVON MEN- Championship Collection. Cand ii cumperi ceva lui, primesti si tu ceva. aici gasesti produsele din promotie, inclusiv cadourile pentru tine:)

Daca vrei sa fii suporter al suporterilor CE, mergi pe pagina de Facebook a initiativei Avon.

1684
vanguardia-magazine-campaignpoliticieni goi goluti

politicieni goi goluti

noua campanie de promovare a ziarului Vanguardia din spania se numeste Desnuda = adevarul gol golut si este ilustrata cu reclame in care politicieni importanti sunt goi goluti

Advertising Agency: Delta, Quito, Ecuador
Creative Director: Pablo Mayoral
Art Directors / Copywriters: Marcelo Calderón, Oswaldo Terreros

2711
apple_ipad_2Cartea de pe noptiera

Cartea de pe noptiera

text de Sorana Savu

Am iPad de un an – argumentul suprem pentru care l-am cumpărat a fost acela că pot să-mi car pe el toate cărțile pe oriunde m-aș duce, fără să trebuiască să plătesc bagaj extra (cum mi s-a întâmplat de câteva ori). Vă scriu despre el pentru că, după un an în care mi-a schimbat puțin câte puțin viața, am tras linie și am constatat că, puțin câte puțin s-a făcut foarte mult. Dar să vă explic ce și cum.

Când m-am mutat acasă, am dedicat un spațiu enorm (credeam eu) bibliotecilor. În doi ani, ele s-au umplut cu cărți și CD-uri. Asta s-a întâmplat anul trecut. De atunci, mi-am mai cumpărat 2 (două) cărți și 2 (două) CD-uri, dintre care unul special ca să iau și autograf de la trupă.

Citeam oricum destul de mult în engleză, dar acum citesc numai în engleză. Practic, singura carte în română pe care am citit-o în ultimele 12 luni e un volum de amintiri ale lui Zoe Cămărășescu, pe care l-am primit.

Ajungeam să citesc 2-3 cărți odată pentru că aveam una acasă, una la birou, una sau mai multe în vacanță. Acum le citesc secvențial, le am pe toate cu mine, oriunde, oricând. Drept pentru care și citesc mult mai mult.

Șocul cel mai mare a fost când am terminat un prim volum dintr-o trilogie, în print, și am constatat cu neplăcere, în miez de noapte, că-mi lipsește volumul al doilea. În traducere n-aveam de unde să-l iau noaptea, așa că am descărcat toată trilogia în două minute de pe amazon.com/kindle. A fost primul moment de wow.

Un alt șoc a fost biografia lui Steve Jobs pe care, pe iPad, am putut să o citesc la câteva minute de la lansarea mondială. E genul de carte despre care îți vine să vorbești cu toată lumea. Așa am descoperit funcția “share” pe FB, pentru citate. Alt wow!

Un al treilea șoc a venit când o colegă m-a rugat să-i împrumut o carte pe care o iubesc mult și pe care o aveam în print. Nu era vina ei, i-am explicat, dar am pierdut în timp atâtea cărți – fix alea la care țineam cel mai tare – încât am fost necooperantă. DAR – am găsit-o urgent pe Kindle store și i-am trimis-o pe mail, cadou. Alt wow, și pentru mine și pentru ea.

Găsesc un autor care-mi place, am acces instant la tot ce a scris. Pentru un copil care a citit în franceză doar volumul al doilea din “Contele de Monte Cristo” pentru că numai pe acela îl avea în bibliotecă, nu știți cât de mult înseamnă asta…
Și apoi mai e muzica – încărcat cu toate cărțile pe care mi le-am dorit în ultimul an și toată muzica pe care mi-am cules-o în ultimii 15, cred că e ușor de ghicit cu ce obiect aș vrea să fiu lăsată pe o insulă pustie. Numai să aibă curent electric și wi-fi gratuit!

