Monthly Archives : November 2019

cover camelia si robert(Exclusiv) Unii dintre mai mari inotatori romani – Camelia Potec si Robert Glinta vorbesc despre sursele lor de energie si despre combustibilul intern care te transforma in campion –

(Exclusiv) Unii dintre mai mari inotatori romani – Camelia Potec si Robert Glinta vorbesc despre sursele lor de energie si despre combustibilul intern care te transforma in campion –

Zilele trecute Camelia Potec, una dintre cele mai bune inotatoare din Romania, care a castigat medalia de aur la 200 de metri liber la Jocurile Olimpice de la Atena, a anuntat un parteneriat cu Tinmar Energy, lider in furnizare de energie electrica si gaze naturale cu capital 100% romanesc.

Parteneriatul il include si pe Robert Glinta, singurul inotator roman care s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyio 2020, dar si singurul de la Jocurile Olimpice de Vara din 2016 de la Rio De Janeiro.

Asocierea vine ca o alaturare fireasca, Tinmar Energy sustinand energia in toate domeniile, mai ales in cel sportiv, iar Camelia si Robert sunt amandoi o sursa incredibila de energie fie ca e vorba de un antrenament riguros sau de competitii care duc la rezultate sportive extraordinare.

Si Robert si Camelia sunt dintre sportivii dintr-un aluat foarte special, au in fibra si in ADN-ul lor mentalitatea de campion. Am avut deosebita onoare sa fac cate un scurt interviu cu ei, pe care le cititi mai jos. Sunt fascinata mereu de ce au campionii in plus, pe dinauntru in mintea lor, in sufletul lor, de ajung sa fie cei mai buni din lume. Asa ca discutiile noastre au mers mult in aceasta directie.

Camelia nu a stiut ce raspunde Robert, nici Robert nu a stiut raspunsurile Cameliei, dar veti vedea cat de asemanatori sunt in credinta performantei, in educatie si in bun simt. Si vorbim de unii dintre cei mai mari sportivi ai Romaniei.

Raspunsurile lor sunt o lectie de viata si, sunt sigura, o sursa in plus de energie pentru fiecare dintre noi.

 

robert glinta

Robert Glinta “Pun foarte mare pret pe felul in care imi consum energia, pentru ca ma folosesc de ea pana la ultima picatura in antrenamente.”

 Robert Glinta detine recordul mondial pentru juniori si recordul national pentru seniori la 100m spate, in bazin olimpic. Palmaresul sau este, insa, mult mai lung, iar lista de competitii nationale si internationale unde s-a facut remarcat, dar si de premii si distinctii speciale, incepe din 2006, de la varsta de 9 ani.

Si-a facut toate aceste performante in Romania, o tara care nu exceleaza in baze sportive.

 Cum arata o zi de pregatire a ta acum, inaintea Olimpiadei?

O zi obisnuita de pregatire incepe la ora 6:45 cand ma trezesc, imi fac un mic dejun, dupa care pornesc catre primul antrenament. Acesta tine de la 7:30 pana la 10-10:30. Apoi incerc sa imi introduc o forma de refacere, cum ar fi un masaj, inainte de a servi pranzul. Imediat dupa pranz, in 80% din zile adorm pentru a mai recapata energie pentru al doilea antrenament care incepe la ora 15 sau 16, depinde de zile. Al doilea antrenament tine de asemenea in jur de 2 ore, dupa care este timpul de servit cina. In restul timpului ramas din zi, pot gasi alte multe activitati de care ma pot folosi in performanta, cum ar fi o intalnire cu psihologul meu, sau o sedinta pe simulator cu cercetatorul cu care lucrez. Dar sunt atat de multe activitati pe care le am de facut in favoarea performantei incat nu le pot introduce pe toate intr-o singura zi, asa ca le alternez.

  Ai sarbatorit in vreun fel calificarea la olimpiada? Ai timp sa mai si sarbatoresti ceva?

Calificarea la Jocuri a fost un prim pas incheiat cu succes. Nu fusese un pas urias deoarece obiectivul inca ramane rezultatul pe care il voi obtine acolo, asa ca felul in care am sarbatorit si sarbatoresc in continuare aceasta calificare este prin si mai multa pregatire ca sa ajung acolo unde imi doresc. In functie de ce anume este de sarbatorit, timp mai exista, mai ales in weekend, atata timp cat este ceva restrans si nu prea exagerat. Pun foarte mare pret pe felul in care imi consum energia, pentru ca ma folosesc de ea pana la ultima picatura in antrenamente.

Cand vorbim de pregatirea fizica si cea mentala, ce te tine pe linie cand esti obosit si nu mai vrei sa mergi la antrenamente? Ce te motiveaza sa mergi mai departe?

