Monthly Archives : October 2013

fereastra blocatacasa mea fara ferestre

casa mea fara ferestre

saptamina trecuta si putin din saptamina care se incheie am trait fara ferestre. am scris despre prima parte a experimentului meu – despre partea in care am fost scoasa din sarite literalmente – aici.

acum alte citeva lucruri pe care nu le descoperi decit atunci cind traiesti intr-o casa fara ferestre.

***
(la mijlocul experimentului am plecat 2 zile din bucuresti si am recuperat putin din soarele care-mi lipsea, dar pentru ca-mi propusesem sa traiesc o saptamina intr-o casa fara ferestre, luni si marti am continuat experimentul, cu mintea limpede si simturile treze.

***
o casa fara ferestre, in care nu patrunde DELOC lumina naturala e ca o inchisoare. daca ferestrele sunt bine imbinate la colturile lor, nu intra nici zgomot de afara, asa ca traiesti ca intr-o puscarie.

m-am gindit mult la comparatia cu puscaria si asta a si fost calea prin care am putut sa continui experimentul cu inca doua zile, desi initial aveam creierul pus pe bigudiuri.

poti sa traiesti intr-o casa fara ferestre si fara lumina naturala, si fara plante, si fara aer, si fara zgomotul porumbeilor de vis a vis sau cel al picaturilor de ploaie, doar ca traiesti ca un puscarias si tot ceea ce trebuie sa faci e sa exerciti un control foarte bun asupra mintii tale.

sa-ti cobori ritmul interior si sa-ti asculti gindurile. (bine, sa stai tu cu mintea ta, fara nimic altceva, citeva ore pe zi, poate fi un exercitiu si mai complicat)

doar ca mintea nu poate influenta sanatatea corpului decit in foarte putine situatii si doar daca ii dam corpului alimentele si sursele sale de energie; printre ele, e si lumina naturala.

***
nu stiu daca v-ati gindit vreodata ca fiecare casa are sufletul ei, preluat din energia celor care o locuiesc. simti asta nu cind intri intr-o casa locuita, ci intr=una in care n-a mai stat nimeni de multa vreme: e rece chiar daca soarele intra prin ferestre, e fara viata.

o casa fara ferestre se usuca la propriu: e ca o floare pe care o tii inchisa intr-un dulap.

***
m-am gindit mult de ce m-au invitat cei de la gealan sa fac experimentul asta: nu mi-au zis sa recomand niciunul dintre produsele lor, nu mi-au dat nicio alta indicatie decit “traieste o saptamina intr-o casa fara ferestre”.

abia in partea a doua a experimentului, luni cind am inceput sa caut pe net cam ce fac ferestrele pentru o casa, mi-am dat seama de ce.

nu punem pret pe ferestre, nu le dam atentie multa; eu – desi ma bucur de lumina pe care mi-o livreaza in fiecare dimineata – le bag in seama la curatenie, cind spal geamurile. atit.

pina la acest experiment habar n-aveam ca exista ferestre care “respira” care au niste fante speciale prin care circula aerul, cum habar nu aveam ca prostiile de usi de la baie cu termopanie, pe care le vad prin multe case, fac rau casei: pentru ca nu circula aerul se face igrasie. e absolut ineficient sa ai termopan la baie.

(eu locuiesc intr-o casa veche, cu usi de lemn si geamuri mari)

cum habar nu aveam ca exista case care isi pastreaza singure temperatura – nu mai au nevoie de incalzire – pentru ca au un sistem special de usi si de ferestre.

ce vreau sa spun cu asta? ca la orice lucru in viata, abia dupa ce suntem privati de el incepem sa-l apreciem mai mult.

cred ca de asta m-au invitat cei de la gealan sa fac experimentul.

mi-a placut; am avut de lucrat mult cu nervii mei in zilele astea:)

***

intr-o campanie paralela mai mult bloggeri au fost invitati sa ne dea sfaturi – mie si lui Arhi, care a facut si el acelasi experiment – despre cum sa traim in aceasta saptamina in casa noastra fara ferestre.
fiecare dintre noi a ales un premiant. pentru mine cistigatorul a fost Nota de subsol pentru ca mi-a dat sfaturi care ma invatau sa vad partea buna a lucrurilor. multumesc.

