Si Rianna s-a intilnit cu domnul Paul McCartney. sper ca de data asta sa nu mai inghititi vreo galusca de PR si sa credeti ca daca cineva se intreaba cine e Paul McCartney pe twitter (de pe un cont fara foto si fara multa activitate) e un mare ignorant.
mai interesant sa intelegem va fi sa vedem de ce domnul McCartney e in asa campanie de asocieri pe young, domnia sa avind una dintre cele mai inteligente si inovatoare echipe de strategie si de comunicare (uitati-va la coperta celui mai recent album al sau)
La 30 de ani, primul meu soţ s-a îndrăgostit de o altă femeie. Divortul a fost un şoc pe care l-am depăşit greu. În disperarea momentului aveam senzatia ca viata mea s-a sfarsit. Nu-mi mai aduc prea multe aminte dar ceva mi-a ramas fixat in memorie: „ Stai linistita, tu o sa te descurci. Tu nu ai nevoie de mine. In 5 ani nu mi-ai cerut ajutorul niciodata. Tu poti sa faci totul. Singura. “
Mi-am dat seama in momentul ala ca are dreptate. Am vrut sa il contrazic, sa ii dau un exemplu si n-am gasit niciunul. Am realizat ca l-am castrat pe el ca barbat pentru ca, in mintea mea, era cool modelul nevestei care nu atarna de pantalonii lui pentru a trai.
“ Stai liniştit, mă ocup eu. Rezolv eu, nu îţi bate capul. Nu n-am de ajutor, pot şi singură, n-am 2 ani. “
Vă sună cunoscut, desigur. Femeia care vrea, ştie şi poate să rezolve orice. Singură. Modelul şefei absolute, stăpână în orice situaţie.
*
Unde crede Fifi ca a gresit si ce a invatat din aceasta experienta, aflati aici.
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.
Peste citeva saptamini plec la Lisabona ( cu putina treaba, dar mult timp liber pe care-l voi consuma la malul marii) iar prietenii mei – iubitori ai culturii portugheze sau mai putin – au inceput sa ma pregateasca emotional pentru prima mea vizita in Portugalia.
Asa se face ca in acest week end am vazut un film simpatic, inspirat de o carte care are acelasi titlu – Night train to Lisbon, cu Jeremy Irons in rol principal. Filmul e despre rezistenta portugheza si despre un scriitor (pe urmele caruia pleaca Irons) care are o perspectiva diferita asupra vietii.
Dintre gindurile scriitorului:
Lasam ceva din noi in fiecare loc in care am locuit. Raminem acolo chiar si cind am plecat. Asa se face ca, doar cind revizitam acele locuri, redescoperim anumite lucruri despre propria persoana. De fapt, calatorim in noi insine cind vizitam orice loc.
*
Daca e adevarat ca traim doar o mica parte din viata care ne defineste, ce se intimpla cu restul?!
*
Calatorind prin noi insine trebuie sa ne confruntam singuratatile. Si tot ceea ce facem are legatura cu frica noastra de singuratate, nu-i asa? Nu de asta renuntam la toate lucrurile la care, la sfirsitul vietii, ajungem sa regretam ca am renuntat?!
*
Momentele decisive din viata, cind directia destinului se schimba pentru totdeauna, nu sunt marcate de intimplari dramatice. De fapt, evenimentele dramatice ale vietii sunt determinate de experiente care se dovedesc, in cele din urma, neinsemnate. Cind se intimpla schimbarea adevarata, cea generata de perspectiva data de lumina noua, totul se intimpla discret, in tacere. Si tocmai tacerea aceasta minunata da nobletea vietii.
Pare ca intilnirea mea cu portughezii va fi memorabila:)
Zilele acestea cind, pentru ca doamna Udrea se da in stamba, au fost scoase de la naftalina fotografiile cu domnia sa din The One, m-am gindit sa va arat care era reperul la care s-a facut atunci apel pentru transformarea sa.
Sau, ca sa fiu mai corecta, care cred eu ca a fost reperul pentru ca nu am intrebat pe nimeni din redactia The One.
Am aroganta sa cred ca doamna Udrea habar nu are de existenta actritei pe nume Monica Vitti si nici nu o sa o intereseze vreodata, dar… i-ar fi facut bine ceva referinte stilistice, si in haine si in make-up, de la aceasta minunata doamna.
*
Monica Vitti a fost una dintre cele mai frumoase femei ale anilor 60, o frumusete naturala – nephotoshopata, netunata – la care multe femei rivnesc astazi.
Vitti a fost muza unuia dintre cei mai mari regizori italieni din toate timpurile, Michelangelo Antonioni, si a jucat in multe dintre filmele lui pe durata relatiei lor.
Iat-o in anii 60. (la sfirsitul sirului de fotografii sunt si 3 cadre cu Monica Vitti acum, la 83 de ani. Un exemplu despre cum sa imbatrinesti frumos. Sau cum frumusetea naturala – sex appealul pur singe – ramine la purtator dincolo de orice virsta.
si iat-o pe doamna Monica Vitti, anul trecut, in citeva dintre aparitiile sale publice
Intr-un week end , cind vreti sa retraiti eleganta altor vremuri, cautati filmul lui Antonioni L’Avventura care a luat premiul juriului la Cannes in 1960 si despre care Monica Vitti povesteste in filmul de mai jos, cu umor, ca in timpul proiectiei toata echipa a crezut ca spectatorii isi imagineaza ca e cel mai prost film din lume
v-ati gindit vreodata ca ideea “am facut un sacrificiu pentru cineva” e doar o expresie a egoului?
cind alegem sa facem ceva, cind decidem sa actionam intr-un fel, avem o rationalitate in spatele actului nostru, fie ca este un interes (ca sa obtinem ceva) sau ca este altruism (fara niciun beneficiu).
ideea de sacrificiu pentru fapta noastra apare mult mai tirziu de la actiunea in sine, cind n-am primit ceea ce ne asteptam sa primim.
orice ar fi trebuit sa insemne asta, oricare ar fi trebuit sa fie recompensa emotionala sau materiala.
sacrificiul e, deci, doar o chestiune a ego-ului nostru care n-a fost satisfacut asa cum se astepta.
