zilele astea m-am uitat pe presa de afara si am facut o colectie dragutza de coperte cum la noi nu prea gasiti.
nu ca ale noastre n-ar fi dragutze, unele dintre ele chiar sunt, ci pentru ca ai nostri nu indraznesc in directiile astea.
enjoy
coperte de la ei cum nu vor fi la noi
Woodkid la Bucuresti, partea plina a paharului
Stiu ca au fost multi cei suparati ca a fost aglomerat, s-a asteptat mult in frig, ca artistul a intrat tirziu in show la evenimentul Transformation by Absolut.
Dar dincolo de toate astea, hai sa privim putin si partea plina a paharului.
1. unul dintre cei 4 artisti din campania mondiala Transform Today by Absolut a venit la Bucuresti.
e ca si cum Brad Pitt ar fi fost adus de Chanel sa dea autografe la Sephora. si-acolo ar fi fost macel de lume.
2. daca au fost atit de multi tineri care stiu cine e Woodkid si si-au mai si dorit sa fie acolo, inseamna ca mai avem o speranta in tara asta; avem o tinara generatie educata, cool, smart.
da, stiu ca printre cei de acolo au fost si multi care au venit pentru ca era gratis si pentru ca era cu alcool, dar mai mult de jumatate stiau despre ce e vorba.
3. Woodkid e chiar misto. si-a fost frumos sa fie din nou la Bucuresti.
dincolo de supararea cu inghesuiala (pe frig nu ne putem supara pt ca nu ne asteptam ca in decembrie sa fim in slapi la bucuresti), multimea aceea de oameni e un semn bun pentru noi. pentru ca am inceput sa “ne spalam” cultural.
si mie asta imi place sa-mi aduc aminte de la Transformation Event by Absolut.
iata citeva fotografii de la eveniment care pot sta foarte bine in orice revista din lumea asta.
mai multe fotografii puteti gasi pe pagina Absolut
natura inspiratia pentru tot ceea ce am creat
cind James Cameron a spus ca tot ceea ce a pus in Avatar e inspirat din adincurile marii, multi s-au uitat lung la declaratia lui.
natura, in special creaturile marilor si oceanelor, reprezinta sursa pentru modelele pe care oamenii le-au creat in obiectele care le inconjuara acum viata. de la haine pina la ambient.
uitati-va la portretele acestor pesti facute de un fotograf tailandez pe nume Visarute Angkatavanich. par matasuri foarte fine coborite de pe orice covor roshu de la cele mai importante gale din lume.
mai multe imagini puteti gasi aici
X Factor sezon 3, ce nu se vede la tv:)
din cauza de program f aglomerat si ceva raceli in serie, aseara am fost pentru prima data in sezonul acesta la o gala X Factor. era straniu chiar si pentru cei din echipa ca nu am ajuns pina acum, dat fiind faptul ca in sezoanele trecute n-am prea lipsit.
am prieteni in echipa X factor si aseara a fost ca si cum m-as fi intors acasa:)
desigur, mi s-a facut un tur al culiselor, asa ca pot sa va arat, prin cuvinte, cite ceva din ce nu se vede la tv
*
spre deosebire de anul trecut, de data asta echipa era muuuult mai linistita. cu doua ore inainte toata lumea era machiata, imbracarea a durat inca o ora si nimeni n-a protestat pentru nimic. deci, e mai multa disciplina printre concurenti.
la fiecare vizita a mea la X Factor cel mai mult imi place sa stau la Catalin Enache in departament – adica la costume. acolo vezi caracterul fiecarui concurent, cit de sigur e pe el, care sunt temerile pe care le are. pentru ca – asezati la propriu in fata unei oglinzi – concurentii se vad imbracati in hainele de spectacol din seara respectiva. haine care reprezinta o viziune a stilistilor si a producatorilor despre show. care poate sa fie (sau nu) in concordanta cu imaginea pe care o are fiecare despre sine.
si in tensiunea de dinainte de concurs, chiar daca stii ce haine vei purta (pentru ca se face fitting cu citeva zile inainte), in privirea pe care o arunci in oglinda, in felul in care-ti tii pozitia corpului ceilalti pot vedea daca ai stofa de invingator sau nu. daca ai relaxarea de a te lasa pe mina specialistilor (in orice domeniu conex meseriei tale ar fi ei), daca ai increderea ca o sa razbati.
in 10 – 15 secunde vezi asta. din prima privire in oglinda, de dupa ce s-au imbracat.
*
anul asta Catalin face un lucru foarte frumos promoveaza tinerii designeri romani. am vazut haine de la scoala de la Cluj (copiii lui Lucian Broscatean), dar si pe simpaticele mele Traskin – care au terminat la Bucuresti. in echipa lui de stilisti care imbraca fiecare concurent se afla si doua tinere designerite de la CLUJ. faca munca de stilist, dar e o lectie frumoasa pe care o invata pe viu – cum sa relationeze cu oamenii, cum sa puna in evidenta si trupuri care nu sunt de manechin, cum sa foloseasca materialele ca sa exploateze lumina de pe platou. o lectie pe care n-ar fi putut sa o invete in facultate.
i-am spus lui Catalin, dar mai spun si aici, sunt mindra de el (am lucrat impreuna niste ani) ca face gestul asta frumos pentru niste tinere din industria lui. bravos.