2918
Noul Philips Multicooker_lifestyle picture 2am un robotel care gateste singur singurel:)

am un robotel care gateste singur singurel:)

acum 2 saptamini spuneam ca sunt atit de ocupata si de alergata ca mi-as dori sa cumpar timp sau macar sa existe pentru fiecare dintre operatiunile casnice care imi ocupa timp cite un robotel.

pentru spalat aveam masina, pentru curat aveam aspiratorul, pentru gatit spuneam ca imi doresc sa se inventeze un robotel

ei bine saptamina trecuta l-am primit pe robotelul care gateste singur singurel, un multicooker Philips cu 12 programe de gatire si 22 de setari de temperatura.

bine, nu m-am prins din prima ca sunt 22 de setari de temperatura, dar am descoperit pe parcurs.

am gatit intre timp una dintre mancarurile mele preferate – pilaf – pe care n-am niciodata timp sa o pregatesc intrucit trebuie sa stai linga aragaz sa mesteci in oale in timp ce se prepara.

*

imi cer scuze catre toate doamnele si toti domnii care au transformat gatitul intr-o arta, mestesugind delicatesele, temperaturile si timpii de gatire, eu am gasit solutia mult mai simpla si la fel de gustoasa.

pentru mine a gati inseamna sa poti sa faci ceva cu 10 minute de munca, sa miroasa minunat in bucatarie in timp ce se prepara si sa fie f frumos si gustos in farfurie.

asa ca doresc sa va imaginati cam ce soc a fost cind am venit de la Festivalul Enescu acasa pe la 8 jumatate seara, dupa o zi in care plecasem la 8 dimineata si alergasem mult pe la intilniri, si am auzit clasica intrebare “ noi ce mincam?”, iar eu am adus mincarea la masa in mai putin de doua minute. totul frumos aranjat in farfurie, si cu vinul potrivit. intrebarea urmatoare a fost “sarbatorim ceva?”, cum am raspuns “nu”, s-a mai auzit un sir de intrebari “vrei ceva? s-a intimplat ceva?”

smekeria cu frumuselul asta mic este ca poti sa pui in 10 min dimineata ingredientele in el si sa-l programezi sa inceapa sa gateasca peste 6-8 ore ca mincarea sa fie gata preparata cind ajungi acasa. oricum are un sistem foarte destept care-ti tine mincarea incalzita dupa ce o gateste pina cind ajungi acasa.

masa a fost delicioasa si-avea gustul pilafului facut de mamaie pentru ca era cu pui de la tara, iar robotelul are un sistem prin care distribuie caldura uniform in vasul de gatire asa ca alimentele isi pastreaza gustul intact.

bine, robotelul de gatit multicooker Philips vine la pachet si cu o carte de retete in care sunt si prajituri. n-am ajuns sa prepar si asa ceva dar abia astept sa-mi sochez familia urbana cu o prajitura pe care am gatit-o eu.
dar cum vine in curind ziua mea, am timp de noi experimente.:)

*
desi are o capacitate pentru a gati simultan 6 portii, robotelul simpatic nu e foarte mare in diametru si mie mi-a avut loc undeva intre frigider si aragazul clasic, adica e foarte adaptabil la spatiul din bucatarie. si in afara de pilaf am facut si o supa de legume, omleta dimineata (pt ca o programezi de seara si dimineata doar o pui in farfurie:) ), pui

il vedeti in fotografia de mai sus, cum stiu ca imi va fi tovaras de cursa lunga as vrea sa-i pun un nume: ma ajutati? ce nume credeti ca i se potriveste?

P.S. Moolticookerul Philips costa 519 ron si intra in magazine la sfirsitul lui octombrie. Poti gasi mai multe detalii despre el pe www.philips.ro/cooker si pe www.facebook.com/acasacuphilips

P.P.S le mai multumesc inca o data prietenilor de la Philips pentru un asa dar minunat care imi va aminti zilnic de ei si voi fi mai responsabila ci ce scriu stiind ca imi citesc blogul.