***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

1579
icrce invat din ceea ce i se intimpla ICR-ului

ce invat din ceea ce i se intimpla ICR-ului

Guvernul a dat o hotarire de urgenta prin care Institutul Cultural Roman trece de la Presedintie la Senat, intelectualii romani protesteaza pe unde pot in fata acestei decizii (conferinta de presa, mult online, ba si ceva street delivery), televiziunile nu arata deloc si tabara pro ICR si nici nu vorbesc despre rezultatele institutului, guvernul tace si face mai departe nedreptati din ura.

ce am invatat din aceste citeva zile de la hotarirea de urgenta a Guvernului?

ca puterea PSD-PNL e orbita de ura, ca e la fel ca  Basescu cind il facea las pe Regele Mihai , mintind doar pentru ca voia sa iasa el in fata. (acum un an mi-a fost (din nou) rusine cu presedintele asta cu care ne-am pricopsit).

ca puterea PSD -PNL  e la fel ca Roberta Anastase care se uita in ochii tai si minte senin “o nu, n-ati vazut bine. nu erau 82 de oameni erau 200, eu anunt ce numara responsabilul de sedinta” (in zilele alea nesimtirea domniei sale m-a lovit profund in valorile mele de baza)

ca-si pregateste si insceneaza scandaluri dupa cel mai corect tipar comunisto securistic. m-am intrebat de multe ori de ce a aparut acum citiva ani aiuristicul scandal ponei roz, care nu avea baza pentru un scandal dar care a fost umflat cu pompa. nimeni n-a mai spus de atunci incoace la televiziunea care a facut scandalul, ca artistul cu “poneiul roz” a fost contactat de o scenografa si a lucrat la un spectacol care a primit premiul Tony pentru scenografie. in america. dupa juriile lor.

zilele astea am inteles la ce a fost bun acel scandal: celor care au pareri pro ICR li se opun cei care stiu doar despre scandalul poneiul roz, iar lupta ideologica in spatiul public ajunge in citeva clipe la ura. pentru ca asta a fost mesajul transmis prin tv.

ca manipularea e la nivel de securitate a anilor ’80. nicio televiziune n-a chemat echipa ICR sa o intrebe despre rezultate, proiecte etc. tot asa cum marile televiziuni au trecut in viteza peste 13-15 iunie si comemorarea Pietei Universitatii, ca sa nu ne mai aducem aminte de Iliescu si multumirile catre minerii care i-au batut crunt pe cei care pareau ceva mai spalati si mai educati. pentru ca daca ne aducem aminte s-ar putea sa nu-i mai votam peste citeva luni.

ca daca ai pareri politice vehemente esti inlaturat cind se schimba puterea, oricit de profesionist ai fi. asa ca e mai bine sa fii o meduza, sa stai lipita de o planta in culoarea marii si sa nu te faci remarcata cu nimic. ca sa traiesti linistit pastrindu-ti locul de munca. (nu va suna si asta a comunism?)

ca n-o sa iasa nimeni in strada, ca la demisia dlui Arafat, pentru ca nu e o problema de viata si de moarte… desi pe termen lung e o chestiune care ne va afecta profund. iar pe lipsa de reactie a unor oameni mai obisnuiti cu cartile decit cu urletele, se bazeaza si guvernul dlui Ponta care probabil isi spune “lasa ca o sa le treaca repede”. plus ca pe cei care se opun acum nu-i poate cumpara nimeni cu 50 ron si o felie de pizza cum se intimpla asta iarna cu cei care veneau la universitate la 18.30 la timp pentru transmisiile de la tv.

ca societatea civila e sublima, dar lipseste cu desavirsire, iar noi ne-am intors in timp la inceputul anilor 2000, in timpul guvernarii Nastase. cei care acuzau reinstaurarea dictaturii sunt pe punctul de a o pune in practica, cu acordul tacit al societatii civile prea grijulie sa nu fie taxata ca basista daca isi exprima dezacordul macar si pe chestiuni punctuale.