***
pe Cheloo l-am gasit mai simpatic decit anul trecut, ba chiar mai simpatic si decit acum citeva luni pe cind ei filmau intro-urile pentru Judge’s House.
inca mai bate din picior pe sub masa cind se plictiseste, cind se enerveaza sau cind vorbele rostite de ceilalti sunt de complezenta, dar e mult mai relaxat. “nu mai sunt simpatic, gata! de la emisiunea trecuta nu mai sunt” mi-a zis, si eu, desigur, nu l-am crezut.
cind am intrat in cabina concurentilor cinta la pian cu Alex Matzaev si dupa un “saru mina” politicos a spus o golanie. nu se incadra imaginea lui standard cu asezatul la pian, asa ca a realizat un echilibru:)
***
in cabina juratilor am asistat la o demonstratie de voce “alb negru” – ca pentru filmele de pe vremuri – pe care Dani a executat-o folosindu-se de un ambalaj de celofan de la un pachet de tigari. la cererea expresa a lui Razvan.
erau relaxati, cu glumele la ei, desi cred ca sunt foarte obositi.
dintre toti, Delia e cea care stie cel mai bine care e puterea online-ului. desi era super aglomerata cu toate cele ( a avut si un concert in show) a avut grija sa faca fotografii inainte de competitie cu fiecare dintre concurentii ei si sa le posteze online, apoi cu dansatorii si trupa ei.
***
doua lucruri simpatice am aflat aseara:
ortansa ichim – content managerul show-ului, voteaza in timpul competitiei pe cei pe care-i place. ca un spectator obisnuit. chiar daca are acces la numaratoarea voturilor si poate stii daca votul ei conteaza sau nu. vrea sa ramina spectator macar pentru citeva clipe.
cum m-am uitat in telefonul ei pe cine a votat (:) ) pot sa va spun ca nu voteaza aceeasi persoana in show-uri succesive, ci il alege pe cel care i-a placut cel mai mult in seara respectiva.
aseara, cu ea alaturi am votat si eu. initial am vrut sa votez la concurentii Deliei, intre Alex Matzaev si Florin Ristei, dupa care m-am razgindit si am votat la grupa dlui Bittman, pe Madalina Lefter.
cel de-al doilea lucru simpatic, dar si emotionant, e necajeala dlui Sorin Popa care e producator al show-ului. am vazut show-ul de linga el si la momentul in care pe scena se facea o fapta buna (un dar costisitor in ochelari super speciali pentru o fata cu o deficienta grava de vedere) mi-a spus “de putine ori am avut asa insucces in a ajuta pe cineva. medical nu se poate face nimic pentru fata asta, am sunat-o din seara in care am vazut-o la auditii si am tot incercat, dar nu se poate face nimic. singurul ajutor sunt ochelarii aia. are 4 perechi acum”
din fata ecranului nu se stiu si nu se vad lucrurile astea – cautarea producatorilor pentru solutii care chiar sa ajute/ sa schimbe viata unor oameni, cum mai stiu ca nici colegii lui domn Popa nu stiu ca el persevereaza sa faca fapte bune: saptamina trecuta ascultase la Europa FM un reportaj despre o tinara si m-a sunat sa-i fac rost de contacte. stia cum poate sa o ajute.
***
despre concurenti scriu zilele viitoare. m-am uitat putin la ei, dar as vrea sa-i vad si la o repetitie ca sa… am povesti mai multe si mai relevante despre caracterele lor:)
Bucurestiul intr-una dintre cele mai cool reviste din lume: Monocle
dupa ce am vazut frumosul material despre centru vechi – din perspectiva fashion – din NY Times, acum ca am descoperit in Monocle – poate una dintre cele mai bune reviste din lume – un articol despre Bucuresti, mi se pare ca suntem intr-o campanie desteapta de rebranding pentru Capitala.
pentru ca nu-mi imaginez ca e o coincidenta ca toti si-au fixat acum atentia pe centru vechi si pe frumusetile bucurestiului.
***
in monocle e un articol in 4 pagini cu fotografii de Andrei Pungovschi, cu vorbe de la Felix Tataru, Cristian Corvin, Lavinia Gliga de la Decat o revista. si cu dragul de Mihai Panfil de la Origo.
e o bucurie de articol despre locurile frumoase din Bucurestiul aflat la limita intre vechi si urban.
***
habar n-am cine a inceput sa se ocupe de branding pentru Bucuresti dar o face smart si frumos. si m-au facut sa zimbesc si sa ma simt bine ca traiesc in capitala, ca locuiesc in centru vechi si sa fiu mindra ca am prieteni care apar intr-una dintre cele mai misto reviste din lume.