Pentru mine nu exista zi in care sa nu vreau sa merg la antrenamente. Oboseala fizica si psihica vin la pachet pentru absolut toti sportivii care se antreneaza pentru a-si atinge obiectivele propuse. Asa ca este normal sa ai zile in care esti la pamant si abia daca iti gasesti resursele necesare pentru a te ridica din pat dimineata, dar niciodata nu am gasit o scuza mai mare care sa acopere motivul pentru care aleg sa o fac in fiecare zi! Consider ca acele zile sunt cele care determina diferenta intre locul 1 si locul 2. Atunci cand pentru toti pare aproape imposibil sa mai stai pe linia de plutire, cei care reusesc sa isi impinga limitele mai sus, aceia sunt adevaratii campioni consacrati.

Ce mindset ai cand esti campion, ce face diferenta intre un sportiv si un campion olimpic? Cum ai ajuns tu, personal, la acest mindset?

Din tot ce am vazut si din toate cunostintele pe care le am din lumea inotului, fiecare campion are mindsetul lui. Fiecare a ajuns sa se cunoasca pe sine in primul rand si sa stie ce are el nevoie sa faca ca sa performeze la capacitate maxima. Fiecare sportiv e diferit, iar ceea ce functioneaza pentru unul, nu functioneaza neaparat pentru altul. De aceea reteta succesului nu este bine definita, pentru ca este individualizata si construita independent de catre fiecare sportiv in parte. Si eu am avut foarte mult de invatat si consider ca nu am ajuns la mindsetul suprem de a fi un campion olimpic. De aceea inca lucrez in continuare, particip la multe competitii internationale cu sportivi de elita de la care pot invata si adopta perceptii, atitudini si comportamente pe care le consider benefice stilului propriu de a concura.

Care sunt sursele tale de energie emotionala si pentru sport?

In primul si in primul rand cea mai mare resursa emotionala este satisfactia rezultatelor pe care o obtin dupa o perioada de pregatire. Faptul ca stiu ca sunt pe drumul cel bun si fac exact ceea ce trebuie, ma ajuta enorm sa continui cu entuziasm pregatirea, oricat de covarsitoare ar fi aceasta. Apoi mai sunt lucruri marunte care imi umplu ziua cu lumina, cum ar fi prezenta animalelor de companie din familie, sau deconectarea de la viata de zi cu zi printr-o sesiune de fotografie intr-un loc deosebit in natura.

Ce le-ai spune oamenilor care nu fac sport ca le poate aduce sportul in viata lor? de ce sa faca sport, dincolo de sanatate…

Sportul pentru mine intotdeauna a insemnat mai mult decat sanatate. A insemnat disciplina si educatie. M-a invatat sa fiu responsabil, sa imi ascult organismul. Mi-a oferit situatii extreme de presiune psihica, atat in antrenament cat mai ales in concurs, din care, indiferent de rezultatul obtinut, mi-au construit un caracter puternic si o personalitate frumoasa. M-a invatat ce inseamna modestia si respectul fata de toti oamenii din jurul meu care depun acelasi efort considerabil, fie ca sunt sustinatorii mei sau concurenti din alte tari. Sportul inseamna mai mult decat doar sanatate. Relatiile pe care ajungi sa ti le formezi prin prisma acestuia, sau nivelul de intelepciune pe care il atingi dupa ani de determinare, ar trebui sa faca pe orcine constient ca sportul cladeste o adevarata persoana, cum foarte multi si-ar dori sa fie.

Ce iti doresti tu sa stie un copil inca de la inceput ca sa ii fie mai usor pentru a face performanta?

Va spun sincer, cu cat stie mai putin, cu atat mai bine. Lucrul cel mai important care ramane inca pana la iesire din activitate este placerea si pasiunea pentru a face sport. Drumul catre inalta performanta este cu adevarat greu, mai ales la noi in tara, asa ca cu cat reusesti sa te detasezi mai mult de toate piedicile si greutatile pe care le vei intampina de-a lungul traseului, cu atat vei reusi sa stai neclintit in fata motivului pentru care ai ales sa practici acest sport. Pura pasiune va pune in miscare toata daruirea necesara pentru a trece peste orice obstacol si a ajunge exact acolo unde iti propui.

Si ce i-ai spune unui copil care nu o sa faca sport de performanta, dar ii e frica de apa? Cum sa-si invinga frica?