zilele astea am invatat ca nu conteaza deloc ce rezultate ai in meseria ta, in romania – cind se schimba puterea – vine unul caruia i se pare ca l-ai jignit (pentru ca are un orgoliu prea mare ca sa accepte orice critica) si te da la o parte. ca traim in tara “ba pe a ma-tii.” ca suntem mintiti zilnic la televizor. ca traim ca pe vremea lui ceausescu, doar ca avem ceva mai multa mincare si apa calda (si iluzia ca spunem ce vrem; oricum ne-o furam tare dupa aia)

am scris cu o zi inainte de ordonanta de urgenta a guvernului despre cum raportarea oamenilor lui Ponta si Antonescu la ICR va fi criterul cu care-mi vor obtine votul (veneam de la TIFF; erau acolo, la invitatia ICR unii dintre cei mai grei oameni din industria cinematografului independent american). n-aveam niciun indiciu ca pregatesc o asemenea mirsavie, dar era pentru mine un barometru pe care stiu sa-l citesc in caz ca incepeau sa se miste acele lui.

acele s-au miscat si, in ziua in care a aparut ordonanta de urgenta (care urgenta? ce ceva ii deranja atit de tare?), le-am dat mesaje prietenilor mei aflati la burse in strainatate “sa nu va prind ca va mai intoarceti in tara”.

*

dar mi-ar placea foarte tare sa ne unim, sa iesim in strada si sa cerem renuntarea la aceasta ordonanta de urgenta. e vorba de un semnal ca “nu puteti face chiar tot ce vreti voi”, ca ne-am saturat de “ba pe a ma-tii”, ca vrem sa se construiasca nu sa se demoleze ceea ce functioneaza.

***

aici ce spun oameni mari de cultura (din alte tari) despre activitatea ICR .

aici ce spune Le Parisien despre cazul ICR, dupa o relatare AFP, preluata de mai multe jurnale franceze (cum spunea Cristian Crisbasan, “iata noul branding de tara”)

iar aici ce spun regizorii romani de film, cei care ne-au adus bucurii si premii internationale, despre decizia guvernului.

Later Edit: luni de la ora 19.00, in fata ICR este o miscare de protest impotriva deciziei guvernului Ponta. ar fi frumos sa fim cit mai multi acolo. detalii aici http://www.facebook.com/events/426851214012185/427235870640386/?notif_t=plan_mall_activity

HillaBenAri-DawnwebUn weekend foarte ocupat

Un weekend foarte ocupat

text de Noemi Revnic

Cat de mult imi place cand se aduna emailurile ce anunta noi evenimente!
Weekendul bucurestean debuteaza cu “Street Delivery”, unul dintre happeningurile pe care le astept in fiecare an, cu aceeasi placere. Incepand de maine si pana in 17 iunie, prietenii de la Carturesti vor fi tare ocupati cu organizarea. Ca sa vedeti intregul program, intrati inainte pe site-ul oficial,  www.streetdelivery.ro. Editia de anul acesta este dedicata arhitecturii, artelor vizuale, activitatilor pentru copii si societatii civile si bineinteles, filmului. Si daca tot am mentionat filmul, pentru cei care nu au ajuns la editia de anul acesta TIFF (incheiata duminica trecuta), din 15 si pana in 21 iunie, la Grand Cinema Digiplex din Baneasa Shopping City avem o retrospectiva cinefila de filme care s-au bucurat de aprecierea publicului si a criticilor: “Competitie”, “Umbre”, “Fara limita” sau “Ce se intampla, Documentarule?” Mai multe detalii veti gasi pe www.tiff.ro si pe www.grandcinemadigiplex.ro.

