n-ai cum sa vezi negrul pe intuneric, e nevoie de o raza, cit de mica, de lumina.
Inarritu se intoarce pe ecrane cu uluitorul Birdman :)
asteptam cu nerabdare primele cronici ale filmului “Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance)” al domnului Alejandro Gozales Inarritu care a avut premiera acum 2 zile la festivalul de film de la Venetia.
filmul este povestea unui actor care a jucat cindva roluri de super eroi si care incearac sa revina pe Broadway cu un spectacol dupa textul lui Raymond Carver “Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire”.
primele cronici spun ca e un fel de “Synecdoche, NY” filmul lui Kaufman si ca schimbarea de stil e uluitoare, ca nu te-ai astepta ca domnul care a facut 21 Grams, Amores Peros, Biutiful sau Babel sa poata merge intr-o asemenea directie cinematografica.
*
cum stiu textul care e piesa cheie in scenariu (textul lui Carver) si stiu si Synecdoche NY si puterea pe care o aveau vorbele personajului principal (in filmul din film, realizat in timp real), vorbe pe care le rostea pentru ca i le sufla un scenarist in casca, cred ca noul film al lui Inarritu o sa fie o bucurie nu doar la nivel vizual ci si ca impact emotional al replicilor personajelor. imi si imaginez cum se vor suprapune replici din textul lui Carver pe sentimentul de ratare al actorului care a fost cindva super erou si pe nevoia lui de a fi iubit.
bonus track: se reintoarce prea minunatul Edward Norton la cinema, rolul principal e insa al lui Michael Keaton.
un pic din noua abordare cinematografica a lui Inarritu in trailerul filmului (pe mine m-a dus cu gindul la Into the Void al lui Gaspar Noe)
Variety a publicat un interviu cu Keaton si Inarritu, iata un fragment care arata nebunia si perfectionismul regizorului.
Still, once they were on “Birdman’s” New York set — the movie was largely shot inside Broadway’s St. James Theatre — Keaton and the rest of the cast had to adapt to Inarritu’s rigorous shooting style, which required them to perform up to 15 pages of dialogue at a time while hitting precisely choreographed marks. “It was as if he was maybe a little rusty at first,” Inarritu says. “But the rusty knife is more dangerous than a new one. Once he got it, he really fucking went for it. It was unbelievable. I think he’s the most amazing actor I have worked with.”
Keaton is duly impressed with Inarritu. “The thing about Alejandro is he’s got guts; huge, big, big balls; intelligence; unrivaled passion; and he’s enormously creative,” says Keaton, who also praises his director for not basing his casting decisions on recent box office track record. “He gave me a tremendous opportunity to do the very type of thing that is really what I got into this profession for in the first place,” Keaton adds. “You don’t often get a chance to work with someone who has all those qualities. And he’s nuts! He’s totally fucking nuts! But he’s my kind of nut.”
intregul articol aici
POP – FASHION “discretia erotismului”
imi place f f mult pictorialul asta din revista POP, toamna iarna 2014.
imi place pentru cit de elegant controleaza sexualitatea. pentru felul in care face analogiile, pentru poezia pe care o pune in fiecare poza.
fotografa, pe numele ei Harley Weir, locuieste la Berlin si cred ca o parte din energia orasului aceluia e in pictorialul asta. pe Harley o descoperiti si in acest tumbler.
cind l-am vazut m-am gindit ca l-as fi putut sumariza drept “discretia erotismului”.
Live Smart: cum m-a schimbat un telefon
Cind au aparut smartphone-urile m-am incruntat. M-am gindit ca un telefon e doar un telefon, scopul lui principal e sa vorbesti la el si ca n-o sa cad in plasa asta care ar permite altora acces si mai mult la timpul meu.
2 ani nu mi-am luat smartphone si reusisem performanta sa enervez pe toata lumea pentru ca raspundeam la mailuri cind ajungeam la un calculator.
cum imi plac fotografiile dar doar daca arata foarte bine (obisnuinta de a fi lucrat cu unii dintre cel mai mari fotografi ai romaniei), nu eram foarte entuziasta in a imortaliza momentele pe linga care treceam.
spuneam (mai cred asta si astazi) ca memoria noastra pastreaza niste nuante pe care nicio fotografie nu le poate surprinde.
am cedat pentru ca la insistentele prietenilor am testat un smartphone. si, dupa citeva zile care au fost de acomodare, facilitatile lui au inceput sa-mi intre in viata ca si cum mi s-ar fi cuvenit.
biroul meu a fost si mai mobil pentru ca, intre doua destinatii pentru intilniri, am inceput sa raspund la mailuri. cu messengerul pe facebook a ajuns sa mi se para ca traiesc la comun cu prietenii mei pentru ca stiu aproape in timp real ce li se intimpla (nu eram o mare utilizatoare de messenger pe yahoo, nu ma prinsese febra conversatiilor online)
am inceput sa fac fotografii doar ca sa arat cu mai putin efort din partea mea (nu mai e nevoie sa consum timp ca sa caut cele mai potrivite cuvinte)
si mi-am dat seama ca am cistigat mult mai mult timp
astazi, functionez intr-un mod in care – din nou – prietenii mei sunt enervati: cind am treaba care necesita concentrare, imi inchid telefonul. stiu ca toti cei care se intilnesc cu telefonul inchis, o sa-mi scrie un sms sau un mail, iar eu o sa prioritizez raspunsurile cind imi voi fi terminat treaba.
dar imi dau seama cit de mult m-a schimbat pe mine ca persoana un gadget simplu precum un smartphone: cel mai simpatic lucru este ca nu mi se mai face dor de prietenii mei, chiar daca pe unii ii vad foarte rar, vorbim atit de des, le vad viata (prin fotografii) zilnic, incit ne povestim in timp real lucruri si intimplari.
dar am grija ca, periodic, sa ma intilnesc cu ei pentru ca – asa cum spuneam – inca mai cred ca sunt lucruri pe care memoria noastra le percepe si pastreaza mai bine decit orice fotografie.
ambele aspecte insa (si utilizarea telefonului si administrarea timpului personal) intra la categoria LIVE SMART.