Stiu ca pentru multi oameni, mai ales copii, frica poate sa insemne un perete urias de care foarte greu se trece. Asa ca sfatul meu este sa inceapa foarte usor sa se imprieteneasca cu apa. Sa faca baie la el acasa in confortul propriu, sa inteleaga ca nu exista niciun pericol si ca detine controlul mereu. Sa incerce usor sa isi bage capul sub apa, apoi insotit sa incerce sa mearga intr-un bazin si sa faca pasi cat de mici pana va reusi. Adica sa intre pana la glezne, genunchi, gat, pana cand este pregatit sa reuseasca sa intre cu totul sub apa. Dupa parerea mea, numai aceasta ultima realizare ar trebui sa ii aduca asa o mare satisfactie de reusita incat o sa isi doreasca sa repete experienta. 🙂

Compania pe care o reprezinti ca imagine, Tinmar Energy si care este acum promotor al tau pentru Jocurile Olimpice, are in partea de CSR trei piloni: leadership (educatia de leadership), sport si protejarea mediului. Cat de importanta e mentalitatea de leader – leadershipul (care vine de cele mai multe ori de la antrenor sau din familie) pentru realizarea unei performante?

Calitatea de Leader poate face diferenta dintre un mecanism defectuos dar cu rotite de calitate si un mecanism impecabil de performant cu aceleasi rotite de calitate. A stii cum sa vorbesti si sa pui problema in fata omului pe care il ghidezi, poate insemna intru totul traiectoria pe care acesta o va lua in continuare. Fie el un copilas de 10 ani care nu sta decat la mana parintilor si antrenorului in vederea viitorului sau in sport, sau o companie intreaga plina de specialisti care fara un coordonator desavarsit nu pot forma o echipa eficienta. Asa ca a fi lider si a-ti asuma aceasta initiativa, poate da tonul parcursului pe care intreaga echipa il va avea. Ceea ce consider ca o colaborare sanatoasa si dedicata face mai mult decat suma partilor independente in vederea performantelor de toate felurile.

E evident ca e importanta sustinerea financiara. Dar ce inseamna pentru tine faptul ca Tinmar Energy vi se alatura public ca sustinator? E o validare in plus cand vin branduri cunoscute alaturi de tine? Te motiveaza?

Aceasta colaborare pentru mine inseamna o motivatie uriasa pentru a continua sa dau tot ce am mai bun. Pentru ca asocierea cu branduri cunoscute ma face sa fiu constient ca tot ceea ce fac nu se mai rezuma doar la propria persoana, ci am o intreaga masa de oameni carora le pasa de de performantele inotului romanesc si pe care nu vreau sa ii dezamagesc. De asemenea inseamna recunostinta fata de munca pe care am investit-o in actualele performante, ceea ce rezulta de asemenea in motivatie sa continui cel putin in acelasi ritm ca si pana acum pentru a face mandri pe toti romanii care s-au alaturat parcursului meu in performanta.

camelia potec

Camelia Potec “Sa iti doresti ca in fiecare zi sa sa fii mai bun decat ai fost cu o zi inainte (…) sa ai convingerea ca ai facut tot ce tine de tine pentru a atinge acest obiectiv.”

Ce te motiva cand erai obosita si nu mai voiai a mergi la antrenamente?

Este foarte important sa-ti placa ceea ce faci, nu cred intr-o reteta universal valabila. Dar daca nu iubesti ceea ce faci, este mult mai dificil sa treci peste momentele mai putin placute, peste oboseala, peste obstacolele care apar, cateodata mai des decat ti-ai imagina.

Ce mindset ai cand esti campion, ce face diferenta intre un sportiv si un campion olimpic? Cum ai ajuns tu, personal, la acest mindset?

Sa iti doresti ca in fiecare zi sa sa fii mai bun decat ai fost cu o zi inainte. Si chiar daca nu o sa reusesti tot timpul, sa ai convingerea ca ai facut tot ce tine de tine pentru a atinge acest obiectiv. Pe de alta parte, mindset-ul merge mana in mana cu munca depusa si, in aceeasi masura, cu perseverenta de care trebuie sa dai dovada. Cu rabdare si perseverenta vei ajunge acolo unde ti-ai propus. Negresit.

Care sunt sursele tale de energie emotionala si pentru sport?

Familia si cei dragi care m-au sustinut mereu in drumul meu. Ei au fost principalul meu catalizator.

Ce le-ai spune oamenilor care nu fac sport ca le poate aduce sportul in viata lor? De ce sa faca sport, dincolo de sanatate…

Dincolo de sanatate, sportul iti da acea stare de bine, o energie si satisfactie de neegalat. Ca sa nu mai spun de toata acea bucurie rezultata. Pe langa asta, cred cu tarie ca sportul te ajuta sa te cunosti mai bine.

Care e amintirea pe care o pastrezi de la momentul cand ai castigat medalia olimpica?

Ar fi doua. Prima si cea mai frumoasa, speciala, este momentul in care am urcat pe podiumul olimpic, mi-au anuntat numele, tara, timpul inregistrat, urmat bineinteles de intonarea imnului. A doua amintire este momentul cand am terminat proba si nu o auzeam pe antrenoarea mea, care a urmarit cursa la cativa metri de mine si m-am gandit ca daca nu o aud e de rau. Si nu ma rugam decat sa nu fiu pe locul 4. Nu ma mai interesa pe ce loc eram, dar atat imi doream, sa nu fiu pe locul 4, asa cum fusesem cu doua zile inainte in proba de 400m. Asta pana cand m-am intors la tabela si am vazut ca erau doi de 1 in fata numelui meu… si ma intrebam daca vad dublu sau chiar e culoarul 1 si locul 1. Din fericire nu vedeam nici dublu, antrenoarea mea nu mai tipa pentru ca era deja ragusita, iar eu mi-am dat seama ca da,  devenisem campioana olimpica.