Joan Didion – the lady I would like to be
INTERVIEWER
You have said that writing is a hostile act; I have always wanted to ask you why.
JOAN DIDION
It’s hostile in that you’re trying to make somebody see something the way you see it, trying to impose your idea, your picture. It’s hostile to try to wrench around someone else’s mind that way. Quite often you want to tell somebody your dream, your nightmare. Well, nobody wants to hear about someone else’s dream, good or bad; nobody wants to walk around with it. The writer is always tricking the reader into listening to the dream.
INTERVIEWER
Are you conscious of the reader as you write? Do you write listening to the reader listening to you?
DIDION
Obviously I listen to a reader, but the only reader I hear is me. I am always writing to myself. So very possibly I’m committing an aggressive and hostile act toward myself.
INTERVIEWER
So when you ask, as you do in many nonfiction pieces, “Do you get the point?” you are really asking if you yourself get the point.
DIDION
Yes. Once in a while, when I first started to write pieces, I would try to write to a reader other than myself. I always failed. I would freeze up.
INTERVIEWER
I wonder if your ethic—what you call your “harsh Protestant ethic”—doesn’t close things up for you, doesn’t hinder your struggle to keep all the possibilities open.
DIDION
I suppose that’s part of the dynamic. I start a book and I want to make it perfect, want it to turn every color, want it to be the world. Ten pages in, I’ve already blown it, limited it, made it less, marred it. That’s very discouraging. I hate the book at that point. After a while I arrive at an accommodation: Well, it’s not the ideal, it’s not the perfect object I wanted to make, but maybe—if I go ahead and finish it anyway—I can get it right next time. Maybe I can have another chance.
(…)
INTERVIEWER
So the process of writing the novel is for you the process of discovering the precise novel that you want to write.
DIDION
Exactly. At the beginning I don’t have anything at all, don’t have any people, any weather, any story. All I have is a technical sense of what I want to do. For example, I want sometime to write a very long novel, eight hundred pages. I want to write an eight-hundred-page novel precisely because I think a novel should be read at one sitting. If you read a novel over a period of days or weeks the threads get lost, the suspension breaks. So the problem is to write an eight-hundred-page novel in which all the filaments are so strong that nothing breaks or gets forgotten ever. I wonder if García Márquez didn’t do that in The Autumn of the Patriarch. I don’t want to read it because I’m afraid he might have done it, but I did look at it, and it seems to be written in a single paragraph. One paragraph. The whole novel. I love that idea.
(…)
INTERVIEWER
You say you treasure privacy, that “being left alone and leaving others alone is regarded by members of my family as the highest form of human endeavor.” How does this mesh with writing personal essays, particularly the first column you did for Life where you felt it imperative to inform the reader that you were at the Royal Hawaiian Hotel in lieu of getting a divorce?
DIDION
I don’t know. I could say that I was writing to myself, and of course I was, but it’s a little more complicated than that. I mean the fact that eleven million people were going to see that page didn’t exactly escape my attention. There’s a lot of mystery to me about writing and performing and showing off in general. I know a singer who throws up every time she has to go onstage. But she still goes on.
INTERVIEWER
How did the “fragility of Joan Didion” myth start?
DIDION
Because I’m small, I suppose, and because I don’t talk a great deal to people I don’t know. Most of my sentences drift off, don’t end. It’s a habit I’ve fallen into. I don’t deal well with people. I would think that this appearance of not being very much in touch was probably one of the reasons I started writing.
de aici
a fost ziua ei pe 5 decembrie. a implinit 79 de ani. din pacate e o scriitoare care nu a fost tradusa la noi, dar sper din tot sufletul sa se intimple asta cit mai curind.
sa coacem idei
m-am trezit de dimineata cu gindul ca trebuie sa se simta in casa atmosfera de sarbatori de iarna.
asta pentru ca locuiesc in orasul lui Mos Craciun: pe fereastra aud colinde de la tirgul de Craciun de la Universitate, daca ies din bloc in fata e avalansa de luminite colorate.
pe la prinz m-am apucat sa coc fursecuri – din alea cu unt, ca-n copilarie.
suna un prieten.
– ce faci?
– coc prajituri. m-am trezit de dimineata cu dorinta sa miroasa a prajituri in casa.
– si la ce te gindesti?
– la lucrurile pe care le am de facut pina la sfirsitul anului si in prima parte a anului viitor. de ce?
– vrei sa faci o schimbare?
– de ce intrebi?
– pentru ca incerci sa recreezi atmosfera din copilarie, confortul de atunci.