***
impreuna cu Victor Kapra, Corina Scheianu si Dragoș Asaftei ne-am adunat sub forma unei familii urbane smart de bloggeri si va povestim din experientele noastre despre cum am invatat sa traim smart ca sa avem mai mult confort (Victor), sa ne distram (Dragos), sa ne facem prieteni/networking (Corina), sa cistigam timp (eu).
Va invitam insa sa scrieti impreuna cu noi primul e book cu 365 de lucruri care te invata sa traiesti smart. Cum puteti face asta?
Concurs
Intrati in aplicatia Facebook Live Smart! creata de Samsung, alegeti categoria la care vreti sa scrieti si povestiti o intimplare din viata voastra care sa arate ca stiti sa traiti smart pentru a va distra mai frumos, a avea confort, a face networking sau a avea mai mult timp liber.
Toate povestile intra in tragere la sorti si sunt puse la bataie premii care sustin ideea de a trai smart.
foto cover: shutterstock
GAP by David Fincher
david fincher, domnul care a facut The Curious Case of Benjamin Button, The Social Network, The Girl with the Dragon Tattoo, dar si de acum clasicele Fight Club si Seven, tocmai a regizat o serie de reclame pentru compania de imbracaminte GAP
cel mai tare imi place sloganul de la sfirsit. o sa le intre in cap oamenilor peste un an, un an jumatate, dar… e o speranta, o lumina la capatul tunelului ca n-o sa mai vedem multe tinere domnite care se cocoata pe platforme declarindu-se cool.
in versiunea asta la sfirsit, se spune “let your actions speak louder than your clothes”
si citeva visualuri ale campaniei
Un fel de La Multi Ani pt Tom Ford
dintre toti designerii de pe lumea asta , cel mai mult imi place Tom Ford. el si doamna Jil Sander au beneficiat de-a lungul timpului de o parte din bugetul meu intru rasfat. o suma minuscula pentru ei, generoasa pentru mine, dar cheltuita cu mare mare bucurie.
cei care ma cunosc stiu ca niciodata nu pun in fata etichetele hainelor pe care le port sau numele designerilor , cum mai stiu ca sunt relaxata si pot combina orice brand mare cu ceva absolut necunoscut atita timp cit mie imi da o stare curata, linistita, relaxata intreaga vestimentatie.
n-o sa arat nici de data asta vreo haina sau vreun accesoriu din garderoba mea, insa am sa spun ca la capitolul TOM FORD detin cel putin un item din fiecare categorie: rochie, bluza, pantalon, pantofi (face si flats:) ), geanta.
dar pentru ca astazi e ziua de nastere a lui Tom Ford (are 53 de ani!!!) , am sa las aici citeva dintre imaginile care arata rafinamentul lui, felul in care stie sa se joace cu proportiile, simplitatea transformata in arta.
si… pentru ca stiu ca jumatate din planeta feminina si l-ar dori acasa, dar el “joaca in alta echipa”, iata un frumos interviu despre iubirea pe care i-o poarta editorului Richard Buckley. aici un fragment care-mi place mult.
Getting older together has been interesting because we’ve both changed. I was very quiet at the beginning of our relationship — I’m actually a very, extremely, almost pathologically shy person, which no one believes today, because I have also mastered a work/public facade that takes an enormous amount of energy to project. And Richard, when we first got together, was very, very social and very talkative. Richard is an extrovert, and I’m an introvert, but meeting us today you would think the opposite. Richard, now, often, can be quite quiet, especially if he knows you well. But if you get Richard at a party, he’s extremely animated. I actually hate parties, and I try not to go. I prefer dinner one-on-one or with four or six people.
si am sa va rog sa va uitati la filmul A Single Man care este impecabil vizual.
Julianne Moore, imbracata si stilizata de Tom Ford pentru A Single Man.
Julianne Moore la Globurile de Aur 2013 intr-o rochie TOM FORD
*
Imagini din colectia toamna iarna 2014-2015, ready to wear (ca sa venim la cele lumesti)
and just for fun, ca sa inchei simpatic aceasta postare, una dintre reclamele lui faimoase , curajoase si cu muuult sex (appeal) inclus.
In culisele strategiei lui Miley Cyrus la VMA 2014
Fact: Miley Cyrus se duce la Video Music Awards cu un frumusel hipsteros care se dovedeste ca e un homeless.
si care, cind trebuie sa ridice un premiu in dreptul lui Miley, citeste cu emotie si sfiala un text intins pe 3 pagini despre cum cintareata sprijina oamenii fara adapost…. lacrimi si suspine.