Simteai energia venita de la public? E o rasplata suficienta pentru efortul tau urias?

Sigur ca simteam. Jocurile Olimpice au o semnificatie aparte, este o energie pe care nu o intalnesti la alte competitii. Simtim asta si noi, sportivii, dar sunt sigura ca si publicul traieste la intensitate o astfel de competitie. Adevarul este ca presiunea si energiile sunt foarte mari si trebuie sa inveti sa le transformi in energii pozitive, nu negative, cum exista riscul sa intample uneori.

Ce te intreaba astazi copiii care fac sport de performanta? Si ce iti doresti tu sa stie inca de la inceput sa le fie mai usor pentru a face performanta?

Experienta mi-a demonstrat ca nu exista o reteta a succesului, pe care sa o putem scrie pe hartie si sa le-o dam copiilor, oricat ne-am dori. Imi doresc sa stie ca trebuie sa isi gaseasca un sport care sa le aduca satisfactii. Nu toti devin campioni mondiali sau olimpici si nici nu e acesta scopul. Ci gasirea unei pasiuni in sport si urmarea ei, iar eventualele rezultate mari vin dupa foarte multa munca. Ce trebuie sa stie copiii este faptul ca pentru rezultate in sport nu exista scurtaturi si ca taria de caracter care se formeaza prin sport foarte greu se poate obtine prin altceva.

Compania pe care o reprezinti ca imagine, Tinmar Energy, are in partea de CSR trei piloni: leadership (educatia de leadership), sport si protejarea mediului. Tu esti un exemplu pentru orice copil care vrea sa faca inot de performanta. Esti confirmarea ca se poate si din Romania sa iei medalie olimpica la inot. Simti asta ca o responsabilitate de lider? Ai fost interesata sa inveti mai multe despre leadership?

Avem nevoie de oameni care sa ne inspire. Iar daca am reusit sa fac acest lucru, alaturi de alti campioni ai Romaniei, nu pot decat sa ma bucur, dar sunt constienta si de responsabilitatea cu care vine acest lucru la pachet. Am fost si sunt preocupata sa invat, in fiecare zi, nu doar despre leadership. Cartile pe care le citesc cu interes, dar si oamenii din jur ma inspira si ma ajuta sa fiu omul de azi si de maine.

E evident ca e importanta sustinerea financiara. Dar ce inseamna pentru tine faptul ca Tinmar Energy vi se alatura public ca sustinator? E o validare in plus cand vin branduri cunoscute alaturi de tine? Te motiveaza?

Fara un sprijin activ, fara parteneri ambitiosi pe care te poti baza, ideile si initiativele nu se pot contura. Eu am mare incredere in ceea ce facem si faptul ca parteneri importanti se alatura demersului meu, arata ca suntem pe un drum bun. Doar asa putem continua sa facem lucruri cu rost, care sa conteze cu adevarat si care sa aduca plus valoare. Energie avem din plin.

*

Dincolo de interviurile cu ei, personal am realizat inca o data cat de importanta e pentru o tara ca Romania sustinerea care vine din mediul privat pentru campionii din orice domeniu. Ii motiveaza, ii valideaza, le da incredere si le arata ca si acasa sunt oameni carora le pasa de efortul lor pe drumul catre o medalie.

Cred ca e o sursa puternica de energie mentala pentru fiecare dintre ei.

De aceea am un foarte mare respect pentru companiile care se gandesc sa faca asemenea investitii in talent si performanta.

Tinmar Energy este singura companie cu capital privat romanesc din sectorul energiei electrice care s-a extins intr-un ritm accelerat si pe timp de criza, avand in portofoliu companii de referinta, dar si clienti rezidentiali. Asocierea cu Camelia Potec si Robert Glinta chiar nu e intamplatoare pentru ei, pentru ca au investit in mod sustinut in educatia de leadership, in sport si in protejarea mediului. Iar noi astazi, avem nevoie mai mult ca oricand de lideri adevarati si de exemple autentice de performanta.

 

De mai bine de trei ani, Tinmar Energy furnizeaza energie electrica si gaze naturale, alaturi de alte servicii integrate –  si pe segmentul de piata destinat consumatorilor rezidentiali. Cu o experienta de peste 18 ani in energie, Tinmar este si producator de energie regenerabila prin investitii sustinute in parcurile fotovoltaice. In prezent compania detine 8 parcuri fotovoltaice, cu o capacitate de productie de 60 MWp in cele mai insorite zone ale Romaniei.