La MNAC avem o expozitie vernisata chiar ieri (si care poate fi vizitata pana in 4 septembrie), DAILY REPORTS/ Contemporary Israeli Video Art, al carei curator este  Carmen Ioviţu. Abia astept sa revad instalatiile si fotografiile artistelor  Yael Bartana, Orit Ishay, Hilla Ben Ari, Keren Yeala Golan si Efrat Shvily, foarte apreciate in Israel (lucrarile catorva dintre ele le-am vazut la Muzeul de Arta din Tel Aviv, destul de recent).

“Luna painii” initiata de Mihaela Bilic continua la Carrefour. Lansata in urma cu cateva saptamani, este o initiativa rustico-chic de educare sanatoasa. Da, painea este sanatoasa, evident, consumata in cantitati corecte. De ceva vreme ma fascineaza emisiunile culinare care aduc in prim plan arta si obiceiurile popoarelor si m-am intalnit cu episodul “Paine” deja de foarte multe ori. Painea este buna, mai ales cea calda, cu unt si cu miere de albine.


Si pentru ca este luna copiilor, la MTR avem “Muzeul copilariei”, de astazi si pana in data de 15 iulie. Tema principala: “Lucruri mici pentru nevoi mari”, care se desfasoara in Sala Irina Nicolau.


Iar buna mea prietena Alina Rizea isi extinde in aceasta perioada atelierul de pictura in spatiul atat de iubit de copii de la Muzeul Antipa. Este un fel de Scoala de Vara in care pustii pot fi adusi la 9:00 si luati seara la 18:00, cu masa de pranz inclusa. Mai multe detalii gasiti aici: http://www.antipa.ro/categories/25/pages/102

Un weekend minunat si pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1755
mobilehomes03case din valize vintage

case din valize vintage

cind Sanziana mi-a decorat casa in care m-am mutat, a gasit o solutie f smart sa mai ascunda din multele carti pe care le detin: valize vechi pe care le-a vopsit si cu care a facut o structura ca un castel la marginea patului, sau asezate strategic in casa:)

astazi am descoperit un artist care face casute din valize vechi, artist despre care sunt absolut sigura Sanziana nu avea habar.

artistul se numeste Bo Christian Larsson si puteti vedea mai multe dintre creatiile sale pe acest site

casa mea nu vi-o arat:) dar Sanziana pregateste de luni o maaaaaaaaaaaaare si frumoasa surpriza pentru online.

1936
picsay-1339577798Bucurestiul, capitala altei tari

Bucurestiul, capitala altei tari

sunt momente in care Bucurestiul arata precum capitala altei tari.

aseara, de exemplu, la metrou la universitate (acolo unde era niagara acum vreo luna cind ploua tare) era o imagine incredibila.

in mijlocul pasajului, pe pufi colorati, stateau studenti la arte si arhitectura, ascultind prelegerea unei tinere din Cehia despre cum uneori nu e nevoie de spatiu mare ca sa faci lucruri creative.

mi s-a parut ca printre trecatorii care s-au oprit era si domnul Vlad Paunescu, proprietarul Castel Films, dar nu sunt f sigura pentru ca eram pe partea cealalta.

la doar citiva metri distanta de locul cu prelegerea (unde era si un proiector si se aratau schite si filmulete), e amplasat un teren de fotbal parte dintr-o campanie cu campionatul european de fotbal. pe terenul ala , 2 copii se jucau cu o minge imaginara, din lumina.

mai sus, cind sa ies catre Teatrul National, erau promoterii de la o ciocolata care cadoriseau lumea ca sa ii faca seara mai dulce.

pentru citeva clipe, in pasajul de la Universitate, aseara, m-am simtit mai bine (si mai mindra) decit in orice alta capitala europeana.