Meaning: ce oameni buni suntem, cum ne folosim notorietatea pentru ceva bun.
Rezultat? Stiri in care se vorbeste despre maturitatea lui Miley.
Context: Echipa lui Miley avea de depasit o granita, anul trecut la VMA fusese artista care generase cele mai multe comentarii in toata istoria ceremoniei (va mai amintiti filmul cu ea dansind “indecent” intr-un sort si o bustiera nude?).
N-ar mai fi surprins pe nimeni daca ar fi mers in aceeasi directie, a controversei, a nuditatii, a sexualitatii. N-ar mai fi fost newsworthy.
Dar nu se puteau lupta cu niste cifre uriase (chiar daca ei le-au realizat) si-asa ca au ales o strategie in doi pasi.
Pasul 1, premiile VMA si homeless-ul cu zimbet perfect, foarte potrivit pentru o reclama la jeans. Pasul 2, cind toata lumea se va fi linistit, ba chiar si cind premiile EMMY se vor fi dus ( la tv si la reviste e un spatiu limitat alocat stirilor trivia): homelless-ul frumusel e un infractor cautat in Oregon.
Rezultatul? o noua serie de stiri de la TIME pina la NBC .
Fact: Echipa lui Miley nu doar ca a facut casting ca sa aleaga un homeless “aspirational – de luat acasa” ca sa genereze simpatie in public si printre fanii ei, dar si fotografii bune in presa, ci si a cautat un homeless cu o poveste controversata pe care si-au asumat-o ca sa beneficieze din plin de ea. Iar geniul din spatele strategiei lui Miley, Larry Rudolph, a invatat dupa experienta Britney Spears ca se poate mai bine, mai mult si mai rafinat.
Meaning: Bine ati venit in jungla showbiz -ului. In Ro, suntem la ani lumina de cum se face meseria asta in liga mare.
(nimeni din Romania nu ar fi avut curajul asta si n-ar fi gindit mai departe de o aparitie intr-un show, aparitie cu scintei sau nu)
Daca vreti sa cititi despre Larry Rudolph puteti gasi aici un articol frumos.
Doru Iftime, Story of my life: Dusmanul (I)
text de Doru Iftime
Pe 31 decembrie 1989, seara, unchiul Nic era în Gara de Nord. Pleca la Arad. Țara era în fierbere, Bucureștiul în haos, dar unchiul meu pleca la Arad. Se ducea acolo pentru un motiv absolut pueril în ochii noștri, dar de o însemnătate capitală pentru el. După multe luni de căutare prin toate consignațiile din capitală, după ce zi de zi răsfoise paginile cu anunțuri din România liberă, după ce încercase să facă tot soiul de combinații cu diverse cunoștințe din străinătate, găsise în sfârșit casetofonul pe care și-l dorea.
Anunțul l-a văzut în ziar. A vorbit prima dată cu vânzătorul după Crăciun și încă o dată în ultima zi a lui 89, pe la prînz, ca să-l întrebe dacă putea veni chiar atunci. Zilele dintre Crăciun și Anul Nou trebuie că au fost o corvoadă. Parcă îl văd pe unchiul, cu ochelarii pe nas, scanînd anunțurile oarecum resemnat, că făcea asta de aproape un an de zile, așezat în fotoliul lui favorit din sufragerie (fotoliu în care numai el avea voie să stea – mătușa mi-a zis precipitată, de cîteva ori, să mă mut pe celălalt fotoliu sau pe canapea, se enerva unchiul dacă-și găsea locul ocupat). Și deodată, uite-l, chiar acolo, sub ochii lui: dublu casetofon Sharp, boxe detașabile, de vînzare la Arad. Subit, ziarul a devenit invitatul de onoare la masa de Crăciun: a stat în dreapta unchiului, care a lecturat anunțul pînă i s-a înțepenit în minte.
Unchiul n-a ieșit din starea de agitație nici după ce arădeanul i-a confirmat că aparatul era exact ce trebuie și în starea care trebuie. Nu mai avea răbdare, nu mai putea sta locului, casetofonul pe care îl căuta de atîta vreme era acolo, trebuia doar să întindă mîna pînă la Arad și să-l apuce; n-avea el să se împiedice de niște sărbători sau de o revoluție ca să ajungă să-și vadă visul cu ochii. Trăgea cu sete din țigara pusă în țigaretul de chihlimbar în timp ce patrula nerăbdător prin casă, sub tirul necruțător al reproșurilor repetate a mia oară de mătușa: „E a doua zi de Crăciun, lumea ține sărbătorile astea, nu ca tine, necredinciosule! Unde vrei să te duci de nebun peste ei?”, bombănea tanti. Cîteva zile, bombardamentul necontenit al vorbelor ei l-a ținut pe unchiul captiv în tranșeele rațiunii. Pe urmă demonii iraționalului l-au dovedit pe bietul unchi. Pe 31 decembrie l-a sunat iar pe vînzător. Arădeanul își făcea probabil antrenamentul pentru Revelion și, ușor cherchelit, s-a arătat chiar entuziasmat de oaspeți de la București: „Vină mata încoa, scapi câteva zile de teroriști!…”, i-a zis unchiului care n-a așteptat să fie poftit de două ori.