 

 

4288
cover carte blog#decitit (Fragment) Michael Caine – Arta de a asculta si alte lectii de viata –

#decitit (Fragment) Michael Caine – Arta de a asculta si alte lectii de viata –

Daca e o carte pe care imi doresc mult sa o cititi in aceasta toamna iarna, alaturi de un ceai cald, aceasta este cartea lui Michael Caine aparuta la editura Nemira “Arta de a asculta si alte lectii de viata”. Imi doresc atat de mult sa o cititi incat am cerut voie editurii sa public un fragment din ea, ca sa gustati putin din scrierea domnului Michael Caine. (multumesc mult, Nemira).

E targul Gaudeamus in aceste zile, daca ajungeti puneti si aceasta carte pe lista.  caine

Sir Michael Caine a fost nominalizat la Premiile Oscar de șase ori și a câștigat de două ori: prima oară în 1986, pentru rolul din filmul Hannah și surorile ei, a doua oară în 1999 pentru rolul din Legea Pământului.

A jucat în peste o sută de filme și a devenit cunoscut pentru numeroase interpretări foarte apreciate de critici, începând cu rolul din filmul Zulu din 1964 și continuând cu Dosarul IpcressRecuperatorulAlfieJaf în stil italianTicăloșii și Meditațiile Ritei, și, mai recent, Cavalerul negruE cineva acolo? și Harry Brown.

A primit titlul de comandor al Ordinului Imperiului Britanic în 1992, iar în 2000 a fost numit cavaler în semn de recunoaștere pentru contribuția adusă în lumea cinematografiei. E căsătorit cu Shakira de peste 45 de ani, are două fiice, trei nepoți și locuiește împreună cu soția în Londra și Surrey.

 

caine acrte

M-am întors la Solosy’s, mi-am găsit un nou job în teatrul de repertoriu din Lowestoft, ca interpret al rolurilor principale de tineri și, mult prea necopt la douăzeci și doi de ani, m-am însurat cu tipa din rolul principal, o actriță frumoasă și talentată pe nume Patricia Haines. Ne cunoscuserăm cu doar câteva săptămâni în urmă. Ce pot să spun? Lowestoft este un oraș romantic. Eram îndrăgostit nebunește, dar mult prea imatur ca să fiu responsabil, iar căsnicia a fost un dezastru de la bun început. Am părăsit Lowestoft pentru un apartament mic în Brixton, unde amândoi ne chinuiam să ne găsim de lucru ca actori și ne certam despre cum să ne întreținem. Într-un final, am acceptat câteva slujbe înjositoare, care mi-au mâncat sufletul, în timp ce Patricia și-a continuat cariera de actriță.

În tot acest timp inima mea era făcută zob în fel și chip, fiindcă mă uitam la tata, care avea doar cincizeci și cinci de ani, cum se stinge în agonie din cauza cancerului la ficat. Au fost niște ani duri și, când s-a născut Dominique, fiica mea și a Patriciei, căsnicia noastră era deja distrusă. Copilul meu frumos avea doar opt luni când am plecat. Pat a dus-o pe Dominique în Sheffield, la părinții ei, care și-au luat angajamentul să o crească (și au făcut o treabă minunată). Sentimentele mele de vină, de insuficiență și de disperare erau intense. M-am mutat înapoi cu mama, în case din prefabricate, și aproape am căzut în depresie.

Mereu am fost pe marginea sărăciei. Iată lista slujbelor misère pe care le-am avut: am spălat vase, am lucrat pe un șantier naval, la împachetat rufe, am spart cu un ciocan pneumatic străzile și am fost paznic de noapte la un hotel dubios din Victoria. În cele mai rele perioade ale mele, am mers să iau ajutor de șomaj. (Ultima oară, Sean Connery era la o distanță de doi oameni în fața mea, la coadă). Am câștigat sume mici de bani peste tot în Londra și adesea a trebuit să traversez în fugă strada ca să evit creditorii. Am fost periculos de aproape să intru la pușcărie pentru că am rămas în urmă cu pensia alimentară pentru Dominique. În tot acest timp continuam să dau probe.

La un moment dat, agenta mea, Pat Larthe, fără să-și dea seama, aproape că m-a ucis când mi-a aranjat un interviu cu directorul de casting de la Associated British Pictures, care la momentul respectiv era una dintre cele mai mari companii producătoare de film din Marea Britanie și care, la fel ca studiourile din Hollywood de atunci, avea un număr de actori pe bază de contract. Robert Lennard era un tip care avea puterea să-mi rezolve problemele financiare și să-mi aranjeze cariera dintr-o singură lovitură, iar maniera lui părintească, plăcută, în care mi-a vorbit a făcut ca totul să pară și mai dezastruos.