***
si uite cum o actiune simpla si dragalasa de week end a fost transformata intr-o analiza psihologica.
si de la a coace fursecuri am ajuns la a coace idei
trend-uri in media pt 2014: instant gratification, new optimism
ca in fiecare an si in acest decembrie, the economist a scos o editie speciala cu trendurile in 2014.
trec prin toate domeniile, desigur, dar ceea ce m-a interesat pe mine cel mai tare a fost la sectiunea media si cultura.
citind trendurile lor mi-am adus aminte (cu un oarecare ego, trebuie sa recunosc) de o prezentare pe care am facut-o la Digital Years BBDO, acum 2 ani cred.
vorbeam atunci despre cit de mult se va schimba (s-a si schimbat) personalitatea si increderea fiecarei persoane in epoca facebook, povesteam despre cum isi schimba oamenii comportamentul (comunicarea publica in spatiul virtual) ca sa obtina like-uri pe facebook. si cum isi masoara succesul in numarul de like-uri.
spuneam atunci ca vorbim de cea mai perversa forma de evidentiere a ego-ului pentru ca este Instant Gratification, primesti acum – in aceasta clipa – o reactie placuta la ceea ce ai facut. si ca aceasta validare pentru unele caractere poate functiona ca un drog care sa le urce sau coboare increderea in sine.
mai spuneam atunci ca succesul, ca audienta pe care o cresti in aceste canale media online, nu va veni de la cei care vor urmari “like-ul” – atentia insant, ci de la cei care se vor gindi sa le ofere celorlalti atentie. de la cei care isi vor orienta continutul – informatiile – catre a fi utili pentru ceilalti, nu pentru a se valorifica pe ei.
inca mai cred asta. si probabil ca in 2014 veti vedea mai bine rezultate in aceasta directie, in jurul vostru.
iata citeva repere din trend-urile The Economist
***
the economist spune ca 2014 va fi anul video-urilor. si se bazeaza pe succesul retelelor Netflix si Amazon care , nu doar ca au preluat pentru abonati seriale tv de la marile canale, dar au investit in propriile productii. youtube investeste si el din 2014 in propriul canal de emisiuni, Disney face la fel.
The internet has made people expect that they can acces entertainment on thei terms: if someone were to make a reality show about media consumers today, it would be called Instant Gratification. (…) The internet will also change programming. It will support the development of more serialised dramas, which historically have had a harder time succeeding on live television, when people tune in once a week and may miss some of the story’s subtitles. Producers and writers will experiment with format and story structure. More content will be crowd-sourced, letting viewrs vote on which programmes get made, as they did with Amazon Studios’ shows, some of which start in 2014.
(…) families may still gather in the living room but they will be absorbed by different screens, with adolescents watching programmes on thei mobile devices while parents gaze at the televizion.
with the exception of live sports and a few big televizion programmes, the era of nations tuning in to a weekly show at the same time, and talking about it next day, will wane – if not in 2014 then soon after.
****
Accelerating technological advances will rekindle hope that man can manipulate the atmosfere and genes to help life form flourish. Stories will move away from howling and towards the possible. The new optimism will be the most clearly seen in teh science fiction. The biggest successes in the genre in 2014 will be cheering tales set in the near future.
***
2014 va fi un an in care se va aniversa 400 de ani de la nasterea lui Shakespeare si 200 de ani de la moartea Marchizului de Sade. si – intre aceste doua limite culturale – va fi foarte distractiv de produs content, pentru online si nu numai.
Vine Mosh Nicolae
…si in weekend.
Dragii mei, chiar daca Mosh Nicolae vine in noaptea de 5 spre 6 decembrie, de data aceasta se pare ca si-a prelungit sederea si peste weekend.
Iata ce v-am pregatit in cizmele mele:
O noua expozitie cu vanzare Alchemia – Le Port Roumaine. C’est Chic!, intre 5 si 8 decembrie, orele 10:00 – 22:00. In noua locatie din Str. Aviator Nicolae Velescu 6, sector 1, zona Dorobanti – TVR. Mai multe detalii gasiti pe www.alchemia.ro.
Apoi avem Targul de Sfantul Nicolae de la MTR, intre 6 si 8 decembrie, cu bunatatile de sezon aferente. Abia astept sa gasesc cateva comori din zona ii si fote!
Iar Galateca, aceasta galerie-concept din C.A. Rosetti 2-4 care imi place la nebunie implineste un an pe 6 decembrie. Mergeti sa ii urati la multi ani si sa admirati o noua expozitie si alte minuni destepte de acolo.
Si daca tot sunteti in zona, Eva Design Romanesc isi schimba vitrinele tot pe 6 decembrie si va fi un adevarat spectacol. Abia astept sa le fotografiez. Mergeti si la etaj, in zona de reduceri, eu mi-am achizitionat saptamana trecuta un tricou de la 1o9 la un pret de sarbatoare.
Va pup, sa primiti cadouri frumoase, sa oferiti daruri pe masura si va scriu si saptamana viitoare!