1765
14510-events-noaptea_devoratorilor_de_publicitate_2012concurs: noaptea devoratorilor de publicitate

concurs: noaptea devoratorilor de publicitate

cind eram studenta as fi facut orice sa merg la manifestarea dlui Boursicot, Noaptea Devoratorilor de Publicitate

am si mers la 4 sau 5 dintre editii si am plecat de fiecare data cu o multime de idei. la unele spoturi am fost revoltata, la altele am fost uimita, unele m-au incintat, altele m-au intrigat, dar de cele mai multe ori am apreciat creativitatea si mi-am spus “eu nu cred ca m-as fi gindit la asta”

noaptea devoratorilor de publicitate e locul in care vezi spot dupa spot ore in sir si concentrezi creativitatea a mii de oameni in citeva ore de vizionari. e un regal de creativitate si, daca va bate gindul sa faceti o meserie creativa, ar trebui sa fiti acolo.

vineri seara. 15 iunie. sala palatului. ora 21.00. 290 de spoturi publicitare reunite sub numele “energie pentru creativi”. iar blogul meu e partener media:) (n-as fi crezut asta nici daca ar fi urlat cineva la mine in studentie)

daca vreti sa fiti acolo, anuntati-ma. am 2 invitatii duble de facut cadou. inscrieti-va cu un comentariu in care sa spuneti cu ce va ocupati ca sa vad cit de creativ e job-ul vostru.

vineri dimineata stabilim cistigatorul.
*

Anul acesta evenimentul Noaptea Devoratorilor de Publicitate este organizat de 4 ACE și MSA Events și va realiza un turneu de excepție în 8 orașe din țară. La București, evenimentul va avea loc pe 15 iunie, la Sala Palatului și se va bucura de prezența inițiatorului Jean Marie Boursicot. Pentru prima dată, evenimentul ajunge într-un road show unitar în diferite puncte din țară – Constanța, Brașov, Galați, Arad, Iași, Timișoara, Cluj, în perioada august-noiembrie.

Biletele sunt disponibile pe ticketfan.ro și biletoo.ro, în rețeaua de magazine Flanco, la Sala Palatului, în magazinul Unirea la parter și în librăria Anthony Frost prețurile fiind, în funcție de categorie, de 40 lei, 60 lei, 70 lei.

*
si un spot din selectiile anilor trecuti:)

Concurs: invata despre tine

ne luptam toata viata cu propriile reactii, unii incearca sa se slefuiasca, altii se iau de buni asa si merg mai departe.

dar slefuirea e una dintre cele mai frumoase parti din viata; sa poti sa lupti cu propriul ego, sa poti sa te motivezi ca sa misti muntii.

cei mai frumosi oameni pe care i-am intilnit in viata mea stiau ca “nimic nu e imposibil”, ca “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei” si munceau in fiecare zi ca sa fie mai buni. desi sunt cei mai buni.

***
daca ati rivnit vreodata la forta oamenilor MARI, daca v-ati intrebat vreodata “oare ei cum reusesc sa razbata mereu?” (si n-ati dat vina imediat pe “relatii/prietenii etc” constienti fiind ca oamenii in cauza chiar muncesc), am un premiu pentru voi:

o invitatie la un workshop cu 3 dintre cei mai importanti traineri din Ro, Adrian Florea, Andy Szekely si Octavian Pantis : “Automotivarea, forta din spatele reusitei”

Spune-mi de ce crezi ca ai nevoie sa participi la acest seminar si poti fi tu cistigatoarea. Miine seara alegem cistigatoarea/cistigatorul.

***
Daca nu sunteti norocosul cistigator, dar credeti ca e important sa faceti in viata lucrurile care va plac , ca e importanta perseverenta si pasiunea cu care faci ceea ce iti place, dar cu toate astea inca mai luptati cu voi ca sa avansati in perseverenta si in forta de a va urma pasiunea, inscrieti-va aici la conferinta.

margielaH&M Margiela

H&M Margiela

astazi H&M a anuntat colaborarea cu casa Martin Margiela pentru toamna acestui an.