Mi-a zis că era un domeniu dur, ceea ce știam deja. Mi-a zis că are un fiu care seamănă cu mine, ceea ce nu știam.

– Fiul meu este contabil și are mai mult succes în domeniul ăsta decât tine, mi-a spus el apoi.

Stăteam acolo năucit, dar zâmbind.

– Trebuie să fiu cinstit cu tine, Michael, cunosc domeniul ăsta foarte bine și pot să-ți spun că nu ai niciun viitor aici.

Renunță, Michael! a continuat el.

În ciuda furiei, am continuat să zâmbesc, i-am mulțumit pentru sfat și am plecat mai hotărât ca niciodată să reușesc.

caine 3

Am început să dau târcoale unei agenții de casting situate chiar pe lângă Trafalgar Square, așteptând să văd dacă pot să obțin măcar un rol ocazional de figurație – în spectacole, la TV, în film, orice. Era tipul de loc unde, dacă ți se potrivea uniforma de polițist pe care o aveau la garderobă, atunci ți se oferea și rolul. Era cumplit de înjositor.

Pe scurt, au fost mai multe refuzuri decât oferte. Mai multe refuzuri decât ți-ai putea închipui. Și faza e că nu eram eu deosebit de ghinionist. Prietenii mei se aflau în situații similar sau chiar mai rău. Cariera celui mai drag și mai vechi prieten din copilărie, Paul Challon, care crescuse într-un orfelinat și care nu fusese puternic de la bun început, a fost curmată când a murit de tuberculoză. Doi prieteni buni, Jonny Charlesworth și Peter Myers, s-au sinucis, incapabili să facă față problemelor financiare și emoționale cauzate de respingerea constantă.

Ceilalți prieteni din jurul meu, care așteptau și ei să-și găsească de lucru, erau Sean Connery, Richard Harris, Terence Stamp, Peter O’Toole, Albert Finney, Tom Courtenay și mulți alții care au renunțat la visurile lor pentru că era prea greu. Pentru toți a fost greu. Unele drumuri erau mai ușor de urmat decât altele, dar un lucru e sigur: nu a existat un success imediat. Nu există așa ceva. În spatele fiecărui succes la prima vedere brusc stă un biet amărât care s-a spetit ani la rând fără să fie luat în seamă sau apreciat.

Actoria este o ramură extrem de dificilă pentru un început de drum. Dar ca să reușești în orice domeniu din viața ta, ai nevoie de curaj, energie și hotărâre. Și o să ai nevoie și de o soluție să depășești – și chiar să savurezi – obstacolele care îți vor ieși, fără nicio îndoială, în cale. Iată aici câteva metode care au funcționat pentru mine. michael-caine-025

Dacă ajungi în iad, continuă să mergi

Prima nu-mi aparține. Mereu am crezut că-i aparține lui Winston Churchill, care cu siguranță știa câteva lucruri despre cum să depășească, împreună cu alții, vremurile dificile. Dacă nu a spus-o niciodată, ar fi trebuit s-o facă.

Din când în când, în primii nouă ani din cariera mea de actor, chiar am simțit că traversez iadul. Și toți au simțit asta la un moment dat. Mi-am continuat drumul printr-un amestec de furie, frică, hotărâre și nevoie. Altceva n-aveam ce să fac. Voiam să devin actor și aveam de gând să trec prin orice doar ca să reușesc.

Chiar și atunci când deja devenisem celebru, nu am încetat să cred că fiecare film ar putea fi ultimul și cu siguranță au existat o grămadă care ar fi putut să pună capăt carierei mele, trimițându- mă astfel înapoi în iad dacă nu aș fi continuat să merg și care, cumva, chiar la momentul potrivit, m-au ajutat să obțin succesul – Jaf în stil italian în 1969, Recuperatorul și Jocuri fatale la începutul anilor ’70, Omul care voia să fie rege în 1975, un alt film semnat de John Huston, Drumul spre victorie, în 1981, Hannah și surorile ei în 1986. Și lista continuă.

În anii ’90 m-am retras de tot. Mă rog, nu m-am retras eu, filmele m-au scos la pensie. Pe la șaizeci de ani, scenariile au încetat să mai vină și m-am gândit că această carieră de actor a luat sfârșit. M-am resemnat, așa că m-am apucat să conduc niște restaurante și să-mi scriu autobiografia. Nu era chiar un iad, dar Jack Nicholson m-a convins să continui și, frate, bine că am făcut-o! După cum s-a dovedit, cele mai mari realizări au venit după ce am „ieșit la pensie“.

3893
tvE rusinos ca Viorica nu a stiut aria cercului, dar mai grav a fost ceea ce a urmat  in acel raspuns

E rusinos ca Viorica nu a stiut aria cercului, dar mai grav a fost ceea ce a urmat  in acel raspuns

A intrebat-o  o jurnalista pe veorica care e aria cercului, in baza informatiilor oferite ca a facut meditatii la matematica pentru copiii prietenilor.