Noemi
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe
serendipity – again
serendipity – intimplarile cu un timing perfect si pe alocuri magic sunt parte din lumea mea.
cea mai recenta intimplare:)
ma trezesc dimineata pe la 5 dintr-un vis care stiam ca vine din concentrarea pe o tema in ziua de ieri. mai ales ca eu visez f rar pt ca dorm f putin.
nu mai pot adormi, asa ca iau Scientific American sa citesc in liniste si primul lucru pe care-l descopar este despre “answers while you sleep” si despre un matematician faimos, Don Newman, care a rezolvat o problema foarte complicata avind solutia in somn. Zimbesc cu gindul la cite probleme de matematica am rezolvat in somn cind eram la scoala, spre disperarea surorii mele care se enerva ca ma trezeam la ore mici ale diminetii, aprindeam lumina si transcriam solutii ale problemelor cu care ma confruntam in intrecerea mea cu proful de mate.
***
the act of dreaming is simply thinking about our usual concerns in a different state of consciousness.
dreams can be especially helpful for problems that require creativity or visualization to solve
by thinking about specific dilemmas before bed, we can increase our chances that we will dream a solution.
(astea sunt fast facts din textul cu visele)
***
cind am inchis revista s-a indoit o pagina asa ca am redeschis-o ca sa o asez frumos.
in coltul din stinga sus scria “Cognitive disinhibition, higher intelligence and greater working memory may constitute the basis for serendipity.”
so you want to be a genius
* Artistically gifted children may see the world differently than other youngsters do. They are able to discover advanced compositional techniques many years before their peers.
* These precocious children tend to be selfmotivated and deeply interested in horning their skills.
*These early signs and others are helping researchers to predict witch children are likely to pursue art as adult.
***
When it comes to cultivating genius, talent matters, but motivation may matter more.
Psychologist have identified three critical elements that support motivation, all of which you can tweak to your benefit.
autonomy – whether you pursue an activity for its own sake or because external forces compel you, psychologist argue that you gain motivation when you feel in charge. In evaluations of students, athletes and employees, the researchers have found that perception of autonomy predicts the energy with which individuals pursue a goal.
value – motivation also blossoms when you stay true to your beliefs and values. Assigning value to an activity can restore one’s sense of autonomy, a finding of great interest to educators.
competence – as you denote more to n activity, you notice your skills improve, and you gain a sense of competence. (…) Carol S Dweck, a psychologist at Stanford University, has shown that competence comes from recognizing the basis of accomplishment. In numerous studies, she has found that those who credit innate talents rather than hard work give up more easily when facing a nvel challenge because they assume it exceeds their ability. Believing that effort fosters excellence can inspire you to keep learning.
dintr-un numar genial Scientific American Mind – The mad science of creativity.
de citit pentru toti cei care cred ca inspiratia vine din cer, iar geniile nu mai trebuie sa faca nimic pentru ca oricum sunt destepti. de citit pentru parintii care nu inteleg cum sa le vorbeasca copiilor care au o lume interioara mai puternica decit cea pe care o exprima prin cuvinte.
de citit in general. e la chioscuri. pe net nu gasiti articolele din print.
foto via shutterstock
o noua comunitate pentru femei
zilele trecute mergeam sa o iau pe Ana, prietena mea, de acasa ca sa celebram succesul agentiei pentru care lucreaza la un concurs national de PR si taximetristul – care ma stia, m-a mai plimbat prin Bucuresti – ma intreaba “dar de ce celebrati doar voi doua?”
“ca sa purtam o conversatie ca fetele. cind dvs mergeti cu baietii undeva, va distrati altfel decit atunci cind mergeti impreuna cu familiile. asa si noi femeile: o iesire intre fete e altfel decit una impreuna si cu “titularii de contract” “.
mi-a dat dreptate si-apoi cind Ana s-a suit in masina, ne-a ascultat zimbind cum vorbim “ca fetele”.
*
e o realitate ca discutiile intre femei – si nu ma refer aici la birfe personale sau stiri din tabloide pe care le comentezi la o cafea – sunt foarte diferite de discutiile intre barbati.
zonele noastre de interes – din afara cuplului – sunt diferite de ale lor. sigur ca impartim aceleasi lucruri si valori, de asta si facem cuplu, dar nuantele cu care noi vedem lumea sunt diferite de nuantele cu care o vad ei. si de asta o discutie intre femei , pe orice tema – de la sanatate pina la finante – e o discutie in care se vorbeste pe limba ta, in ritmul tau. si-abordezi altfel conversatia pentru ca stii ca orice ai intreba, cea care iti raspunde
ING Asigurari lanseaza in continuarea campaniei ING UNA, o comunitate dedicata femeilor, numita unasiuna.ro, in care le invita sa discute unele cu altele pe patru teme mari: bani si planuri, antreprenoriat si cariera, viata si pasiuni, si femei care ne inspira.
comunitatea contine un mix de articole si un forum unde le va incuraja pe femei sa comunice, sa impartaseasca idei despre subiecte care le pasioneaza sau preocupa si, cum spuneam, nu vorbim aici despre can-can-uri sau despre stiri de lifestyle abordate ca-n revistele glossy.
vorbim despre discutii pe bune, intre femei; unele care intreaba, altele care au raspunsurile pentru ca au trecut prin experientele care sunt in discutie.