Mătușa – să înnebunească, nu alta. Nu că făcea Revelionul singură. Trecuseră de prea multe ori împreună cumpăna dintre ani ca s-o mai mire ceva din apucăturile unchiului; nu de puține ori și-a zis că, dacă acesta îmbătrînește, o să se mai potolească, și o vreme chiar așa a fost, pînă și-a găsit de lucru cu casetofonul. Făcuseră revelioane frumoase, cu zăpadă și colindători, ca capră și urs, cu țuică și vin de casă făcut de celălalt unchi al meu, Ghiță, fratele mamei și al unchiului Nic, dar avuseseră și vacanțe de Anul Nou întrerupte fără veste fiindcă îi cășunase unchiului să plece la București spintecînd troienele cu Dacia lui grena, pe 2 ianuarie. Odată s-au înzăpezit pe la Bacău și au înnoptat în casa unui binevoitor necunoscut. Unchiul a pufăit din țigaret ca o locomotivă, și tot ca o locomotivă a făcut manevre toată noaptea în veranda gazdei, fără să închidă un ochi, nemulțumit că vremea îi încurca socotelile. Mătușa își privea interzisă soțul, nevenindu-i să creadă că, la 70 de ani trecuți, acesta continua să se poarte ca un țînc răzgâiat care face orice pentru a intra în posesia jucăriei favorite. Își epuizase argumentele și știa că pierduse. În timp ce îi mai spunea o dată că face un lucru smintit, se gîndea cum ar putea să-l ajute. Să plece cu el? Cum să-l apere de frig, de necunoscut, de propria nebunie? În viața lungă și bună pe care o trăiseră împreună, mătușa a fost mereu cea cu picioarele pe pămînt. Și-a îngrijit soțul, l-a hrănit, l-a dischisit, l-a răsfățat, l-a iubit și l-a suportat, cam ca oricare nevastă. Uneori extravaganțele lui o amuzau, alteori o îngrozeau. Cînd credea că s-a obișnuit, unchiul o surprindea din nou. Mătușa compensa exuberanța lui Nic cu un zîmbet tăcut. Ea știa mai bine. Îl lăsa pe unchiul să-și facă toanele, să umple camera cu energia lui, să spună orice, să se laude sau să se lamenteze; îl lăsa s-o ia peste picior sau să umfle dincolo de limitele credibilului balonul unei povești cu care călătoriseră amîndoi; uneori îl susținea, alteori îl dezaproba fățiș pentru a-și revizui părerea și a trece de partea lui cîteva ceasuri mai tîrziu. În viața lor, lucrurile mari sau mici, importante sau nu, se făcuseră toate numai cum a vrut Nic. De ce ar fi fost acum altfel?
Sub privirile resemnate ale mătușei, care își încheiase pledoaria pe care o știa de la bun început inutilă, unchiul și-a pus căciula de blană pe cap, mănușile în mîini și a ieșit pe ușă în pas vioi.
(va urma)
*
Tatal a doi copii (Damian si Ana), casatorit de 16 ani cu Oana, jurnalist cu aproape 20 de ani de activitate, Doru Iftime a fost redactor sef-adjunct la Elle Romania si redactor sef la The One, Luxury si Collector’s, a scris pentru Men’s Health si Suplimentul de Duminica al Ziarului Financiar
fotocover shutterstock
vineri sunt in Delta – RowmaniaFEST (VIDEO)
Daca sunteti prin zona, veniti vineri – simbata – duminica la Tulcea. E o intimplare de poveste realizata de citiva oameni minunati.
Uitati-va la clip pentru detalii
5 carti de urmarit in toamna asta (fictiune)
pentru cei care citesc in engleza si isi achizioneaza versiunile electronice ale noilor aparitii, iata 5 carti de cautat in toamna asta.
datele lor de aparitie in limba romana nu le cunosc. ce mai probabil, daca vor fi luate pentru Ro, ar putea sa apara undeva la sfirsitul anului viitor.
Amis e domnul cu Nascuti Morti, Banii sau Casa intilnirilor. la noi e tradus la Polirom
Atwood e o scriitoare incredibila cu un simt analitic si un umor minunat. la noi au fost traduse Povestea Cameristei, Femeia Comestibila la Editura Leda. in urma cu ceva ani, am avut placerea sa fac un interviu cu doamna Atwood, il puteti citi aici
Murakami e Murakami. Tocmai am scris astazi de el aici. in Ro e tradus la Polirom.
daca n-ati citit nimic de Ian McEwan TREBUIE sa o faceti ; puteti alege Amsterdam, Durabila Iubire, Ispasire. si el e tradus in Ro la Polirom , aici catalogul traducerilor
In ro, Nick Hornby are tradus High Fidelity care a si fost ecranizata. daca nu l-ati descoperit inca, e genul de scriitor care spune lucruri foarte serioase intr-un context aparent soft. si el e tradus la Polirom.
Murakami despre muzica, visurile lui si despre cum scrie
e in The Guardian transcrierea unei intilniri de la un club de carte dintre Haruki Murakami si cititorii sai.
Murakami iese foarte rar in public si cu atit mai putin iese la intiniri cu cititorii. E frumos ce l-au intrebat oamenii, dar e si foaret simpatic sa-l ghicesti pe scriitor din descrierile contextului (vorbeste engleza, dar are alaturi o traducatoare, din staff-ul lui, care e o fosta chelnerita dintr-un bar in care a fost cu sotia – deci isi pastreaza zona de confort aproape).
Mai jos trei dintre raspunsuri.