Raza la patrat, a zis doamna si-a zambit.

Pi ori raza la patrat, a completat jurnalista.

Da, pi ori raza la patrat, a corectat doamna fosta premier.

Dupa care a inceput un asalt obraznic la adresa reporteritei in care-i spunea ca stie matematica, a facut 5 ani de facultate, dintre care 3 cu multa matematica si a terminat cu nota 9 facultatea. O invita si la discutii private pe jurnalista sa vada ca ea stie matematica.

 

Hopaaaaa!

Atitudinea doamnei post greseala e de fapt definitia atitudinii psd-ului : nu esti pregatit dar ai tupeu, il ameninti pe cel care te-a pus in inferioritate, vrei sa-l domini, sa-l iei de guler si sa se convinga singur, eventual de frica, ca tu esti pregatit si stii ce trebuie sa spui.

E atat de definitorie aceasta parte a raspunsului doamnei fost premier pentru ce au adus in spatiul public acesti incompetenti, sarlatani care au ajuns in functii de conducere, atat de cancerigen la nivelul intregii populatii ca discurs public incat e inspaimantator.

Oamenii s-au amuzat ca n-a stiut sa raspunda cat e aria cercului… “uite ca am prins-o cu inca o prostie, sa radem”… si in bucuria ca ni s-a dat circ si paine, nu am mai fost atenti la ce a fost dupa raspuns.

Aroganta si nesimtirea abordarii, niciun moment de jena pentru ca nu a stiut raspunsul, atac direct la cea care o pusese in inferioritate.

 

De partea cealalta, presedintele Iohannis intrebat de necesitatea limbilor straine in functia publica – tot o chestiune de educatie – a raspuns “pe mine m-au ajutat”, dar a continuat spunand ca nu toti politicienii de la consiliul europei stiu limbi straine si ca e greu sa vorbesti via translator, dar se poate si asa. Si le-a recomandat copiilor din sala sa invete macar o limba straina pentru ca o sa-i ajute.

Nimic spectaculos, nicio smetie data doamnei Dancila, nimic de ras pentru public, nimic de scos in stiri. Ceva normal, educativ, cu bun simt.

Bunul simt e plictisitor, asa e… dar vreti sa fie prostia (insotita de aroganta, pentru ca prostul e si fudul) mereu la putere? Vreti ca aceasta mizerie de discurs – cand gresesc eu, tu esti de vina pentru orice oi gasi eu ca esti de vina – sa fie norma?!

#hailavot De noi depinde sa facem curatenie.

48793
tvMa bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Ma bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Mi se pare asa o tema falsa asta cu dezbaterea pe care bate toba PSD ca sa reduca din distanta (macar in perceptie) dintre Iohannis si Veorica.

Noi toti, inclusiv eu acum cu acest text, le facem un serviciu PSD-istilor cand dezbatem asta, dar…

Banuiesc ca n-are nimeni nici cea mai mica indoiala ca Veorica e total inadecvata pentru job-ul de presedinte al tarii.

A fost proasta clasei ca prim ministru, cu o serie incredibila de greseli – de la exprimare pana la greseli diplomatice. Nu stie nici pe ce lume traieste, nu tine minte numele oamenilor cu care se intalneste sau al oraselor pe care le viziteaza.  Nu nimereste nicio limba straina, nu pare a fi citit mai mult de cartea de bucate, e o tzatza cu mainile in sold (tocmai s-a certat cu colegii ca au facut-o proasta), n-are anvergura si intelegere diplomatica. E blanc, n-are anvergura mai mult de coada vacii din curte de la Videle.

Banuiesc ca nu a uitat nimeni cine a sustinut-o pe veorica si ce “valori” reprezinta ea in politica nationala.

Cum partidul ei a macelarit legile justitiei, cum avem pe strazi mii de infractori eliberati ca sa poata iesi din puscarie si baronii lor care au furat pana nn-au mai stiut nici cati bani au. Cum partidul ei a injurat cu spume Comisia Europeana si-a mintit prin orice sedinta externa. Cum partidul ei ne-a stricat relatii diplomatice cu multe tari din Orientul Mijlociu.

Cum partidul ei ne vrea aproape de Rusia si de o dictatura a “acum suntem noi la putere, ciocu mic”.

Stim deci ca veorica e un puroi de coruptie si de prostie. De ce ati vrea sa fie alaturi de Iohannis oriunde?

Sigur ca pe ea ar ajuta-o o asemenea dezbatere, ar fi si ea bagata in seama, ar fi validata ca si candidat. Dar ea e virful icebergului coruptiei, minciunii, al tupeului cu “alta intrebare”, a nesimtirii domnului mitraliera. Ea e imaginea a tot ce a avut tara asta mai prost, mai incult, mai suburban in conducere in ultimii 30 de ani. E ultima treapta, e locul despre care spunem “ mai jos de atat nu se poate”.