*
tu despre ce ai vrea sa discuti, daca ai avea acces la specialistii dintr-o asemenea comunitate?
intra pe unasiuna.ro si descopera comunitatea ING UNA, cred ca o parte din sofisticatele intrebari financiare isi vor gasi foarte usor raspunsurile.
Vino la un mars pentru drepturile pacientilor
de doua zile am in mail trei fotografii. mine dimineata le veti vedea pe strada, purtate de citiva tineri intr-un mars.
ele reprezinta o fetita, o batrina si un tinar adult, toti intr-un cadru din care intelegi ca e vorba de un spital.
as putea sa scriu despre ei in cuvinte care sa va faca sa va ginditi ca ar putea fi fiica sau sora voastra, bunica sau fratele/iubitul vostru. dar nu vreau sa fac asta pentru ca fiecare dintre noi a avut sau are un prieten sau o ruda care are o boala cronica. sau care a avut. si n-o mai are ca nu mai este, pentru ca a murit.
si stiu, pe propriul suflet, ca sentimentul pierderii si dorul pe care le simti nu pot fi inlocuite de nicio imbratisare sau o vorba buna. le porti cu tine si cind ti-e bine, dar si cind ti-e greu.
in Romania anului 2013 se moare cu boli care in multe alte tari se vindeca deja pentru ca statul nu a introdus pe lista de medicamente compensate tratamentele descoperite in ultimii 5 ani.
miine, 4 decembrie, de la ora 10.30 de la fintinile de la Universitate se pleaca intr-un mars al respectului si al demnitatii, al dreptului la viata pentru pacientii cu boli cronice. rude si prieteni ai celor cu boli cornice sau bolnavi ies in strada pentru dreptul lor la viata pe care-l sustine Constitutia Romaniei, dar statul nu le da aceasta sansa.
in ianuarie se aproba o noua lista de medicamente compensate si pacientii si rudele lor ies in strada ca sa atraga atentia guvernantilor ca exista si ei, nu sunt doar statistici intr-un tabel.
*
vino la mars, de la 10.30 la fintini. o sa mergem in liniste cu fotografii ale pacientilor in miini si o sa aratam ca ne pasa de ei. in ultimele luni am invatat ca societatea civila poate fi o forta si poate misca muntii. iata o situatie, la propriu, de viata si de moarte.
ne vedem la Universitate. la 10.30. miine 4 decembrie. un mars organizat de Asociatia Pacientilor Cronici din Romania. gasiti detalii si aici
cum mi-am schimbat ziua, citeva fotografii #TransformToday
cred ca a-ti transforma ziua in bine depinde de tine. cum depinde de multe ori tot de tine sa le-o transformi si altora in mai bine.
mai cred ca lumea se transforma daca avem intelegere si atentie pentru cei din jur, daca ne ascultam pe noi si ne urmam visurile.
parte din proiectul Transform Today by Absolut v-am rugat sa faceti ceva ca sa transformati in bine, lumea din jurul vostru. sa aduceti un zimbet in plus, sa fie o bucurie noua in jur.
aici citeva din reactiile zilelor trecute, aici ce mi s-a intimplat mie, involuntar (sincronicitatile astea magice), iar mai jos alte gesturi simpatice de astazi.
mai am citeva fotografii, dovezi ale unor oameni care au facut ceva special ieri sau astazi, dar care nu-si doresc sa fie publice si le respect decizia, dar le multumesc mult pentru gest.
TransformToday este si despre putina magie a faptelor si gindurilor bune. ME HAPPY.
*
i-am lasat colegei de camera dimineata o cescuta cu mieji de nuca s-o gaseasca cand se intoarce de la munca dupa tura de noapte, cu mesaj “mai multe vitamine si mai putin zahar””; a primit de curand niste rezultate la analize cu glicemie peste medie.reactia m-a facut sa zambesc.mi-a placut 🙂
Andreea
***
Tu mereu vorbesti de sincronicitati fericite asa ca iti scriu sa ma adaug la lista celor care iti dau dreptate. Si-ti multumesc ca ma tragi, virtual, de maneca sa fiu atenta la ele.Eu incerc mereu sa ii surpind placut pe cei din jur, mai ales cand stiu ca au nevoie, dar uite ca n-am poza si nici nu conteaza acum prea tare. Ceea ce conteaza e ca astazi am primit eu un gest de felul acesta care m-a facut sa simt un spasm cald, de recunostinta: acum cateva zile m-am plans pe facebook ca imi este dor sa primesc scrisori, scrise de mana, in cutia postala (the old-fashion way) si i-am invitat pe toti cei care vor sa ne scriem de Sarbatori sa-mi lase adresele la care le pot trimite un gand bun intr-un plic. Iar astazi la birou am primit de la o prietena care era plecata din tara o felicitare scrisa de mana. A fost o surpriza, ea nu a comentat si nu si-a manifestat dorinta. In secret, mi-a facut cea mai frumoasa bucurie posibila. Vreau doar sa dau mai departe momentul meu de bine, care s-a intamplat, cumva, miraculos, fix acum. Si am simtit nevoia sa impartasesc asta cu tine. Nu-i ciudat, dat fiind ca nu te cunosc, de fapt, personal?