8065
jurnalismcontentul online de la mesaj la masaj – sau un studiu de caz Rosia Montana

contentul online de la mesaj la masaj – sau un studiu de caz Rosia Montana

despre comportamentul consumatorului si impactul contentului online
speech la IAB FORUM

buna ziua,
pentru ca tema din acest an a conferintei face referire la comportamentul consumatorului, m-am gindit sa va prezint o situatie pe care nu o veti gasi in niciunul dintre sondajele pe care le veti face printre consumatori si care , totusi, prezinta o tendinta a contentului online.

numele meu este cristina bazavan, sunt jurnalist freelancer, am un blog bazavan.ro si – in raport cu restul lumii – obisnuiesc sa spun, cu auto ironie, ca sunt nimeni pe drum.

adica, chiar daca am facut citeva lucruri in meseria mea de-a lungul timpului – am facut parte din echipa care a creat europa fm, am reformatat radio 21 la sfirsitul anilor 90, am ajutat la lansarea radio guerrilla sau am publicat la revista tabu al carei redactor sef am fost citeva articole care au schimbat legi in romania – chiar daca am avut acest parcurs profesional, ma bucur ca pot sa merg pe strada fara sa ma stie nimeni.

pina acum 2 saptamini nu mi-am imaginat niciodata ca e grav ca am povestit pe blog ca locuiesc linga un cinematograf si pentru ca am ferestrele in curtea interioara, unde sunt si ferestrele cinematografului, aud filmele inainte de a le vedea.

ei bine , acum 2 duminici, la prinz, foarte aproape de casa mea si de cinematograful in cauza, un tinar a venit si m-a agresat. stia foarte exact cine sunt si era foarte suparat ca nu ies in strada la meetingurile contra rosia montana.

nu e confortabil sa apara cineva pe strada care sa te imbrinceasca si sa urle la tine “coruptilor, jigodiilor, v-ati vindut celor de la rosia montana”, dar am trecut peste situatie plimbindu-ma vreo ora prin magazine ca sa ma linistesc si, mai ales, cu o paranoia in minte: sa nu care cumva sa inteleaga tinarul care e scara blocului in care voi intra.

agresiunea tinarului a venit pe fondul unor articole scrise in online despre cum exista niste bloggeri cu audienta care nu iau atitudine pro sau contra acestui subiect. fiind chiar somatii cu tema “trebuie sa scrieti. sunteti lideri de opinie trebuie sa scrieti, trebuie sa stim ce credeti”.

dupa acest incident am scris un text pe blog despre respectul pe care=l am pentru cei care s-au unit in strada, despre cum cred ca e un semn ca societatea civila prinde viata, dar si despre faptul ca eu nu-mi doresc sa fiu acolo printre ei. descriam incidentul, si spuneam ca imi doresc sa traiesc intr-o tara in care vorbele “am sa ma lupt pina la ultima picatura de singe ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine” sa fie respectate. si ca mi-ar placea sa gasesc printre pancardele de la meetinguri si una cu acest mesaj.

rezultatul?
in doar citeva ore a aparut un facebook ad cu textul “jurnalista Cristina Bazavan a fost agresata de un protestatar din Piata Universitatii” cu link la articolul meu.

agresiunea nu fusese in Piata Universitatatii, eu nu fusesem agresata la miting ci la prinz, in mijlocul zilei. dar textul a fost astfel asezat incit sa creeze aceasta mica – sau mai mare – confuzie.

cineva a folosit textul meu ca sa induca o stare, sa transmita un mesaj. desigur, fara sa-mi ceara acordul.

nu ne putem gindi ca a fost un cititor care era atit de incintat de creatia mea literara incit s-a gindit sa o promoveze lumii cu mai mult de un share pentru ca, simultan, un alt text, al lui zoso, despre prostiile pe care le -a spus la tv remus cernea, unul dintre reprezentantii celor din piata, a avut un tratament similar.
o reclama pe facebook cu link.

daca privim detasat. in doar citeva ore am fost agresata de doua ori, de fiecare dintre partile implicate in aceasta disputa. ambele situatii fiind foarte grave.

care au fost consecintele pe mai departe?

sute de mesaje pe blog cu injuraturi si amenintari – cele mai multe au vazut tasta delete, dar cele care spuneau ca sunt proasta, frivola si , posibil, prostituata (cu un cuvint mai direct), dar cu siguranta o tradatoare de tara, vorbe exprimate intr-un limbaj fara injuraturi sunt publice.

cel mai emotionant si mai greu de dus mesaj a fost scrisoarea unei tinere care mi-a spus ca a facut pancarda despre care am zis si a plimbat-o prin piata, si ca – asa cum eu le cer sa citeasca carti si sa vada filme, iar ei o fac , si eu acum trebuie sa ies in piata pentru ca ei – cititorii imi cer asta.