I don’t have any idea at all, when I start writing, of what is to come. For instance, for The Wind-Up Bird Chronicle, the first thing I had was the call of the bird, because I heard a bird in my back yard (it was the first time I heard that kind of sound and I never have since then. I felt like it was predicting something. So I wanted to write about it). The next thing was cooking spaghetti – these are things that happen to me! I was cooking spaghetti, and somebody call. So I had just these two things at the start. Two years I kept on writing. It’s fun! I don’t know what’s going to happen next, every day. I get up, go to the desk, switch on the computer, etc. and say to myself: “so what’s going to happen today?”It’s fun!
*
Music comes naturally. When writing fiction, I need something musical, and the songs come automatically to me. I have learned so many things from music – harmony, rhythm, improvisation. Rhythm is important to me – you need it to get the readers to keep writing. Usually I listen to music when I’m writing, and that’s where the songs in the books tend to come from.
*
It’s my lifetime dream to be sitting at the bottom of a well. It’s a dream come true. [Not a nightmare? asks John Mullan. “No!” “Why not?” “I dont know.”] I thought: it’s fun to write a novel, you can be anything! So I thought: I can sit at the bottom of a well, isolated … Wonderful!
intreaga discutie e aici
cartile lui Murakami sunt traduse in RO la editura Polirom. aici intregul catalog de traduceri.
The New Normal: Karl Lagerfeld si Conchita Wurst (foto)
pentru un pictorial al revistei CR Fashion Book, Karl Lagerfeld i-a fotografiat pe transsexualul Conchita Wurst si pe modelul Ashleigh Good care e insarcinata.
pictorialul se numeste “The New Normal” si mi se pare a fi o impingere a limitelor prejudecatilor oamenilor, motiv pentru care il si postez mai jos.
nu stiu daca e bine sau nu, dar e o realitate: sunt oameni precum Conchita (care e, apropo, un foarte foarte tare om de marketing), cum si modelele nu sunt tot timpul slabe ca un umeras si-au si o alta viata in afara podiumului ori sedintelor foto
aici revista CR Fashion Book, poate vreti sa o rasfoiti.
Fifi & The City: Let’s talk about sex. Aveti programare?
text de Cristina Popa
Se intilnesc intr-o seara, dupa mult timp, intr-o camera de hotel. Ea ajunge inaintea lui si vrea ca totul sa fie perfect. Camera, lumina, sampania…tot. S-a pregatit intens. Stia exact cu ce se imbraca, ce parfum, ce crema de corp, rujul, lenjeria, incaltarile… Totul trebuie sa fie intr-un mare fel. Doar ca el ajunge mai devreme decat era programat si o prinde nepregatita. Intra in camera de hotel in timp ce ea se imbraca: ” Nuuuuu, stai, stai ca nu sunt gata. Stai ca nu m-am incaltat, staiiiii!!! “ el zambeste intelegator. Poate ca voia doar o imbratisare, poate ca voia totul atunci. Dar, nu. Ea alerga adhdist sa se imbrace, sa se machieze, in timp ce el urmarea amuzat toata agitatia. Cumva femeia sparsese vraja, din obsesia scenariul perfect. Pina la urma au trecut cu umor peste moment…Dar, uneori bad timingul poate sa omoare tot.
Sunt oameni care fac sex programat. Vine seara, vine si pasiunea. Asta dupa ce ea se demachiaza si se cremuieste si el isi punea pijamaua cea mai buna. Sunt altii care au orar, de 2-3 ori pe saptamana si sunt foarte fericiti asa. Cu sexul lor casnic, programat mai ceva ca vizitele la stomatolog.
Mai e si categoria: oriunde si oricand. Stiu cupluri care fac scenarii nebunesti si le respecta de teama sa nu se plictiseasca. Personaje de film, de desene animate, locuri publice…imaginatia nu are limite.
Mi-am intrebat prietenii ce aleg: programarea sau intimplarea?
Iata raspunsurile barbatilor:
Sex si atat:). Sexul nu prea trebuie gandit rational, trebuie sa fii pe val, daca simti ca vrei lumanari pui lumanari, daca vrei sa faci sex in lift…atunci in lift! :)) si stii cum se zice, pofta vine mancand :))
Intreabarea e complexa. Depinde daca vorbim de sexul cu prietena, nevasta sau sex de tip George Clooney ( Up in the air ) )))
Hmm…sunt bune ambele variante…fiecare cu farmecul ei. Dar, parca e mai bun ala cand nu te astepti..si cu cine nu te astepti …
mai multe raspunsuri, ale domnilor dar si ale doamnelor gasit pe blogul lui fifi, adica aici
*
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.
o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE
MOODBOARD Shades of Grey
de astazi, in fiecare duminica, voi crea un moodboard cu o tema.
e o forma prin care aleg sa promovez design -ul minimalist, in moda mai ales, dar nu numai.
astazi, shades of grey (gri-ul e una dintre culorile mele preferate)
Live Smart: dimineti de week end
uneori diminetile mele de week end au asemenea arome…
sau asa…
si asta se traduce dincolo de un mic dejun simpatic si sanatos (dar cu multe calorii, cafeaua are inghetata mai mereu), intr-o minima organizare in avans pentru ca week end-ul nu e pentru muncit/gatit, ci pentru relaxat, rasfatat.
si organizarea e… “sa turnam ingredientele in diferite recipiente si sa le programam sa porneasca la o ora potrivita cu trezirea”.
ma rog, trebuie sa avem ingredientele si asta e singura preocupare care a ramas in grija mea.