Cu tot gandul bun,
Ela
***
Eu sunt student si azi pur si simplu nu am avut chef sa ma duc la facultate si m-am gandit sa fac ceva nou. Mama este profesoara si nu prea are timp de gatit asa ca am asteptat-o acasa cu o salata de boeuf. Am trimis poza mai tarziu pt ca ne era foame amandurora.
Radu
le multumesc tuturor pentru faptele lor bune si pentru ca au transformat ziua cuiva in mai frumos.
ne simtim mai bine si ne e mai bine, fie si cu un milimetru, mai ales cind daruim.
#TransformToday inseamna sa faci ceea ce crezi si sa-ti urmezi visurile, dar inseamna si sa misti – cu atentia si cu gindul tau bun – fie si cu o miime de milimetru lumea din jurul tau catre mai bine.
toti cei mentionanti aici (si in postarile anterioare) primesc invitatii la super show-ul WoodKid de joi seara: Transformation Event by Absolut.
cum mi-am inceput saptamina cu lacrimi, de drag.
putin mai devreme a sunat la usa vecina de pe palier.
are aproape 80 de ani si e foarte simpatica ( e cea care, dupa ce m-a auzit cintind, mi-a zis “mama, e bine ca tu scrii” ); o vad rar, cind ii mai sun la usa ca sa-i las cite ceva bun de mincare, dar de cite ori o vad ma cearta ca “nu te asezi si tu la casa ta, sa faci un copil”:)
de data asta avea in mina un pachet pe care un curier il lasase la ea, pentru ca n-am fost acasa in week end, si-un bol cu gris cu lapte, cald.
mi le-a dat si mi-a zis
” toata lumea te iubeste. uite ai primit o agenda pe care e scris chiar numele tau. si noi te iubim”
i-am multumit frumos si-am ripostat:
“ei, doamna, nu e chiar asa. de ce sa ma iubeasca?!”
“te-am vazut la televizor saptamina trecuta si m-am gindit ca trebuie sa te iubeasca lumea pentru ca si mie mi-ai fost draga”
pe dinauntrul meu s-a facut mai cald si mai moale decit grisul cu lapte din bol si mi-au dat lacrimile.
…
am realizat ca ieri va provocam sa faceti o fapta buna, sa treceti de la vorbe la fapte caci doar asa se poate schimba lumea din jurul nostru – nu cu vorbe patriotarde rostite o data pe an -, iar astazi mi s-a intimplat tocmai mie fapta buna.
si ziua a devenit mult mai frumoasa.
vino sa dai energie pentru un Craciun de Poveste
mai stiti cind v-am spus de campania geniala de la Coca-Cola in care un sat va fi transformat peste noapte in locul lui Mos Craciun cu luminite, un brad urias, caravana Coca-Cola si, desigur, Mos Craciun?
ei bine, impreuna cu Cristi Manafu, Alex Dima (Pro Tv) si un reprezentat Coca-Cola am ales satul care va trai putina magie anul asta de Craciun: satul Pietroasele.
parte din campanie, din spiritul Craciunului de a face fapte bune pentru ceilalti, este implicarea fiecaruia dintre noi cu o donatie speciala: energie pentru luminitele care vor umple satul.
cum se face asta? e un automat special Coca-Cola care se plimba prin tara la care fiecare dintre noi poate dona energie prin telefon. folosind aplicatia de lanterna de la telefon.
astazi incepe caravana pentru colecta de energie: in Piaţa Charles de Gaulle de la ora 17:00 pina la ora 20:00 puteti veni sa faceti o donatie inedita de Craciun. Ne vedem acolo:)
de miine programul caravanei automatului special Coca-Cola are urmatorul traseu:
Bucuresti
3-4 decembrie: Băneasa Shopping City (15:00 – 21:00)
5-6 decembrie: Carrefour Orhideea (15:00 – 21:00)
Ploieşti:
7 decembrie: Ploiesti Shopping City (10:00 – 14:00)
Timişoara:
8-9 decembrie: Piaţa Victoriei (15:00 – 21:00)
10 decembrie: Kaufland Timişoara II, Strada Damaschin Bojinca 4
Cluj:
11 – 12 decembrie: Piaţa Unirii (15:00 – 21:00)
Iaşi:
14 – 15 decembrie: Palatul Culturii (15:00 – 21:00)
Intrati in joc si faceti o fapta buna. In dimineata de Ajun, cind veti vedea fotografii cu bucuria unor copii care isi vad satul transformat integral intr-un loc de poveste, o sa va placa sa stiti ca ati contribuit si voi. Si-ati facut-o anonim. Despre asta e magia Sarbatorilor.