prima mea reactie a fost sa-i raspund “ok, dar eu nu va iau la bataie daca nu cititi cartile pe care vi le recomand”, dupa care am stat si m-am gindit ce e dincolo de aceste vorbe.

nu mi-am pus niciodata problema ca oamenii se identifica atit de mult cu ceea ce scriu pe blog. obisnuiesc sa scriu despre carti, filme, expozitii, spectacole de teatru sau de dans, dar nu m-am gindit niciodata ca exprimarea mea “sa o cititi, sa o vedeti etc, va rog” poate avea o asemenea proiectie personala.

pentru mine sunt lucruri care mi-au placut si in care cred, dar nu m-am gindit ca vor suna ca o obligatie pentru cei care ma citesc.

mi s-a parut frumos si demn de lauda ca acum 2 ani cind am anuntat ca merg la londra la un spectacol al lui kevin spacey si am aratat de unde mi-am luat bilete, 15 oameni si-au cumparat si ei bilet la teatru. ( am primit discount de la agentia de bilete, dupa aceea, pentru ca aveau tracking si asa am aflat.)

influenta pe care am avut-o atunci, pentru ca era intr-o zona pozitiva, mi s-a parut dragutza. zilele astea exact aceeasi influenta s-a intors impotriva mea.

zilele astea am invatat, the hard way, ca distanta dintre mine si cititorii mei este foarte foarte mica. pentru ca ma citesc zilnic si fac lucruri pe care eu spun ca le fac, ei incep sa se identifice cu mine. si au o problema serioasa cind eu nu mai sunt ca ei. sunt dezamagiti, tristi, ba chiar devin violenti.

asa m-am gindit ca de acum celebrele cuvinte ale inventatorului internetului Marshall McLuhan – the medium is the message au ajuns the medium is the massage.

pentru ca in dorinta noastra – a celor care scriem pentru un public – de a ajunge cit mai direct la el folosim un limbaj care “sa-i atinga” pe oameni , sa transmita niste senzatii, sa le dea o stare de bine, sau de disconfort, dar sa nu-i lase indiferenti. ca un masaj, de relaxare sau mai agresiv, cu scopuri terapeutice.

doar ca in masaj cind il atingi pe celalalt, distanta tinde spre zero incit si el te poate atinge pe tine si de aici agresiunea e foarte posibila.

intr-un mod straniu, si cum ziceam, in cel mai hard way posibil, zilele astea am descoperit ca odata ce iti expui parerile pe internet si ai in jurul tau o comunitate mare, propria persoana – cu parerile ei incluse – nu iti mai apartine: cititorii vor sa faci lucruri care sa le fie mereu pe plac (indiferent de ce iti place tie), iar publicitarii se folosesc – fara acordul tau – de ceea ce ai scris gindindu-se ca daca tot e in spatiu public, pot profita de parerile si comunitatea ta.

ar trebui sa fim mai constienti de schimbarea de perceptie care se intimpla pentru ca limbajul media s-a modificat: astazi ii spunem cititorului ce sa simta inainte sa citeasca “senzational, o sa fii uimit cind o sa citesti asta”, ii inducem in stirile tv starea pe care trebuie sa o aiba privind informatia – prin muzica aproape cinematografica pe care o gasim in jurnalele de stiri.

ii modificam astfel perceotia despre ceea ce inseamna informatie si cum trebuie ea receptata. ne straduim sa ajungem cit mai aproape de el, doar ca apropiindu-ne foarte mult exista si reversul medaliei: crestem agresivitatea in momentele in care nu mai avem aceleasi opinii.

dupa experientele din ultimele saptamini eu am inceput sa imi analizez si mai mult vorbele pe care le pun in spatiu public., daca pentru relatia cu cititorii mai am ceva de lucru ca sa rezolv aceasta anomalie, pentru relatia cu agentia care face publicitate / lobby/ social media etc pt rosia montana stiu exact care e solutia. avocatii.

acestea sunt doar citeva dintre mutatiile pe care le suporta contentul online si sper sa va fie de ajutor si dvs experienta mea in relatiile viitoare cu consumatorii.

va multumesc.

*
bucuresti 1 octombrie 2013

(acest text este inchis comentariilor)

2146

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!