*
live smart e un concept cu care vom fi din ce in ce mai obisnuiti in anii care vor veni. as putea compara introducerea acestui concept cu acceptul ca femeile sa poarte pantaloni pentru ca totul e despre cum sa-ti fie mai bine, sa fii mai confortabil(a) si sa cistigi timp.
cum bucataria e un loc social, de conversatie (sau livingul unde se maninca, daca e o bucatarie deschisa) – si nu e doar in romania, sau in filmele romanesti , ci peste tot in lume – ma astept ca in curind sa existe in bucatariile noastre aplicatii pentru a arata celor care se afla la distanta de noi cum miroase mincarea (exista deja in teste un transportor de arome via o aplicate de telefon, am scris despre ea aici), cum ma astept (si deja se testeaza asta) sa putem “conversa” cu bucataria: “a expirat laptele din frigider?”, sa intrebam intr-o aplicatie pe telefon si sa primim un sms cu raspunsul complet.
(asta e o sa ne salveze mult din timpul alocat disputelor casnice… daca se mai inventeaza un device care sa duca si gunoiul, aproape ca am putea avea relatii linistite)
citeam despre teste despre aplicatii care vor salva din timpul nostru cu noi, timpul alocat sanatatii noastre; exista in teste aplicatii prin care, dupa igiena zilnica de dimineata, sa obtinem in timp real vitaminele care ne lipsesc din corp, incidenta viitoarelor boli in raport cu nivelul imunitatii si “starea” organelor interne. iar raportul, care e posibil sa ne apara pe oglinda de la baie (cam ca in minority report), sa ajunga si la medic care sa ne trimita informatii si sugestii care sa previna bolile, nu sa le trateze.
conectata cu device-urile din bucatarie informatiile din aceasta aplicatie duc la un nou “raport”, o lista de cumparaturi care – la o adica – poate fi facuta online la furnizorul tau agreat.
ceea ce ar insemna o calitate a vietii crescuta si cistigarea a mult timp pentru tine.
*
ce mi se mai mare mie simpatic este ca toate aceste device-uri pot fi integrate si intr-o casa care pastreaza parfumul si aroma altor vremuri. cu mobilier vechi, cu mult lemn (nu metal).
iar asta e o metafora frumoasa pentru cum ne jucam cu timpul pe mai multe dimensiuni.
***
impreuna cu Victor Kapra, Corina Scheianu si Dragoș Asaftei ne-am adunat sub forma unei familii urbane smart de bloggeri si va povestim din experientele noastre despre cum am invatat sa traim smart ca sa avem mai mult confort (Victor), sa ne distram (Dragos), sa ne facem prieteni/networking (Corina), sa cistigam timp (eu).
Va invitam insa sa scrieti impreuna cu noi primul e book cu 365 de lucruri care te invata sa traiesti smart. Cum puteti face asta?
Concurs
Intrati in aplicatia Facebook Live Smart! creata de Samsung, alegeti categoria la care vreti sa scrieti si povestiti o intimplare din viata voastra care sa arate ca stiti sa traiti smart pentru a va distra mai frumos, a avea confort, a face networking sau a avea mai mult timp liber.
Toate povestile intra in tragere la sorti si sunt puse la bataie premii care sustin ideea de a trai smart.
**
P.S. la momentul la care scriu aceste rinduri, am alaturi un mic dejun cu budinca tapioca, piersici, miere cu anason si menta; nuci prajite sarate si black coffee. in baie, toarce usor masina de spalat. cum voi fi terminat de scris, voi pleca in parc pentru ca e o vreme absolut minunata, ca o zi de inceput de toamna. cind am sa ma intorc, va fi si prinzul gata, pentru ca ingredientele sunt puse deja in masina de gatit care va avea grija de ele:). si locuiesc intr-o casa veche, in partea veche “aproape interbelica” a Bucurestiului, cu ferestre mari si mult mobilier din lemn.
viata e frumoasa daca vrem sa ne -o facem frumoasa.
foto cover shutterstock
Juliette Binoche si Kristen Stewart in Interview Russia
Interview Russia September 2014 e un pictorial f f fain cu Juliette Binoche si Kristen Stewart. e si interviu pentru cine intelege rusa, aici
Photographer: Driu & Tiago
Imi place Binoche f f mult, iar in ipostazele astea imi place si Kristen , desi nu se afla printre actritele mele preferate.
Dar ce imi place cel mai tare e ca pe la inceputul anului, in All Hollow s-a intimplat un pictorial cam in aceeasi directie de lumini si atitudine cu care am avut si eu o mica treaba.