Daca sunteti in Bucuresti, sper sa ne vedem diseara in Piata Charles de Gaulle, la ora 17.00.
*
am mai spus, dar imi face placere sa mai spun o data, sunt foarte bucuroasa ca fac parte din aceasta campanie Coca-Cola. mi se pare ca se inchide un cerc al Craciunurilor din copilaria mea. si le multumesc frumos ca m-au ales.
un eseu personal al actritei Maria Bello
in NY Times, intr-una dintre rubricile pe care le iubesc cel mai mult – Modern Love ( eseuri personale, impecabil scrise, despre iubirile de toate felurile, despre viata in general -) e un articol scris de actrita Maria Bello.
o stiti pe Maria Bello, blonda frumoasa, genul the girl next door, cu o vulnerabilitate ascunsa printre gesturile care par in forta.
ati vazut-o in ER, acum e pe ecrane cu Prisoners, in America e vedeta intr-un serial cu un pusti care anticipeaza viitorul prin cifre – Touch.
am vazut ca ea scrie eseul personal si m-am gindit “ce tare. cum au convins-o sa-si povesteasca viata?”
eseul incepe asa:
When my 12-year-old son, Jackson, asked me if there was something I wasn’t telling him, I replied, “There are a lot of things I don’t tell you.”
“Like what?”
“Adult stuff.”
He persisted: “What kind of adult stuff?”
This was the moment I had been anticipating and dreading for months. “Like romantic stuff,” I said, fumbling for words.
“What kind of romantic stuff?”
“Well,” I said. “Like how sometimes you can be friends with someone, and then it turns romantic, and then you’re friends again. Like with Dad and me. Or romantic like Bryn and me were, and then he and I became friends.”
“So are you romantic with anyone right now?” he asked.
si dupa aceea spune ca de fapt are de curind o iubita, nu un iubit.
am citit si m-am auzit spunind “oooo doamne”.
***
sa nu ma intelegeti gresit, am prieteni gay, cred despre mine ca nu am nicio prejudecata in ceea ce priveste ce face omul acasa, e treaba fiecaruia si nu e de judecat nimic.
doar ca m-a socat foarte foarte tare vestea asta. habar n-am de ce.
ma intreb cum de au convins-o sa marturiseasca. si de ce a ales sa spuna acum. nu e in promovare pentru niciun film.
puteti citi intregul ei eseu aici.
control, pain, pleasure
“The secret of success is learning how to use pain and pleasure instead of having pain and pleasure use you. If you do that, you’re in control of your life. If you don’t, life controls you.”
Tony Robbins, un domn care a fost consilier de cariera si pentru Bill Clinton dar si pentru Anthony Hopkins si pe care TIME il considera acum vreo 3-4 ani una dintre cele mai luminate minti.
va provoc: destul cu vorbele, hai si ceva fapte – transformati-va ziua!
intr-o zi in care s-a vorbit mult despre o Romanie mai buna si mai frumoasa, am indrazneala sa va provoc.
nu cred ca schimbarea Romaniei o sa vina din cer, ca o sa ne salveze altii de lucrurile pe care noi le facem gresit. cred in Romania care se schimba frumos, in bine, din gesturi mici cu oameni mari.
asa ca va provoc: pina miine la ora 14.00 faceti o transformare a zilei voastre. bucurati pe cineva din jurul vostru, faceti o fapta buna, transformati ceva la voi ce stiti ca nu e ok, dati o prajitura sau un kilogram de fructe unui batrin care locuieste in acelasi bloc cu voi. FACETI CEVA BUN!
pentru ca transformind in mai bine lumea din jurul vostru, chiar si cu un gest mic, o sa va fie si voua bine, dar si mult altora.
prin tragere la sorti primiti invitatii la Transformation Event by Absolut si puteti vedea in concert un artist care a ales sa mearga pe drumul lui, transformindu-si viata lui si a celor din jurul lui Woodkid.
*
iata primele 3 cistigatoare ale invitatiilor la concert.
Andra a facut pizza si… nu i-a iesit asa de aratoasa precum isi dorea insa a fost foarte gustoasa. Asa ca a lasat-o cu un biletel in bucatarie, la serviciu, pentru colegi.
Victoria s-a gindit sa inveseleasca atmosfera de la birou, lucreaza intr-un call center unde rezolva situatii de urgenta pentru clienti din intreaga Europa, cu un mesaj special pentru o colega
Anamaria avea o zi mohorita la birou si “era o stare care se raspindea” asa ca… uite ce a facut.
*
lumea devine mai buna daca o facem noi mai buna. lumea e mai frumoasa daca o facem noi mai frumoasa.
trimiteti-mi fotografiile voastre pina miine la ora 14 si joi mergeti la concertul lui WoodKid, Transformation Event by Absolut.
puteti sa lasati link la fotografia pe care o puneti pe facebook intr-un comentariu, sau puteti sa mi-o trimiteti direct pe mail la cristina.bazavan la gmail.com. multumesc
foto cover: shutterstock