*
ma gindesc la asta de citeva zile, de cind am auzit intr-o cafenea la citeva minute distanta mai intii o mama care-si certa copilul cu clasicul “eu sacrific totul pentru tine si tu…?!” ( nu stiu ce facuse copilul dar parea extrem de relaxat in timp ce-si bea sucul si se juca cu iPhonul cu fundalul sonor al bodoganelilor mamei).
putin mai tirziu am auzit “si-am sacrificat totul pentru el”, ca parte dintr-o conversatie intre doua tinere si-am banuit ca el era un iubit.
*
si in DEX, SACRIFÍCIU este explicat drept Renunțare voluntară la un lucru scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop.
undeva pe drum a aparut ego-ul nostru si a dat un sens de repros ideii de sacrificiu pentru micile lucruri si intimplari dintre oameni.
Daca Jules Verne sau Ray Bradbury ar fi trait astazi cu siguranta ar fi fost foarte fericiti. Cum banuiesc ca este Stephen King.
Trebuie sa fie o liniste interioara foarte frumoasa sa vezi ca ceea ce ai anticipat ca va fi inovat in lume (si le-ai ambalat in povesti simpatice ca sa nu se sperie lumea) acum sunt realitate. Am aroganta sa cred ca nu ar fi foarte entuziasmati, ci doar multumiti linistiti, pentru ca la nivelul inteligentei lor, banuiesc ca ego-ul nu isi mai are loc.
*
In 2014 si in prima luna a lui 2015 au fost facute publice inovatii care pareau imposibile pe vremea in care cei mai mari scriitori de proza SF din lume le descriau in povestile lor. (va dati seama ce minti minunate au/aveau, in esenta, scriitorii acestia trei?)
telepatia a fost demonstrata stiintific: pentru prima data doi oameni au comunicat de la creier la creier – asistati de computer – si si-au transmis mesaje.
Folosindu-se de encefalograme conectate la internet si de un robot care analiza stimulare magnetica transcraniala, o echipa de cercetatori a reusit sa demonstreze ca doua persoane – una in India si una in Franta — si-au spus – prin telepatie – “hola” si “ciao”.
Cei 9 cercetatori care au lucrat la acest studiu spun ca oamenii vor putea in viitor sa-si trimita mesaje – similar cu sms-urile – folosindu-se doar de puterea mintii lor si un device wireless conectat la cap.
Intregul studiu al cercetatorilor care au demonstrat existenta telepatiei poate fi citit aici.
*
Imprimantele 3D pot construi piese pentru aeronave, nave spatiale sau chiar parti ale corpului uman.. toate functionale!
Desi pare scoasa dintr-un episod Star Treck, vestea ca un astronaut aflat in spatiu si-a printat 3D o piesa pentru nava sa dupa o schema trimisa pe email din birourile NASA e foarte reala. s-a intimplat gratie unei companii care se numeste Made in Space si acestor doi tineri foarte foarte destepti fara nicio indoiala
mentinerea vietii in solutii alcaline, fara ca trupul sa mai aiba singe, iar inima sa mai bata
chirurgii au inceput sa foloseasca o tehnica pentru operarea pacientilror aflati in stadii critice, care pare rupta din Minority Report si se bazeaza pe inlocuirea singelui cu o solutie salina pentru racire interioara.
cum ziceam fotografia pare rupta din Minority Report
cercetatorii in cauza spun cu umor ca nu e inca SF pentru ca un paciet poate sta in asemenea conditii doar citeva ore, dar tot este un pas mare pentru stiinta. detalii despre acest gen de interventii chirurgicale care par incredibile puteti citi aici
*
Bratara care transforma mina omului intr-un touch screen e gata sa iasa in productie mass market.
cei care au construit-o si testat-o mai au nevoie de 700.000 de euro pentru a trece la productia larga, iar in epoca internetului si a crowdfunding-ului suma aceeasta este usor de obtinut.
bratara care transforma bratul in telecomanda sau prelungire a computerului e creatia unei companii franceze pe nume Cicret despre care puteti citi aici.
*
Omul invizibil e doar la citiva pasi distanta … in cercetare.
pentru mine aceasta inovatie este mind-blowing, desi vad si pot si intelege ceea ce citesc, mintea mea refuza sa priceapa ca e posibil: cercetatorii de la universitatea din Rochester au dezvoltat un sistem optic care poate ascunde obiecte in spectrul luminii.
aici un film care explica tehnologia pe care au creat-o.
stiu ca o parte din trucurile magicienilor se bazeaza pe tehnologii asemanatoare, dar ceea ce fac oamenii acestia aici, cind un obiect 3D dispare cu totul privit printr-o lentila in timp ce in spatele lui imaginea ramine nealterata, mi se pare incredbil.
uitati-va la film, are aproape 3 min.