De ce vreti o dezbatere cu ea? Ce ati vrea sa va raspunda? Are ea vreun drept, vreo calitate morala sa lanseze o intrebare cuiva? (altcuiva decat copilului ei daca are nevoie de ceva)

De ce ati vrea o mizerie de intalnire la televiziunile pline de scoala de propaganda care au un limbaj vulgar, agresiv, ai caror moderatori mint senin pentru ca au de incasat bani ca sa-si mentina stilul de viata scump, penthouse-urile sau scolile scumpe ale copiilor?

Da, sper ca dl Iohannis sa mearga la o intalnire cu mai multi jurnalisti si sa raspunda pe chestiuni care  tin de politica externa si de viziunea sa de dezvoltare a tarii in urmatorii 5 ani. O intalnire in care sa vorbeasca despre ce isi doreste pentru tara si cum si-a propus sa faca asta.

O intalnire in care sa ne spuna de ce e important sa mergem la vot. O intalnire in care sa fie cu garda jos si sa povesteasca din detaliile din spatele anilor acestia mizerabili de lupta impotriva prostiei si rautatii concentrate impotriva justitiei a colegilor vioricai.

O intalnire in care sa ne inspire.

La Teatrul National, transmisa in direct de toate televiziunile.

As plati bilet sa fiu in sala.

 

2963
iohannis vs barnaSunt dintre cei care cotizeaza pentru USR, dar l-am votat pe Iohannis.

Sunt dintre cei care cotizeaza pentru USR, dar l-am votat pe Iohannis.

Dau bani la USR pentru ca vreau sa creasca in Romania un partid nou curat, care sa se lupte cu coruptii din celelalte partide si sa-i elimine rand pe rand. Cred ca asa contribui si eu cat pot de putin la dezvoltarea democratiei. In aceeasi idee, am semnat pentru ca dl Barna sa poata candida – mai multi candidati curati, mai multe sanse de a ne fi mai bine.

Nu l-am votat pe domnul Barna pentru ca l-am auzit doar criticandu-i pe ceilalti, neavand niciodata un mesaj pozitiv, cu o aroganta care m-a scos din minti de multe ori. Prea mare aroganta pentru asa mica experienta, extrem de neadecvate mesajele, nimic emotional, nimic motivational, nimic care sa ma faca sa-l plac. Nimic care sa arate ca e lider… A fost, cu tot respectul, la fel ca oricare alt PSD-ist care se rasteste la restul lumii pentru ca i se cuvin lucruri din perspectva partidului din care face parte.

Plus prostiile de poze de pe fb: le inteleg tehnica, dezbaterea si controversa lor duc la cresterea notorietatii, dar… too low pentru ce asteaptam eu de la partidul pentru care cotizez. (mi-au trimis acum cateva saptamani si un mail imbecil cu o dezbatere despre cutremure, – sa actionam si pe frici, ca pentru batranii fara carte- la care am protestat direct in scris la ei… oribila strategie care nu are cum sa mearga cand publicul tau a citit si el ceva carti)

Plus, mizeriile ipocrite gen “dati-mi gogoasa cu zahar sa apar murdar in poze sa rada lumea pe net”… – el a zis asta, in timp ce era filmat de baietii de la Recorder.

Imi respect votul, stiu importanta lui si nu l-a fi pus niciodata pe numele domnului Barna, n-are nimic de lider in dansul. (i-as fi votat fara probleme pe Dacian Ciolos sau pe Vlad Voiculescu, voi si face asta la anul la primarie).

Cred ca dl Iohannis a avut cea mai de succes politica externa a unui presedinte roman post decembrist. Stiu etichetele care i se pun, mi se pare propaganda, pentru ca – daca privim in macro – vom vedea cum, si la nivel national, a reusit cu arme legale sa distruga mult rau. Desigur, pe o mare durata de timp, nu foarte rapid.

Apreciez tot efortul celor care au muncit pentru campania dlui Barna, pe unii ii cunosc personal.

Imi pare foarte rau ca analfabeta clasei e in turul 2, dar jumatate din tara seamana cu ea si cealalta jumatate e aroganta in raport cu ei, deci nu ajutam la progres.

Sper sa avem fiecare respect pentru votul celorlalti, oricare ar fi fost el, si sa mergem cat mai multi la vot in turul 2.

Scriu asta nu ca sa va contrati cu mine, nu schimbam nimic, votul s-a dus.

Ci pentru ca oamenii din USR sa aiba si raspunsuri la intrebarea – de ce nu ne-a votat cineva care ne dadea deja bani si ne-a votat la euro parlamentare?

Ca mine mai sunt si altii.

 

12809

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!