Margiela este unul dintre cei mai misteriosi designeri; belgian de origine, fost colaborator al lui Jean Paul Gaultier, Martin Margiela nu a acceptat niciodata sa fie fotografiat; toate contactele sale cu presa se fac fie via fax, fie via email.
e recunoscut pentru etichetele cu numere, n-are logo, n-are un scris special pe haina, in schimb are niste croieli f f speciale, cu volume si e un designer care nu e interesat de trend, ci mai degraba sa creeze o haina speciala, atemporala.

fotografia nu ilustreaza noua colectie pt H&M. data de tinut minte 15 noiembrie 2012

o sa fiu lipita de magazine, am deja 2 sacouri Margiela, din colectiile trecute:)

1500
steagul-romaniei_180cind am sa stiu ca noua putere e buna…

cind am sa stiu ca noua putere e buna…

m-am gindit mult zilele astea: cind am sa am certitudinea ca noua putere e buna? cind am sa stiu ca USL nu e PSD-ul dlui Iliescu cu o palarie mai moderna?

USL a cistigat localele si, daca nu si-o ia in cap si joaca hora victoriei vreo 3 luni, va cistiga si parlamentarele, apoi prezidentialele vor fi mai accesibile.

in ultimii doi ani au fost nenumarate momente in care mi-a fost foarte rusine ca ma reprezinta un presedinte ca Dl Basescu. ca atunci cind l-a jignit pe Majestatea Sa, Regele Mihai, sau atunci cind se plimba singurel pe linga lac admirind ratele pentru ca niciun alt presedinte de stat european nu dialoga cu dinsul. sau ca ieri, cind a facut din nou o gafa grobiana dovedind incultura in fata Printului Charles, confundind Jubileul de Diamant cu o aniversare matrimoniala.

(nu va faceti iluzii ca Printul Charles n-a inteles ce spunea presedintele nostru – mariaj e cuvint international, numele tatalui sau era acolo in propozitia pe care n-a mai tradus-o translatorul oficial -, e insa un diplomat educat si rafinat , asa ca nu va comenta niciodata gafa celui care reprezinta Romania)

nu mai vorbesc de gafele incredibile si de nesimtirea/ tupeul subalternilor guvernamentali ai domnului Basescu.

*

imi doresc deci, foarte mult, sa se schimbe puterea. sa ne reprezinte cineva care sa nu ne faca de ris. sa nu parem maimute in slapi la plaja si nici unii care folosesc risul in combinatie cu rigiiala pentru pauzele in care n-au ce zice.

dar o sa stiu ca USL e o alegere buna cind nu vor schimba de dragul schimbarii. cind vor pastra la conducerea institutiilor care au performat pe oamenii pe care ei nu-i plac.

mi-am fixat un target: ICR si Horia Roman Patapievici. cu focus pe ICR NY, chiar si ICR Londra (care face niste lucruri minunate acum la Olimpiada).

oamenii astia au facut pentru imaginea Romaniei cit trei campanii ale Elenei Udrea cu frunze, flori, gradini.

cei de la ICR NY au promovat Romania prin cultura in toate marile ziare americane, dar nu in stilul romanesc “sa va dau o spaga ca sa scrieti ceva”.

au construit prin multa munca conexiuni pe termen lung intre presa culturala americana si oamenii care au avut ceva de spus in cultura romaneasca din ultimii ani: de la artisti plastici pina la muzicieni, de la autori de benzi desenate pina la regizori de teatru sau film.

iar legaturile astea vor continua sa functioneze daca sunt intretinute cu bune rezultate profesionale.

**
astept sa vad cit de nonpolitici vor fi cei din USL in fata rezultatelor adevarate in domeniul pe care eu il inteleg. asa am sa stiu daca noua putere e mai buna. asa isi vor cistiga votul meu pentru prezindentiale. cit va fi contat votul meu.