Si asta arata ca e un drum bun.
filmele si femeile lui Scorsese
in W magazine de septembrie, e un pictorial genial cu actrite cu care Martin Scorsese a lucrat: Jodie Foster, Juliette Lewis, Winona Ryder, Sharon Stone si Jessica Lange. fotografiile sunt realizate de Steven Klein
Jessica Lange
Sharon Stone
Winona Ryder
Jodie Foster
in indiewire, e o lista cu 39 de filme despre care Scorsese zice ca tre sa le vezi intr-o viata
1. Nosferatu (1922) – F.W. Murnau
2. Metropolis (1927)- Fritz Lang
3. Dr. Mabuse, The Gambler (1922) – Fritz Lang
4. Napoleon (1927) – Abel Gance
5. Grand Illusion (1937)– Jean Renoir
6. Rules Of The Game (1939) – Jean Renoir
7. Children Of Paradise (1945) – Marcel Carné
8. Rome, Open City (1945) – Roberto Rossellini
9. Paisà (Paisan) (1946) – Roberto Rossellini
10. La Terra Trema (1948) – Luchino Visconti
11. The Bicycle Thief (1948) – Vittorio De Sica
12. Umberto D. (1952) – Vittorio De Sica
13. Beauty & The Beast (1946) – Jean Cocteau
14. Tokyo Story (1953) – Yasujirō Ozu
15. Ikiru (1952) – Akira Kurosawa
16. Seven Samurai (1954) – Akira Kurosawa
17. Ugetsu (1953) – Kenji Mizoguchi
18. Sansho The Bailiff (1954) – Kenji Mizoguchi
19. High and Low (1963) – Akira Kurosawa
20. Big Deal On Madonna Street (1958) – Mario Monicelli
21. Rocco and His Brothers (1960) – Luchino Visconti
22. The 400 Blows (1959) – François Truffaut
23. Shoot the Piano Player (1960) – François Truffaut
24. Breathless (1960) – Jean-Luc Godard
25. Band of Outsiders (1964) – Jean-Luc Godard
26. Il Sorpasso (1962) – Dino Risi
27. L’avventura (1960) – Michelangelo Antonioni
28. Blow Up (1966) – Michelangelo Antonioni
29. Before the Revolution (1964) – Bernardo Bertolucci
30. Le boucher (1970) – Claude Chabrol
31. Weekend – (1967) Jean-Luc Godard
32. Death by Hanging (1968) – Nagisa Ôshima
33. The Merchant of Four Seasons (1971) – Rainer Werner Fassbinder
34. Ali: Fear Eats The Soul (1974) – Rainer Werner Fassbinder
35. The Marriage of Maria Braun (1979) – Rainer Werner Fassbinder
36. Kings of the Road (1976) – Wim Wenders
37. The American Friend (1970) – Wim Wenders
38. The Enigma of Kaspar Hauser (1974) –Werner Herzog
39. Aguirre, the Wrath of God (1972) –Werner Herzog
cred ca e un om misto Martin Scorsese, ii putem accepta si aiurelea de Wolf Of Wall Street:)
KARMA: Ramses-Cezar-Stefan-cel-Mare-Radu-Mazare si-a spart singurel capsorul (galerie foto)
Radu Mazare,
acest luptator mai voios decit Stefan cel Mare
acest neinfricat Cezar de Mamaia,
acest luptator mai salbatic decit Ramses
acest tzar rafinat al obrazniciei si arogantei
si-a spart singur singurel capul, incercind sa inchida capota Jaguarului din dotare
cea mai frumoasa dovada ca exista KARMA.
”
“Primarul Radu Mazăre a venit la Tulcea, la reuniunea PSD, cu un autoturism Jaguar decapotabil, iar în momentul în care a încercat să închidă capota mașinii din cauza ploii s-a lovit la cap. Rana a sângerat abundent.” via digi24
BEAUTY: 8 lucruri pe care nu le stiai despre pielea ta
Investim mult in hrana noastra, facem sport ca sa avem un trup mai frumos dar si mai sanatos, dar sunt foarte putini oameni care acorda o atentie sporita, sustinuta, celui mai mare organ al omului: pielea.
Am mai scris despre obsesia mea de ingrijire a pielii si despre experimentul la care l-am supus pe unul dintre prietenii mei ca sa-l conving sa foloseasca lotiuni de corp: tineti pe balcon pentru o luna, la soare, un pantof de piele. Celalalt pantof tineti-l in casa si “lacuiti-l” cu crema in fiecare seara.
Alegeti insa niste pantofi pe care nu-i mai purtati pentru ca veti vedea cit de mult se transforma pielea lasata in soare, vint si poluare.
Astazi vreau sa scriu, aplicat, despre piele si factorii interni si externi care ii dauneaza. Sper sa va ajute sa intelegeti de ce e important ca, asa cum in igiena zilnica exista momentul spalatului pe dinti, sa existe si momentul laptelui de corp si al deodorantului antiperspirant (daca se poate, si se poate, cu crema hidratanta ca sa ajute la refacerea tesuturilor).
1. Pielea e cel mai expus si mai vulnerabil dintre organele noastre
De la razele soarelui si pina la poluare, de la chimicalele cu care intram in contact si pina la ceea ce mincam, de la stilul nostru de viata si pina la imunitatea pe care o avem, pielea raspunde actiunilor la care o supunem cu o perseverenta care ne face sa o privim ca pe un mare laborator.
Pielea nu doar separa si protejeaza organele interne de mediul extern, dar este si o “platosa” care protejeaza corpul de microbi, ajuta la reglarea temperaturii si, pentru ca are o elasticitate care o face sa-si schimbe suprafata cu pina la 50% in doar citeva secunde, protejeaza organismul de posibilele traume provocate de un impact cu un alt corp.
Are o retea ampla de nervi care – prin atingere – poate detecta si trimite catre creier informatii despre vibratie, temperatura, presiune etc.