3334
belvitaCind Doamne Doamne te mustreaza parinteste

Cind Doamne Doamne te mustreaza parinteste

La TIFF am descoperit (stiu, cam tirziu, dar …) un advertorial amuzant despre Biscuitii Belvita. La o prima citire nu mi se parea chiar foarte amuzant, dar dupa ce m-am asezat la masa (cina, adica) cu doi prieteni, oameni seriosi, fani ai textului respectiv, si-am inlocuit in poveste biscuitii cu floricelele, laptele cu vinul, dimineata cu seara, am creat o compunere de rideau si chelnerii impreuna cu noi. De risul nostru, ei neavind habar ce scriam acolo.

Am pictat 4 pagini (n-am mai scris de mina atit de mult de la examenele la scoala) si, intr-un moment de luciditate, plus o ramasita de bun simt, am decis sa nu facem publica proaspata noastra compunere.

[caption id="attachment_17392" align="alignnone" width="300" caption="manuscris \"de ce sunt importante floricelele\""][/caption]

*
astazi am fost invitata la un mic dejun surpriza. la locul intilnirii am descoperit ca invitatia era lansata de reprezentatii companiei care are (si) biscuitii Belvita. surpriza a fost ca ne-am plimbat cu bus-ul cu etaj si, in puncte cheie ale capitalei, am testat biscuitii in combinatii tocmai potrivite pt micul dejun: cafea, lapte, suc de portocale sau fructe.

a fost foarte simpatica ideea, iar micul dejun absolut inedit; soarele nu era inca puternic (ne-am plimbat pe la 9.30 dimineata), am avut muzici simpatice in casti, prieteni cu care ma vad rar alaturi ca sa mai discutam una alta.

dar eu tot timpul m-am simtit ca si cum Doamne Doamne m-a mustrat parinteste pentru distractia de la Cluj.

in urmatoarele dimineti cind voi minca biscuitii primiti cadou, voi avea timp sa mai meditez la asta.

P.S. eu maninc Belvita nu la micul dejun, ci drept gustare intre mese, mai ales cind sunt pe drumuri (masina/tren/avion) pentru ca dintr-un pachetel imi potolesc foamea pe moment. precizez asta ca sa respect adevarul istoric:)

2620
kelliconnell00alienari, singuratati, vieti duble

alienari, singuratati, vieti duble

cei mai mult folosesc Photoshop-ul pentru retusarea formelor si ridurilor (solduri mai voluptoase, sini mai apetisanti, coapse mai alungite etc etc etc).

Kelli Connell, o fotografa din America, foloseste photoshop-ul pentru a transmite mesaje despre alienarea vietii cotidiene.

are o serie care se numeste Double Life, in care aceeasi femeie a fost fotografiata in mai multe ipostaze unind cadrele ca si cum ar fi fotografiat secvente obisnuite de viata, cu gemeni.

e o poveste despre alienare, despre singuratati si despre vietile duble pe care le ducem toti.

site-ul lui kelli connell il gasiti aici

1702
matei plesameserii rare sau uitate

meserii rare sau uitate

un tinar din Cluj, Matei Plesa (22 ani), a inceput un proiect video in care readuce in atentia publica meserii rare sau uitate.

o face pe banii lui, pe timpul lui si – ce e si mai frumos din povestea asta – tot ceea ce face e “autodidact”.

“vrea sa susțin și, eventual, promovez aceste vechi meserii, valori romanești care sunt din ce în ce mai rare si evitate de tineret.”, asta e crezul lui, iar dorinta sa e sa afle cit mai multa lume de proiect.

nu vrea bani, vrea doar ca povestile sa fie sharuite. sa ajunga la cit mai multa lume. si promite ca va avea o serie lunga de meserii rare.

iata povestea unui lutier (fabricant de viori) – Markus Barbarosa. Dl Barbarosa sta in Cluj si e cotat ca unul dintre cei mai importanti lutieri din lume. Matei s-a dus si a vorbit cu dinsul, ca sa documenteze in digital meserii despre care copiii nostri s-ar putea sa afle doar de pe internet.

Hai sa-l ajutam pe Matei sa aiba cit mai multi vizitatori pentru povestile descoperite de el. blogul lui e mateiplesa.com

4510

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!