Cum ziceam, stiu ca vi se pare ca e doar o parte a corpului, dar pielea e … desteapta si ar fi bine sa o protejati.
2. Primul strat al pielii – stratum corneum –ajuta corpul sa nu piarda apa.
E un paradox aici pentru ca pielea e o mare consumatoare de apa din organism; are nevoie de apa ca sa ramina supla si elastica (ati vazut cit de repede se “intareste” o bucata de piele indepartata de pe buze, de exemplu).
3. Pielea are grosimi diferite pe diferite parti ale corpului – cel mai subtire strat de piele este 1 milimetru – pleoapele, cel mai gros este de 5 mm, pe spate si solduri – si reprezinta pina la 20 la % din greutatea corpului nostru.
4. Pe corpul nostru se afla doua tipuri de piele – unul care contine folicule cu par si glande sebacee, altul – cel de pe palme si talpi – unde nici nu transpiram, nici nu creste par.
Exista insa variatiuni diferite ale tipului de piele “cu par” – scalpul (unde e o cantitate foarte mare de par) e foarte diferit de pielea de pe antebrat, de exemplu.
Si pentru ca am ajuns la acest aspect delicat – parul de pe corp – putina istorie despre epilare 🙂
Indepartarea parului de pe corp cu scop de igiena personala apare in istorie inca din neolitic, si-a fost apoi foarte prezenta in Roma Antica. Obiceiul a fost prezentat in revistele britanice si americane in 1915, dar abia dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a ajuns o obisnuita la nivel mondial.
6. O piele sanatoasa se regenereaza complet (se schimba tot stratul de celule) intre 52 si 75 de zile. Deci nu e niciodata prea tirziu sa incepeti sa o ingrijiti corespunzator.
7. Pielea de la axila are una dintre cele mai delicate componente. Are mai multe lipide, iar stratul este dintre cele mai subtiri.
Cum este o parte a corpului care nu contine foarte multi receptori nervosi, aceasta sectiune de piele este mai “insensibila”, in sensul ca poate fi supusa la impact mai mare fara sa transmita creierului stimuli de durere. Pilozitatea axilara are mai multe utilitati: protejeaza o glanda limfatica care se afla in acea zona, protejeaza de frecarea dintre brat si piept si… pastreaza un miros care transmite stimuli sexuali.
8 . Prin epilarea “cu lama” se indeparteaza O TREIME din stratul de piele. De aceea este foarte important ca deodorantul pe care-l folosim pentru axila sa contina crema hidratanta care sa ajute la o regenerare mai rapida.
***
Dupa cum stiti sunt , cu onoare si bucurie, ambasador Dove Invisible Dry si cu ajutorul celor de la Dove am avut acces la multe date stiintifice despre piele ca sa pot scrie acest articol, fapt pentru care le multumesc.
Ce-mi place mie la Dove este ca ei spun ca produsele pe care le pun la dispozitie publicului dupa ani de cercetare, nu regenereaza pielea, dar ii ofera toate elementele ca sa o poata face singura, cum este si cursul natural al lucrurilor.
E important ca zilnic sa protejam zonele de piele carora le producem daune din considerente de igiena sau beauty (cum este axila)
Unul dintre cele mai importante lucruri pentru piele (dincolo de hidratarea naturala – adica sa bem apa si sa mincam corect din punctul de vedere al aportului caloric si de vitamine ) este sa ingrijim stratul de suprafata al pielii si asta se face ajutindu-l cu ulei de floarea soarelui si cu o substanta care se numeste “glycerol”.
Cautati aceste doua ingrediente in produsele cosmetice pentru piele pe care le folositi. Eu stiu ca ele se gasesc in produsele Dove cu ¼ crema hidratanta, glycerol-ul este chiar unul dintre ingredientele cheie introduse de Dove pe piata de cosmetice – un ingredient care ajuta la refacerea colagenului din piele, care ajuta la hidratare si protejeaza impotriva iritatiilor.
Mi-ar placea foarte mult sa intelegeti cit de important este sa ne protejam pielea si sa o ingrijim zilnic , intr-un ritual care sa contina multa hidratare si protejarea zonelor delicate.
un pictorial inspirat dintr-un viol – scandal in India.
o sedinta foto inspirata de un viol colectiv inflameaza piata media si viata sociala din india.
zilele trecute un fotograf indraznet, pe nume Raj Shetye, recunoscut pentru fotografiile sale socante, a realizat un pictorial de moda in care o tinara indianca este agresata intr-un autobuz.
desi neaga orice asociere cu violul colectiv care in 2012 a dus la moartea unei tinere – eveniment care a facut ocolul lumii – fotograful spune ca a incercat sa urmareasca o tendinta de “dominare” care apare tot mai des in pictorialele de moda, tendinta justificata de dorinta barbatilor de a poseda, detine, domina femeile pe care le vad in fotografiile de moda.
anul asta mai mult ca oricind va fi despre dominare in fotografiile de moda ( am mai scris despre asta de citeva ori – e lansarea lui Gray, e aniversarea a 400 de ani de la nasterea lui Sade, e un context social international care a creat nevoia dominarii etc), e insa o linie fina pe care unii o trec urit, intre ce poti sugera in fotografii si cum poti jigni o natiune.
despre tinara care a murit ca urmare a unui viol intr-un autobuz, in india in 2012, newsweek a facut un reportaj genial despre care am scris aici